Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1001/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1001/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 4444/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1001/R
Ședința publică din data de 27.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - F. M.
Judecător – M. M. I.
Judecător – A. M. M.
Grefier – M. M. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de
procuror G. E.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul T. M. împotriva sentinței penale nr 314/13.02.2013 a Judecătoriei B..
La apelul nominal a răspuns pentru inculpatul T. M., lipsă, apărătorul desemnat din oficiu, av. D. A., conform delegației depusă la dosarul cauzei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că la dosarul cauzei s-a depus o înștiințare din partea apărătorului ales al inculpatului, av. Graeven-E. A. prin care arată că și-a încetat mandatul de reprezentare al inculpatului.
Curtea pune în discuție situația încetării reprezentării inculpatului T. M. de către av. Graeven-E. A..
Reprezentantul Parchetului solicită instanței să ia act de încetarea mandatului. Arată că e posibil ca inculpatul să nu fi luat la cunoștință despre această încetare, fiind un act unilateral al avocatului. Solicită emiterea unei adrese către inculpat prin care să ia cunoștință de această încetare a reprezentării.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită a se lua act de încetarea mandatului și precizează că a luat legătura avocatul ales al inculpatului care i-a explicat că acesta nu a plătit onorariul.
Curtea apreciază că inculpatul are apărare asigurată prin avocatul desemnat din oficiu, la dosarul cauzei s-au depus motivele scrise de apărătorul ales, are termen în cunoștință, a semnat personal de primire a citației la un termen anterior, astfel cauza este în stare de judecată.
Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. D. A. solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva sentinței penale a Judecătoriei B., casarea sentinței penale recurate și achitarea inculpatului pentru infracțiunea de distrugere, în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 alin. 1 lit. e Cod penal raportat la disp. art. 51 Cod penal. În dosar există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv eroarea de fapt. Inculpatul nu știa că partea vătămată încheiase un contract de concesiune pentru terenul pe care construise gardul ce a fost distrus. În trecut terenul mai fusese utilizat ilegal iar inculpatul a crezut că partea vătămată se află în aceeași situație și că nu deține cu titlu legal terenul respectiv. Astfel, inculpatul s-a aflat în eroare cu privire la calitatea pe care o avea partea vătămată.
În ceea ce privește infracțiunea de furt, solicită achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 alin. 1 lit. d Cod penal deoarece, în opinia apărătorului, lipsește intenția în săvârșirea acestei fapte. Inculpatul nu a sustras gardul cu intenția de a-și însuși bunul ci în ideea de a împiedica partea vătămată să refacă gardul care în opinia lui era ridicat fără nici un drept.
În ceea ce privește latura civilă, apreciază că suma de 2000 de lei, pe care inculpatul a fost obligat să o plătească părții vătămate, nu se justifică, valoarea pagubei pricinuite prin dărâmarea gardului este de 675 lei, iar valoarea bunurilor sustrase fiind de 761,5 lei. În cazul bunurilor sustrase, respectiv bucăți din gard, acestea au fost recuperate, astfel că se impune ca inculpatul să fie obligat la plata doar a manoperei de executare a gardului.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Cu plata onorariului apărătorului din oficiu, sens în care depune la dosar referatul întocmit conform Protocolului nr._/2008 încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Reprezentantul Parchetului apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și solicită respingerea acestuia.
Susținerea că în cauză inculpatul s-a aflat în eroare de fapt cu privirea la gardul pe care l-a distrus, este neîntemeiată. Chiar din declarațiile inculpatului date la urmărirea penală rezultă că acesta știa că partea vătămată se afla acolo legal, fapt coroborat cu declarațiile părții vătămate și a martorilor care au precizat în mod expres că inculpatului i s-a adus la cunoștință că partea vătămată avea contract de concesiune pe suprafața de teren învecinată cu cea a inculpatului. Ca atare, inculpatul a acționat cu bună știință în dărâmarea acelui gard.
