Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 980/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 980/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 2786/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 980/R
Ședința publică din data de 21 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. -I. B.
JUDECĂTOR: N. D.
JUDECĂTOR: MIȚA M.
Grefier F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-inculpata I. SIȚA împotriva sentinței penale nr. 431/05.03.2013 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta -inculpata I. Sița, care lipsește, avocat M. M., în baza delegației de substituire pentru avocat V. A., în baza delegației nr. 3386/2013, lipsă fiind intimata –parte vătămată –parte civilă ..
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este al doilea termen de judecată acordat în cauză, după care:
Curtea, în conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Avocat M. M., pentru recurenta - inculpata I. Sița și Reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat M. M., pentru recurenta - inculpată I. Sița a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 431 din 5.03.2013 prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 8 luni pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de disp. art. 2151 alin. Cod penal iar ca modalitate de executare s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81, 82 Cod penal privind executarea suspendată a pedepsei.
Susține că pe tot parcursul derulării cercetării judecătorești inculpata a solicitat să se constate că nu a săvârșit nicio infracțiune, că aceea era modalitatea de lucru la firmă și că administratorul societății nu a înțeles să mai recunoască că ceea ce se întâmpla acolo.
În temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. a Cod procedură penală a solicitat achitarea sa, motivat de faptul că în speță nu este vorba de o faptă săvârșită de către intimată.
Față de aspecte ce rezultă din materialul probator administrat în cauză din modul în care se desfășura activitatea la firmă urmează ca instanța să aprecieze la admisibilitatea recursului formulat. Cu plata onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat întrucât din probele administrate în cauză rezultă că vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare. Chiar dacă rareori mai vindea pe datorie, martorii audiați în instanță au arătat că au plătit inculpatei sumele datorate, deși în continuare figurau ca restanțieri în caietul acesteia. Sunt martori care de asemenea au arătat că inculpata i-a propus martorului Ț. să facă lucrări de reparații pentru a se achita datoria menționată în caiet.
Totodată, foarte mulți martori arată că niciodată nu au cumpărat pe datorie ci au plătit pe loc. Astfel, că nu poate fi explicată lipsa din gestiune a unei sume atât de mari de bani decât prin însușirea acestora de către inculpată.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. sentința penală nr. 431/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ , s-a dispus condamnarea - în baza art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 74 alin. 1 lit. a și c C.pen., în referire la art. 76 alin. 1 lit. d C.pen. – a inculpatei I. Sița, la o pedeapsă de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare. În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 359 C.proc.pen. În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatei, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b și c C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare.
Pe latură civilă, în baza art. 14 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă intentată de partea civilă . Slobozia Ciorăști, jud. V. și s-a dispus obligarea inculpatei I. Sița, către partea civilă, la plata sumei de 8.032,27 lei, reprezentând despăgubiri civile.
În baza art. 193 alin. 2 C.proc.pen., inculpata a fost obligată la plata către partea civilă a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (respectiv, onorariu avocat), iar în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. s-a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a luat act că inculpata a avut asigurată asistența judiciară de către apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 4168/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, inculpata I. Sița a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen.
În sarcina inculpatei s-a reținut că, în calitate de gestionară la . cu sediul în Slobozia Ciorăști, ., în perioada 31.12._11, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut mărfuri pe datorie, fără a avea în prealabil consimțământul administratorului unității, folosindu-se în interes personal de o parte din sumele ce urmau a fi încasate, creând un prejudiciu total de 8.032,27 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că, în perioada 01.04.2007 – 06.06.2011, inculpata I. Sița a avut calitatea de gestionară în cadrul ., cu sediul în . inventarului efectuat în cursul lunii februarie a anului 2011, administratorul părții civile . a constatat neconcordanțe între suma totală încasată în urma vânzării și marfa efectiv vândută.
La data de 06.06.2011 inculpata a refuzat să participe, la cererea părții civile, la efectuarea unui inventar al gestiunii sale și a părăsit locul de muncă, depunând totodată o cerere de încetare a raporturilor de muncă și predând cheile de la ușa de acces în magazin.
În aceeași zi, administratorul societății, în prezența contabilului și a doi martori asistenți, a procedat la efectuarea inventarului și, comparând stocul faptic cu cel scriptic în evidența contabilă, a constatat lipsa sumei de 8.032,27 lei din gestiunea unității.
