Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4 C.p.p.. Decizia nr. 1/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 03-01-2013 în dosarul nr. 10485/121/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1 R
Ședința publică de la 3.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
JUDECĂTOR – F. M.
JUDECĂTOR – D. I. B.
Grefier – I. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – Serviciul
Teritorl G. reprezentat de procuror L. M. C.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-inculpat T. N. (zis „Ț.” – C.N.P._, fiul lui Ș. și I., născut la data de 03.08.1970, în ., domiciliat în ., jud. G., în prezent deținut în Arestul I.P.J.G.), împotriva încheierii de ședință din data de 28.12.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns inculpatul în stare de arest asistat de avocat ales Ș. A. D. cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, este primul termen de judecată, după care;
Curtea aduce la cunoștință inculpatului obiectul cauzei și în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul părților pentru a formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Inculpatul susține că își menține recursul formulat.
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și în rejudecare admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune cu consecința punerii în libertate a inculpatului, în baza art. 385 indice 15, pct. 2, lit. d raportat la art. 385 indice 6 alin. 3 Cod procedură penală și 160 indice 8a alin. 2 Cod procedură penală motivat de:
Consideră hotărârea Tribunalului G. ca fiind nelegală și netemeinică având în vedere că, nu s-a ținut seama de prevederile ce guvernează instituția liberării pe cauțiuni respectiv art. 160 indice 4 Cod procedură penală, ce fac trimitere la art. 160 indice 2 Cod procedură penală privind liberarea provizorie sub control judiciar, că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă date în sensul că inculpatul fiind în stare de libertate ar periclita buna desfășurare a procesului penal astfel încât scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea acestuia pe cauțiune, de altfel cauțiunea deschisă de instanța de judecată într-un cuantum ridicat precum și obligațiile ce vor fi impuse inculpatului sunt necesare și absolut suficiente pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.
De asemenea solicită a se avea în vedere că în speță nu există părți vătămate, inculpatul nu are prin urmare cum să le influențeze, martorii au fost audiați iar celelalte probe nu sunt la îndemâna acestuia.
S-a mai reținut prin hotărârea instanței de fond că recurentul ar avea antecedente penale, însă acesta a fost reabilitat prin sentința penală 579 din 19.03.2010 pronunțată de Judecătoria G., infracțiunea pentru care a fost reabilitat nu a fost una de violență.
Mai solicită a se avea în vedere situația personală a acestuia, faptul că are un copil minor înfiat ceea ce conduce la concluzia că nu ar putea să se sustragă procesului penal. De asemenea raportat la cele patru motive acceptabile în viziunea CEDO ce ar justifica respingerea cererii de liberare pe cauțiune, respectiv riscul ca procesul penal să fie perturbat, ca ordinea publică să fie perturbată, de a împiedica buna desfășurare a procesului penal, s-au comiterea de infracțiuni, în cauză aceste riscuri nu subzistă și nu au existat niciodată, inculpatul s-ar fi prezentat la organele de urmărire penală de câte ori ar fi fost chemat, numai că nu a fost chemat ci s-a procedat direct la reținerea și arestarea provizorie, o măsură care este excepțională nu poate avea caracter permanent deși se tinde astfel, întrucât foarte ușor se ia această măsură dar foarte greu se mai ridică.
De asemenea solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul are încadrarea cea mai ușoară față de ceilalți coinculpați, faptul că situația sa a fost prezentată succint pe jumătate de pagină comparativ cu ceilalți coinculpați a căror activitate infracțională a fost exemplificată pe larg.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea prezentului recurs și în rejudecare admiterea cererii de liberare pe cauțiune.
