Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1667/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2873/231/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1667/R

Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - D. L. C. - judecător

Judecător - D.-I. B.

Judecător - M. C.

Grefier - G. V.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recursurile declarate de părțile civile R. A., domiciliat în comuna Helegiu, ., R. J., domiciliat în mun. Onești, ., ., județul Bacău, R. E. (domiciliată în comuna Helegiu, ., de asiguratorul . SA, cu sediul social în București, .. 58-60, ., împotriva sentinței penale 1582 din 20.09.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr._ privind pe inculpatul A. I., domiciliul în comuna Helegiu, ..

La apelul nominal au răspuns: pentru recurentele părți civile R. A. și R. J., av. C. C., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, apărător care a răspuns în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și pentru recurenta parte vătămată R. E., recurenta asigurator . Reasigurare SA, prin consilier juridic T. V., în baza împuternicirii depuse la dosar, intimatul inculpat A. I., în stare de libertate, asistat de av. N. G. G., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr,_/2013, și intimata parte civilă A. G., lipsă fiind intimatele părți civile G. L., G. M., I. N., S. de Ambulanță V. și S. de Urgență „Sf. P.” Focșani.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că astăzi este primul termen de judecată în recurs și că recurenta asigurator, recurentele părți civile și recurenta parte vătămată au depus la dosar motivele de recurs formulate în scris.

S-a procedat la verificarea identității intimatului inculpat A. I., acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP_ și a intimatei părți civile A. G., aceasta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP_.

CURTEA pune în vedere participanților procesuali să precizeze dacă au cereri de formulat și excepții de invocat.

Reprezentantul Ministerului Public invocă excepția tardivității recursului declarat de asiguratorul . Reasigurare SA.

În susținerea excepției invocate arată că la dezbaterile în fond a cauzei, care au avut loc pe data de 06.09.2013, asigurătorul a fost reprezentat de consilier juridic. Pronunțarea în cauză a fost amânată pentru data de 20.09.2013. Declarația de recurs formulată de asigurător este datată 07.10.2013, cu depășirea termenului de 10 zile de la data pronunțării, 20.09.2013.

Într-adevăr, prin hotărârea pronunțată în primă instanță, judecătorul cauzei a precizat în final că o copie de pe dispozitiv se va comunica părților care nu au fost prezente, inclusiv asigurătorului, lucru care s-a și întâmplat pe data de 25.09.2013. Dacă se ia ca bază de calcul a termenului de declarare a căii de atac data de 25.09.2013, recursul ar fi în termen.

Dar, consideră că ar fi neîntemeiat să se calculeze termenul de declarare a recursului începând cu data de 25.09.2013 numai pe faptul că judecătorul în dispozitiv a precizat că termenul de recurs curge de la comunicare pentru asigurător, pentru că astfel ar fi înfrânte dispozițiile art. 385³ alin. 2 din Codul de procedură penală în referire la art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.

Deci, dispoziția judecătorului, greșită, de a dispune comunicarea către una dintre părți a dispozitivului hotărârii nu poate înfrânge dispozițiile legale menționate, astfel că, din punctul său de vedere, recursul declarat în cauză de asigurător este tardiv.

Reprezentantul asigurătorului . Reasigurare SA, consilier juridic T. V., consideră că recursul a fost formulat în termen întrucât, după cum se poate constata din motivele de recurs, asigurătorul a atacat pe fond modul în care instanța a soluționat cauza.

Ori, la data la care instanța a rămas în pronunțare, dispozițiile hotărârii nu erau cunoscute.

Altfel spus, instanța a rămas în pronunțare și nu li s-a comunicat la momentul rămânerii în pronunțare care sunt dispozițiile hotărârii.

Consideră că recursul a fost formulat în termen întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă data la care a fost trimisă către instanță cererea de recurs, dar urmează să se aprecieze.

Apărătorul recurentelor părți civile, av. C. C., consideră că dispozițiile invocate de către reprezentantul Parchetului sunt imperative.

Într-adevăr, societatea de asigurare trebuia să declare recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, așa cum au declarat și părțile civile, de altfel.

Susține că nu are nicio relevanță faptul că societatea nu cunoștea conținutul dispozitivului, că tocmai de aceea există dispoziții legale care prevăd posibilitatea ca recurentul să își motiveze recursul prin memoriu separat în fața instanței, chiar la primul termen de judecată.

Apărătorul intimatului inculpat, av. N. G. G., lasă la aprecierea instanței cu privire la modul de soluționare a excepției tardivității recursului formulat de către asigurător.

CURTEA se va pronunța prin hotărâre cu privire la excepția tardivității recursului declarat de asiguratorul . Reasigurare SA, invocată de reprezentantul Ministerului Public.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul asigurătorului . Reasigurare SA, consilier juridic T. V., susține că prin recursul formulat critică modul în care instanța de fond a obligat societatea la plata daunelor morale și materiale către partea civilă I. N., fără să țină cont de faptul că mult înainte de pronunțarea hotărârii a fost încheiată o tranzacție cu această parte.

