Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1712/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1712/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 17800/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1712/R
Ședința publică din data de 20.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – F. M.
Judecător – M. M. I.
Judecător – A. M. M.
Grefier – E. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului promovat de G. P. împotriva sentinței penale nr.1884 din 01.11.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. I., în baza delegației emisă de Baroul G. și înregistrată sub nr. 6147 din 5.12.2013.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință în conformitate cu art.104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară, după care:
Curtea procedează la identificarea recurentului inculpat prin verificarea datelor de stare civilă.
Curtea aduce la cunoștință recurentului inculpat că prezentul termen este unul intermediar stabilit pentru a se aduce în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, termenul pentru soluționarea în fond a recursului fiind stabilit la data de 27.01.2014.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să-și angajeze avocat ales, fiind de acord cu asistența juridică din oficiu și înțelege să se judece recursul la acest termen de judecată.
Precizează că această cale de atac vizează cuantumul pedepsei aplicate.
Participanții procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de susținerile recurentului inculpat, preschimbă termenul pentru soluționarea recursului din 27 ianuarie 2014, în 20 decembrie 2013
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Av.I. I. arată că recurentul inculpat a promovat această cale de atac împotriva sentinței penale nr 1884 din 01.11.2013 a Judecătoriei G. criticând cuantumul pedepsei aplicate.
Solicită admiterea recursului conform art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală în sensul aplicării unei pedepse mai mici de 2 ani închisoare urmând a fi avută în vedere atitudinea inculpatului care a recunoscut comiterea faptei,acesta s-a prevalat de disp. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, a colaborat cu organele de urmărire penală, prejudiciul creat a fost unul modic, inculpatul fiind de acord cu acoperirea acestuia, iar pericolul social nu a fost unul ridicat.
Apreciază, față de cele expuse, că poate fi reținută circumstanța atenuantă prev de art.74 alin.1 lit.c Cod penal și coborâtă pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului arată că recursul promovat de inculpatul G. P. este nefondat solicitând a fi respins ca atare.
Precizează că pentru infracțiunea dedusă judecății instanța a individualizat în mod corect pedeapsa aplicând minimul special prevăzut de legea penală în condițiile reținerii disp. art.3201 Cod procedură penală.
Faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii și că a fost de acord cu acoperirea prejudiciului nu pot fi apreciate ca fiind circumstanțe atenuante cu consecința coborârii pedepsei sub limita minimă de 2 ani raportat la gravitatea faptei dedusă judecății pusă în evidență prin natura relațiilor sociale încălcate cât și prin persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală, a comis anterior tot infracțiuni contra patrimoniului astfel că pedeapsa aplicată a fost just individualizată.
Pentru considerentele arătate solicită respingerea recursului
Recurentul inculpat, G. P. în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Prin sentința penală nr. 1884/01.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus condamnarea inculpatului G. P. ,la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal, cât și cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală (faptă săvârșită la data de 13.08.2013, parte vătămată C. Anișoara R.).
S-a constatat că inculpatul G. P.a comis infracțiunea din prezenta cauză în termenul de încercare de 3 (trei) ani, termen stabilit prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare (faptă săvârșită la data de 10.05.2010), cât și în termenul de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen stabilit prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G. (faptă săvârșită la data de 16.04.2010).
În temeiul art. 83 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului G. P.prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare.
În temeiul art. 864 alin. 1 Cod penal raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului G. P.prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G..
S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul G. P. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare (faptă săvârșită la data de 10.05.2010), cât și prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G. (faptă săvârșită la data de 16.04.2010), se află în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, s-a dispus contopirea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G.) cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G.), urmând ca inculpatul G. P. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani închisoare (rezultanta 1).
În temeiul art. 83 alin. 1 teza a II-a Cod penal și art. 864 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (rezultanta 1) să fie executată alături de pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză), fără ca cele două pedepse să fie contopite, astfel încât inculpatul G. P. va executa, în final, o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului G. P., pe durata executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G. P..
În temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a desus din pedeapsa rezultantă principală, aplicată inculpatului G. P. prin prezenta sentință penală, perioada în care acesta s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv, respectiv: durata celor 24 de ore din data de 20.08.2013, durata celor 24 de ore din data de 09.09.2013, cât și de la data de 10.09.2013 și până la zi.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului G. P., în baza prezentei sentințe penale, după rămânerea ei definitivă.
S-au menținut toate celelalte dispoziții din sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G. și sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 14 Cod procedură penală, art. 161 alin. 3 Cod procedură penală și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Cod civil, a obligat pe inculpatul G. P. la plata sumei de 485 euro, sumă ce va fi plătită în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății efective, cu titlu de daune materiale către partea civilă C. Anișoara R..