Procurorul apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța de fond la pronunțarea hotărârii a avut în vedere legislația CEDO dar și modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, pornind de la inducerea în eroare până la răpire așa cum a fost reținut în prezenta cauză. Mai arată că din victimele audiate, care sunt comune cu ale inculpatului respectiv M. M. și M. A., din depozițiile acestora rezultă că inculpatul a avut o legătură cu ceilalți inculpați, că această activitate infracțională s-a desfășurat, infracțiunea fiind una foarte gravă nu numai prin natura ei dar și prin modul concret în care a acționat, precum și perioada mare manifestată.
Instanța de fond a avut în vedere și activitățile de cercetare pe care organul de urmărire penală și le-a propus, fiind vorba de audierea altor victime a infracțiunii săvârșite de inculpat, precum și audierea unor martori.
Având în vedere aceste activități propuse apreciază că există riscul ca inculpatul să încerce influențarea martorilor și a victimelor ce urmează a fi audiate. Există riscul sustragerii de către inculpat astfel că aprecierea instanței de fond este corectă. Cu privire la circumstanțele personale arată că acestea au fost avute în vedere atât la momentul arestării preventive cât și pe perioada menținerii arestării sens în care la acest moment nu reprezintă motive temeinice care să conducă la admiterea cererii de față.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul în ultimul cuvânt arată că nu a avut relații cu numitul M., că stâna este la 8 km de . la stână și nu lucra cu minori. Apreciază că cererea de liberare pe cauțiune poate fi admisă.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 28.12.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul T. N..
În temeiul disp. art.160 ind.5 al.4 lit.f C.p.p. s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 35.000 lei consemnată la C.E.C. Bank cu recipisa nr._/1 din 28.12.2012.
În motivarea încheierii s-a arătat că s-a dispus, la data de 2.11.2012, arestarea preventivă a inculpatului T. N. pentru săvîrșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal (4 infracțiuni) și sclavie (4 infracțiuni), infracțiuni prev.de disp. art. 189 al.1 și 2 C.p. respectiv art.190 al.1 C.p. (mandat de arestare preventivă nr.66/2.11.2012 emis de judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012), ulterior măsura fiind prelungită/menținută; s-a reținut în sarcina inculpatului mai sus menționat că din primăvara anului 2010 și pînă în prezent, ajutat și de alte persoane, a adus la stînă mai multe persoane, fie prin amăgire, fie prin răpire, persoane pe care ulterior le-a obligat să muncească în folosul său, le-a agresat fizic și le-a ținut în condiții inumane.
S-a precizat că, ulterior, prin ordonanța din 22.11.2012 emisă de P. de pe lîngă I.C.C.J.-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial G. în dosarul 254/D/P/2012 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute inițial în sarcina inculpatului din 4 infracțiuni de lipsire de libertate și 4 infracțiuni de sclavie săvîrșite în concurs real într-o singură infracțiune de trafic de persoane în formă continuată prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.; măsura arestului preventiv a fost ulterior prelungită la 28.11.2012.
S-a menționat că, la data de 18.12.2012 inculpatul a formulat o cerere de liberare provizorie pe cauțiune arătînd faptul că nu există motive care să prefigureze vreo amenințare adusă scopului procesului penal prin cercetarea sa în libertate; s-a arătat astfel că dosarul cauzei nu relevă date care să impună necesitatea impiedicării inculpatului de a comite alte infracțiuni, de a influența martori sau experți ori de a altera sau distruge mijloace de probă iar probleme familiale urgente (lipsa unui ajutor în gospodărie în condițiile în care soția inculpatului are în grijă 1000 ovine) reclamă cercetarea sa în libertate.
Inculpatul a menționat totodată că îi sunt cunoscute dispozițiile legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, precum și cele privitoare la cazurile de nerestituire a cauțiunii; totodată, s-a obligat să depună cauțiunea ce va fi fixată în cauză.
