Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 117/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 117/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 10195/121/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 117/A

Ședința publică de la 19 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - L. H.

Judecător - P. D.

Grefier - A. S.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind judecarea apelului declarat de inculpatul I. M. împotriva sentinței penale nr. 46 din 31.01.2013 pronunțată de Tribunalul G..

La apelul nominal au răspuns apelantul – inculpat I. M. în stare de deținere și asistat de avocat A. B. – apărător ales, intimatul – parte vătămată G. M. R., lipsă fiind intimații – părți civile S. C. de Urgență „Sf.A. A.” G. și S. de Ambulanță Județean G..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care ;

Avocat A. B., pentru apelantul- inculpat I. M., arată că unul din motivele de apel vizează individualizarea pedepsei și solicită a se dispune efectuarea unei adrese către Penitenciarul G. pentru a se solicita efectuarea unei caracterizări a inculpatului în cele aproape 6 luni de când este încarcerat, caracterizare care poate fi avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei.

Reprezentantul Parchetului apreciază că cererea formulată este inutilă prezentei cauze, avocatul ales putea face demersuri pentru a depune acte în circumstanțiere în ce-l privește pe clientul său, vizând comportarea acestuia anterior comiterii infracțiunii cât și după săvârșirea acesteia.

CURTEA, deliberând, respinge cererea formulată de inculpat prin apărătorul său ales, motivat de faptul că modul de comportare a acestuia în penitenciar după data arestării și încarcerării reprezintă un element care se are în vedere la individualizarea regimului de executare a pedepselor și la eliberarea condiționată din executarea pedepselor, instanța urmând să aibă în vedere la particularizarea persoanei inculpatului actele și lucrările dosarului efectuate până la data săvârșirii faptei.

Nemaifiind alte cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Avocat A. B., având cuvântul, arată că apelul formulat de inculpat vizează, în primul rând, schimbarea de încadrare juridică, care a fost solicitată și la instanța de fond, respectiv din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea prev. de art. 182 alin.2 Cod penal.

Prin concluziile formulate de la prima instanță de judecată s-a susținut că în momentul în care s-a petrecut fapta, inculpatul nu a lovit cu intenția de a o ucide pe partea vătămată. Invederează instanței că inițial, la momentul când a intrat în discotecă, inculpatul nu avea cuțit la el, în schimb, când au ieșit din discotecă, la momentul acelui conflict spontan ( care nu a fost provocat de inculpat) a intervenit lovirea părții vătămate de către inculpat. Inculpatul a susținut că a găsit pe jos un obiect cu care a lovit, acest obiect dovedindu-se a fi un briceag. Prin sentința pronunțată de Tribunalul G. în mod greșit s-a reținut că au fost două lovituri abdominal, în realitate fiind vorba despre o lovitură în picior și o lovitură abdominală.

Arată că întrucât inculpatul s-a prevalat de disp.art. 320 ind. 1 cod pr. penală nu contestă loviturile și constatările din expertiza medico-legală în schimb consideră că se poate dispune schimbarea încadrării juridice în art. 180 Cod penal întrucât faptul că prin loviturile primite i s-a pus în primejdie viața părții vătămate nu duce automat la încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, această încadrare juridică fiind dată în primul rând de intenție.

Invederează instanței că din martorii audiați doar unul singur a arătat că l-ar fi văzut pe inculpat ieșind din discotecă cu un cuțit.

În subsidiar, dacă instanța apreciază că nu se impune schimbarea încadrării juridice, solicită a se dispune cu privire la modalitatea de executare a pedepsei. Inculpatul a avut o conduită ireproșabilă înainte de săvârșirea faptei, în Penitenciar și deși inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut fapta beneficiind de prevederile art. 320 ind. 1 Cod pr.penală. De altfel, la dosar, s-a depus practică judiciară referitor la aplicarea unor pedepse sub supraveghere, cu atât mai mult cu cât cuantumul pedepsei permite aceasta.

Față de aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței apelate în primul rând sub aspectul schimbării încadrării juridice și în rejudecare să se dispună aplicarea unei pedepse minime a cărei executare să fie suspendarea sub supraveghere.