În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pentru faza de judecată în primă instanță, în sumă de 200 lei, s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați G. (delegație nr. 5047/18.10.2013 – avocat Mlăjeru L.).
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G. P. la plata sumei de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.644,20 lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 6841/P/2013 din data de 02.10.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G. P., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului G. P. faptul că, la data de 13.08.2013, în jurul orelor 20,30, în timp ce se afla în sala de așteptare a cabinetului stomatologic „P. L. M.”, situat la parterul blocului P7, de pe . G., profitând de faptul că nu mai era prezentă nicio persoană, a sustras din portofelul aflat în poșeta părții vătămate C. Anișoara R., poșetă lăsată nesupravegheată, sumele de 500 euro și 145 lei.
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă:
- reclamația și declarațiile părții vătămate C. Anișoara R. (filele 5-9 dosar urm. pen.);
- proces verbal de efectuare a conducerii în teren și planșa fotografică realizată cu această ocazie (filele 10-16 dosar urm. pen.);
- proces verbal încheiat cu ocazia deplasării la punctul de lucru al S.C. „N. 2000” S.R.L. (fila 17 dosar urm. pen.);
- bon fiscal nr. 0010 din 14.08.2013 ridicat de la punctul de lucru al S.C. „N. 2000” S.R.L., privind tranzacționarea sumei de 95 de euro de către inculpat (fila 18 dosar urm. pen.);
- proces verbal de ridicare a sumei de 210 lei de la inculpat (fila 19 dosar urm. pen.);
- proces verbal de predare a sumei de 210 lei către partea vătămată (fila 20 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorei E. Louise N. (filele 21-22 dosar urm. pen.);
- declarațiile martorului P. V. (filele 23-26 dosar urm. pen.);
- declarațiile inculpatului G. P. (filele 27-28, 30-40 dosar urm. pen.).
La dosar s-a atașat fișa de cazier a inculpatului (fila 41 dosar urm. pen.), cât și actele privind măsurile preventive dispuse în cauză împotriva inculpatului (filele 42-60 dosar urm. pen.).
Inculpatului i s-a prezentat materialul de urmărire penală la data de 30.09.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 73 din dosarul de urmărire penală.
Pe durata urmăririi penale, inculpatul a beneficiat de asistență juridică din partea unor apărători desemnați din oficiu (delegații – filele 64, 66-68, 72 dosar urm. pen.).
Date privind desfășurarea urmăririi penale:
Prin rezoluția din data de 19.08.2019, organele de cercetare penală din cadrul Secției 1 Poliție G. au dispus începerea urmăririi penale față de inculpatul G. P. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e C. pen., cu aplicarea art. 40 alin. 1 C. pen. (fila 4 dosar urm. pen.)
Măsura a fost confirmată prin rezoluția din data de 20.08.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (fila 3 dosar urm. pen.).
Pe parcursul urmăririi penale organele judiciare i-au asigurat inculpatului un apărător din oficiu, în cauză fiind incidente unele dintre cazurile de asistență juridică obligatorie prevăzute de art. 171 alin. 2 C. proc. pen. (delegații – filele 64, 66-68, 72 dosar urm. pen.).
În data de 19.08.2013 inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea, dreptul de a fi asistat de un apărător, precum și dreptul de a nu face nicio declarație, ocazie cu care s-a încheiat un proces verbal (fila 29 dosar urm. pen.).
În cauză nu au fost luate măsuri asigurătorii.
La data de 30.09.2013 s-a procedat la prezentarea materialului de urmărire penală, prilej cu care inculpatul G. P. a luat la cunoștință de întregul conținut al acestuia și nu a formulat cereri noi și excepții în legătură cu urmărirea penală. De asemenea, inculpatul nu a propus noi probe în apărarea sa și nu a dat declarații suplimentare. Acesta și-a menținut declarațiile date anterior în cursul urmăririi penale, recunoscând fapta de care este învinuit și manifestând regret față de comiterea acesteia. Toate aceste aspecte sunt relevate de procesul verbal încheiat cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fila 73 dosar urm. pen.).
Date privind măsurile preventive dispuse în cauză:
Față de inculpatul G. P. a fost dispusă, prin ordonanța Secției 1 Poliție G., măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 20.08.2013, ora 12,00, până la data de 21.08.2012, ora 12,20 (fila 60 dosar urm. pen.).