Referitor la infracțiunea de furt reținută în sarcina inculpatului, susținerea că nu și-a însușit gardul nu se bazează pe probele administrate în cauză. Din contră probele relevă intenția de însușire a bucăților de tablă din gardul dărâmat de inculpat, declarațiile martorilor și declarația părții vătămate și chiar a inculpatului care a arătat că a restituit bucățile de tablă pe care le-a luat numai atunci când partea vătămată a venit cu poliția la terenul său.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond. inculpatul a precizat că nu plătește cei 2000 lei nu pentru că nu e probată suma ci pentru că și partea vătămată i-a tăiat un corcoduș și nu l-a despăgubit.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul T. M. ca fiind nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr. 314/13.02.2013 a Judecătoriei B., în baza art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplicarea art 74 lit a Cod penal, art 76 lit e teza II Cod penal a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 300 lei amenda penala pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere( fapta 01.08.2011)
In baza art 217 al 1 Cod penal, cu aplicarea art 74 lit a Cod penal, art 76 lit e teza II Cod penal a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 300 lei amenda penala pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere ( fapta 10.10.2011)
In baza art 208 al 1 Cod penal cu aplicarea art 74 lit a Cod penal, art 76 lit d Cod penal, a fost condamnat inculpatul T. M. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt.( fapta 14-18.10.2011)
In baza art 33 lit a Cod penal, art 34 lit e Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni inchisoare.
In baza art 71 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevazute de art 64 lit a teza II lit b Cod penal pe durata executarii pedepsei principale
In baza art 81 Cod penal, s-a suspendat conditionat executarea pedepsei pe durata de 2 ani si 6 luni, termen de incercare stabilit in conditiile art 82 Cod penal, iar in baza art 71 al 5 Cod penal, s-a suspendat si exercitarea pedepsei accesorii.
In baza art 359 Cod procedură penală, s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prevazute de art 83 Cod penal, privitoare la revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art 14 Cod procedură penală, art 346 Cod procedură penală, art 998 si urm Cod Civ, s-a admis in parte actiunea civila si obliga inculpatul la plata sumei de 2000 lei catre partea civila C. N., reprezentand c/val manopera gard.
In baza art 191 al 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei reprezentand cheltuieli judiciare catre stat, din care 100 lei reprezinta 50% onorariul av din oficiu C. M.-delegatia nr 1510/2012 care s-a platit din fondul MJ catre Baroul Braila.
S-a reținut printre altele că la data de 01.08.2011, părțile vătămate C. N. și V. S. au sesizat că inculpatul T. M. a distrus gardul despărțitor, construit din plasă, între imobilele nr.83 și 83 A, situate pe ., a pătruns, fără drept, pe terenul proprietate al părții vătămate C. N., nu a permis accesul părții vătămate Vădenau S. pe teren, amenințând-o pe aceasta cu acte de violență și lovind-o.
La data de 10.10.2011, partea vătămată C. N. a sesizat că învinuitul T. M. i-a distrus, în totalitate, gardul despărțitor construit din tablă ondulată, ce delimita aceleași imobile, construind un gard care bloca accesul pe terenul său.
La data de 18.10.2011, partea vătămată C. N. a sesizat că învinuitul Turoru M., în perioada 14-18.10.2011, i-a sustras o porțiune din gardul despărțitor pe care îl distrusese la 10.10.2011.
Pentru infracțiunile de lovire și amenințare, partea vătămată V. S. a retras plângerea prealabilă.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că proprietarii terenului din B., . A sunt C. N. și C. M., potrivit contractului de concesiune nr. 71/01.09.2010 emis de Primăria Municipiului B..
Până la această dată, terenul în litigiu a fost folosit și îngrădit de învinuitul T. M..
În cursul lunii iunie 2011, partea vătămată C. N. a construit un gard despărțitor, din plasă, între proprietatea sa și a inculpatului T. M..
La data de 01.08.2011, inculpatul T. M. a distrus acest gard.
Ulterior, partea vătămată C. N. a construit un gard din tablă ondulată, pe care, la data de 10.10.2011, inculpatul T. M. l-a distrus, iar în perioada 14-18.10.2011 a sustras 30 bucăți din lemn folosite ca stâlpi, 22 lanți din lemn, 43 foi de tablă ondulată și 2 plase de sârmă.
