Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 167/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 3327/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 167/A
Ședința publică de la 14.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C.
Judecător: D. N.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public reprezentat de Procuror G. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului penal declarat de P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpata T. V., împotriva sentinței penale nr.282/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.06.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra prezentei cauze la data de 14.06.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. sentința penală nr.282/2012 din 19.12.2012, Tribunalul V. a schimbat încadrarea juridică din art. 4 din Legea nr. 241/2005, art. 9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 c.p. și art. 23 alin.1 lit.c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 c.p. toate cu aplicarea art. 37 lit.b c.p. în art. 4 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a c.p., art. 9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 c.p., art. 37 lit.a c.p. și art. 23 alin.1 lit.c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 c.p. cu aplicarea art. 37 lit.a c.p.
A fost condamnată inculpata T. V.:
a. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 4 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a c.p.
b. la pedeapsa de 2 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit a teza a II, b,c c.p. pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 37 lit.a c.p. și art. 41 alin.2 c.p.
În baza art. 33 lit.b c.p. și art. 35 alin.1 c.p. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei T. V.; pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare.
S-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 340/2007 a Judecătoriei A. - definitivă la 16.11.2007 prin neapelare, în temeiul art. 83 alin.1 c.p.
A stabilit ca pedeapsa de executat va fi de 3 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II,b,c c.p.
S-a interzis exercițiul drepturilor inculpatei T. V. prev. de art. 64 lit.a teza II,b,c, c.p. în condițiile art. 71 alin.2 c.p.
În baza art. 11 pct.2 lit.a c.p.p. combinat cu art. 10 lit.b c.p.p. a fost achitată inculpata T. V. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.și ped.de art. 23 alin.1 lit.c( art.29 lit.c după renumerotare, ca urmare a republicării) Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 c.p. și art. 37 lit.a c.p.
A admis acțiunea civilă intentată de ANAF- prin DGFPS V. și în consecință:
A obligat inculpata T. V. la plata sumei de 108.142 lei către partea civilă reprezentând despăgubiri civile.
S-a respins acțiunea intentată din oficiu de procuror împotriva . H., ca persoană responsabilă civilmente, ca inadmisibilă.
A fost obligată inculpata T. V. la plata sumei de 1500 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada 2.05._11 inculpata T. V. are calitatea de administrator al . H. a efectuat operațiuni comerciale cumpărare și vânzare de carne de animale (ovine în carcasă și măruntaie) și piei către mai mulți agenți economici și anume:
- . O., în valoare de 187.172 lei, din care TVA în sumă de 36.227 lei;
- . Milcovul ÎN VALOARE DE 51.554 LEI, DIN CARE tva ÎN SUMĂ DE 9.978 LEI;
- . H. în valoare totală de 19.468 lei, din care TVA în sumă de 3.768 lei;
- . Ialomița în valoarea de 48.111 lei, din care TVA, în sumă de 9.312 lei;
- . SRL București în valoare totală de 22.657 lei, din care TVA în sumă de 4.385 lei;
- . București în valoare totală de 3.936 lei din care TVA în sumă de 762 lei;
- . SRL București în valoare totală de 2.344 lei, din care TVA în sumă de 454lei.
Valoarea totală a operațiunilor comerciale derulate a fost de 335.241 lei( TVA inclus de 64.,885 lei).
Inculpata T. V. nu a evidențiat în contabilitate operațiunile comerciale efectuate context în care s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Cele ce preced se probează prin înscrisurile de la dosarul de urmărire penale- facturi fiscale, declarația fiscală 394; extrasele de cont bancar prin care se relevă transferul sumelor de către firmele beneficiare pentru achitarea mărfurilor rezultate din facturile fiscale menționate. La acestea se adaugă declarațiile inculpatei T. V. din cursul urmării penale- fila 340- 345, prin care recunoaște efectuarea operațiunilor comerciale și neevidențierea în contabilitate a acestora.