Cu privire la starea de arest a inculpatului apreciază că nu se mai impune menținerea acesteia față de motivele invocate în apel.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca fiind nefondat. Apreciază că în cauză nu se justifică schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 Cod penal.

Solicită a se avea în vedere circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea, natura instrumentului folosit, respectiv agresarea părții vătămate, numărul și efectul loviturilor produse, zona corpului vizată. Probele administrate și acceptate de inculpat prin recunoașterea faptei, atestă existența a două lovituri în zona abdominală și a unei lovituri în zona coapsei superioare, efectele acestor lovituri au vizat o plagă abdominal perforantă și o plagă înțepat tăiată – în zona coapsei stângi, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate conform actelor medico-legale întocmite în cauză.

În aceste condiții apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice.

Cu privire la al doilea motiv, care vizează modalitatea de executare a pedepsei, apreciază că față de circumstanțele reale de comitere a infracțiunii, efectele reale pe care le-au produs asupra sănătății părții vătămate și atingerea dreptului la viață în ceea ce o privește pe aceasta, nu justifică schimbarea modalității de executare pentru a fi atinse efectele prev. de art. 52 Cod penal în ceea ce privește aplicarea unei pedepse.

Față de aceste considerente apreciază că se justifică și menținerea arestării preventive a inculpatului care prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Partea vătămată G. M. R., având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat de inculpat și arată că nu el a fost cel care a provocat scandalul.

Apelantul – inculpat I. M., în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă, nu are antecedente penale și solicită admiterea apelului formulat.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față ;

Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46/2013 Tribunalul G., a fost respinsă ca fiind nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I. M. din infracțiunea prev. de art. 20 Cod penal în referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.73 lit. b Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de disp. art.182 al.2 Cod penal.

În baza art.20 Cod penal cu referire la art.174 al.1 Cod penal raportat la art.175 al.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal în referire la art. 320 ind.1 al.7 Cod pr.penală a condamnat pe inculpatul I. M. la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani și 6 luni pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat în stare de provocare (faptă comisă la data de 21.10.2012).

În baza art. 65 C.p. și art. 64 C.p. al.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal a aplicat inculpatului I. M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 71 al.2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit. a teza a II-a și lit.b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

În temeiul disp. art. 350 Cod pr.penală a menținut starea de arest a inculpatului I. M..

În conformitate cu disp. art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa închisorii astfel aplicată inculpatului perioada executată sub imperiul măsurii arestului preventiv începând cu data de 26.10.2012 până la zi.

S-a constatat acoperit în parte, de către inculpat, prejudiciul cauzat părții civile S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. (450,00 lei).

În baza art. 346 Cod pr.penală în referire la art.998 cod civil a obligat pe inculpatul în cauză să plătească părții civile S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. suma de 357,02 lei și la plata sumei de 180,3 lei către S. Județean de Ambulanță G. reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistența medicală și transport, acordată părții vătămate G. M. R..

A admis in parte pretențiile civile cu titlul de daune morale, solicitate de partea civilă G. M. și obligă pe inculpat la plata sumei de_ lei, către aceasta.

În conformitate cu disp. art.7 din Legea 76/2008 a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

În baza disp. art. 191 al. 1 Cod pr.penală a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de1000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:

La data de 20.10.2012 în jurul orelor 22,00, partea vătămată G. M. R. zisă „R.” a plecat spre discoteca denumită „La Gion” din . către prieteni de-ai săi, respectiv numiții P. M., Cheperuc C., D. D. Și L. R.. Precizăm că la acel moment partea vătămată se afla sub influența alcoolului, aspect recunoscut de către aceasta.

În aceeași discotecă, în locuri diferite, se afla inculpatul I. M. Zis „M.”, acesta fiind însoțit la rândul lui de prietena sa, martora B. M. și de către martorii P. L. D., B. G. R., precum și de către numiții J. M., B. V., S. Sănduț, A. O., C. G. și numitele „L.” și „M.”. Menționăm că numita J. M. este verișoara martorei B. M. și datorită faptului că era minoră aceasta se afla în grija inculpatului.

Mai menționăm că pe durata programului discotecii paza și menținerea ordinii era asigurată de către agenți de pază ai S.C. Select Security S.R.L., la acel moment fiind de serviciu martorii Candachia R. C., I. G. A. Și M. L., acesta din urmă asigurând paza interioară.

