Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 324/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 1566/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 324/A
Ședința publică din data de 13.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.- I. B.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului penal declarat de apelantul-inculpat C. P., împotriva sentinței penale nr.281/21.06.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.174-175 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.12.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.12.2013.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 281/21.06.2013, Tribunalul G., în baza art. 334 C.p.pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, prin apărător, din infracțiunea prevăzută de art. 174 al. 1 - 175 al. 1 lit. i C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C.pen.
În baza art. 174 al. 1 C.pen. raportat la art. 175 al. 1 lit. i C.pen și art. 320/1 C.p.pen, l-a condamnat pe inculpatul C. P. la o pedeapsă de 15 ani închisoare.
În baza art. 65 C.p. și art. 64 al. 1 lit. a teza II-a lit. b C.pen a aplicat inculpatului C. P. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 71 al. 2 C.pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a lit. b C.pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În baza art. 350 C.p.pen., a menținut starea de arest a inculpatului C. P..
În baza art. 88 C.pen. a dedus din pedeapsa astfel aplicată, perioada executată în stare de reținere și arest preventiv începând cu data de 22.11.2012 la zi.
În baza art. 109 C.p.pen. mijloacele materiale de probă enumerate în rechizitoriu –fila 7- s-a dispus a fi păstrate la dosarul cauzei până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 346 C.p.pen în referire la art. 998 și următoarele C.civil a obligat pe inculpatul C. P. la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 20.000 euro către partea civilă - C. L. cu titlu de daune morale, la plata sumei de 25.000 lei către partea civilă L. C., cu titlu de daune morale și la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L. C. O..
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 189 și 191 din C.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 1240 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 din C.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către partea civilă - C. L..
Suma de 200 lei, onorariu apărător av. G. C., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul cu nr.895/P/2012, întocmit de P. de pe lângă Tribunalul G. și înregistrat sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului C. P. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 al.1 C.p. în referire la art.175 lit. i C.p.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Victima L. A. era stabilită de mai mult timp în ., unde lucra ca zilier la diverse persoane pentru a-și câștiga existența și locuia la sediul unei foste cooperative agricole din comună. În aceeași localitate lucrau și martorii V. C. E. și G. R., iar aceștia din urmă, precum și victima se cunoșteau cu inculpatul C. P., acesta fiind localnic.
Anterior, în condiții care nu au fost stabilite în totalitate, avuseseră loc anumite discuții între victimă și inculpat, de acestea având cunoștință și martorul V. C. E.. Aceste discuții vizau anumite transporturi de materiale de construcție (căpriori din lemn) efectuate cu niște „TIR-uri”.
La data de 21.11.2012, în jurul orelor 1800, victima a mers la un magazin din localitate, cunoscut sub denumirea de „La M.”, unde s-a întâlnit cu martorii V. C. E., G. R. și G. D. I., ocupând o masă aflată în exteriorul magazinului. Aici, victima a luat loc pe o parte a mesei, pe partea opusă fiind poziționați martorii V. C. E. și G. R.. La masa acestora a venit apoi și martorul G. D. I..
În același timp, dar într-o parte opusă a magazinului se afla și inculpatul, acesta fiind împreună cu alte două persoane și consuma o bere.
Inculpatul s-a întâlnit cu martorul V. C. E., care i-a transmis că victima se afla în zonă. Datorită discuțiilor anterioare legate de transportul de materiale, inculpatul a plecat de la locul său și a mers la masa unde stătea victima, pentru a discuta cu aceasta.
La momentul la care a venit inculpatul, acesta a întrebat cine este persoana care „stă în gazdă la fostul CAP”, victima răspunzând afirmativ.
În urma acestui răspuns, inculpatul a început apoi să-i reproșeze victimei anumite aspecte petrecute anterior între cei doi, discuția fiind percepută ca fiind „aprinsă” și având o durată de circa 20-25 de minute.