În cauză a fost efectuată și o expertiză contabilă judiciară, la data de 21.11.2011, care a concluzionat că în intervalul 31.12._11, valoarea totală a prejudiciului cauzat părții civile . de către inculpata I. Sița, în calitate de gestionară, este de 8.032,27 lei.
Ulterior, s-a efectuat și un supliment la expertiza judiciară contabilă, având ca obiectiv calcularea prejudiciului, dar ținându-se cont și de consemnările efectuate de inculpată în „caietul de datornici”. Evaluând asupra acestei situații în suplimentul efectuat, s-a concluzionat că prejudiciul a rămas același, deoarece însemnările din caiet nu pot avea valoare probatorie în înțelesul dispozițiilor din Legea nr. 82/1991, potrivit căreia gestionarul are obligația să vândă mărfuri numai pe bază de bon fiscal, iar nu „pe datorie”.
Inculpata nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar în declarația dată în fața organelor de urmărire penală a arătat că, în perioada aprilie 2007 – iunie 2011, a vândut marfă „pe datorie” unor persoane din satul Jiliștea, contravaloarea acestora fiind consemnată într-un „caiet de datornici”. A precizat că, la sfârșitul anului 2009, s-a constatat la inventarul făcut o lipsă în gestiune în valoare de 9.800 lei, provenind din vânzări de mărfuri „pe datorie”, din care s-a recuperat o parte, iar la data efectuării ultimului inventar, respectiv la data de 06.06.2011, a rămas restantă, nerecuperată suma existentă în „caietul de datornici”. În concluzie, inculpata nu a recunoscut că și-ar fi însușit vreo sumă de bani din gestiunea unității, pe care să o valorifice în interes personal ori pentru altul.
La data de 08.12.2011 inculpata a predat organelor de poliție caietul în care erau inserate sumele datorate de cumpărători, rămase nerecuperate de la aceștia.
În faza de cercetare judecătorească la instanța de fond, inculpata a dat o declarație în același sens, și anume că nu și-a însușit bani sau mărfuri din gestiune, iar suma de bani de aproximativ 8.000 lei reprezintă datoriile cumpărătorilor trecuți în „caietul de datornici”. A precizat că a efectuat vânzări de mărfuri în această modalitate cu știință, având acordul administratorului societății.
În cauză au fost audiați martorii Ț. I., P. S., G. A., C. C., M. M., A. D., I. T., T. A., I. R., Bilvoreanu R., B. D., D. I., C. E., Săitan Ș., Săitan A. R., Ș. I., Ț. F. și B. I., toți fiind cumpărători de mărfuri din magazinul gestionat de inculpată, care au cumpărat mărfuri pe datorie și a căror contravaloare o achitau la sfârșit de lună, când aveau posibilități bănești. Au declarat că prețul mărfurilor cumpărate era trecut de inculpată pe un caiet de datornici ori pe foi de hârtie, separat.
A constatat instanța de fond că la fila 51 din dosarul de urmărire penală a fost depus așa-zisul „caiet de datornici” pe anul 2010, în care sunt notate nume de persoane și efectuate adunări de ordinul zecilor de mii și a sutelor de mii, fără a se preciza dacă sumele respective sunt bani datorați sau achitați.
Reprezentantul părții civile, B. G., a arătat în declarația dată că nu a cunoscut faptul că inculpata vindea mărfuri „pe datorie”, iar la inventarul efectuat în luna iunie 2012 a rezultat o lipsă în gestiune de aproximativ 8.000 lei. Din această sumă nu s-a recuperat nimic. Inculpata era angajată cu contract de munca și nu s-a înregistrat nicio restanță salarială în ultimele 12-15 luni de activitate. Până în prezent nu s-au prezentat persoane care sa-i înmâneze sume de bani reprezentând datorii înscrise în „caietul de datornici”.