Precizează că a depus la dosarul cauzei, dar mai depune și astăzi un extras din sistemul informatic al societății din care rezultă faptul că la momentul punerii concluziilor pe latură civilă exista efectuată o plată către partea civilă I. N. în valoare de 18.500 lei. Plata s-a efectuat în baza contractului de tranzacție care a fost depus la dosar.

Or, instanța de fond a nesocotit înțelegerea părților și a obligat societatea suplimentar la plata unei alte sume de bani reprezentând daune materiale și daune morale, în condițiile în care prin tranzacția încheiată partea civilă I. N. declară că nu mai are nici un fel de pretenții față de asigurător, considerând că este integral despăgubit prin încheierea acestui contract.

A doua critică se referă la modalitatea în care instanța de fond a acordat daune morale și materiale părților civile R..

Solicită să se constate că din actele dosarului rezultă că societatea a încercat să plătească despăgubiri către toate părțile, pe cale de amiabilă.

În ceea ce le privește pe părțile vătămate G. în final s-a ajuns la o înțelegere și li s-a acordat o sumă chiar considerabilă, dar părțile vătămate R. E., R. I. au refuzat ostentativ plata daunelor morale și materiale pe cale amiabilă.

Precizează că societatea de asigurare a făcut nenumărate oferte și că ulterior a solicitat prezentarea unor înscrisuri în dovedirea pretențiilor formulate.

Consideră că nici probatoriul administrat în cauză nu dovedește că pretențiile materiale și morale formulate de părțile vătămate ar fi justificate și nici instanța de fond nu a motivat hotărârea sub acest aspect.

Față de această situație, societatea a arătat prin motivele de recurs că practica judecătorească se referă la plata daunelor morale sau materiale raportat la condițiile preexistente de viață. Ori, în speță nu s-a făcut nici un fel de dovadă că despăgubirile solicitate și acordate nu ar putea constitui o îmbogățire fără justă cauză.

Pentru considerentele prezentate astăzi pe scurt, expuse pe larg în motivele de recurs scrise, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței penale 1582/2013 a Judecătoriei Focșani, în sensul exonerării societății de asigurare de la plata despăgubirilor pe care instanța de fond le-a acordat suplimentar părții civile I. N. și diminuarea sumelor acordate părților civile R. proporțional cu gradul de suferință produs în urma evenimentului rutier.

Apărătorul recurentelor părți civile R. A., R. I. și a recurentei părți vătămate R. E., av. C. C., solicită admiterea recursurilor declarate de acestea astfel cum au fost formulate și modificarea hotărârii recurate, în sensul acordării sumelor reprezentând daune morale în cuantumul precizat la instanța de fond.

În ceea ce privește criticile formulate de societatea de asigurare cu privire la sumele acordate părților civile cu titlu de daune morale, în sensul că acestea nu sunt în raport de prejudiciul suferit, solicită să se observe că aceeași apărare este formulată în toate cauzele de acest gen.

Din punctul său de vedere, se pune întrebarea cum poate aprecia societatea de asigurare cât de mult au suferit părțile vătămate, care este prejudiciul moral care li s-a adus.

Consideră că nu se poate formula o astfel de apărare în condițiile în care nu există criterii legale de determinare a suferinței psihice și a daunelor morale în ceea ce privește părțile civile dintr-o astfel de cauză.

Pe de altă parte, solicită să se observe că sumele solicitate nu reprezintă sub nicio formă o îmbogățire fără justă cauză pentru că un contract de asigurare reprezintă un risc pe care ambele părți și-l asumă: asigurătorul să plătească prima de asigurare în cazul în care se produc astfel de evenimente, în conformitate cu clauzele contractuale, iar persoana asigurată să plătească primele de asigurare fără să întâmpine nici un fel de eveniment.

Susține că este un risc contractual, un risc asumat de ambele părți și că nu are nicio relevanță modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor morale. În prezenta cauză, instanța de judecată a stabilit aceste sume pe baza probatoriilor încuviințate și administrate.

În ceea ce privește motivele de recurs ale părților civile, precizează că acestea critică hotărârea instanței de fond sub două aspecte.

Arată că părțile civile apreciază că foarte multe efecte negative se produc mai mult după producerea accidentului.

În speță, victima avea 59 de ani la momentul decesului. Soția acestuia era foarte grav bolnavă și, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, odată cu decesul victimei, aceasta a rămas fără sprijin moral și material.

Pe de altă parte, chiar și viața copiilor victimei, chiar dacă sunt adulți, s-a schimbat radical. Astfel, R. I. a plecat în străinătate pentru a obține veniturile necesare pentru a asigura subzistența mamei și a propriei familii, iar R. A., cu toate că este absolvent de studii superioare, a urmat cursurile de conducător auto pentru tractor pentru a-și înlocui tatăl și pentru a rămâne lângă mamă să aibă grijă de gospodărie.