În continuare inculpatul a început să adreseze injurii victimei, fără ca aceasta din urmă să riposteze în vreun mod, după care la scurt timp inculpatul a aplicat victimei două lovituri cu pumnul în față. Nici de această dată, victima nu a ripostat în vreun mod.
În aceste condiții martorul G. D. I. a plecat în interiorul magazinului, întrucât conform declarației acestuia „am văzut că e rost de bătaie”.
După terminarea discuțiilor, la momentul la care inculpatul se pregătea să plece și s-a întors cu spatele, victima a luat de pe masă o sticlă cu care, din lateral, i-a aplicat inculpatului o singură lovitură în zona feței. În urma loviturii inculpatul a căzut la pământ, iar victima a încercat să se urce pur și simplu cu picioarele peste acesta, dar fără să reușească.
Victima L. A. a luat apoi o altă sticlă de pe masă, cu care l-a lovit pe inculpat în zona arcadei stângi.
Imediat victima a părăsit zona în fugă, îndreptându-se în direcția în care locuia, după care brusc și-a schimbat direcția și a fugit spre zona denumită popular „Chiciura”.
Inculpatul a reușit să se ridice de la pământ și a pornit în urmărirea victimei, pe care a și ajuns-o din urmă după parcurgerea unei distanțe de aproximativ 250-300 de metri, în dreptul locuinței unui localnic, numitul P. D.. Întrucât, conform declarației inculpatului, victima a căzut la pământ împiedicându-se, acesta a început să o lovească cu picioarele cu precădere în zona toracică și zona abdominală.
Loviturile au fost aplicate cu mare intensitate, fără să se stabilească intervalul de timp în care au fost aplicate, întrucât inculpatul nu a putut aprecia „perioada de timp în care l-am lovit pe A.”. De asemenea inculpatul nu a putut preciza succesiunea loviturilor și nici numărul acestora, dar acesta a declarat că „au fost multe”.
După lovirea victimei în condițiile arătate, aceasta a rămas căzută la pământ într-un șanț, posibil conștientă, conform declarației inculpatului.
Inculpatul a rămas pe loc până la venirea unui echipaj de ambulanță și până la venirea lucrătorilor de poliție, care l-au luat pentru cercetări.
La momentul transbordării dintr-un vehicul în altul, victima a intrat în stop cardio-respirator și a decedat înainte de a se ajunge la spital.
Inculpatul a solicitat ca judecarea sa să fie în baza dispozițiilor art. 320/1 C.pr.pen., solicitând totodată, în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea reținută prin actul de sesizare, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.p.
Instanța de fond a respins cererea, arătând că, spre deosebire de infracțiunea de omor, care nu poate fi săvârșită decât cu intenție în una din cele două modalități la care se refera art. 19 al. 1 pct. 1 lit. a si b Cod penal, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se săvârșește cu intenție depășită, caracterizata prin intenție in ceea ce privește acțiunea de lovire si prin culpa in ceea ce privește rezultatul produs, moartea victimei.
Că, în cauza de față, rezoluția in baza căreia a acționat inculpatul este dovedită cu elemente exterioare faptei și anume:
După primele lovituri aplicate victimei cu pumnul in zona fetei, acesta a continuat după un anumit interval de timp, să lovească victima căzută la pământ cu picioarele in zona abdominala si toracica cu o intensitate deosebita demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate după cum rezulta din raportul medico-legal de necropsie efectuat in cauza.
Că, acționând in modul descris, inculpatul a prevăzut rezultatul posibil al faptei sale – suprimarea vieții victimei – rezultat care, chiar daca nu l-a urmărit, l-a acceptat. Mijloacele folosite in agresiune, zonele vitale vizate – cap, torace, abdomen – intensitatea deosebita a loviturilor ducând la rupturi de organe interne constituie elemente suficiente pentru a se retine intenția indirecta de a ucide.
Ca atare, ansamblul împrejurărilor in care a avut loc . si rezultatul acesteia – suprimarea vieții – infirma opinia apărării conform căreia inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui astfel de rezultat, care ar fi depășit intenția sa de a aplica o corecție victimei.