După începerea programului discotecii, majoritatea tinerilor din grupul inculpatului a început să danseze, inclusiv minora J. M.. La un moment dat de aceasta s-a apropiat partea vătămată G. M. R. care a intenționat să danseze cu ea, după care a început pur și simplu să tragă de aceasta. La intervenția verbală a martorei B. M., partea vătămată s-a retras fără să spună nimic.

După circa 10 minute de la incidentul descris mai sus, inculpatul I. M. a început să danseze cu J. M., moment în care partea vătămată s-a apropiat din nou de aceasta și a tras-o de mână, invitând-o afară din discotecă pentru a vorbi.

În acest moment inculpatul I. M. a intervenit și i-a spus părții vătămate să o lase în pace pe J. M.. Întrucât partea vătămată era insistentă și, conform declarației inculpatului, „căuta scandal”, acesta din urmă a împins-o cu mâna pe partea vătămată. (declarație inculpat, fila 56).

Datorită acestui fapt inculpatul I. M. și partea vătămată G. M. R. au început să se înjure reciproc, să se îmbrâncească și să se lovească cu pumnii, ambii căzând la pământ. (declarație martor, fila 127 verso). Între aceștia au intervenit un agent de pază, martorul M. L. și martorul S. B., pentru a-i despărți și care au reușit să aplaneze conflictul.

Datorită acestui incident s-a oprit muzica în discotecă și apoi s-au aprins și luminile.

În continuare, partea vătămată a fost condusă afară din discotecă de către martorul M. L. și sfătuită de către acesta să plece acasă, întrucât se afla sub influența alcoolului.

La rândul lui, inculpatul a fost luat de către prieteni de-ai săi, care au încercat să-l liniștească, dar a fost și el evacuat din discotecă de către același agent de pază. Odată cu cei doi, au ieșit afară din discotecă mai multe persoane, în acest fel creându-se o îmbulzeală la ușa de acces, care a fost percepută de către agentul de pază care asigura paza exterioară, martorul Candachia R. C..

În exteriorul discotecii, mai precis în parcarea discotecii, inculpatul și partea vătămată au continuat conflictul, inculpatul adresându-i amenințări părții vătămate și totodată „invitația” de a se bate „parte în parte”.

În continuare inculpatul I. M. s-a îndreptat spre partea vătămată G. M. R., moment în care inculpatul a scos un cuțit, aspect perceput nemijlocit de către martorul I. G. A., deoarece a văzut lama cuțitului „lucind la luminile exterioare”.

Inculpatul și partea vătămată au început apoi să se lovească reciproc cu pumnii, după care au căzut la pământ, inculpatul fiind poziționat deasupra părții vătămate.

În acest moment inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată, aplicându-i acesteia două lovituri, conform declarației sale, ambele în zona abdominală.

În acest timp martorul I. G. A. a pulverizat un spray lacrimogen în direcția celor doi, iar martorul S. B. l-a tras pe inculpat de tricou, eliberând-o pe partea vătămată.

După ce martorul S. B. l-a tras de tricou pe inculpat, acesta din urmă a scăpat cuțitul lângă o bordură de beton, de unde martorul S. B. l-a luat și l-a mutat „3-4 metri lângă bordură”. Cu acea ocazie martorul a văzut că acel cuțit - tip briceag - era murdar de sânge.

De aici cuțitul respectiv a fost luat de către martorul P. L. D. și l-a aruncat „cât mai departe”, fără să precizeze zona, motiv pentru care cuțitul nu a fost găsit de către organele de anchetă.

După aplanarea conflictului, partea vătămată G. M. R. a părăsit zona și a mers în curtea numitei F. M., unde a fost găsit după un anumit interval de timp de către martorii N. D. M., A. C. M. Și G. C..

Martorii N. D. M., A. C. M. Și G. C. au avut posibilitatea să vadă că partea vătămată era murdară de sânge pe haine, în zona abdominală și în zona piciorului stâng și totodată au văzut leziunea înjunghiată, deoarece i-au tras acesteia tricoul cu care era îmbrăcată.