La data de 21.08.2013 inculpatul a fost prezentat Parchetului de pe lângă Judecătoria G., de către organele de cercetare din cadrul Secției 1 Poliție a Municipiului G., cu propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale și prezentarea sa în fața judecătorului în vederea luării măsurii arestării preventive față de acesta (fila 59 dosar urm. pen.).
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a admis în parte propunerea organelor de cercetare. Astfel, prin ordonanța nr. 6831/P/2013 din data de 21.08.2013, a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea G. față de inculpat, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 21.08.2013, până la data de 19.09.2013, inclusiv (filele 57-58 dosar urm. pen.).
Deși avea cunoștință despre obligațiile care îi reveneau, inculpatul a încălcat, cu rea-credință, măsura obligării de a nu părăsi localitatea G., acesta fiind depistat, în data de 08.09.2013, pe Aeroportul Henri C. din București, la momentul în care încerca să se îmbarce pentru o cursă cu direcția R., Italia (filele 42-44 dosar urm. pen.).
În aceste condiții, față de inculpat a fost dispusă, prin ordonanța Secției 1 Poliție G., măsura preventivă a reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 09.09.2013, ora 17,00, până la data de 10.09.2013, ora 17,00 (fila 56 dosar urm. pen.).
Având în vedere aceste aspecte, la data de 10.09.2013, inculpatul a fost prezentat instanței de judecată cu propunerea de înlocuire a măsurii obligării de a părăsi localitatea cu cea a arestării preventive. Instanța a admis, prin încheiere, propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria G. și a emis pe numele inculpatului mandatul de arestare preventivă nr. 62/U din 10.09.2013 (filele 45, 49-55 dosar urm. pen.).
Recursul formulat de inculpat, împotriva încheierii prin care a fost dispusă arestarea sa preventivă, a fost respins prin încheierea din data de 16.09.2013, a Tribunalului G. (filele 46-48 dosar urm. pen.).
Date cu privire la latura civilă:
Cu ocazia audierii sale, partea vătămată C. Anișoara R. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 485 de euro deoarece inculpatul i-a restituit doar suma de 210 lei din totalul banilor sustrași (fila 7 dosar urm. pen.).
În faza de cercetare judecătorească, s-au desfășurat următoarele activități:
- la termenul de judecată din data de 07.10.2013, în temeiul art. 3001 alin. 1 și 3 C. proc. pen. în referire la art. 160b alin. 3 C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului G. P., măsură ce a fost menținută (filele 7-10 dosar fond);
- la termenul de judecată din data de 24.10.2013, fiind prezent în fața instanței de judecată, în prezența apărătorului său, înainte de a pune în discuție regularitatea actului de sesizare și a da citire acestuia, respectiv înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul G. P., personal, a declarat că recunoaște săvârșirea faptei, că are cunoștință de întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, material pe care și-l însușește (declarație inculpat – fila 32 dosar fond).
Cu această ocazie, inculpatul a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta arătând că nu dorește administrarea de noi probe, cu excepția actelor în circumstanțiere.
Inculpatul și-a motivat această cerere pe dispozițiile art. 3201 alin. 1 – 6 C. proc. pen., așa cum acesta din urmă a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.
Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale mai sus citate, instanța a încuviințat cererea inculpatului, acesta urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta dedusă judecății, așa cum prevede art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, iar soluționarea cauzei urmând a se face pe baza procedurii simplificate de judecată.
În vederea soluționării complete a cauzei, instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar a inculpatului (fila 26 dosar fond), cât și copii după următoarele hotărâri penale: sentința nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G. (filele 14-15, 24, 28 dosar fond) și sentința nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G. (filele 16-17, 25, 27 dosar fond).
Pe durata judecării cauzei, inculpatul a avut asigurată asistență juridică de către apărători desemnați din oficiu (delegații – filele 5-6, 31 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, inculpatul G. P. este cunoscut cu antecedente penale, el fiind condamnat anterior pentru săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu (fișă de cazier – fila 26 dosar fond).
Având în vedere situația antecedentelor penale ale inculpatului G. P., instanța apreciază că acesta și-a făcut o adevărată obișnuință din a încălca valorile sociale ocrotite de legea penală și din a-și procura mijloacele de existență pe alte căi decât cele legale.
În ce privește fapta din prezenta cauză, ținând cont de probele administrate, cât și de poziția inculpatului G. P., care a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă doar în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:
La data de 14.08.2013, organele de poliție au fost sesizate de către partea vătămată C. Anișoara R. despre faptul că, în seara zilei de 13.08.2013, în jurul orei 20,30, persoane necunoscute i-au sustras din poșetă sumele de 500 de euro și 145 lei (plângere – fila 5 dosar urm. pen.).
