Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 368/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 368/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 497/247/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 368/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 8 MARTIE 2013
PREȘEDINTE - M. M. I. - judecător
JUDECĂTORI - A. M. M.
F. M.
GREFIER - I. R. - grefier șef secție
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursurilor declarate de inculpatul G. V., domiciliat în . V., nr. 531, județul B., trimis în judecată pentru săvârșirea infrac. prev.și ped. de art.217 Cod penal, și de părțile responsabile civilmente P. O., P. G., P. V. și C. G., toți domiciliați în comuna S., .. B., împotriva sentinței penale nr.6/17.01.2013 a Judecătoriei Însurăței, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată și că la dosar există cerere din partea părții responsabile civilmente P. G., prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui avocat, după care ;
Curtea în conformitate cu disp. art.301 și art.302 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Procurorul susține că, potrivit art.27 pct.3 Cod procedură penală, competența de soluționare a recursurilor împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a părții vătămate, revine tribunalelor. Pentru aceste motive, solicită declinarea competentei de soluționare în favoarea Tribunalului B.. Consideră că excepția de necompetență materială primează cererii de amânare a cauzei, formulată de partea responsabilă civilmente.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față ;
Prin sentința penală nr.6/17.01.2013 a Judecătoriei Însurăței, în baza art. 217 alin. 1 Cod pen, cu aplicarea art. 63 alin.1 și 3 Cod pen, a fost condamnat pe inculpatul G. V., la 15.000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin.1 Cod pen.
În baza art. 81 și 82 alin. 2 Cod pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an, care constituie termen de încercare pentru inculpat.
În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod pr. pen., cu aplicarea art. 1372 și 1382 Cod civil, a fost obligat inculpatul G. V. să plătească în solidar cu părțile responsabile civilmente P. O., P. G., P. V. și C. G., suma de 6303 lei către partea vătămată constituită parte civilă D. M., reprezentând prejudiciu adus prin pășunare, culturii sale de floarea soarelui.
În baza art. 193 Cod pr.pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 700 lei, către partea civilă D. M., reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
În baza art. 191 Cod pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu părțile responsabile civilmente suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, printre altele că inculpatul G. V. se ocupă cu păstoritul și în anul 2011 a fost angajat de părțile responsabile civilmente C. G., P. O., P. G. și P. V. să pască un cârd de aproximativ 350 de oi și 250 de miei aparținând acestora.
În ziua de 22 mai 2011, inculpatul G. V., însoțit de concubina acestuia C. F. și de fratele ei C. S., au plecat să pască oile pe un canal de irigații de pe raza satului C. V., .. La un moment dat, în jurul orelor 09,00 dimineața, inculpatul a asmuțit câinii de pază și apoi a mânat personal oile către o cultură cu floarea soarelui aparținând părții vătămate D. M., deși martorul C. S. precum și concubina inculpatului, martora C. F. l-au atenționat să se oprească, acesta a continuat manevra și a lăsat oile să pășuneze pe loc mai multă vreme, până ce a observat că în depărtare se apropia mașina părții vătămate. Abia în acel moment inculpatul a scos în grabă oile din cultură de teamă să nu fie surprins de proprietar și de a fi tras la răspundere.
Deși inculpatul a negat comiterea faptei, susținând că nu el este cel care a distrus cultura de floarea soarelui, prima instanță a reținut că susținerea acestuia este neadevărată deoarece martora D. G., soția părții vătămate, a declarat că a văzut personal cârdul de oi în cultura de floarea soarelui și că oile erau păstorite de inculpat, de concubina acestuia și de fratele acesteia. De asemenea martorul O. O. a arătat că l-a ,,văzut pe G. V. mânând din spate un cârd de oi din direcția unde se afla cultura de floarea soarelui către un canal de irigații,, (a se vedea fila 63 instanță), martorul C. S. care a fost prezent la fața locului a declarat în fața instanței (fila 82 instanță și fila 35 verso urm pen) că ,,a văzut că inculpatul a scăpat oile în cultură și că i-a spus să le scoată,, Martorul C. C. a declarat (la pag 39 verso urm pen) că inculpatul a ,,mânat oile în cultura de floarea soarelui,, și că ,, oile au păscut nestânjenite…, străbătând cultura de la un capăt la celălalt… timp de 30 minute,, Din conținutul planșelor foto depuse la dosar rezultă cu claritate existența excrementelor de ovine și modul în care a fost distrusă cultura de floarea soarelui, aproape în totalitate.
Prin urmare, instanța a considerat că este evident că, în ziua de 22 mai 2011, inculpatul G. V. este cel care a introdus cu știință oile în cultura de floarea soarelui aparținând părții vătămate D. M. și că partea vătămată a suferit din această cauză o pagubă însemnată.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatul care în ziua de 22 mai 2011 a introdus cu știință oile pe care le păstorea, pe un teren cultivat cu floarea soarelui producându-i astfel părții vătămate D. M., prin distrugerea acestei culturi o pagubă în cuantum de 6303 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin.1 cod pen.
Caracterizând pe inculpat, prima instanță a constatat că acesta are vârsta de 20 de ani, are ocupația de cioban, nu are antecedente penale, însă pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră încercând să ascundă adevărul.