Consideră că acestea sunt aspecte care trebuie avute în vedere la momentul stabilirii cuantumului despăgubirilor morale, că nu se poate susține pur și simplu că 10.000 euro sau 20.000 euro sunt mulți sau puțini.

Pe de altă parte, solicită să se aibă în vedere practica judecătorească.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere că R. a început să se ralieze la normele europene și chiar mondiale în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate în urma producerii unor accidente de circulație.

Susține că numărul accidentelor de circulație este alarmant de mare și că multe dintre acestea sunt determinate fie de tinerețea conducătorului auto, fie de neglijență.

În aceste condiții, consideră că firmele de asigurare ar trebui să-și reconsidere modul în care încheie contractele de asigurare. Așa cum se știe, atunci când în perioada unui an de valabilitate a unui contract de asigurare are loc un eveniment rutier, în mod automat, în al doilea an, contractul de asigurare se modifică atât în ceea ce privește condițiile cât și în ceea ce privește cuantumul sumelor ce se vor acorda.

Susține că și acest aspect trebuie avut în vedere când se va analiza dacă cuantumul despăgubirilor morale este dovedit și justificat.

Oricum, părțile civile apreciază că sumele acordate sunt sub limita sumelor pe care instanțele de judecată din R. le acordă. În acest sens, a depus practică judiciară la instanța de fond.

În concluzie, solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile R..

În situația în care instanța va respinge excepția tardivității, solicită respingerea recursului declarat de societatea de asigurare ca fiind netemeinic și nefondat și, mai ales, neargumentat din punct de vedere al probatoriului aflat la dosarul cauzei.

Întrebat fiind, apărătorul recurentelor părți civile precizează că solicită obligarea inculpatului alături de asigurător la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale: 50.000 euro pentru R. E., 25.000 euro pentru fiecare fiu, așa cum a solicitat la instanța de fond și cum precizat și prin motivele de recurs.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentantul asigurătorului . Reasigurare SA, consilier juridic T. V., în replică, arată că există un raport USAR care a făcut un studiu asupra daunelor morale și materiale pe care asigurătorii din R. le-au plătit în ultima perioadă de timp.

Dacă instanța consideră oportun, va depune la dosar acel raport USAR pentru a se va vedea, coroborat cu practica diferitelor instanțe din Europa, cum sunt acordate despăgubirile materiale și morale de către celelalte instanțe din Europa .

Având în vedere acest raport, consideră că se poate ajunge foarte simplu la concluzia că în ultimii 2-3 ani instanțele din R. au acordat despăgubiri mult prea mari față de cuantumul primelor de asigurare încasate.

Precizează că acest raport USAR este relevant pentru că este folosit ca metodologie de lucru sau ca etalon în acordarea daunelor morale sau materiale în toată Europa.

Într-adevăr, așa cum a susținut apărătorul părților civile, R. încearcă să se ralieze la practica europeană. Or, părțile civile cer niște despăgubiri nejustificat de mari, în condițiile în care toate societățile de asigurare, inclusiv autoritatea care a fost formată din Comisia de Supraveghere a Asigurărilor prin unire cu alte autorități financiare, încearcă diminuarea pe cale justificată a daunelor.

Apărătorul intimatului inculpat A. I., av. N. G. G., solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile R. E., R. I. și R. A..

Susține că suma acordată cu titlu de despăgubiri morale de către instanța de fond, în cuantum de 31.000 euro, reprezintă o justă despăgubire raportat la trauma psihică produsă părților civile în urma evenimentului rutier care a făcut obiectul prezentei cauze.

Consideră că atunci când a stabilit această sumă, instanța a avut în vedere vârsta victimei, dar și condițiile de viață preexistente ale familiei acesteia.

În ceea ce privește motivele de recurs formulate de părțile civile, consideră că acestea au fost doar afirmate, nu și dovedite. Din probe administrate în cauză nu rezultă susținerea că victima era unicul întreținător al familiei, că partea civilă R. I. a renunțat la locul de muncă din țară, că a plecat în străinătate din cauza acestui accident nefericit. De asemenea, nu rezultă din probe că partea civilă R. A., absolvent de studii superioare, a renunțat la cariera ce o avea în față și s-a întors în sânul familiei doar din cauza acestui eveniment nefericit.

Consideră că această susținere este nedovedită, motiv pentru care consideră că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

În ce privește recursul asiguratorului, consideră că primul punct din motivele de recurs este justificat. Într-adevăr, instanța de fond nu a ținut cont de contractul de tranzacție încheiat între asigurator și partea civilă I. N. la data de 15.05.2013, prin care I. N. a fost de acord să fie despăgubit cu suma de 18.500 lei și prin care a renunțat la orice alte pretenții materiale și morale în legătură cu acest accident.