Pentru considerentele arătate tribunalul a apreciat ca fiind angajată vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii deduse judecății, prevăzută de art.174 alin.1 Cod penal raportat la art.175 alin.1 lit.i Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora s-a dispus condamnarea.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că partea civilă C. L. –mama victimei - a reclamat pretenții civile în cauză în termenul legal prev. de art.15 al.2 C.p.p., solicitând a fi acoperite cheltuielile de înmormântare a victimei iar la termenul de ședință din 16.05.2013 corelativ cu acordul inculpatului de a acoperi aceste pretenții civile (declarație inculpat fila 37 dosar instanță), instanța a dispus în conformitate cu art.14 și art.346 C.p.p., obligarea la plata următoarelor sume: 10.000 lei, cu titlu de daune materiale și echivalentul în lei la data efectuării plății a sumei de 20.000 euro către partea civilă - C. L. cu titlu de daune morale, la plata sumei de 25.000 lei către partea civilă L. C., cu titlu de daune morale și la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de daune materiale și 25.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă L. C. O..
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel inculpatul C. P. criticând-o, prin apărătorul ales, pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut, în esență, că încadrarea juridică corectă a faptei este cea prevăzută de art.183 Cod penal, întrucât inculpatul nu a avut niciun moment intenția de a suprima viața victimei și că pedeapsa aplicată este prea aspră, având în vedere că împrejurările comiterii faptei și datele care caracterizează persoana inculpatului impuneau reținerea în favoarea acestuia atât a circumstanței atenuante legale, prevăzută de art. 73 alin.1 lit.b cp - conduita violentă a victimei constituind factorul determinant în riposta inculpatului, cât și a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c cp, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, redus în condițiile reținerii dispozițiilor art.3201 alin.7 cpp.
S-a solicitat admiterea apelului în sensul celor invocate.
Criticile formulate de inculpat sunt parțial fondate, apelul urmând să fie admis, dar pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței în raport de motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt și a dat infracțiunii săvârșite de inculpat încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, din probele administrate, respectiv:
- declarațiile martorilor V. C. O., G. R. și G. D. I., din care rezultă că în seara zilei de 21.11.2012 victima și inculpatul se aflau în aceeași locație consumând băuturi alcoolice (un magazin sătesc), dar la mese diferite, că inculpatul, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi, s-a deplasat la masa victimei, i-a adresat injurii și i-a aplicat două lovituri cu pumnul în zona feții, atitudine ce a provocat reacția violentă a victimei, care, la rândul său l-a lovit pe inculpat în zona capului și a feții cu câte o sticlă de bere, și, profitând că inculpatul a căzut, a încercat să se urce cu picioarele pe el, după care a părăsit localul în fugă;
- declarațiile inculpatului din care rezultă că, după ce a reușit să se ridice de la pământ, a pornit în urmărirea victimei, care, după ce a alergat pe stradă circa 250 – 300 m, s-a împiedicat căzând la pământ, fapt ce a făcut ca inculpatul să o ajungă din urmă și să înceapă să îi aplice lovituri puternice cu pumnii și picioarele în toate zonele corpului, cu precădere în abdomen și piept, lovind victima până când s-a „săturat” ;
- procesul verbal de sesizare a infracțiunii;
- procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice efectuate cu ocazia acestei activități;
- procesul verbal de reconstituire și planșele fotografice aferente;
-concluziile preliminare și raportul medico-legal de necropsie nr. 501/A3/22.11.2012 privind moartea victimei L. A., întocmite de Serviciul Clinic de Medicină Legală G. - din care rezultă că moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului traumatic și hemoragic cu insuficiență cardiorespiratorie acută, consecutiv politraumatismului cranio – cerebral și facial cu contuzii cerebrale, contuzii de trunchi cerebral și hemoragie meningee, traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale bilateral, rupturi de plămân drept, hemopneumotorax drept, rupturi de ficat și rinichi drept, produs prin lovire repetată cu mijloace contondente (posibil pumn, picior), lovire de plan dur și comprimare între mijloc contondent (posibil picior) și plan dur, între aceste leziuni și moartea victimei existând un raport direct de cauzalitate;
- raportul de constatare medico-legală nr. 673/A1-D/23.11.2012 privind pe inculpatul C. P., din care rezultă că acesta a suferit leziuni care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale, examenul stomatologic stabilind un „traumatism dento-alveolar expulzie 11.. coronară 1/3 mezio-ocluzală 12. Luxație dentară 21 mobilitate gr.I-II. 41, 31, 32 mobilitate grad II-III pe un teren patologic preexistent”, cu recomandarea extracției dinților nr. 41, 31, 32 și înlocuirea breșei edentate formate cu lucrare protetică;
rezultă că în seara zilei de 21.11.2012, inculpatul C. P., aflat în loc public, a lovit-o violent cu pumnii și picioarele pe victima L. A. cauzându-i leziuni letale, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art.174 alin.1 – 175 alin.1 lit.i cp.