A mai reținut prima instanță că, la termenul de judecată din data de 22.01.2013, partea civilă . a depus precizări scrise în ce privește valoarea actuală a prejudiciului produs de către inculpata I. Sița, ca fiind în valoare de 11.359 lei, din care 8.032 prejudiciu efectiv rezultat din raportul de expertiză, 1.555 lei TVA datorat aferent prejudiciului, 161 lei impozit pe venit aferent prejudiciului și 1.606 lei profit nerealizat aferent prejudiciului, pentru o rată a profitului de 20%. De asemenea, partea civilă a depus copii de pe balanțele analitice în perioada iunie 2010 – iulie 2011, în care sunt prevăzute cheltuieli acordate personalului pe salarii.
În apărare, inculpata a solicitat audierea martorei A. G., care a declarat că în perioada 2006 - martie 2007 a funcționat ca gestionar la magazinul părții civile, gestiunea fiind predată inculpatei I. Sița, fără lipsuri de mărfuri sau alte debite. Nu a vândut mărfuri „pe datorie” și nu cunoaște dacă inculpata a efectuat vânzări de mărfuri în aceasta modalitate. Salariul îl primea corect, fiind înmânat de către administratorul societății, și a fost angajată cu contract de muncă.
În circumstanțierea persoanei sale, inculpata a depus la dosarul cauzei o copie a certificatului de naștere al minorului I. V. G., născut la data de 20.02.2013.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, așa cum au fost menționate mai sus (respectiv, declarațiile reprezentantului părții civile, ale martorilor menționați, declarațiile inculpatei, raportul de expertiză contabilă judiciară și suplimentul la raportul de expertiză), instanța de fond a ajuns la concluzia că inculpata I. Sita a funcționat în perioada 31.12._11 în calitate de gestionară la partea civilă . cu sediul în comuna Slobozia Ciorăști, ., perioadă în care a vândut „pe datorie” bunuri din gestiune ori a folosit în interes personal mărfuri sau bani din gestiune, rezultând un prejudiciu la inventarul efectuat la data de 06.06.2011 de 8.032,27 lei. Justificările inculpatei, potrivit cărora această sumă de bani reprezintă contravaloarea mărfurilor vândute „pe datorie”, consemnate în „caietul de datornici”, nu au fost confirmate în suplimentul la raportul de expertiza efectuat, astfel că prejudiciul s-a produs în mare parte prin însușirea de către inculpată de mărfuri și bani în interesul acesteia. A mai precizat prima instanță că unii dintre martorii audiați au recunoscut cumpărarea unor mărfuri „pe datorie”, care nu sunt achitate nici în prezent, însă contravaloarea acestora este mică și nu poate echivala cu cuantumul prejudiciului produs.
A conchis instanța de fond că fapta săvârșită de inculpata I. Sița în modalitatea arătată întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în forma continuată, prevăzută de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., în baza căruia a dispus condamnarea acesteia la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, gradul concret de pericol social al faptei, dat de modalitatea de comitere a acesteia în mod repetat, de cuantumul prejudiciului produs rămas nerecuperat, de atingerea adusă patrimoniului unei societăți private, dar și de persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, nu a recunoscut săvârșirea faptei, s-a prezentat la proces, este o persoană cunoscută cu o conduită bună în societate, familistă, cu un copil minor în întreținere.
În favoarea inculpatei au fost reținute circumstanțele judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. lit. a și c C.pen., respectiv conduita bună avută anterior comiterii faptei, prezentarea în fața autorităților judiciare, conduita bună în comunitate, circumstanțe care au avut drept consecință, conform art. 76 alin. 1 lit. d C.pen., reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, astfel că pedeapsa efectiv aplicată inculpatei a fost de 8 luni închisoare.
Ca și modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat de prima instanță că, față de atitudinea manifestată de inculpată pe parcursul procesului penal și în raport de persoana acesteia, scopul preventiv și funcțiile coercitiv-educative, de exemplaritate ale pedepsei pot fi atinse și fără executare în regim de detenție, motiv pentru care, în baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni. S-a făcut în cauză aplicarea art. 359 C.proc.pen., în sensul că inculpatei i s-au adus la cunoștință condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C.pen., și anume, săvârșirea din nou, cu intenție, în termenul de încercare, a unei alte infracțiuni, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen., inculpatei i s-a aplicat pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, b și c C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește acțiunea civilă, a reținut prima instanță că, potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă intentată de partea civilă este întemeiată în parte, dispunând obligarea inculpatei la plata către partea civilă . Slobozia Ciorăști a sumei de 8.032,27 lei, reprezentând despăgubiri civile. Cu privire la diferența de prejudiciu calculată de partea civilă, de la 8.032 lei până la 11.359 lei, aceasta nu a fost acordată de instanța de fond deoarece nu s-a probat profitul nerealizat în cuantumul arătat, iar restul sumelor calculate cu titlu de TVA și impozit pe venit nu sunt justificate legal.