Mai mult, inculpata T. V. nu a contestat probele administrate de acuzare.
De asemenea, instanța a reținut că inculpata T. V., la 09.11.2011, și 14.11.2011 a fost invitată de comisarii Gărzii Financiare pentru a prezenta documentele contabile ale societății comerciale pe care o administra. Inculpata T. V. nu a dat curs acestor invitații, refuzând să pună la dispoziția organelor de control fiscal a documentelor contabile, după cum rezultă din declarația acesteia, care se coroborează cu înscrisurile de la filele 26,27.
Sintetizând, instanța a constatat că, potrivit art. 10 al.1 din Legea 82/1991 (republicată), inculpatei T. V. în calitate de administrator al . H., îi revine răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității.
În aceste condiții neevidențierea în documentele contabile ale firmei pe care o administra a operațiunilor comerciale menționate la pct.6 realizează sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 (republicată).
Pe latură subiectivă, instanța a reținut intenția directă a inculpatei T. V., în sensul art. 19 pct.1 lit.a C.pen, vinovăția acesteia fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă prin probele administrate în cauză.
Inculpata T. V. a efectuat șapte operațiuni comerciale neevidențiate în contabilitate la diferite intervale de timp ceea ce pune în evidență realizarea cerințelor de text ale art. 41 al.2 C.pen.
În consecință, instanța a condamnat-o inculpata T. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005 (republicată) potrivit dispozitivului prezentei.
De asemenea, instanța a constatat că inculpata T. V. a refuzat nejustificat să prezinte comisarilor Gărzii Financiare documentele contabile, fapte ce realizează, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 (republicată).
Inculpata T. V. nu doar nu a oferit o explicație rezonabilă a refuzului de a prezenta documentele contabile, ci a recunoscut că a refuzat nejustificat prezentarea acestora.
În ceea ce privește latura civilă instanța a reținut intenția directă a inculpatei T. V., în sensul art. 19 pct.1 lit.a C.pen., vinovăția acesteia fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În concluzie, instanța a condamnat-o pe inculpata T. V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005 republicată, potrivit dispozitivului prezentei.
Prima instanță a mai constatat că cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatei T. V. au fost comise în termenul de încercare de 3 ani și 8 luni fixat prin sentința penală nr. 340/2007 a Judecătoriei A., definitivă la 16.11.2007- ceea ce implică concluzia schimbării încadrării juridice propusă de procuror în sensul reținerii recidivei post condamnatorii prevăzută de art. 37 lit.a C.pen. în loc de art. 37 lit.b C.pen.. În acest sens instanța face aplicațiunea art. 334 C.pr.pen.
La individualizarea judiciară a fiecărei pedepse aplicate inculpatei T. V. s-a făcut cu observarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.pen.: gradul de pericol social concret al fiecăreia dintre faptele reținute ca infracțiuni în sarcina inculpatei T. V.; faptul că inculpata a comis infracțiunile în stare de recidivă post condamnatorie ceea ce relevă faptul că soluția de condamnare definitivă nu a avut efect asupra conduitei acesteia.
În atare condiții, instanța a socotit că aplicarea unei pedepse cu închisoarea constituie sancțiunile menite să stingă raportul judiciar penal de conflict generat.
În baza art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei T. V. prin sentința penală nr. 340/2007 a Judecătoriei A. de 3 ani și 8 luni închisoare.; pedeapsa de executat fiind de 3 ani și 8 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c C.pen.
Cu privire la capătul de acuzare vizând săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 23 al.1 lit.c din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. prima instanță a reținut că relația dintre aceasta și infracțiunea din care provin bunurile „dobândite”, „deținute” sau „folosite” de inculpată este de tipul corelativității. „Corelativitatea” este situația juridică în care se află două infracțiuni săvârșite succesiv din care una constituie legal o condiție de existență juridică a celeilalte. Cu alte cuvinte, corelativitatea este o categorie juridică de tipul pluralității de infracțiuni în care existența uneia dintre infracțiuni este legal subordonată existenței unei alte infracțiuni; corelativitatea este o relație de fapt, o înlănțuire între două activități infracționale săvârșite succesiv.