Astfel, în plângerea prin care a sesizat organele de poliție, partea vătămată C. Anișoara R. a arătat că, în seara zilei de 13.08.2013, în jurul orei 20,30, s-a prezentat la cabinetul stomatologic aparținând medicului P. L. M., situat la parterul blocului P7 de pe . G.. Aici, pentru o perioadă scurtă de timp, partea vătămată și-a lăsat poșeta nesupravegheată în sala de așteptare a cabinetului stomatologic respectiv. Ulterior, după ce a părăsit cabinetul stomatologic, ajungând în cartierul Micro 19, partea vătămată a constatat că din portofelul pe care îl ținea în poșetă lipseau sumele de 500 euro și 145 lei. În plângerea penală formulată, partea vătămată a precizat că bănuiește că sustragerea sumelor de bani din poșeta sa a fost realizată în perioada în care a fost prezentă la cabinetul stomatologic situat pe .. G. (fila 5 dosar urm. pen.).
Cu ocazia audierii sale, partea vătămată a declarat că, în data de 13.08.2013, în jurul orei 20,30, s-a deplasat la cabinetul stomatologic „P. L. M.”, fiind însoțită de soțul său, numitul C. G. și martorul P. V.. Odată ajunși la adresa respectivă, numitul C. G. a intrat în cabinet, întrucât avea o programare, iar partea vătămată și martorul P. V. au rămas în sala de așteptare. La un moment dat, partea vătămată a intrat în cabinetul medicului pentru a se interesa în legătură cu data următoarei programări. În acest timp, partea vătămată a lăsat nesupravegheată, pe scaun, poșeta în care se afla portofelul care conținea acte de identitate, carduri bancare și sumele de 500 euro (în bancnote de 50 și 20 euro) și 145 lei (respectiv o bancnotă de 100 lei, 4 bancnote de 10 lei, 4 bancnote de câte 1 leu și o monedă de 50 bani) (declarații parte vătămată - filele 6-9 dosar urm. pen.).
În perioada scurtă de timp în care partea vătămată a intrat în cabinetul medicului, martorul P. V. a ieșit din sala de așteptare pentru a fuma. Ulterior, partea vătămată, împreună cu soțul său și cu martorul menționat anterior, au părăsit cabinetul stomatologic, deplasându-se la un magazin alimentar pentru a face unele cumpărături. Cu această ocazie, partea vătămată a constatat că din portofelul aflat în poșeta sa lipseau sumele de bani descrise anterior. Martorul P. V. i-a relatat părții vătămate că, în timp ce se afla în cabinetul părții vătămate, în sala de așteptare a intrat un tânăr despre care el a crezut că este un client. Realizând că doar tânărul respectiv ar fi putut să-i sustragă banii din poșetă, partea vătămată s-a întors la cabinetul medical, fiind însoțită de martorul P. V., care i-a descris unei asistente medicale semnalmentele tânărului. Asistenta medicală l-a recunoscut ca fiind un tânăr care vine în mod frecvent la cabinet ca să distribuie pliante publicitare.
Fiind audiat, martorul P. V. a confirmat cele declarate de partea vătămată, în ceea ce privește împrejurările de comitere a infracțiunii de furt. Astfel, acesta a precizat că, după ce a fumat, a revenit în sala de așteptare, ocazie cu care a observat că poșeta părții vătămate se afla pe scaunul unde o lăsase aceasta, iar la intrase se afla un tânăr pe care nu l-a văzut intrând și căruia nu i-a acordat atenție crezând că este un client. Martorul a precizat că l-a observat pe tânărul respectiv doar din profil și, deoarece nu i-a acordat importanță, consideră că nu l-ar putea recunoaște dacă l-ar revedea (filele 23-26 dosar urm. pen.).
Fiind invitată la sediul Secției 1 Poliție G., martorei E. Louise N. i-a fost prezentat inculpatul G. P., pe care aceasta l-a recunoscut în persoana unui tânăr care frecventa cu câteva luni în urmă cabinetul stomatologic „P. L. M.” pentru a-și procura alimente și a împărți pliante publicitare. Cu ocazia audierii sale, martora a declarat că, în data de 13.08.2013, a lucrat la cabinetul stomatologic, ca asistentă medicală, precizând că, în ziua respectivă, nu l-a văzut pe inculpat și nu cunoaște nimic în legătură cu furtul vreunei sume de bani din portofelul părții vătămate (filele 21-22 dosar urm. pen.).