Martorul N. D. M. l-a apelat apoi telefonic pe vărul părții vătămate, martorul S. A. M., care a sosit la fața locului în scurt timp. Martorul S. A. M. a încercat să o întrebe pe partea vătămată ce i se întâmplase, fără să reușească să afle și totodată a încercat să acorde un prim ajutor acesteia, pentru a-i opri sângerarea.

În continuare prin SNUAU 112 a fost anunțat un echipaj al ambulanței, care la un interval de timp de circa 20 de minute a venit la fața locului și a transportat-o pe partea vătămată la spital, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Partea vătămată G. M. R. a fost apoi examinată medico-legal, din concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 605/A1-D/22.10.2012 rezultând următoarele:

- numitul G. M. R. prezintă plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominală stânga perforantă, cu plagă transfixiantă a primei anse intestinale jejunale, cu hematom retro-peritoneal și hemoperitoneu – operată – și plagă înțepat-tăiată coapsa stângă, suturată, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire repetată cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit.

- leziunile pot data din noaptea de 20/21 octombrie 2012.

- la data producerii, plaga înțepat-tăiată penetrantă perforantă abdominală i-a pus în primejdie viața victimei prin interesarea jejunală și hemoragia internă.

- necesită 30-40 (treizeci - patruzeci) de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data vătămării, dacă nu survin complicații.

- conform FO clinice, sângele victimei aparține grupei 01, Rh pozitiv. (raport medico-legal, fila 53).

Față de cele reținute inculpatul I. M. a avut o atitudine oscilantă și a recunoscut în final săvârșirea infracțiunii, cu precizările făcute în declarațiile sale.

Fiind audiat în faza de cercetare judecătorească la termenul din 17.01.2013 inculpatul a solicitat ca judecata să fie în baza art. 3201 Cod pr.penală recunoscând săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare. A mai precizat că este de acord să despăgubească părțile civile din cauză.

Vinovăția inculpatului este dovedită cu probele administrate în cauză respectiv:

- plângere penală formulată de către G. V. - fila 04;

- proces verbal de fixare a locului faptei - fila 07;

- planșe fotografice efectuate cu ocazia fixării locului faptei - filele 11-27;

- proces verbal de verificare la fața locului - fila 28;

- proces verbal de ridicare înregistrare video, predate de către numitul F. M. - fila 29;

- planșe fotografice cu capturi după imaginile video ridicate din incinta discotecii - filele 31-42;

- proces verbal de investigații - fila 44;

- declarații parte vătămată G. M. R. - filele 45, 47, 49;

- raport de constatare medico-legală nr. 605/A1-D/22.10.2012 - fila 51;

- adresă de constituire parte civilă a S. C. Județean de Urgență „Sfântul A. A.” G. - fila 53;

- declarații inculpat I. M. - filele 55, 61, 63, 64, 65, 66, 67;

- declarații martor N. D. M. - filele 69, 72;

- declarații martor A. C. M. - filele 74, 78, 80;

- declarații martor B. M. - filele 81, 85;

- declarații martor Candachia R. C. - filele 87, 91;

- declarații martor P. L. D. - filele 93, 98, 104;

- declarații martor B. G. R. - filele 105, 109;

- declarații martor S. A. M. - filele 113, 116, 120;

- declarații martor G. C. - filele 121, 124;

- declarații martor B. G. - filele 127, 130;

- declarații martor I. G. A. - filele 132, 134;

- declarații martor M. L. - filele 135, 138;

- declarații martor S. B. - filele 141, 146,

- declarație inculpat – fila 60 instanță,

- declarație parte civilă – fila 61 instanță.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că declarația inculpatului se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

În raport de dispozițiile art. 320 ind. 1 Cod pr.penală și având în vedere poziția procesuală a inculpatului, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea acestor prevederi legale.

Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat în conformitate cu disp. art. 334 Cod pr.penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută în infracțiune de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, motivat de faptul că intenția sa a fost de a se apăra și nu de a provoca decesul părții vătămate.

Totodată, a solicitat în subsidiar, ca în cazul în care nu îi va fi admisă această cerere să se țină cont de faptul că nu are antecedente penale și să fie reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit a Cod penal.

Tribunalul a constatat că cererea formulată de inculpat este nefondată și a fost respinsă din următoarele considerente:

Pentru delimitarea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prin care se pune în pericol viața victimei de tentativa la omor, se impune a fi avute în vedere toate împrejurările în care a fost săvârșită fapta, cum sunt: natura instrumentului folosit, intensitatea, numărul și efectele loviturilor, zona corpului vizată cât și urmările produse.