Caracterizant pentru corelativitate este faptul că cele două infracțiuni nu sunt perfect autonome, ci una dintre ele depinde de existența celeilalte, lipsa faptei condiționante face să devină imposibilă existența faptei condiționate. La celelalte tipuri de pluralități de infracțiuni – concurs, conexitate - fiecare activitate infracțională este sub raportul existenței sale în fapt și în drept, perfect autonomă.
În regula generală corelativitatea implică prezența unor subiecți activi diferiți pentru fiecare dintre faptele corelative; corelativitatea cu subiect activ unic pentru infracțiunea condiționantă și pentru infracțiunea condiționată.
Spre exemplu sunt infracțiuni condiționată: tăinuire, favorizarea infractorului, nedenunțare; în aceste cazuri autorul infracțiunii nu poate fi reținut și ca tăinuitor, favorizator, nedenunțător.
Cu toate acestea există situații excepționale când raportul de corelativitate dintre două infracțiuni permite comiterea lor de către un singur subiect activ și anume cazul în care se săvârșesc două activități infracționale legate între ele astfel încât săvârșirea uneia este cu neputință fără comiterea celeilalte și calitatea de autor al uneia nu este inconciliabilă cu calitatea de autor al celeilalte. De exemplu săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și întrebuințarea înscrisului fals.
În cauza de față instanța a constatat existența unui raport de corelativitate infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit.b din Legea nr. 241/2005 – infracțiunea condiționantă și infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 23 (actual 29) din Legea nr. 656/2002 ca infracțiune condiționată.
Sintetizând, instanța a reținut că fapta inculpatei T. V., de a folosi sumele încasate din operațiuni comerciale ale societății comerciale pe care o administra în derularea altor operațiuni comerciale similare nu prezintă relevanță penală proprie în sensul art. 23 (actual 29 lit.c) din Legea nr. 656/2002, ci numai neînregistrarea acestora în evidențele contabile intră sub incidența art. 9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 republicată.
În concluzie, instanța, găsind că fapta menționată și reținută în sarcina inculpatei T. V. nu este prevăzută de legea penală drept pentru a dispus achitarea acesteia în temeiul art.11 pct.2 lit.b, ref. la art.10 lit.b C.pr.pen.
Pe latură civilă instanța a constatat realizate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1381 Cod civil, prejudiciul cauzat statului român prin neplata obligațiilor fiscale fiind de 108.142 lei, inculpata T. V. urmând a fi obligată la repararea acestuia.
Cu privire la acțiunea civilă intentată împotriva persoanei responsabilă civilmente de procuror, instanța a considerat-o inadmisibilă, câtă vreme art. 17 al.1 C.pr.pen. stabilește exhaustiv situațiile în care se poate promova din oficiu acțiunea civilă împotriva persoanei responsabile civilmente prin coroborare cu art. 14 al.1 și art. 16 al.1 C.pr.pen.
Împotriva sentinței penale nr.282/2012 din 19 decembrie 2012 a Tribunalului V. au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpata T. V..
P. motivele de apel formulate în scris, P. a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală, pentru următoarele considerente:
- prima instanță a încălcat prevederile art.119 C.pr.fiscală, omițând să oblige pe inculpata către partea civilă la plata majorărilor de întârziere până la plata integrală către stat a obligațiilor fiscale.
- în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă împotriva părții responsabile civilmente . H.;
Procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, invocând următoarele aspecte de nelegalitate:
- în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatei starea de recidivă, deoarece aceasta a săvârșit infracțiunea după împlinirea termenului de încercare stabilit prin sentința penală nr.340/23.10.2007 a Judecătoriei A., intervenind reabilitarea de drept;
- întrucât Legea nr.241/2005 a fost modificată prin Legea nr.50/2003, care prevede pedepse mai aspre pentru infracțiunile de evaziune fiscală, se impune, privitor la aceste infracțiuni, aplicarea art.13 C.pen.
