Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 999/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 999/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 5306/121/2012/a15
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 999/R
Ședința publică din data de 27.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. M.
Judecător – M. M. I.
Judecător – A. M. M.
Grefier – M. M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de
procuror F. Hahuie
din cadrul Parchetului de pe lângă
Î.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului la încheiere declarat de inculpatul S. C. împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de deținere, asistat de apărătorul ales, av. Căcescu G. G., conform împuternicirii avocațiale nr. 240/26.06.2013 și apărătorul desemnat din oficiu, av. T. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul S. C. confirmă datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. Căcescu G. G. pentru inculpatul S. C. apreciază că în încheierea Tribunalului G. nu se regăsește nici un argument juridic valabil pentru menținerea arestării inculpatului și pentru respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța de fond a apreciat că se mențin condițiile și motivele care au determinat arestarea preventivă inițială, acesta fiind cercetat penal anterior de către autoritățile judiciare din jud. Bihor, iar lăsarea sa în libertate ar putea prezenta un pericol pentru ordinea publică și pentru buna înfăptuirea a actului de justiție, cu atât mai mult cu cât inculpatul are o poziție șovăielnică.
Apărătorul ales al inculpatului arată că a depus la dosarul cauzei ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pentru infracțiunea de furt la care face referire instanța de fond, iar pentru cea de distrugere, a intervenit împăcarea părților. Față de aceste considerente, apreciază încheierea instanței de fond ca fiind nelegală.
Nu se regăsesc la dosar probe din care să rezulte pericolul social și nu se poate menține măsura arestării preventive a inculpatului doar pentru că acesta a fost cândva cercetat penal.
Referitor la poziția șovăielnică a inculpatului, apărătorul arată că este un termen pe care nu l-a regăsit în Codul de procedură penală.
Un alt aspect invocat de instanța de fond a fost acela că acesta are circa 6 luni de arestare preventivă, comparativ cu ceilalți inculpați din cauză ce se află în arest de 1 an și 6 luni. Nici acest aspect juridic nu poate susține o arestare preventivă. În opinia avocatului ales, măsura arestării preventive are ca scop, în primul rând, administrarea de probe. În cazul de față, nu se mai poate discuta de indicii temeinice atâta timp cât dosarul a fost trimis în instanță prin rechizitoriu.
De asemenea, apărătorul arată că abia acum se administrează probe, expertiză contabilă, expertiză grafoscopică, probe care nu au fost administrate de către P.. Se face referire la grup infracțional dar nu se probează acest lucru. Până în prezent se regăsesc la dosar doar simple interceptări telefonice care nu au fost confirmate, au fost traduse fără a se desemna un traducător, dar se menține starea de arest pentru aceste prezumtiv grup infracțional.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de S. C. întrucât motivele avute în vedere de instanța de fond nu sunt temeinice.
În subsidiar, pune în vedere instanței că inculpatul este singurul întreținător al familiei, are trei copii minori în întreținere motiv pentru care nu mai este protejată familia și interesele superioare ale minorilor, beneficiază de prezumția de nevinovăție și de aceea solicită eliberarea sub control judiciar.
Apărătorul desemnat din oficiu, av. T. R. apreciază hotărârea primei instanțe ca netemeinică deoarece aceasta nu a menționat în mod concret care este riscul ca inculpatul în momentul în care va fi pus în libertate, va zădărnici aflarea adevărului sau va influența martorii, a avut un comportament civilizat la momentul audierii acestor martori. Arată Curții că inculpatul nu a mai fost condamnat penal, iar cercetarea penală anterioară s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale.
Referitor la durata arestării preventive, arată că instanța de fond, cu o încheiere anterioară menționa termenul de 6 luni ca fiind rezonabil pentru faza de judecată a prezentei cauze, nu se poate face comparație cu perioada de arestare a altor inculpați din dosar deoarece această durată a arestării se ia și se menține în funcție de persoana inculpatului, de infracțiunea dedusă judecății, de prejudiciul produs etc.
Pe cale de consecință, inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a i se admite cererea de liberare sub control judiciar, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului formulat, apreciază că încheierea Tribunalului G. este legală și temeinică, cererea inculpatului de liberare sub control judiciar nefiind fondată în raport de dispozițiile legale și în raport de modalitatea comiterii faptei cercetate, a persoanei inculpatului. Astfel, instanța a apreciat că, în raport de actele existente la dosar, prin admiterea cererii inculpatului, ar fi afectată buna desfășurare a procesului penal, cercetarea judecătorească aflându-se în plină desfășurare. De asemenea, s-au avut în vedere disp. art. 1602 alin. 2 Cod procedură penală care arată doar situațiile când nu se acordă liberarea provizorie, fără a impune instanței obligativitatea de a admite cererea când constată că nu este îndeplinită vreuna din acele situații.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile în continuare disp. art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, condiții ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a apreciat în mod corect că nu se impune admiterea în mod automat a cererii de liberare provizorie. S-a avut în vedere și persoana inculpatului, acesta sustrăgându-se urmăririi penale și în parte la cercetarea judecătorească, mandatul de arestare a inculpatului fiind pus în executare ulterior.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul S. C. și menținerea încheierii tribunalului G. ca fiind temeinică.
Av. Căcescu pentru inculpatul G. G. arată că nu se regăsesc probe că s-a sustras de la urmărirea penală, se află în arest de 7 luni și nu se poate face vorbire de faptul că inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal, ar induce în eroare instanța sau că ar sustrage probe sau înscrisurile, acestea aflându-se deja la dosarul cauzei. Mai arată că inculpatul este analfabet, nu ar putea să influențeze expertiza contabilă de efectuat în cauză.
În concluzie, motivele la care face referire procurorul de ședință nu sunt fondate.
Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, arată că are trei copii în întreținere și solicită lăsarea sa în libertate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.06.2013, pronunțată în dosarul nr._ 2 al Tribunalului G., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S. C..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Verificând situația de fapt și probele existente la dosar, a apreciat că se impune respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul S. C. din următoarele considerente:
Potrivit art. 160 indice 1 din Codul de procedură penală cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune poate fi admisă dacă este însușită de către inculpat dacă acesta cunoaște consecințele punerii în libertate și a nerespectării obligațiilor statuate de instanță și dacă maximul prevăzut de lege nu depășește 18 ani închisoare.
Din punct de vedere formal cererea de liberare, formulată de inculpatul S. C. a fost în principiu admisibilă dar pe fond aceasta nu a putut fi primită întrucât în cauză sunt încă incidente disp. art. 160 indice 2 Cod procedură penală și conținutul deciziei în interesul legii nr 17/2011 a Î.C.C.J. Potrivit celor două norme juridice invocate mai sus, liberarea provizorie sub control judiciar nu a putut fi totuși admisă dacă există riscul ca inculpatul pus în libertate să zădărnicească aflarea adevărului, să comită alte fapte penale și să obstrucționeze în orice fel aflarea adevărului și buna desfășurare a procesului penal.
Așa cum s-a arătat și prin încheierile de ședință anterioare, nu s-a pus problema liberării la acel moment a inculpatului S. C., deoarece s-au menținut condițiile și motivele care au determinat arestarea preventivă inițială, acesta a mai fost cercetat penal de către autoritățile judiciare din județul Bihor iar lăsarea sa în libertate poate prezenta un pericol pentru ordinea publică și pentru buna înfăptuire a actului de justiție, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o poziție procesuală șovăielnică.
În luna noiembrie 2012, inculpatul S. C. a fost surprins în stațiunea Băile F., Județul Bihor, în momentul în care încerca să sustragă bunuri dintr-un autoturism spărgând în prealabil luneta autoturismului, aceste aspecte s-au circumscris noțiunii de faptă penală prev. de art. 17 din Codul penal, chiar dacă ulterior a intervenit o cauză penală de nepedepsire a făptuitorului.
Pe de altă parte inculpatul S. C. era arestat de puțin timp, de circa 6 luni, durata arestării nu a atins un caracter rezonabil, s-a sustras în bună parte urmăririi penale și judecății și nu au putut fi invocate motive de echitate procedurală întrucât cei patru inculpați puși în libertate la termenele anterioare au stat în detenție fiecare câte 1 an și 5 luni închisoare.
Pentru aspectele de mai sus cererea inculpatului S. C. de liberare sub control judiciar a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. C., solicitând admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, susținând că lăsarea lui în libertate nu ar putea prezenta un pericol pentru buna desfășurare a procesului penal
Recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în mod corect dispunându-se respingerea cererii inculpatului S. C. de liberare provizorie sub control judiciar ca nefondată.
Astfel, Curtea reține că într-adevăr cererea adresată de inculpat instanței de fond nu este inadmisibilă, prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de săvârșirea cărora este acuzat inculpatul, însă în mod justificat a apreciat prima instanță că liberarea provizorie nu este oportună raportat la datele concrete ale speței.
Se are în vedere pericolul social concret ridicat al infracțiunilor pentru care este judecat inculpatul (constituire a unui grup infracțional organizat și evaziune fiscală, prevăzute de art. 7 din Legea 39/2003 și de art. 9 din Legea 241/2005), ce rezultă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege și din modalitatea continuată de săvârșire, din valoarea extrem de mare a prejudiciului (3.248.314 lei RON) dar și împrejurarea că astfel de infracțiuni au un puternic ecou social, situație în care punerea în libertate a persoanelor acuzate cu temei de comiterea unor astfel de fapte ar fi în măsură să aibă un impact negativ asupra opiniei publice.
Este de altfel binecunoscut că în astfel de cazuri, în care gravitatea faptelor este dată nu doar de limitele de pedeapsă dar și de impactul produs asupra comunității, de rezonanța profund negativă a unor fapte antisociale, lăsarea inculpaților în stare de libertate, fie și pe calea liberării provizorii sub control judiciar, este inoportună și poate contribui la crearea unui sentiment de insecuritate în rândul colectivității și de neîncredere în capacitatea organelor judiciare de combatere a fenomenului infracțional.
Sub un alt aspect, Curtea reține că buna desfășurare a procesului penal implică asigurarea condițiilor optime ca funcțiile procesului penal să fie atinse, respectiv apărarea ordinii de drept, apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, prevenirea infracțiunilor și educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor (conform art. 1 al. 2 Cod pr. penală).
În aceste condiții, ținând seama de gravitatea extrem de ridicată a faptelor comise de inculpat, de impactul profund negativ produs de asemenea fapte în rândul comunității dar și de împrejurarea că inculpatul s-a sustras inițial de la urmărirea penală și de la judecată, Curtea apreciază că buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată doar prin menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului S. C., aspectele legate de situația personală sau familială invocate de inculpat nefiind în măsură să conducă, prin ele însele, la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
În consecință, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, în cauză se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul S. C., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr. penală precum și cele ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. C.(CNP_, identificat cu CI . nr_, fiul lui T. și S., născut la 02.09.1078 în Huedin, Județul Cluj, domiciliat în mun. Z., . 106, Județul S.,în prezent aflat în Penitenciarul G.) împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
Obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2013.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător,
F. M. M. M. I. A. M. M.
Aflat în CO,
conform art. 312
alin. 2 C.P.P
Președinte de complet
Jud. F. M.
Grefier,
M. M. V.
Red.M.M.I./02.07.2013
Tehnored. M.M.V.
2 ex./03.07.2013
Fond. A C.
| ← Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1712/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