Bunurile sustrase de inculpat au fost recuperate și restituite părții vătămate.
Potrivit facturii nr.0037/20.06.2011 emisă de S.C. CINTIA INVEST SRL B., contravaloarea materialelor de construcție și a manoperei aferente construcției gardului din plasă este de 1984 lei.
Din raportul de expertiză tehnico – judiciară, ce a avut ca obiect evaluarea pagubei privind distrugerea gardului din tablă ondulată și sustragerea acestuia, a rezultat că valoarea pagubei prin dărâmarea gardului este de 675 lei, respectiv 375 lei, valoarea de construire și 300 lei valoarea de refacere a gardului. A mai rezultat din raportul de expertiză că valoarea bunurilor sustrase este de 1138,2 lei, rezultând un prejudiciu total de 1813,2 lei.
Cu privire la infracțiunile de violare de domiciliu și tulburare de posesie reclamate de partea vătămată C. N. s-a constatat că, în raport de regimul juridic al terenului în litigiu, pe care nu este construit vreun imobil, faptele reclamate nu au existat.
In drept, faptele inculpatului T. M. de a distruge, la datele de 01.08.2011 și 10.10.2011, gardul părții vătămate C. N. și de a sustrage, în perioada 14-18.10.2011 gardul din tablă ondulată, cauzând un prejudiciul total în sumă de 3797,2 lei, în condițiile prezentate, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prevăzută de art. 217 al. 1 Cod penal, distrugere, prevăzută de art. 217 al. 1 Cod penal și furt, prevăzută de art. 208 al. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de proba: plângerile și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză tehnico – judiciară, declarațiile martorilor, contractul de concesiune.
Pe parcursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul la termenul din data de 08.06.2012, acesta nerecunoscând faptele pentru care a fost trimis in judecata. Inculpatul a susținut ca nu a avut in intenție sa fure materialul rezultat din gard, ci numai de a o împiedica pe partea vătămata sa ridice din nou un gard acolo, si ca i-a dat acesteia înapoi toate materialele. In privința despăgubirii solicitate de partea vătămata, inculpatul a declarat ca nu este de acord sa o achite, având in vedere ca aceasta i-a tăiat un corcoduș si nici pana in prezent nu i-a restituit contravaloarea lui.
Partea vătămata a arătat in declarația acesteia ca exista un conflict intre ea si inculpat de când a concesionat terenul respectiv de la primărie.
In cauza au fost reaudiati martorii de la urmărirea penala, respectiv G. S. S., J. A. C., G. N., V. S., care si-au menținut declarațiile data pana in prezent, si care s-au coroborat cu declarația parții vătămate. De asemenea, a fost audiata martora propusa de inculpat in apărare, T. M..
Din declarația soției inculpatului a rezultat ca partea vătămata a construit doua garduri la limita proprietăților si ca inculpatul le-ar fi distrus pentru ca lor nu li se încuviințase concesiunea. De asemenea, martora arata ca cele 17 bucăți de tabla rămasa de la partea vătămata, au așezat-o pe casa lor.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat recurs inculpatul T. M..
În motivele scrise de recurs, inculpatul a arătat printre altele că, în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, a fost în eroare de fapt cu privire la statutul legal al împrejmuirilor pe care partea vătămată le executa în curtea lui. Referitor la infracțiunea de furt reținând 37 foi de tablă, nu a avut intenția de a sustrage acele foi, cerând achitarea sa.
În privința laturii civile, valoarea de 2000 lei nu e susținută de parte.
Recursul este nefondat.
În mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului T. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal (două fapte) și furt prev. de art. 208 alin. 1 Cod penal.