- omisiunea primei instanțe, de a dispune obligarea părții responsabile civilmente, în solidar cu inculpata, la plata despăgubirilor civile, a determinat și o altă nelegalitate, constând în neobligarea părții responsabile civilmente, în solidar cu inculpata, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpata, prin apărătorul ales, și-a însușit motivele de apel ale Parchetului care îi sunt favorabile.
Totodată, inculpata a susținut că nu este vinovată de săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală reținute în sarcina sa, deoarece toate operațiunile comerciale au fost efectuate de numitul Laica C., căruia i-a dat împuternicire în acest sens.
În subsidiar, inculpata a solicitat să se dispună o modalitate de executare a pedepsei neprivativă de libertate.
Apelurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi arătate:
Din probele administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (sens în care Curtea are în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei – facturi fiscale, declarația fiscală 394: extrasele de cont bancar prin care se relevă transferul sumelor de către firmele beneficiare pentru achitarea mărfurilor rezultate din facturile fiscale menționate, la care se adaugă declarațiile inculpatei T. V. din cursul urmării penale- fila 340- 345, prin care recunoaște efectuarea operațiunilor comerciale și neevidențierea în contabilitate a acestora) rezultă că în perioada 03.08.2011 – 07.11.2011 inculpata T. V., în calitate de administrator al .. H., nu a evidențiat documentele contabile privind operațiunile comerciale efectuate (achiziții și vânzări de animale) sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a obligațiilor fiscale în cuantum de 108.141 lei.
Totodată, din probele administrate rezultă că, la datele de 14.11.2011 și 21.11.2011, inculpata nu a dat curs solicitării organelor fiscale (Garda Financiară) de a prezenta documentele financiar contabile aferente anului 2011.
Apărarea inculpatei, în sensul că cel care s-a ocupat în fapt de administrarea societății comerciale a fost numitul Laica C., nu poate fi primită favorabil, deoarece din conținutul procurii speciale autentificată sub nr.1873/05.07.2011 (fila 346 urm.pen.) rezultă că inculpata l-a împuternicit pe numitul Laica C. numai pentru a o reprezenta în efectuarea operațiunilor bancare, fără a-i încredința acestuia alte atribuții privind administrarea societății comerciale.
P. urmare, potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.82/1991 (republicată), inculpata T. V., în calitate de administrator al .. H., poartă răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității.
Așa fiind, în mod corect a reținut prima instanță în sarcina inculpatei T. V. săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.4 și de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr. 241/2005.
Hotărârea primei instanțe este însă nelegală sub aspectul reținerii stării de recidivă prev. de art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, în raport cu pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr.340/2007 a Judecătoriei A..
În acest sens, Curtea, reține că hotărârea penală mai sus menționată a rămas definitivă prin neapelare la data de 19.11.2007 (referat – fila 47 din dosarul de apel), astfel că termenul de încercare, de 3 ani și 8 luni, s-a împlinit la data de 18.07.2011 – dată la care a intervenit reabilitarea de drept, conform prevederilor art.86 C.pen.
Întrucât infracțiunile de evaziune fiscală deduse judecății au fost săvârșite de inculpata T. V. în perioada 03.08.2011 – 21.11.2011 (astfel cum rezultă din actele dosarului și din relațiile comunicate de A.N.A.F. – D.G.F.P. V. – fila 96 din dosarul de apel) perioada ulterioară datei la care a intervenit reabilitarea, în sarcina inculpatei nu poate fi reținută nici recidiva prev. de art.37 lit.b C.pen., așa cum greșit a fost trimisă în judecată, și nici recidiva prev. de art.37 lit.a C.pen., așa cum greșit a considerat prima instanță.