Fiind audiat, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, inculpatul G. P. a recunoscut fapta de sustragere a sumelor de bani din portofelul aflat în poșeta părții vătămate. Astfel, inculpatul a declarat că obișnuia să se deplaseze la cabinetul stomatologic „P. L. M.”, situat pe .. G., la parterul blocului P7, unde primea diferite sume de bani în schimbul unor servicii cum ar fi debarasarea deșeurilor menajere sau împărțirea de pliante publicitare. În data de 13.08.2013, în jurul orei 20,30, inculpatul s-a prezentat la cabinetul stomatologic respectiv, ocazie cu care a constatat că în sala de așteptare nu se afla nicio persoană. De asemenea, acesta a observat că pe unul dintre scaunele care se găseau în sala de așteptare se găsea o poșetă. Verificând conținutul poșetei, inculpatul a constat că în interiorul acesteia se afla un portofel. În continuare, din portofelul respectiv, inculpatul a sustras sumele de 500 euro și 145 lei. Inculpatul a precizat că, la momentul în care a intrat în sala de așteptare, în fața cabinetului stomatologic se afla o persoană de sex masculin, care fuma. Ulterior, acesta din urmă a intrat, în urma inculpatului, în sala de așteptare. Potrivit declarației sale, inculpatul a sustras sumele de bani, menționate anterior, în prezența martorului respectiv, fără ca acesta din urmă să-l poată observa din poziția în care se afla. După ce a sustras banii din poșeta părții vătămate, inculpatul s-a deplasat la o casă de schimb valutar, situată lângă pasajul Romarta, unde a obținut, în schimbul sumei de euro sustrase, aproximativ 1.900 lei. Cu o parte din banii astfel obținuți, inculpatul și-a achiziționat haine și încălțăminte, iar restul banilor i-a cheltuit jucând la pariuri sportive (filele 27-28, 30-40 dosar urm. pen.).
În urma verificărilor efectuate, organele de cercetare penală au stabilit că, la data de 14.08.2013, inculpatul G. P. s-a deplasat la punctul de lucru aparținând S.C. „N. 2000” S.R.L., amplasat la parterul blocului L de pe .. G., unde a tranzacționat suma de 95 de euro, pentru care a obținut suma de 417,05 lei (filele 17-18 dosar urm. pen.).
În data de 19.08.2013, cu ocazia unei conduceri în teren, activitate desfășurată în prezența martorului asistent E. Louise N., inculpatul G. P. a indicat modul de operare folosit la comiterea faptei descrise mai sus (filele 10-16 dosar urm. pen.).
La aceeași dată, inculpatul G. P. a predat organelor poliției judiciare din cadrul Secției 1 Poliție G., pe bază de proces verbal de predare-primire (fila 19 dosar urm. pen.), suma de 210 lei, bani care proveneau din săvârșirea infracțiunii descrise mai sus. Suma respectivă a fost predată ulterior, pe baza unui proces verbal de predare-primire (fila 20 dosar urm. pen.), părții vătămate C. Anișoara R., în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de fapta de furt comisă de către inculpat.
Instanța a observat că, în faza de judecată, inculpatul G. P. a declarat că « recunosc în totalitate fapta astfel cum a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G. nr. 6841/P/2013 », fapt ce demonstrează că acesta a înțeles să adopte o conduită de recunoaștere și regret față de fapta comisă (fila 32 dosar fond).
În ce privește prejudiciul creat în cauză, instanța a observat că partea vătămată C. Anișoara R. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 485 de euro, deoarece inculpatul i-a restituit doar suma de 210 lei din totalul banilor sustrași (fila 7 dosar urm. pen.).
În drept, fapta inculpatului G. P. care, la data de 13.08.2013, în jurul orelor 20,30, în timp ce se afla în sala de așteptare a cabinetului stomatologic „P. L. M.”, situat la parterul blocului P7, de pe . G., profitând de faptul că nu mai era prezentă nicio persoană, a sustras din portofelul aflat în poșeta părții vătămate C. Anișoara R., poșetă lăsată nesupravegheată, sumele de 500 euro și 145 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal, cu aplicarea art. 40 alin. 1 Cod penal.
Instanța a înțeles să rețină și situația prevăzută de art. 40 alin. 1 Cod penal, motivat de faptul că inculpatul G. P. a comis fapta din prezenta cauză în termenul de încercare de 3 (trei) ani, termen stabilit prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare (faptă săvârșită la data de 10.05.2010), cât și în termenul de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen stabilit prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G. (faptă săvârșită la data de 16.04.2010), în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reținerea stării de recidivă.
Așa cum am arătat și mai sus, din întregul material probator existent la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că inculpatul G. P. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă, inculpatul având reprezentarea pericolului social al faptei sale.