Instanța de fond, practic, a obligat asiguratorul încă o dată la plata unor sume reprezentând despăgubiri materiale și morale, ignorând această tranzacție.

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, privind cuantumul despăgubirilor morale acordate părților civile R., urmează să se aprecieze.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că, în măsura în care instanța va trece peste excepția tardivității invocată cu privire la recursul declarat de asigurator, solicită să se constate că acest recurs este întemeiat în parte, numai cu privire la situația obligării asigurătorului la despăgubiri civile către partea vătămată constituită parte civilă I. N..

Într-adevăr, din dosarul primei instanțe rezultă că la data de 15.05.2013 între asigurator și partea vătămată I. N. s-a încheiat un contract de tranzacție, iar în cuprinsul acelui contract de tranzacție I. N. a precizat în mod expres că este mulțumit de sumele care i s-au acordat de către asigurător și că nu mai are niciun fel de pretenții viitoare derivând din accidentul de circulație a cărui victimă a fost.

Ca atare, consideră că, în măsura în care instanța va trece peste excepția tardivității recursului declarat de către asigurător, pe fond, recursul este întemeiat cu privire la acest aspect, urmând ca în măsura în care va fi admis să se înlăture dispoziția de obligare a asigurătorului la plata sumelor de 11.500 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată I. N..

Consideră că celelalte motive de recurs ale asiguratorului, ca de altfel și motivele de recurs invocate de părțile civile R. A., R. I. și R. E., sunt nefondate, și solicită să fie respinse ca atare.

Arată că nu există un criteriu legal de cuantificare a suferințelor provocate în urma unor accidente de circulație. Consideră că practica judiciară este primordială în a aprecia cu privire la cuantumul acestor daune morale, dar și aspecte derivând din actele medicale existente la dosar.

Consideră că judecătorul fondului a individualizat corect cuantumul daunelor morale la care a fost obligat asigurătorul către cele trei părți civile recurente, astfel că recursurile declarate în cauză atât de către asigurător, cât și de către părțile civile, sunt nefondate.

Intimata parte vătămată A. G., având cuvântul, arată că nu mai are nicio pretenție în cauză.

Intimatul inculpat A. I., având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei.

CURTEA

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1582 din 20.09.2013 a Judecătoriei Focșani, a fost obligat inculpatul A. I. alături de asigurătorul . Reasigurare SA cu titlu de despăgubiri civile astfel: la 11 500 de lei daune materiale și 10 000 de lei daune morale către partea civilă I. N., la 11 000 de lei daune materiale și 15 000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. E., la 8000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. J. și la 8 000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. A..

S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de părțile civile.

S-a constatat stinsă acțiunea civilă promovată de părțile civile G. M. și G. L. conform tranzacției încheiate cu asigurătorul.

A fost obligat inculpatul, alături de asigurător la câte 1 800 de lei cheltuieli judiciare către părțile civile R. E., R. J., R. A..

A fost obligat inculpatul la 40 de lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 1036/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului A. I. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 2 și alin. 5 C.pen. și art. 184 alin. 1 și alin. 3 C.pen., constând în aceea că la data de 25.02.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 E85 pe raza localității Urechești, a pătruns pe contrasens și a produs un accident circulație în urma căruia au decedat A. M., tatăl său, R. G. și D. G. I., iar I. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Prin sentința penală nr. 361/22.02.2013 a Judecătoriei Focșani inculpatul A. I. a fost condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată la o pedeapsa rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.

La termenul anterior pronunțării hotărârii, respectiv la termenul din data de 08.02.2013, instanța a dispus in baza art. 320 ind. 1 alin. 5 C.proc.pen. disjungerea laturii civile a cauzei, astfel încât s-a format prezentul dosar.

Cu privire la pretențiile civile formulate în cauză, instanța a constatat că s-au constituit părți civile G. M., G. V., G. F., G. A., G. C., G. D., G. R., G. V., G. M., G. S. și G. L. pentru defunctul D. G. I., R. E., R. A. și R. J. pentru defunctul R. G. și partea vătămată I. N..

În ce privește cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză de A. Z., P. C., B. I., aceasta a fost respinsă de instanță prin Încheierea din 25.01.2013.

În ce privește pretențiile civile formulate de moștenitorul defunctului D. G. I., aceștia au încheiat o tranzacție cu asigurătorul . REASIGURARE, acțiunea civilă promovată de aceștia fiind stinsă în acest mod.

Părțile civile R. E., R. A. și R. J. au solicitat obligarea inculpatului alături de asigurător la_ de lei cheltuieli ocazionat cu înmormântarea defunctului R. G.,_ de euro daune morale pentru partea civilă R. E., soția supraviețuitoare a defunctului și câte 25 000 de euro pentru R. J. și R. A., fiii defunctului.