Față de probele administrate în cauză, prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, astfel încât instanța i-a aplicat o pedeapsă cu amenda penală.
Ca modalitate de executare instanța a dispus ca această pedeapsă să fie suspendată condiționat avându-se în vedere vârsta inculpatului (de numai 18 ani la data comiterii faptei) faptul că acesta a avut o bună conduită mai înainte de comiterea faptei și că nu are antecedente penale, fiind la primul contact cu legea penală.
În ce privește latura civilă a cauzei, prima instanța a constatat următoarele:
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6303 lei, reprezentând contravaloarea culturii de floarea soarelui distrusă prin pășunare.
Pentru dovedirea acestui prejudiciu, la data de 23 mai 2011, s-a efectuat în cauză, un raport de expertiză extrajudiciară de către expert R. A., care a stabilit că suma 6303 lei reprezintă pierderea de producție față de producția ce s-ar fi putut obține în condiții normale, obișnuite la această cultură. Este de remarcat că deși expertiza respectivă are un caracter extrajudiciar, nefiind întocmită din dispoziția instanței, această probă are un grad mare de credibilitate deoarece a fost realizată de un expert autorizat la data de 23 mai 2011, o dată extrem de apropiată de cea în care fapta a fost comisă,(22 mai 2011), expertiza nefiind contestată de niciuna din părți.
S-a mai reținut că din conținutul planșelor foto realizate în data de 22 mai 2011(fila 8-14) rezultă cu claritate, (chiar fără de a fi specialist) că gradul de distrugere al culturii de floarea soarelui este aproape total și că excrementele de ovine din cultură provin din acea zi.
Prin urmare paguba ca atare a fost dovedită, iar estimarea pagubei s-a făcut în mod științific de către un expert autorizat, astfel că instanța a avut în vedere această situație la stabilirea prejudiciului.
Potrivit art. 14 Cod pr. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, iar potrivit art. 346 Cod pr. pen., în caz de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, instanța se pronunță prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile. Potrivit art. 1357 cod civil ,,cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. Așa fiind inculpatul a fost obligat la plata integrală a prejudiciului adus părții vătămate fiind primul responsabil în acest sens.
În speță, partea vătămată D. M. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului cu suma de 6303 lei prejudiciu care a rezultat din expertiza extrajudiciară administrată în cauză. La primul termen de judecată partea vătămată a solicitat introducerea în cauză și a proprietarilor cârdului de oi, respectiv P. O., P. G., P. V. și C. G., în temeiul art. 1373 și art. 1375 Cod civil, în calitate de părți responsabile civilmente.
Instanța a admis cererea și a dispus introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a proprietarilor cârdului de oi condus de inculpat, deoarece aceștia sunt comitenți în raport cu inculpatul G. V. pe care l-au angajat cu scopul de a le paște ovinele, chiar dacă nu a existat un înscris în acest sens.
Potrivit art. 1373 Cod civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită de aceștia are legătură cu atribuțiile sau cu scopul funcțiilor încredințate. În alin. 2 din același articol comitentul este definit ca fiind persoana care în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia.
Ori, este evident că în speță, părțile responsabile civilmente P. O., P. G., P. V. și C. G., exercitau controlul și supravegherea juridică a inculpatului în caliatea acestuia de prepus, adică de persoană plătită pentru exercitarea unor funcțiuni su însărcinări (pășunat). Prin urmare susținerea părților responsabile civilmente în sensul că nu ei l-au trimis pe inculpat să pască oile pe cultura părții vătămate, nu are relevanță din punct de vedere juridic, deoarece proprietarul răspunde de producerea unui prejudiciu de către animalele sale chiar și în ipoteza în care nu le-ar fi încredințat altei persoane. Potrivit art. 1375 Cod civil ,,proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
Așa fiind, instanța l-a obligat pe inculpat la repararea pagubei în solidar cu părțile responsabile civilmente conform art. 1382 Cod civil care prevede că cei ce răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.
Împotriva sentinței penale menționate au declarat recursuri inculpatul G. V. și părțile responsabile civilmente P. O., P. G., P. V. și C. G..
Instanța constată următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl constituie comiterea infracțiunii de distrugere prevăzută de art.217 alin.1 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G. V. și condamnat de prima instanță. P. respectiva infracțiune, acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Conform art.27 pct.3 Cod procedură penală, Tribunalul, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Sentința recurată face parter din categoria menționată anterior, iar competența materială de soluționare a recursurilor revine Tribunalului B. și nu Curții de Apel G..
Față de cele arătate și de art.42 Cod procedură penală, Curtea va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de inculpatul G. V., fiul lui I. și G., născut la data de 07.01.1993 în B., domiciliat în . V., nr. 531, județul B., CNP_, și de părțile responsabile civilmente P. O., P. G., P. V. și C. G., toți domiciliați în comuna S., .. B., împotriva sentinței penale nr.6/17.01.2012 a Judecătoriei Însurăței, pronunțată în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului B..
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. I. A. M. M. F. M.
Grefier,
I. R.
Red. A.M.M. – 08.03.2013
Tehnored. I.R. – 20.03.2013
2 ex
Fond: P.I.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 324/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