Astfel, la infracțiunea de furt, elementul material al laturii obiective constă în luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia. Or, din probele administrate în cauză a rezultat că elementul material al infracțiunii de furt s-a realizat prin fapta de sustragerea din poșeta părții vătămate a sumelor de 500 euro și 145 lei, fiind îndeplinită și cerința esențială atașată elementului material, respectiv fapta de sustragere a sumelor de bani a fost realizată fără consimțământul părții vătămate.
Coroborarea întregului material probator relevă existența unei urmări imediate, ce constă în schimbarea situației de fapt a bunurilor sustrase prin scoaterea acestora din stăpânirea părții vătămate și crearea unui gol patrimonial, prin lipsirea părții vătămate de capacitatea de a mai dispune de bunurile respective.
Raportul de cauzalitate dintre fapta de sustragere și urmarea socialmente periculoasă produsă rezultă nemijlocit din aceea că prin micșorarea patrimoniului părții vătămate, ca urmare a sustragerii sumelor de bani a acesteia, se majorează, în mod ilicit, patrimoniul inculpatului.
Acțiunea de sustragere a sumelor de bani s-a realizat cu intenție directă, calificată prin scopul însușirii pe nedrept.
În ce privește forma agravată, prin „loc public”, în accepțiunea art. 209 alin. 1 lit. e C. pen., se înțelege un sector determinat de spațiu în care publicul are acces permanent sau temporar. Practica, în marea ei majoritate, a consacrat punctul de vedere potrivit căruia înțelesul noțiunii de „loc public”, raportat la infracțiunea de furt calificat, trebuie stabilit în funcție de criteriile specifice care l-au determinat pe legiuitor să creeze această agravantă și care sunt cu totul altele decât cele ce au inspirat redactarea art. 152 C. pen. Astfel, sala de așteptare a cabinetului stomatologic, în timpul programului de lucru, reprezintă un loc public, chiar dacă, la momentul săvârșirii faptei de către inculpat, de față era doar martorul P. V..
Instanța a apreciat că vinovăția inculpatului G. P. este pe deplin dovedită, cu ajutorul mijloacelor de probă enumerate și detaliate mai sus, respectiv: reclamația și declarațiile părții vătămate C. Anișoara R. (filele 5-9 dosar urm. pen.); proces verbal de efectuare a conducerii în teren și planșa fotografică realizată cu această ocazie (filele 10-16 dosar urm. pen.); proces verbal încheiat cu ocazia deplasării la punctul de lucru al S.C. „N. 2000” S.R.L. (fila 17 dosar urm. pen.); bon fiscal nr. 0010 din 14.08.2013 ridicat de la punctul de lucru al S.C. „N. 2000” S.R.L., privind tranzacționarea sumei de 95 de euro de către inculpat (fila 18 dosar urm. pen.); proces verbal de ridicare a sumei de 210 lei de la inculpat (fila 19 dosar urm. pen.); proces verbal de predare a sumei de 210 lei către partea vătămată (fila 20 dosar urm. pen.); declarațiile martorei E. Louise N. (filele 21-22 dosar urm. pen.); declarațiile martorului P. V. (filele 23-26 dosar urm. pen.); toate acestea coroborându-se cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului G. P. (filele 27-28, 30-40 dosar urm. pen., fila 32 dosar fond).
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege, pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză.
La individualizarea și dozarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru fapta din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății (închisoare de la 3 la 15 ani), pericolul social concret al faptei comise, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (care a recunoscut fapta comisă), persoana inculpatului (care este cunoscut cu numeroase antecedente penale – fila 26 dosar fond), modul de săvârșire al faptei (care a fost descris mai sus), cât și valoarea prejudiciului creat în cauză (respectiv de 500 euro și 145 lei).
Instanța a ținut cont, la dozarea pedepsei, și de faptul că inculpatul a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., motiv pentru care instanța a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta dedusă judecății (astfel, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului putând fi pedepsită cu o pedeapsă cuprinsă între 2 ani închisoare și 10 ani închisoare).
Având în vedere trecutul infracțional al inculpatului (fișă de cazier – fila 26 dosar fond) și ținând cont de circumstanțele reale ale faptei și de cele personale ale inculpatului, instanța a înțeles să nu rețină în favoarea inculpatului G. P. niciuna dintre circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 C. pen.
Astfel, inculpatul este cunoscut cu numeroase antecedente penale, motiv pentru care instanța a apreciat că inculpatul este incompatibil cu dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.