S-a avut în vedere materialul probator administrat în cauză:
- Procese-verbale de cercetare la fața locului din 01.08.2011, 11.10.2011, 18.10.2011 și planșele foto aferente, în care sunt consemnate aspecte legate de distrugerile provocate gardului și localizarea unor bucăți din cauză;
- Declarațiile părții vătămate C. N. care arată că a obținut de la Primăria mun. B. un teren în concesiune, situat în B., .. Acesta a fost îngrădit și folosit fără documente legale de către inculpatul T. M., care locuiește la imobilul cu nr. 83. Partea vătămată a construit un gard pentru care a achitat suma de 2000 lei. În dimineața zilei de 01.08.2011, în jurul orei 11.00-11.30, mama ei, V. S. a mers pe ., iar ulterior i-a spus că inculpatul i-a distrus gardul. În august 2011 inculpatul a dărâmat gardul din plasă, iar în octombrie 2011, inculpatul a dărâmat gardul din tablă ondulată și lemn, iar materialul obținut l-a depozitat în podul casei sale și pe terenul său.
- Factura nr. 003A din 20.06.2011 (copie) în care se menționează suma de 1984 lei reprezentând contravaloarea lucrării gard-plasă;
- Raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de Munteau V., expert tehnic judiciar, în care se concluzionează că valoarea pagubei prin dărâmarea gardului împrejmuitor este de 675 lei, iar valoarea actuală a bunurilor sustrase este de 1138,2 lei:
- Înscrisuri doveditoare cu privire la situația juridică a terenului în litigiu;
- Declarațiile martorilor V. S., G. N., P. I., J. A. C., G. Ș. C., S. C. G., T. M., din care rezultă că partea vătămată a construit un gard de separare a proprietăților, iar inculpatul T. M. l-a distrus, demontând și însușindu-și anumite bucăți din el.
Inculpatul T. M. a arătat că, în august 2011, a scos țărușii, i-a lăsat alături, iar partea vătămată a luat plasa și lemnul provenite din acel gard.
Intenția lui nu a fost să fure materialul rezultat din gard, ci numai de a o împiedica pe partea vătămată să mai ridice un gard acolo.
Instanța de recurs apreciază că infracțiunile de distrugere (două fapte) și furt, sunt probate, neputând fi primite concluziile de achitare formulate de inculpat în recurs.
Aspectele bazate pe eroarea de fapt și pe lipsa intenției nu se regăsesc în cauză.
Inculpatul a cunoscut că gardul a fost ridicat de partea vătămată și, datorită unei stări de supărare bazată pe situația juridică a terenurilor, a hotărât să distrugă gardul în două gânduri, însușindu-și și bucăți din acesta. O eventuală problemă litigioasă trebuia rezolvată prin intermediul autorităților competente, nefiind admisibilă posibilitatea de a tranșa situația în mod unilateral de către inculpat, provocând pagube părții vătămate.
Pedepsele aplicate inculpatului și modalitatea de executare, suspendarea condiționată, au fost individualizate corespunzător, în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal și cu condițiile menționate de art. 81 Cod penal, ținându-se cont și de conduita bună a acestuia înainte de comiterea infracțiunilor.
Latura civilă a fost soluționată corect, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciu, vinovăție, legătura de cauzalitate.
Suma de 2000 lei, la care a fost obligat inculpatul T. M. către partea vătămată C. N., are corespondent în dovezile de la dosar, inclusiv în raportul de expertiză tehnică judiciară.
Trebuie să se țină cont de faptul că, o lucrare de construire a unui gard, în condițiile prezentei spețe, trebuie practic refăcută integral, chiar dacă a fost distrusă în parte, în sensul recuperării a unor materiale.
Față de cele arătate și de art. 38514, art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs.
Văzând și dispozițiile Protocolului UNBR-MJ și ale art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. M. ( fiul lui G. și V., ns. La 22.11.1963 în ., cetățenie română, fără antecedente penale, CNP_ cu domiciliul în B., .) împotriva sentinței penale nr. 314/13.02.2013 a Judecătoriei B..
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (av. D. A.), se va vira către Baroul G. din fondurile M.J..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.06.2013.
Președinte, Judecător, Pt. Judecător,
F. M. M. M. I. A. M. M.
Aflat în CO, conf.
art. 312 al.2 C.p.p.
Președinte de complet
Jud. F. M.
Grefier,
M. M. V.
Red. A.M.M./27.06.2013
Tehnored. M.M.V.
2 ex./04.07.2013
Fond. S. D.-M.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1672/2013.... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 1493/2013. Curtea... → |
|---|