În cauză, prin loviturile aplicate în zone vitale viața părții vătămate a fost pusă în primejdie și mai mult, prin această acțiune, inculpatul a creat posibilitatea reală și concretă ca victima să înceteze din viață.

Prin urmare, cererea de schimbare a încadrării juridice, a fost respinsă întrucât fapta astfel cum a fost săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit i Cod penal.

În drept, fapta inculpatului major I. M. care la data de 21.10.2012, în loc public, pe fondul unui conflict și al consumului de alcool, precum și pe fondul unei puternice tulburări determinate de provocarea părții vătămate G. M. R., i-a aplicat acesteia două lovituri cu obiect înțepător-tăietor (cuțit) în zona abdominală și a piciorului stâng, producându-i o plagă înțepat-tăiată penetrantă abdominală stânga perforantă, cu plagă transfixiantă a ansei intestinale jejunale și o plagă înțepat-tăiată în treimea superioară a coapsei stângi, ce au pus în primejdie viața acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu reținerea stării de provocare, prevăzută și pedepsită de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, al. 1 - art. 175, al. 1, lit. i Cod penal cu aplicarea art. 73, lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal respectiv dispozițiile generale a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform alin. 7 al art. 320 ind. 1 Cod pr.penală, gradul de pericol social concret al infracțiunii, apreciat în raport de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită, natura și importanța valorii sociale căreia i s-a adus atingere, datele ce caracterizează persoana inculpatului dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, instanța a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev de art. 74 al.1 lit a Cod penal (cum a solicitat prin apărător).

În raport de criteriile mai sus menționate instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei stabilite, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi decât în regim de detenție.

În privința pedepsei accesorii ce a fost aplicată inculpatului, în temeiul art. 71 Cod penal instanța a reținut că natura faptei săvârșire și ansamblul circumstanțelor personale ale acestuia conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza a II-a și lit b Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Din aceleași considerente instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale a închisorii, conform art. 65 și art. 64 al. 1 lit a teza II-a și lit b Cod penal.

Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, fiind reținut 24 de ore la data de 26.10.2012 și arestat preventiv prin încheierea de ședință din 26.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 8596/121/_.

Măsura arestării preventive a fost verificată conform art. 300 ind. 1 Cod pr.penală și art. 300 ind. 2 Cod pr.penală, fiind menținută.

În baza art. 350 Cod pr.penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului I. M. iar potrivit art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa ce a fost aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre, durata reținerii și arestării preventive de la 26.10.2012 la zi.

Sub aspectul laturii civile instanța a constatat că în cauză s-au constituit părți civile astfel:

- partea vătămată G. M. R. s-a constituit partea civilă cu suma de 100.000 lei reprezentând daune morale,

- S. C. Județean de Urgență G. s-a constituit parte civilă cu suma de 1614,04 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate G. M. R.,

- S. Județean de Ambulanță G. s-a constituit parte civilă cu suma de 360,60 lei reprezentând contravaloarea asistenței medicale și transportului sanitar a părții vătămate G. M. R..

La termenul de judecată din 17.01.2013 inculpatul a fost de acord să achite toate sumele solicitate în cauză.

Astfel fiind, constatând îndeplinite condițiile specifice răspunderii civile delictuale și luând act de disponibilitatea inculpatului însă în raport și de starea de provocare produsă de partea vătămată (instanța apreciind o proporție a culpei în raport de 50 %) precum și de faptul că inculpatul a achitat Spitalului C. Județean de Urgență G. suma de 450,00 lei (f.52 dos instanță), în temeiul art. 346 Cod pr.penală în referire la art. 998 Cod civil a obligat inculpatul (proporțional cu gradul culpei părții vătămate) la plata despăgubirilor astfel:

- 357,02 lei către S. C. Județean de urgență G. cu titlu de daune materiale 1614,04/2=807,02 lei -450,00 lei=357,02 lei)

- 180,3 lei către SAJ G. – cu titlu de daune materiale ( 360,60 /2 =180,3 lei)

- 15.000 lei către partea vătămată G. M. R. cu titlu de daune morale.