Partea civilă I. N. a solicitat obligarea inculpatului alături de asigurător la 13 000 de lei, contravaloarea autoturismului pe care îl conducea la data accidentului, distrus in urma evenimentului rutier, 30 000 de lei lipsa de câștig pentru perioada începând cu 25.02.2012 când nu a putut să lucreze, fiind persoană fizică autorizată în achiziționarea deșeurilor feroase și 100 000 de lei daune morale ocazionate de suferința sa fizică și de suferința morală prin pierderea cumnatului său, numitul D. G. I..

Pentru dovedirea pretențiilor civile, părților civile le-au fost încuviințate proba cu martori și acte.

Analizând probele administrate în cauză la cererea părților civile și față de situația de fapt reținută de instanță în hotărârea de condamnare a inculpatului, definitivă prin nerecurare, instanța a reținut următoarele:

La data de 25.02.2012 inculpatul A. I. se deplasa cu autoturismul proprietate în care se aflau tatăl său, A. M. și R. G., vecinul acestora, dinspre Râmnicu Sărat spre Bacău.

În jurul orelor 19:10 inculpatul a ajuns pe raza localității Urechești unde, la un moment dat, datorită lipsei de experiență, mașina pe care o conducea a intrat pe contrasens și s-a lovit frontal de autoutilitara Dacia 1307, condusă de partea vătămată I. N., mașină in care se mai afla și D. G..

În urma coliziunii au decedat A. M., R. G. și D. G., iar I. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

În sentința de condamnare s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

Prin urmare, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și anume existența unei fapte ilicite comisă de inculpat care a avut drept urmare decesul a trei persoane și vătămarea corporală a celei de-a patra, provocând astfel prejudicii materiale și morale moștenitorilor victimelor decedat precum și părții vătămate I. N..

S-a reținut că față de moștenitorii defunctului D. G., nu mai există interes în analizarea acțiunii civile, fiind stinsă conform tranzacției.

În ce privește însă întinderea prejudiciilor materiale și morale pretinse de părțile civile constituite în cauză, care nu au achiesat la oferta asigurătorului, din probele administrate în cauză rezultă următoarele:

Partea civilă R. E. a cheltuit pentru înmormântarea soțului său și pomenile ulterioare suma solicitată cu titlu de daune materiale și anume suma de

11 000 de lei, suportată așa cum rezultă din depoziția martorei, de această parte civilă care este pensionară, defunctul obținând câștiguri ocazionale ca încasator la o firmă de cablu și ocazional lucrând pe tractor.

Martora audiată în cauză nu a putut aprecia sumele pe care le câștiga în acest mod defunctul R. G., însă împrejurarea că defunctul contribuia la întreținerea soției sale, copiii săi fiind majori, este relevantă sub aspectul prejudiciului moral suferit de soția supraviețuitoare R. E., care a rămas fără un sprijin material și afectiv.

În acest context, s-a apreciat că daunele morale solicitate sunt întemeiate, însă nu în cuantumul în care această parte civilă le-a solicitat și anume 50 000 de euro.

Ca principiu, daunele morale sunt destinate înlăturării unor traume, dar și pentru a asigura un suport financiar persoanelor în situații ireversibile.

În cazul de față, dispariția defunctului R. G. este un eveniment ireversibil, iar pentru rudele sale pierderea afectivă nu poate fi înlăturată. În acest caz, daunele morale au doar rolul unor substituți ale eforturilor ocazionate de evenimentul înmormântării și pomenile ulterioare.

S-a arătat că, din această perspectivă și daunele morale solicitate de copiii defunctului R. G. sunt întemeiate, însă doar în parte, aceștia având fiecare opțiunea de a limita în plan psihic consecințele dispariției tatălui lor, mai ales că nu se mai aflau în întreținerea defunctului, fiind ei înșiși în situația de a avea propriile familii.

Aceasta nu limitează suferința pe plan afectiv, însă, în principiu, fiecare individ al speciei umane trebuie să fie pregătit față de orice situație la care este expus, indiferent dacă aceasta a fost generată de alte persoane.

Referitor la despăgubirile solicitate de partea civilă I. N., din actele depuse la dosar, de către asigurător, rezultă că acesta a fost despăgubit cu suma de 2100 de lei pentru autoturismul avariat, astfel încât instanța a apreciat, față de valoarea de asigurare a unui autovehicul de aceeași marcă, nou, că pretențiile referitoare la autovehicul sunt neîntemeiate.

Cât privește sumele pe care partea civilă le câștiga pe zi, ca persoană fizică autorizată, prima instanță a arătat că acestea vor fi raportate doar la perioada zilelor de îngrijiri medicale, când efectiv nu putea desfășura activitățile pentru care a fost autorizat având în vedere suma de 200 de lei zilnic pe care partea civilă o câștiga.

Instanța a reținut, de asemenea, că partea civilă a cheltuit 3000 de lei pentru îngrijirea sănătății în urma accidentului.