În baza art. 193 alin. 2 C.proc.pen., inculpata a fost obligată către partea civilă la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat, iar în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., s-a dispus obligarea inculpatei la plata către stat a sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În fine, s-a luat că inculpata a avut asigurată asistența judiciară de către apărător ales.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata I. Sița, criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, în referire la art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen. Astfel, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei (care nu s-a prezentat în fața instanței de recurs) a arătat că pe tot parcursul derulării procesului penal inculpata a solicitat să se constate că nu a săvârșit nicio infracțiune, că aceea era modalitatea de lucru la firmă și că administratorul societății nu a înțeles să mai recunoască ceea ce se întâmpla în realitate.
Recursul declarat de inculpata I. Sița este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatei I. Sița.
Din probatoriile administrate în cauză, analizate în mod detaliat de prima instanță, rezultă – mai presus de orice îndoială – că inculpata a săvârșit fapta dedusă judecății, acționând cu forma de vinovăție prevăzută de lege.
Poziția nesinceră a inculpatei I. Sița vis-a-vis de comiterea faptei reținute în sarcina sa rezultă cu evidență din mijloacele de probă administrate în cauză. Astfel, existența prejudiciului în patrimoniul părții civile este dovedită prin raportul de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, iar inculpata nu a făcut dovada faptului că ar fi avut consimțământul administratorului părții civile pentru a vinde mărfuri „pe datorie”. Mai mult, martorii audiați în cauză au confirmat faptul că au achiziționat mărfuri „pe datorie” doar pentru o mică parte din totalul prejudiciului constatat. Martorii audiați în cauză au arătat, în general, că au plătit inculpatei sumele datorate, dar cu toate acestea continuau să figureze ca restanțieri în „caietul de datornici”. De asemenea, din declarația martorului Ț. I. rezultă că inculpata i-a propus să facă lucrări de reparații la domiciliul ei pentru a se achita datoria menționată în caiet. În fine, cea mai mare parte a martorilor audiați în cauză au arătat că niciodată nu au cumpărat „pe datorie”, ci au plătit pe loc. Astfel fiind, lipsa din gestiune a sumei de 8.032,27 lei nu poate fi explicată decât prin însușirea acesteia de către inculpată.
Pe de altă parte, Curtea constată că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatei, respectând dispozițiile art. 72 C.pen. Astfel, în mod judicios instanța de fond a orientat pedeapsa aplicată inculpatului sub limita minimă prevăzută de lege, ținând seama de împrejurările concrete în care s-a petrecut fapta, dar și de persoana inculpatei. În opinia Curții, pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză, în cuantum de 8 luni închisoare, apare ca fiind legală și temeinică. De asemenea, în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că pentru pedeapsa aplicată inculpatei I. Sița sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege (art. 81 C.pen.) pentru acordarea beneficiului suspendării condiționate a executării.
Față de cele de mai sus, constatând că în cauză nu este incident vreun caz de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. Sița.
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs, în cuantumul acestora urmând a fi inclus și onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata I. SIȚA (fiica lui Ș. si I., născuta la data de 15.09.1969 în . V., cu domiciliul stabil în comuna Slobozia Ciorasti, ., CNP-_) împotriva sentinței penale nr. 431/05.03.2013 a Judecătoriei Focșani pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la plata către stat a sumei de 280 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care, suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. (av. V. A.).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2013.
Pentru Președinte pentru Judecător, pentru Judecător,
D. -I. B. N. D. Mița M.
-care se află în CO - care se află în CO - care se află în CO
Semnează Semnează Semnează
- cf. art. 312 C.proc.pen. - cf. art. 312 C.proc.pen. - cf. art. 312.C.proc.pen.
Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G.
M. N. M. N. M. N.
Grefier,
F. B.
Red. DIB-21.08.2013
Tehnored.FB-2ex/21.08.2013
Fond. D. M.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 19/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