Potrivit art. 7 al. 1 din Lg 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Văzând și dispozițiile art. 189 și art. 191 al. 1 Cod pr.penală, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul I. M. care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică din următoarele considerente:

-Solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 174 alin.1 Cod penal raportat la art. 175 alin.1 lit. i Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin.2 Cod penal.

-Reducerea pedepsei aplicate prin reținerea în favoarea sa de largi circumstanțe atenuante .

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:

În mod judicios instanța de fond, având în vedere acordul de voință al inculpatului, referitor la recunoașterea vinovăției, a făcut aplicarea disp.art. 320 ind. 1 alin.7 Cod pr.penală, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsă cu o treime.

De asemenea, în mod judicios instanța de fond a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală stabilesc vinovăția inculpatului și a dat faptelor reținute în sarcina acestuia încadrarea juridică corespunzătoare prevederilor legale.

Din probele administrate în cauză în mod judicios instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și partea vătămată au început apoi să se lovească reciproc cu pumnii, după care au căzut la pământ, inculpatul fiind poziționat deasupra părții vătămate.

În acest moment inculpatul a înjunghiat-o pe partea vătămată, aplicându-i acesteia două lovituri, conform declarației sale, ambele în zona abdominală.

În acest timp martorul I. G. A. a pulverizat un spray lacrimogen în direcția celor doi, iar martorul S. B. l-a tras pe inculpat de tricou, eliberând-o pe partea vătămată.

În raport de această situație de fapt, în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului infracțiunea de tentativă la omor calificat. În acest sens se au în vedere natura instrumentului folosit, intensitatea loviturilor, numărul de lovituri, zona corpului vizată și urmările produse.

În acest context se poate observa că inculpatul a folosit un briceag, deci un instrument apt pentru a ucide, pentru lovirea părții vătămate, a aplicat acesteia două lovituri de o intensitatea ridicată, din care o lovitură într-o zonă vitală a corpului, respectiv în zona abdominală stângă, provocând leziuni părții vătămate ce au pus în primejdie viața acesteia și o lovitură în zona coapsei stângi, ce au necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit să suprime viața părții vătămate, prin modul în care acționat a acceptat posibilitatea producerii unui astfel de rezultat. Această activitate obiectivă se transpune în plan subiectiv prin faptul că lovind de două ori pe partea vătămată cu un cuțit, inculpatul, prin numărul de lovituri aplicate și zona vizată, a acceptat și posibilitatea producerii acestui rezultat periculos. Astfel, prin acțiunea sa inculpatul a creat posibilitatea reală ca victima să înceteze din viață și de aceea, în mod corect, instanța de fond a constatat că încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la omor calificat.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social al faptei, urmările produse, persoana inculpatului precum și săvârșirea infracțiunii în stare de provocare, pedeapsa aplicată de 2 ani și 6 luni închisoare fiind judicios individualizată.

Raportat la urmările produse, respectiv punerea în primejdie a vieții părții vătămate, atât cuantumul pedepsei cât și modalitatea de executare asigură pe deplin scopul prev. de art. 52 Cod penal, urmând a fi menținută.

Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul I. M..

Deoarece inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv în prezenta cauză, iar temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu au încetat să subziste, urmează a se menține starea de arest și a se deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 26.10.2012 la zi.

Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. M. (fiul lui M. și M., născut la data de 13.02.1991 în localitatea G., jud. G., CNP –_, domiciliat în ., jud.G.) în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 46 din 31.01.2013 a Tribunalului G..

Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă perioada executată cu începere de la 26.10.2012 la zi.

În baza art. 102 alin. 2 Cod pr.penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul – inculpat I. M., deținut în Penitenciarul G., intimații – părți civile S. C. de Urgență „Sf.A. A.” G. și S. de Ambulanță Județean G. și de la pronunțare pentru intimatul – parte vătămată G. M. R..

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L. H. P. D.

Grefier,

A. S.

Red. P.D./30.04.2013

Tehnored.A.S./30.04.2013/3 ex.

Jud. fond: A.C.M.

← Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4...		Infracţiuni la regimul silvic. Legea nr.46/2008. Decizia nr.... →

Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 117/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 117/2013. Curtea de Apel GALAŢI