P. urmare, Curtea va dispune, în baza art334 C.pr.pen., schimbarea încadrării juridice, înlăturând aplicarea prevederilor art.37 lit.b C.pen.
În legătură cu încadrarea juridică a faptelor, se mai reține că, după judecarea cauzei în fond, Legea nr.241/2005 a fost modificată prin Legea nr.50/2013, publicată în Monitorul oficial nr.146 din 19 martie 2013, prin care au fost înăsprite pedepsele pentru infracțiunile de evaziune fiscală.
Așa fiind, Curtea va reține și incidența art.13 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile.
În noua încadrare juridică, va dispune condamnarea inculpatei la pedepse cu închisoare, la individualizarea cărora va ține seama, în contextul criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., atât de gradul de pericol social al faptelor, de împrejurările concrete în care au fost săvârșite, cât și de aspectele referitoare la persoana inculpatei (are un grad redus de instruire școlară, are un copil minor în întreținere). În raport cu aceste criterii, Curtea apreciază că pedepsele de 6 luni închisoare respectiv de 2 ani închisoare aplicate de prima instanță pentru cele două infracțiuni de evaziune fiscală sunt just dimensionate astfel că va menține cuantumul acestora, precum și cuantumul pedepsei rezultante, de 2 ani închisoare, stabilit prin aplicarea prevederilor art.33 lit.a și 34 lit.b C.pen.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei, Curtea, având în vedere aspectele referitoare la persoana inculpatei (menționate mai sus), cât și împrejurarea că, intervenind reabilitarea de drept, aceasta nu mai este supusă niciunei interdicții sau decăderi legate de condamnarea anterioară, că scopul și funcțiile pedepsei, prevăzute de art.52 C.pen. pot fi atinse și prin suspendarea sub supraveghere a executării.
P. urmare, va face aplicarea prevederilor art.86 ind.1 C.pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată, sub un prim aspect, că în mod greșit prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă împotriva părții responsabile civilmente .. H..
Este adevărat că, potrivit prevederilor art.17 alin.1 C.pr.pen., acțiunea civilă se pornește și se exercită din oficiu numai atunci când cel vinovat este o persoană lipsită de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă – ceea ce nu este cazul în speța de față, în care calitatea de parte vătămată o are D.G.F.P. V..
Trebuie însă observat că, chiar dacă în cazul persoanelor vătămate care au capacitate deplină de exercițiu procurorul nu poate porni din oficiu acțiunea civilă, el poate susține în fața instanței acțiunea civilă pornită de partea vătămată, astfel cum prevăd dispozițiile art.18 alin.1 C.pr.pen.
Aceasta este situația în cauza de față, în care acțiunea civilă a fost pornită de persoana vătămată în termenul prevăzut de lege, iar procurorul, în susținerea acțiunii civile, a solicitat, la termenul de judecată din 19 septembrie 2012 (mai înainte de citirea actului de sesizare) introducerea în cauză a părții responsabile civilmente .. H..
Instanța, „văzând că se impune citarea și introducerea în cauză a părții responsabile civilmente...”, a dispus în acest sens. P. urmare începând cu termenul de judecată din 17 octombrie 2012, .. H. a fost citată și a figurat în proces ca parte responsabilă civilmente, astfel că nu se mai putea pune problema formulării de către partea civilă sau de inculpată a unei noi cereri de introducere în cauză.
Așa fiind, în mod greșit a considerat prima instanță că, în raport cu partea responsabilă civilmente, acțiunea civilă promovată de partea vătămată este inadmisibilă.
Reținând că acțiunea civilă este admisibilă și este fondată nu numai față de inculpată, ci și față de partea responsabilă civilmente .. Homorea, Curtea va dispune obligarea acesteia, în solidar cu inculpata T. V., la plata despăgubirilor civile.