În privința cererii de liberare provizorie promovate de inculpatul T. N. instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu (condiții procedurale prev. de disp. art. 160 ind.2 al.1 C.p.p.corelativ cu disp. art.160 ind.6 al.1,2 C.p.p.), infracțiunea reținută în sarcina inculpatului în prezenta cauză (prev. de disp. art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.p.) fiind sancționată de lege cu pedeapsa închisorii în cuantum de sub 18 ani (5-15 ani și interzicerea unor drepturi); de asemenea, s-a constatat și depunerea dovezii de consemnare a cauțiunii fixate de instanță la un cuantum de 35.000 lei (recipisa de consemnare la CEC Bank nr._/1 din 28.12.1012.
S-a arătat, sub aspectul temeiniciei cererii, că instituția procesuală a liberării provizorii este facultativă și are la bază ideea de încredere, ea putînd fi dispusă în considerarea unor împrejurări legate de persoana celui arestat, de comportamentul acestuia în contextul dedus judecății dar și de natura infracțiunilor;
S-a reținut că, în speță, este supusă analizei o infracțiune deosebit de gravă, infracțiune care implică un mare număr de participanți și un grad ridicat de pericol social, că inculpatul T. N. nu se află la primul impact cu legea penală așa cum evidențiază fișa de cazier judiciar a acestuia (fila 404 vol. II dosar urm.pen.)
S-a arătat că motivația inculpatului, cu privire la absența oricărui indiciu care să se constituie într-un impediment pentru buna desfășurare a procesului penal în ipoteza liberării sale sub control judiciar, nu poate fi avută în vedere, cel puțin pînă la acest moment procesual, urmărirea penală nefiind finalizată, iar declarațiile unor martori audiați pînă la acest moment evidențiind un sentiment de teamă față cu inculpatul în cauză (declarații martori M. M., M. A., A. P., Ș. C. N., G. C.-filele 282, 295, 303 vol.I și filele 1, 11, 63 vol. VI urm.pen.)
S-a precizat că o posibilitate de perturbare a mărturiei poate veni din poziția subiectivă a martorului față de cei care au calitatea de inculpați, din personalitatea martorului din punctul de vedere al relațiilor cu inculpații, cu atît mai mult cu cît avem de-a face cu persoane cu un nivel educațional redus și o situație materială precară.
S-a menționat că, în raport de aceste considerente, ingerința statului manifestată prin luarea măsurii privative de libertate nu reprezintă o disproporționalitate față de afectarea libertății inculpatului cît timp aceasta constituie o măsură legală și necesară desfășurării normale a procesului penal dar și îndeplinirii scopului acestuia, implicit al aceluia al prevenirii săvîrșirii infracțiunilor de același gen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T. N. arătând că în cauză nu rezultă date în sensul că fiind în stare de libertate ar periclita buna desfășurare a procesului penal astfel încât scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea sa pe cauțiune.
Recursul declarat de inculpatul T. N. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 al.3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Pentru a se putea dispune liberare provizorie pe cauțiune trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art.160 indice 4 alin. 1 4 C.pr.pen. în referire la art.160 indice 2 alin. 1 și 2 C.pr.pen., să fie depusă cauțiunea fixată și cererea să fie întemeiată.
La analiza cererii de liberare provizorie se vor avea în vedere dispozițiile deciziei nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secțiile Unite, urmând a se verifica îndeplinirea cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 1606 din Codul de procedură penală, a condiției pozitive prevăzute la alin. 1 al art. 1602 din Codul de procedură penală, a subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive și ulterior, în cadrul examenului de temeinicie a cererii, în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie pe cauțiunea inculpatului.
Astfel, se constată că cererea inculpatului T. N. cuprinde elementele prevăzute de art.1606 alin.1,2,3 C.pr.pen. și este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. art. 1602 alin.1 C.pr.pen., infracțiunea pentru care este judecat acesta fiind una intenționată și pedepsită de lege cu închisoare ce nu depășește 18 ani și a fost depusă cauțiunea stabilită de instanță.
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri subzistă și în momentul de față.