Incriminând infracțiunea de omor prin art.174 din Codul penal, legiuitorul nu a indicat modalitățile de săvârșire a activității infracționale, esențial fiind, astfel cum s-a statuat prin jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.
Din interpretarea dispozițiilor art.183 Cod penal și ale art.174 Cod penal rezultă că, spre deosebire de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte care se săvârșește cu praeterintenție, unde intenția inițială de a cauza anumite urmări periculoase este depășită în raport cu urmarea efectiv produsă, care este mult mai gravă, infracțiunea de omor se săvârșește – sub aspectul laturii subiective, fie cu intenție directă, fie cu intenție indirectă, aceasta din urmă implicând, pe lângă prevedere, o atitudine de indiferență față de rezultat și acceptarea posibilității producerii lui.
Or, tocmai intenția de a ucide sub cele două forme (directă sau indirectă), dedusă din folosirea de mijloace apte să suprime viața victimei, zona corporală vizată și intensitatea loviturilor aplicate, este aceea care deosebește cele două infracțiuni.
În speță, producerea morții victimei L. A. nu este doar urmarea unei acțiuni praeterintenționate.
Împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele, cu intensitate deosebită, în zone vitale, producându-i leziuni care i-au cauzat decesul (politraumatism cranio – cerebral și facial cu contuzii cerebrale, contuzii de trunchi cerebral și hemoragie meningee, traumatism toraco – abdominal cu fracturi costale bilateral, rupturi de plămân drept, hemopneumotorax drept, rupturi de ficat și rinichi drept), evidențiază că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului letal al acțiunii sale (existând legătură directă de cauzalitate între această acțiune și moartea victimei), rezultat care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. În atare situație, având în vedere și atitudinea indiferentă a inculpatului manifestată față de victimă ulterior aplicării loviturii letale, Curtea constată că fapta acestuia, săvârșită cu intenție indirectă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor și nu acelea ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Așa fiind, Curtea nu va primi susținerile inculpatului privind incidența în cauză a dispozițiilor art.334 Cod procedură penală, infracțiunea dedusă judecății întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.174 alin.1 – 175 alin.1 lit.i Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Cum agresiunile fizice și verbale inițiale ale inculpatului au constituit un act de provocare față de care victima a ripostat, ceea ce a determinat o nouă ripostă a inculpatului sub forma săvârșirii infracțiunii deduse judecății, în mod corect instanța de fond nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.73 lit.b Cod penal, neputându-se considera că infracțiunea comisă în condițiile sus arătate a fost săvârșită în stare de provocare și că inculpatul ar fi trebuit să beneficieze de circumstanța atenuantă a provocării, atât timp cât provocatorul propriu-zis a fost chiar el.
Curtea observă însă că, deși prima instanță a stabilit corect starea de fapt și a încadrat-o corespunzător, a greșit cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei principale, în ceea ce privește întinderea acesteia.
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Potrivit art.72 alin.1 Cod penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Analiza acestor criterii de individualizare trebuie făcută cumulativ, fără ca valențele acordate vreunuia dintre criterii să opereze în detrimentul celorlalte.