Cât privește daunele morale, s-a precizat că rezultă din actele depuse de asigurător că, în parte, i-au fost achitate părții vătămate daune morale, iar în continuare pretențiile sale sunt întemeiate, raportat la nivelul său de viață anterior accidentului, dar și la împrejurare că nu a suferit o infirmitate fizică permanentă, putându-și relua modul de viață obișnuit.

Față de toate aceste considerente, văzând dispozițiile art. 14 C.proc.pen., art. 1359 C. civ. și în condițiile Legii nr. 136/1995, instanța l-a obligat pe inculpat, alături de asigurătorul . Reasigurare SA la despăgubiri civile astfel: la 11 500 de lei daune materiale și 10 000 de lei daune morale către partea civilă I. N., la 11 000 de lei daune materiale și 15 000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. E., la 8000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. J. și la 8 000 de euro ori echivalentul în lei la data plății reprezentând daune morale către partea civilă R. A..

A respins ca neîntemeiate restul pretențiilor formulate de părțile civile.

A constatat stinsă acțiunea civilă promovată de părțile civile G. M. și G. L. conform tranzacției încheiate cu asigurătorul.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile R. E., R. A., R. J. și asigurătorul . SA.

Părțile civile R. E., R. A., R. J. au criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul daunelor morale acordate, apreciind că sunt prea mici pentru a acoperi prejudiciul suferit.

Prin recursurile promovate, părțile civile au solicitat majorarea cuantumului daunelor morale în acord cu suferința pricinuită.

Asigurătorul . SA a criticat hotărârea pe motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin recursul promovat, asiguratorul a solicitat exonerarea sa de plata despăgubirilor către partea civilă I. N., precum și diminuarea sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale părților civile R..

La termenul de judecată din 16.12.2013, reprezentantul Parchetului a invocat excepția tardivității recursului declarat de asiguratorul. SA întrucât declarația de recurs a fost formulată cu depășirea termenului de 10 zile (07.10.2013) de la data pronunțării hotărârii (20.09.2013), consilierul juridic al societății de asigurare fiind prezent la dezbateri.

Recursurile declarate de părțile civile R. E., R. A. și R. J. sunt nefondate, iar recursul asiguratorului . SA este tardiv.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 1036/P/2012 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului A. I. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 178 alin. 2 și alin. 5 Cod penal și art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, constând în aceea că la data de 25.02.2012, în timp ce conducea autoturismul marca Renault Clio, cu nr. de înmatriculare_ pe DN 2 E85, pe raza localității Urechești, a pătruns pe contrasens și a produs un accident circulație în urma căruia au decedat A. M., tatăl său, R. G. și D. G. I., iar I. N. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Latura penală a cauzei a fost soluționată prin sentința penală nr. 361 din 22.02.2013 a Judecătoriei Focșani, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea celor două infracțiuni la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat.

A fost reținută culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului.

La termenul din data de 08.02.2013, instanța a dispus, în baza art. 320¹ alin. 5 Cod procedură penală, disjungerea laturii civile, fiind pronunțată sentința recurată.

În cauză s-au constituit părți civile G. M., G. V., G. F., G. A., G. C., G. D., G. R., G. V., G. M., G. S. și G. L. pentru defunctul D. G. I., R. E., R. A. și R. J. pentru defunctul R. G. și partea vătămată I. N..

Moștenitorii defunctului G. I. au încheiat o tranzacție cu asiguratorul . Reasigurare SA, fiind stinsă în acest mod acțiunea civilă promovată de aceștia.

Partea civilă R. E. a solicitat obligarea inculpatului alături de asigurator la plata sumei de 12.000 lei cheltuieli ocazionate cu înmormântarea defunctului R. G., precum și la 50.000 euro reprezentând daune morale.

Părțile civile R. A. și R. J. au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de câte 25.000 euro fiecare cu titlu de daune morale.

Considerăm că prima instanță a procedat la o corectă soluționare a laturii civile a cauzei în ceea ce le privește pe părțile civile R. E., R. A. și R. J..

Având în vedere motivele de recurs invocate de acestea, prin raportare la actele și lucrările dosarului, considerăm că prima instanță a stabilit corect cuantumul daunelor materiale și al daunelor morale.

Instanța a argumentat temeinic și a indicat probatoriile administrate ce au stat la baza aprecierii cuantumului daunelor materiale acordate părților civile R., aspecte pe care le însușim.

Având în vedere infracțiunea dedusă judecății (ucidere din culpă), modalitatea concretă a accidentului de circulație soldat cu decesul victimei R. G., vinovăția inculpatului sub forma culpei, urmarea produsă, suferința afectivă prin care au trecut părțile civile, considerăm că nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale.

Este de necontestat faptul că părțile civile (soția și fii victimei) au suferit din punct de vedere afectiv, însă practica judiciară și doctrina de specialitate au stabilit că sumele acordate cu titlu de daune morale au un caracter simbolic, nu pot reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.