În ce privește dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa, însă, în opinia instanței, inculpatul a făcut acest lucru doar ca urmare a probelor evidente existente la dosar împotriva sa, cât și pentru a putea astfel beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, așa cum prevede art. 3201 C. proc. pen.
Instanța a apreciat că existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedepsele ce au fost aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoașterea împrejurării invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței, care ținut seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Mai mult, atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal și colaborarea cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, ce a constat în recunoașterea faptei de care este învinuit, nu poate constitui o comportare sinceră în cursul procesului penal atâta timp cât inculpatul a fost pus în fața probelor evidente de vinovăție, iar această recunoaștere a faptelor a fost avută în vedere de instanță prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen. Astfel, în opinia instanței, reținerea aceleiași situații ca și circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., nu este posibilă deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică.
În ce privește circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b C. pen., instanța a înțeles să nu o rețină motivat de faptul că inculpatul nu a întreprins niciun demers serios și vizibil în vederea acoperirii prejudiciului produs prin săvârșirea faptei.
Având în vedere că la dosar nu au fost depuse acte în circumstanțiere, din care instanța și-ar fi putut forma o părere cu privire la conduita inculpatului în familie și societate, instanța a apreciat că nu se impune a se reține în cauză nici dispozițiile art. 74 alin. 2 C. pen.
Față de aceste considerente, așa cum am arătat mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea, pentru infracțiunea dedusă judecății, pedeapsă a cărei cuantum va fi în limitele prevăzute de lege.
În continuare, instanța a constatat că infracțiunea de furt calificat din prezenta cauză a fost comisă de inculpatul G. P.în termenul de încercare de 3 (trei) ani, termen stabilit prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare (faptă săvârșită la data de 10.05.2010), cât și în termenul de încercare de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni, termen stabilit prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G. (faptă săvârșită la data de 16.04.2010).
Astfel fiind, în temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului G. P.prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare.
Totodată, în temeiul art. 864 alin. 1 Cod penal raportat la art. 83 alin. 1 Cod penal, a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului G. P.prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G..
În continuare, a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul G. P. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G., sentință rămasă definitivă la data de 24.12.2010 prin neapelare (faptă săvârșită la data de 10.05.2010), cât și prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G., sentință modificată și rămasă definitivă la data de 29.04.2011 prin decizia penală nr. 720/29.04.2011 a Curții de Apel G. (faptă săvârșită la data de 16.04.2010), se află în concurs real, potrivit art. 33 lit. a Cod penal.
În aceste condiții, în temeiul art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, a dispus contopirea pedepsei de 2 (doi) ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G.) cu pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G.), dispunând ca inculpatul G. P. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani închisoare (aceasta urmând a constitui rezultanta 1).
Instanța a înțeles să nu aplice vreun spor, motivat de faptul că a dispus ca această pedeapsă să fie executată alături de cea ce va fi stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză. Astfel, în temeiul art. 83 alin. 1 teza a II-a Cod penal și art. 864 alin. 1 Cod penal, a dispus ca pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (respectiv rezultanta 1) să fie executată alături de pedeapsa ce s-a dispus a fi aplicată prin prezenta sentință penală, fără ca cele două pedepse să poată fi contopite.
În ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului G. P., duc la concluzia existenței unei nedemnități a acestuia în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, motiv pentru care exercițiul acestora îi va fi interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei rezultante care a fost stabilită în sarcina sa.
Instanța nu a interzis inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigențele C.E.D.O., reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.
Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanța a apreciat că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece, din penitenciar, inculpatul nu și-ar putea îndeplini funcțiile elective și nici nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetățeni.
Având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului (care este cunoscut cu numeroase antecedente penale, nu are un loc de muncă stabil sau vreo ocupație), instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei rezultante care a fost aplicată acestuia în prezenta cauză, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 52 C. pen., nu pot fi atinse fără privarea sa efectivă de libertate, motiv pentru care instanța a dispus ca pedeapsa rezultantă principală care a fost stabilită în prezenta cauză să fie executată de inculpat în regim de detenție.
Astfel, în temeiul art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului G. P..
Totodată, în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă principală care a fost aplicată inculpatului G. P. prin prezenta sentință penală a perioadei în care acesta s-a aflat în stare de reținere și arest preventiv, respectiv durata celor 24 de ore din data de 20.08.2013, durata celor 24 de ore din data de 09.09.2013, cât și de la data de 10.09.2013 și până la zi (ordonanțe de reținere și acte arestare - filele 45-60 dosar urm. pen.).
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului G. P., în baza prezentei sentințe penale, după rămânerea ei definitivă.