În cauza de față, având în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fără a fi însă recidivist și că, deși și-a manifestat disponibilitatea în a despăgubi părțile civile nu a făcut vreun demers în aceste sens, se constată că doar buna conduită procesuală manifestată de acesta în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, nu putea prin ea însăși, în lipsa altor circumstanțe reale sau personale, să conducă la stabilirea unei pedepse principale sub minimul special prevăzut de lege, redus în condițiile art.3201 alin.7 C.pr.pen., astfel cum s-a solicitat, raportat la gravitatea faptei și urmările produse, concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul la viață, la modul și mijloacele prin care a fost comisă (cu o violență ieșită din comun, exercitată până când inculpatul s-a ,,săturat” și, chiar dacă nu a utilizat vreun obiect vulnerant apt să producă moartea, intensitatea loviturilor cu pumnii și picioarele în zone vitale ale corpului victimei, au condus la producerea unor leziuni letale, existând legătură directă de cauzalitate între această acțiune violentă și moartea victimei).
Se constată, așadar, că în mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante legale sau judiciare, prevăzute de art.73 lit.b Cod penal, respectiv art.74 alin.1 lit.a, b și c Cod penal.
Totuși, Curtea observă că pedeapsa principală de 15 ani închisoare (în condițiile în care limitele pedepsei prevăzute de lege urmare reținerii dispozițiilor art.3201alin.7 C.pr.pen. sunt de la 10 la 16 ani și 8 luni închisoare) nu răspunde principiului proporționalității și nici scopului prevăzut în art. 52 Cod penal, riposta victimei și urmările acesteia, astfel cum au fost stabilite prin raportul de constatare nr.673/A1-D/23.11.2012, constituind o împrejurare care nu putea fi trecută cu vederea, ci trebuia să se reflecteze în cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului.
În ce privește latura civilă, se constată că în cauză operează principiul disponibilității, inculpatul fiind de acord să despăgubească părțile civile conform pretențiilor formulate, astfel că susținerile potrivit cărora cuantumul daunelor morale ar fi exagerat de mare, nu pot fi primite, instanța neavând temeiul legal în baza căruia să cenzureze disponibilitatea inculpatului în acoperirea prejudiciului moral cauzat părților vătămate constituite părți civile.
Așa fiind, constatând că doar motivele vizând netemeinicia sentinței sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale sunt întemeiate, în baza art.379 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală apelul inculpatului va fi admis.
Pe cale de consecință, sentința penală nr.281/21.06.2013 a Tribunalului G. va fi desființată în parte și, în rejudecare, se va proceda la redozarea pedepsei principale, în sensul reducerii ei într-un cuantum care să răspundă exigențelor art.52 cp.
Restul dispozițiilor sentinței penale atacate vor fi menținute.
În baza art.383 alin.11 și 2 din Codul de procedură penală, se va menține starea de arest a inculpatului și se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 22.11.2012 la zi, respectiv 13.12.2013.
Totodată se va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av.D. A.).
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C.pr.pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul C. P. împotriva sentinței penale nr. 281/21.06.2013 pronunțată de Tribunalul G. (dosar nr._ ).
Desființează în parte sentința penală nr. 281/21.06.2013 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
Reduce cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului C. P. (fiul lui C. I. și C. F., născut la data de 30.04.1968 în localitatea Matca, jud.G., CNP-_, cu domiciliul în com.Matca, . - în prezent deținut în Penitenciarul G.), de la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
Menține starea de arest a inculpatului și compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 22.11.2012 la zi, respectiv 13.12.2013.
Dispune plata din fondurile MJ către Baroul G. a sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av.D. A.).
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul C. P. și părțile civile C. L., L. C. și L. C..
Pronunțată în ședință publică azi 13.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. B.
Grefier,
Red.M.M./30.12.2013
Tehnored: M.M./30.12.2013
fond: A.C.C.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 278/2013.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 368/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