Și, oricum, daunele morale acordate părților civile nu pot reprezenta o acoperire a lipsurilor materiale soldate ca urmare a decesului victimei, ci așa cum am arătat mai sus, aceste daune reprezintă acoperirea suferinței afective pentru aspectul arătat mai sus. Considerăm că nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale, recursurile declarate de părțile civile R. E., R. A. și R. J. urmând a fi respinse ca nefondate.

În ceea ce privește recursul declarat de asiguratorul . Reasigurare SA, apreciem că acesta este tardiv având în vedere următoarele:

Potrivit art. 383³ alin. 2 în referire la art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală, termenul de declarare a recursului curge de la pronunțare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare.

În speță, dezbaterile pe fond au avut loc la 06.09.2013, asiguratorul fiind reprezentat de consilierul juridic. Pronunțarea în cauză a fost amânată pe data de 20.09.2013, declarația de recurs formulată de asigurator fiind datată 07.10.2013, deci cu depășirea termenului de 10 zile de la data pronunțării.

Nu prezintă relevanță faptul că s-a precizat în dispozitiv că pentru asigurator termenul de recurs este de la comunicare întrucât calea de atac este prevăzută de lege, dispozițiile art. 385³ alin. 2 în referire la art. 363 alin. 3 din Codul de procedură penală fiind imperative.

Față de toate acestea, apreciem că recursul declarat de asiguratorul . Reasigurare SA este tardiv, urmând a fi respins pe acest considerent.

Față de soluția pronunțată în ceea ce privește recursul asiguratorului, apreciem că nu se impune a fi analizat recursul acestuia pe fond.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligate părțile civile R. E., R. A., R. J. și asiguratorul . SA la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

Cu opinie majoritară

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R. A. (CNP_, domiciliat în comuna Helegiu, .), R. J. (CNP_, domiciliat în mun. Onești, ., .), R. E. (domiciliată în .) și ca tardiv recursul declarat de asiguratorul . SA, cu sediul social în București, .. 58-60, ., înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J/40/_/2007, având C.U.I. RO_, împotriva sentinței penale 1582 din 20.09.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr._ privind pe inculpatul A. I. (fiul lui M. și G., născut la data de 01.06.1993 în Municipiul Onești, județul Bacău, CNP_, cu domiciliul în .).

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă părțile civile R. A., R. J., R. E. și asiguratorul . SA la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 16 decembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. L. C. M. C.

Grefier,

Red. D.L. C./24.12.2013

Tehnored. G.V./2 ex./06.01.2013

Fond: B. Măndica

Cu opinie separată, în sensul respingerii excepției tardivității recursului declarat de asigurătorul . SA și al admiterii acestui recurs sub aspectul înlăturării din cuprinsul sentinței penale recurate a dispozițiilor privind obligarea inculpatului A. I., alături de asigurător, la plata de despăgubiri materiale și morale către partea civilă I. N..

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

1. Spre deosebire de ceilalți doi membri ai completului de judecată, apreciez că în cauza de față recursul declarat de asigurătorul . SA a fost depus în termen.

Într-adevăr, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile (06.09.2013), asigurătorul a fost reprezentat prin consilier juridic, căruia i s-a dat cuvântul pentru a formula concluzii. Pronunțarea a fost amânată inițial pentru data de 13.09.2013, ulterior fiind amânată pentru data de 20.09.2013.

Potrivit art. 385 ind. 3 C.proc.pen., în referire la art. 363 alin. 3 C.proc.pen., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs de 10 zile curge de la pronunțare.

Prin prisma acestor dispoziții legale, termenul de recurs pentru asigurătorul . SA a început să curgă la data de 20.09.2013, data limită pentru declararea recursului trebuind să fie 01.10.2013, orele 24:00.

Însă, în sentința penală recurată, la penultimul alineat, s-a menționat că hotărârea a fost dată „cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă A. G. și de la comunicare pentru celelalte părți”. Sentința cuprinzând această mențiune a fost comunicată asigurătorului la data de 25.09.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare depusă la fila 218 din dosarul instanței de fond.

În aceste condiții, apreciez că termenul de recurs pentru asigurător a început să curgă la data de 25.09.2013, data limită pentru declararea recursului de către acesta fiind așadar 06.10.2013. Cum ziua de 06.10.2013 a fost nelucrătoare (duminică), termenul de recurs s-a prorogat până la finele zilei de 07.10.2013. Or, aceasta este data înscrisă pe plicul conținând declarația de recurs a asigurătorului (fila 5 verso dosar recurs).

De principiu, un act emanând de la o autoritate este prezumat că exprimă adevărul și că mențiunile cuprinse în acesta sunt legale, iar o eventuală greșeală strecurată într-un astfel de act nu trebuie să conducă la îngrădirea ori alterarea drepturilor destinatarului actului respectiv.