În acest sens se constată că există indicii temeinice, repectiv: declarațiilor martorilor M. M., M. A., A. P., Ș. C. N., G. C., procesele-verbale întocmite cu ocazia efectuării perchezițiilor domiciliare efectuate la domiciliul și stâna inculpatului și planșele foto anexă, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul T. N. ar fi comis infracțiunea de trafic de persoane în formă continuată prev. de art.12 al.1 și 2 lit.a din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen..
Având în vedere gradul de pericol social al faptei presupus a fi săvârșită de inculpat – pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani - natura valorilor sociale lezate și importanța deosebită a acestora, și, nu în ultimul rând, impactul social negativ pe care îl provoacă lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele bănuite de comiterea unor astfel de fapte, Curtea consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit. f din Codul de procedură penală.
Faptul că inculpatul îndeplinește formal condițiile de admisibilitate în principiu nu conferă acesteia un drept absolut de a fi liberat provizoriu pe cauțiune ci doar o vocație la aceasta.
La analiza temeiniciei cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere circumstanțele concrete ale comiterii faptei, rezonanța socială a acesteia și dacă scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă poate fi atins și prin liberarea provizorie.
În acest sens, se constată că fapta presupus a fi comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social prin modalitatea de comitere și urmările grave asupra victimelor faptelor sale.
Nu trebuie neglijat nici impactul negativ pe care l-ar produce în rândul opiniei publice lăsarea în libertate a unei persoane care ar fi profitat de urma exploatării unor persoane cu un nivel educațional redus și o situație materială precară.
Din perspectiva persoanei inculpatului se constată că acesta nu este la primul impact cu legea penală, acesta fiind cercetat în anii 2009 și 2011 pentru comiterea unor fapte de furt și la regimul circulației rutiere, pentru care a fost sancționat administrativ, ceea ce demonstrează o perseverență în a comite fapte penale iar lăsare sa în libertate poate constitui un factor ce poate conduce la posibilitatea inculpatului de a comite alte fapte penale.
Având în vedere că urmărirea penală nu este finalizată iar declarațiilor unor martori audiați până la acest moment evidențiază un sentiment de teamă față de inculpat, Curtea apreciază că există posibilitatea de perturbare a procesului penal prin influențarea unor martori.
Chiar dacă instituția liberării provizorii pe cauțiune prezintă o . garanții procesuale concretizate în obligațiile care se impun inculpatului și în suma de bani consemnată la CEC, Curtea apreciază că la acest moment aceasta nu este oportună iar pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară privarea de libertate a inculpatului.
În cauză se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, lăsarea în libertate a acestuia prezentând pericol concret pentru ordinea publică iar scopul pentru care s-a dispus arestarea preventivă nu poate fi atins și prin liberarea provizorie pe cauțiune .
Împrejurarea că inculpatul ar avea o încadrare mai ușoară decât ceilalți coinculpați ori situația personală a acestuia (are un copil minor, soția nu se poate ocupa de îngrijirea oilor) nu constituie, prin ele însele, motive temeinice pentru admiterea cererii de liberare provizorie, aceste aspecte neputând fi privite disociat față de împrejurările în care sau comis faptele și urmările acestora ori în afara riscurilor pe care le prezintă lăsarea inculpatului în libertate pentru buna desfășurare a procesului.
În consecință, în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpat.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca fiind nefondat recursul declarate de inculpatul T. N..
Văzând și disp. art.192 al.2 C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat T. N. (zis „Ț.” – C.N.P._, fiul lui Ș. și I., născut la data de 03.08.1970, în ., domiciliat în ., jud. G., în prezent deținut în Arestul I.P.J.G. ), împotriva încheierii de ședință din data de 28.12.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. C. F. M. D. I. B.
Grefier
I. S.
Red.F.M./14.01.2013
Dact.IS/14.01.2013/2ex.
Fond.L.C.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1127/2013. Curtea de Apel... | Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 117/2013. Curtea de... → |
|---|