S-au menținut toate celelalte dispoziții din sentința penală nr. 1980/16.11.2010 a Judecătoriei G. și sentința penală nr. 36/06.01.2011 a Judecătoriei G.
În ce privește latura civilă, apreciind că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 161 alin. 3 Cod procedură penală și art. 346 C. proc. pen., în referire la art. 1357 din Noul Cod Civil, instanța a dispus obligarea inculpatului G. P. la plata sumei de 485 euro, sumă ce s-a dispus a fi plătită în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății efective, cu titlu de daune materiale către partea civilă C. Anișoara R. (aceasta fiind suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză – fila 7 dosar urm. pen.).
Astfel, ținând cont de actele existente la dosar, instanța a apreciat că valoarea prejudiciului solicitat de către partea civilă este cert, prejudiciul creat este rezultatul direct al activității infracționale a inculpatului, iar între activitatea inculpatului și prejudiciul creat există o strânsă legătură de cauzalitate.
Instanța a înțeles să oblige pe inculpat la plata întregului prejudiciu, ținând cont de declarația acestuia (prin care inculpatul recunoaște valoarea întregului prejudiciu creat și solicitat de partea civilă din prezenta cauză, prejudiciu pe care inculpatul a fost de acord să-l achite – fila 32 dosar fond), cât și de dispozițiile art. 161 alin. 3 C. proc. pen. (potrivit cărora „în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii”).
Potrivit art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pentru faza de judecată în primă instanță, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați G. (delegație – fila 31 dosar fond).
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus obligarea inculpatului G. P. la plata unei sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sumă în care vor fi incluse și cheltuielile judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală (instanța dispunând a ține cont aici și de nota de cheltuieli judiciare existentă la fila 76 dosar urm. pen.).
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul G. P. solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, reducerea sancțiunii aplicate.
Recursul declarat de inculpatul G. P. este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea recurată din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 3856 al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu există motive pentru casarea acesteia.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect stabilite, pe baza probatoriilor administrate în cauză în faza de urmărire penală, având în vedere declarația de recunoaștere dată de inculpat și solicitarea acestuia de aplicare a procedurii prevăzute de art. 3201 Cod pr. penală, neexistând motive de reformare a hotărârii sub acest aspect.
Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicată inculpatului G. P., Curtea constată că hotărârea supusă controlului judiciar este corectă, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Sub acest aspect Curtea constată că instanța de fond a evaluat în mod just gravitatea concretă a faptei comise, ținând seama de modalitatea de săvârșire, de metodele și mijloacele folosite, precum și de natura și valoarea bunurilor sustrase.
Pe de altă parte, deși inculpatul a dat dovadă de sinceritate, nu trebuie omis că acesta nu se află la primul impact cu legea penală, suferind alte condamnări anterioare și fiindu-i aplicate mai multe sancțiuni cu caracter administrativ, toate acestea pentru infracțiuni de furt ori tâlhărie, în raport de două dintre condamnări condamnare impunându-se revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei (fișă cazier judiciar filele 41, dosar urmărire penală).
În aceste condiții solicitarea inculpatului recurent G. P. de reducere a pedepsei aplicate, care reprezintă de altfel minimul special prevăzut de lege în urma aplicării prevederilor art. 3201 al. 7 Cod pr. penală, este nefondată, întrucât astfel sancțiunea ar fi nejustificat de blândă și ar fi lipsită de posibilitatea atingerii scopului ei preventiv educativ.
Față de cele mai sus arătate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. P. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
Întrucât inculpatul G. P. a fost judecat în stare de arest preventiv se va menține măsura arestării și se va deduce din pedeapsă durata reținerii din 20.08.2013 și 09.09.2013, precum durata arestării preventive de la 10.09.2013 la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată recursul declarat de inculpatul G. P. (fiul lui C. și T., născut la data de 22.04.1995 în G., CNP-_, cetățean român, fără antecedente penale, cu domiciliul în G., ., jud. G., în prezent deținut în P.M.T.Tichilești) împotriva sentinței penale nr. 1884/01.11.2013 a Jud. G..
Menține măsura arestării preventive a inculpatului G. P. și deduce perioadele de reținere din 20.08.2013 și 09.09.2013, precum și perioada de arestare preventivă de la 10.09.2013 la zi - 20.12.2013.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească către stat suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției (av. I. I. M.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. M. M. M. I. A. M. M.
Grefier,
E. M.
Red.M.M.I./09.01.2014
Tehnored.E.M./ 2 ex/14.01.2014
Jud.fond-C.P.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1135/2013. Curtea... → |
|---|