Consider că, prin comunicarea către asigurător, în interiorul termenului de recurs, a dispozitivului sentinței penale nr. 1582/20.09.2013 a Judecătoriei Focșani, în care se menționa că termenul de recurs începe să curgă pentru acesta de la data comunicării, s-a produs o distorsionare efectivă a dreptului la recurs al asigurătorului, în sensul că acesta a fost indus în eroare cu privire la data la care s-ar fi împlinit termenul de recurs în privința sa, fiind foarte posibil ca, în lipsa comunicării dispozitivului care conținea o mențiune neconformă cu legea, asigurătorul să își fi exercitat în termenul prevăzut de lege dreptul la recurs.

Cu totul alta ar fi fost situația în cazul în care, în speță, comunicarea dispozitivului ar fi fost efectuată ulterior datei de 01.10.2013, după împlinirea termenului de recurs calculat potrivit dispozițiilor art. 385 ind. 3 C.proc.pen., în referire la art. 363 alin. 3 C.proc.pen., ipoteză în care aș fi fost de acord cu opinia majoritară, întrucât într-o asemenea situație dreptul la recurs ar fi fost pierdut definitiv la momentul realizării comunicării, iar a considera că de la momentul comunicării ar putea curge un nou termen de recurs ar echivala cu o repunere în termenul de recurs, ceea ce contravine în mod evident dispozițiilor legale referitoare la această instituție.

Nu se poate susține că asigurătorul nu se poate apăra invocând necunoașterea legii deoarece, pe de o parte, acest principiu nu are o consacrare legislativă decât în materia răspunderii penale, chiar și în acest caz fiind admise unele excepții în doctrină și practica judiciară, iar pe de altă parte nu ne aflăm în prezența unei simple necunoașteri a legii de către destinatar, a ignoranței sale exclusive, ci în prezența unei erori provocate acestuia prin acțiunea culpabilă a autorității, prin care s-a creat o falsă reprezentare a realității juridice.

În opinia mea, soluția de respingere ca tardiv a recursului declarat în prezenta cauză de către asigurătorul . SA aduce atingere dispozițiilor art. 6 par. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

2. Apreciind ca fiind formulat în termen recursul declarat de asigurătorul . SA și analizând motivele de recurs invocate de acesta, apreciez ca fiind întemeiat doar motivul vizând greșita obligare a inculpatului A. I., alături de asigurător, la plata de despăgubiri materiale și morale către partea civilă I. N., în condițiile în care, la data de 15.05.2013, între această parte civilă și asigurător a intervenit o tranzacție prin care s-a convenit, de comun acord, stingerea pe cale amiabilă a pretențiilor civile invocate și încetarea acțiunii civile pornite în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Focșani.

Într-adevăr, potrivit contractului de tranzacție depus la filele 168-170 din dosarul de fond, asigurătorul . SA a achitat către partea civilă I. N. suma de 18.500 lei, reprezentând despăgubirea integrală cuvenită pentru daunele materiale și morale suferite în urma accidentului provocat de inculpatul A. I., partea civilă precizând că renunță „la orice pretenții prezente și/sau viitoare față de asigurător, asigurat și persoana vinovată de producerea accidentului, considerând stinse orice obligații ale acestora cu privire la daunele produse în urma evenimentului rutier din data de 25.02.2012” (pct. III.3 din contract).

În aceste condiții, instanța de fond ar fi trebuit să ia act de tranzacția intervenită, iar nu să dispună obligarea inculpatului A. I., alături de asigurător, la plata de despăgubiri materiale și morale către partea civilă I. N..

În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs al asigurătorului, referitor la cuantumul despăgubirilor acordate părților civile R. E., R. J. și R. A. pentru daunele morale suferite, apreciez că nu este întemeiat.

Consider că latura civilă a cauzei în privința acestor părți civile a primit o rezolvare corespunzătoare din partea instanței de fond, astfel că nu se impune casarea acesteia.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ simplă, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Or, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite. Chiar dacă daunele morale nu reprezintă o reparație a unei pagube concrete, ele nu pot avea totuși un caracter derizoriu, întrucât nu s-ar mai justifica însăși acordarea lor, iar potrivit principiului echității, daunele morale ar trebui să exprime cerințele de dreptate și echitate.

3. Raportat la considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, apreciez că soluția care s-ar fi impus în cauză ar fi fost aceea de admitere, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d C.proc.pen., a recursului declarat de asigurătorul . SA, numai în ceea ce privește înlăturarea din cuprinsul sentinței penale nr. 1582/20.09.2013 a Judecătoriei Focșani a dispozițiilor privind obligarea inculpatului A. I., alături de asigurător, la plata de despăgubiri materiale și morale către partea civilă I. N., cu consecința neobligării recurentului-asigurător la plata de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Judecător,

D.-I. B.

Red./tehnored. D.I. B./07.01.2014

← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 746/2013. Curtea...		Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1667/2013. Curtea de Apel GALAŢI