Tot în ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanță a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere al acțiunii civile, respectiv cu privire la majorările de întârziere, solicitate prin cererea de constituire ca parte civilă formulate în termen legal de Direcția Generală a Finanțelor Publice V. (fila 8 din dosarul primei instanțe).
Având în vedere că răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a pagubei, Curtea va admite și acest capăt de cerere și va modifica dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că inculpata T. V. va fi obligată, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părții civile și majorările de întârziere aferente debitului principal, calculate conform art.119 și urm. din Codul de Procedură Fiscală.
Hotărârea primei instanțe se impune a fi modificată și în ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Reținând că partea responsabilă civilmente .. H. trebuie obligată în solidar cu inculpata T. V. la plata despăgubirilor civile, Curtea, având în vedere dispozițiile art.191 alin.1 și 3 C.pr.pen.o va obliga pe aceasta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Față de aceste considerente, văzând și prevederile art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.pr.pen., va admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V. și de inculpata T. V., va desființa în parte sentința penală nr.282/19.12.2012 a Tribunalului V. și în rejudecare, va dispune în sensul mai sus arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V. și de inculpata T. V. (fiica lui S. și M., născută la 25.12.1972 în A., judetul V., cetățean român, studii 8 cls. căsătorită, 1 copil minor, recidivistă, administrator la . H., domiciliată în ., CNP-_), împotriva sentinței penale nr.282/19.02.2012 a Tribunalului V..
Desființează în parte sentința penală nr.282/19.12.2012 a Tribunalului V. și, în rejudecare:
Conform disp.art.334 C.pr.pen., dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata T. V., în sensul că:
- înlătură aplicarea prevederilor art.37 lit.b C.pen. pentru toate infracțiunile deduse judecății;
- reține aplicarea art.13 C.pen. pentru infracțiunile prev. de art.4 din Legea nr.241/2005 și de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 C.pen.
În noua încadrare juridică, dispune condamnarea inculpatei T. V. la:
- pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 4 din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.13 C.pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a tz. a II-a, lit.b și c C.pen. pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplic. art.41 alin.2 și art.13 C.pen.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.1 C.pen. dispune ca inculpata să execute pedeapsa principală cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a tz. a II-a, lit.b și c C.pen. pe o durată de 3 ani .
Înlătură dispoziția privind aplicarea art.83 C.pen.
În baza art.86 ind.1 C.pen. și art.71 alin.5 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, de 2 (doi) ani închisoare și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei T. V., pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în baza art.86 ind.2 C.pen.
Conform art.86 ind.3 C.pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea ei sau la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul V.;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
Conform disp.art.359 alin.1 C.pr.pen., atrage atenția inculpatei asupra disp.art. 86 ind.4 C.pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Modifică dispozițiile referitoare la latura civilă a cauzei, în sensul că obligă pe inculpata T. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente . H. la plata către partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. V. a sumei de 108.142 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata majorărilor de întârziere, calculate conform art.119 și urm. din Codul de Procedură Fiscală.
Modifică dispozițiile privind plata cheltuielilor judiciare către stat, în sensul că, în baza art.191 alin.1 și 3 C.pr.pen., obligă pe inculpata T. V., în solidar cu partea responsabilă civilmente . H., la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Potrivit art.189 C.pr.pen. onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 50 lei (avocat P. M.) va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelanta-inculpată T. V. și de la comunicare pentru intimata-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală cu sediul în București, sect.5, ., pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice V. – cu sediul în Focșani, B.dul Independenței nr.24 și pentru intimata-parte responsabilă civilmente . – prin lichidator judiciar V. R. – cu sediul în Focșani, ..33, ..
Pronunțată în ședința publică din data de 14.06.2013.
Președinte, Judecător,
C. CârcotăDaniela N.
Grefier,
F. B.
Fond:C. D.-Tribunaluil V.
Red.C.C./25.06.2013
Tehnored: F.B./14.06.2013/2 ex.
| ← Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p..... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1632/2013. Curtea... → |
|---|
