Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1672/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1672/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 1232/228/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1672
Ședința publică de la 17 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE –D.-I. B.
JUDECĂTOR –D. N.
JUDECĂTOR –MIȚA M.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de partea vătămată P. Ș., cu domiciliul în ., ., jud.B., privind pe intimatul-inculpat M. C., în prezent aflat în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 88/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru partea vătămată P. Ș., avocat P. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/24.10.2013 și intimatul-inculpat M. C., în stare de deținere, asistat de avocat S. M. în substituire avocat din oficiu B. F., conform delegației aflată la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, in conformitate cu dispozițiile art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că este primul termen de judecată, după care;
Curtea, nemaifiind alte cereri cu caracter prealabil de formulat, constată recursul in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Apărătorul părții vătămate P. Ș. solicită admiterea recursului și casarea în parte a sentinței penale nr. 88/08.10.2013 pronunțată de Judecătoria Făurei, privind condamnarea inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor stabilite prin actul de sesizare al instanței, de violare de domiciliu și tâlhărie.
În opinia sa, chiar dacă inculpatul a optat pentru procedura simplificată de aplicare a art.3201 Cod procedură penală, consideră că instanța de fond a încadrat și individualizat într-un mod greșit cele două pedepse aplicate acestor fapte incriminate.
Așa cum și literatura de specialitate a stabilit, prin aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală, instanța nu trebuie să se îndrepte neaparat către minim sau sub minimul acestor cuantumuri stabilite de legea penală, în prezenta cauză fiind o circumstanță agravantă, aceea prev. de art.211 pct.21 lit.c Cod penal, încadrare pentru care legea prevede deja o pedeapsă circumscrisă între 7 ani și 20 ani.
Ca atare, consideră că sporul aplicat de către instanța de fond este insuficient pentru a atinge cele două scopuri, educativ și coercitiv, ale pedepsei.
Cu toate că nu face obiectul prezentei cauze, precizează că partea vătămată, în urmă cu câteva luni, fusese victima unei alte fapte penale, de furt, cu autor rămas necunoscut – lucru care l-a determinat și pe acesta să procedeze astfel, știind că legea penală nu-l va pedepsi.
Ca atare, arată că este de acord cu modalitatea de executare, însă consideră că scopul educativ și coercitiv al acestei pedepse nu poate fi atins prin cuantumul stabilit de instanța de fond.
Având în vedere că este un recurs devolutiv, solicită ca instanța să aibă în vedere motivele de recurs, solicitând astfel admiterea recursului, casarea în parte a sentinței instanței de fond.
Apărătorul recurentului-inculpat M. C. apreciază că sentința penală pronunțată de instanța de fond este justă sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel cum s-a reținut și de către instanța de fond, inculpatul a beneficiat de circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a Cod penal, în sensul că inculpatul este la prima abatere penală, a avut un comportament sincer și a regretat fapta, a recunoscut fapta, beneficiind de art. 3201 Cod procedură penală, a colaborat încă de la început cu organele de anchetă și cu instanța de judecată.
Mai arată că s-au depus la dosarul cauzei caracterizări de la vecini și de la Primărie, în care se arată că este o persoană serioasă în societate, această faptă fiind un accident în viața inculpatului care are o vârstă fragedă, de 23 ani.
Faptul că s-a mai întâmplat ca partea vătămată să mai fie victima unui furt, nu are nicio legătură cu prezentul dosar.
În concluzie, solicită respingerea recursului formulat de partea vătămată. Depune la dosar referat pentru avocat din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de către partea vătămată este fondat în ceea ce privește latura penală.
Consideră că nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante, având în vedere modalitatea concretă în care a acționat inculpatul: în mod deosebit de violent a pătruns în locuința părții vătămate în vârstă de 71 ani și timp de 5-10 minute a lovit-o în mod repetat la nivelul capului cu pumnii, a trântit-o pe podea, i-a băgat mâna în gură simulând că o va sufoca, cerându-i sumele de bani pe care le avea. Aceasta a reușit să țipe și a fost salvată pentru că a venit martora T. E..
Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului declarat de partea vătămată și majorarea pedepselor, cu înlăturarea circumstanțelor atenuante și stabilirea unei pedepse rezultante, și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul recurentului-inculpat M. C., cu privire la starea de arest a inculpatului, având în vedere că acesta are o vârstă fragedă și a avut o atitudine sinceră încă de la început, mai mult chiar acesta a executat deja o parte din pedeapsa stabilită de instanța de fond, apreciază că la acest moment inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate.
Recurentul-inculpat M. C., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și este de acord cu susținerile apărătorului din oficiu.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 88/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Făurei în dosarul nr._, în baza art. 192 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., 3201 C.p.p., 74 alin. 1 lit. „a” C.p., 76 alin. 1, lit. „e” Cod penal a fost condamnat inculpatul M. C. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu.
În baza art. 20 alin.1 C.p. raportat la art. 211 alin. 1 și alin. 2¹ lit. c Cod Penal cu aplicarea art. 33 lit. „a” c.p., 320¹ C.p.p., 74 alin. 1 lit. „a” C.p., 76 alin. 1, lit.”d” cod penal, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de tâlhărie.
În baza art. 33 lit. „a” - 34 lit. „b” C.p. au fost contopite cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatului M. C. prin prezenta sentință și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 8 (opt) luni închisoare sporită cu o lună închisoare astfel că va executa în totul pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.
În baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest a inculpatului M. C. iar în baza art. 88 C.p. s-a dedus din pedeapsa de 9 luni închisoare aplicarea acestuia durata reținerii și arestului preventiv începând cu 23.06.2013 la zi.
În baza art. 71 alin.1 Cod penal a fost interzisă inculpatului M. C. executarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.” a” teza II și ”b” C.p . respectiv: ”a” – dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; ” b” - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În baza art.346, art.14 alin.3 lit.”b” cod penal, art. 1349 Noul Cod Civil, 1357 Noul cod civil au fost respinse ca nefondate pretențiile părții civile P. Ș. la plata despăgubirilor materiale de 2500 lei și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 5000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 400 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu asigurat în faza de urmărire penală.
S-a încuviințat ca plata onorariului de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu să se facă din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Făurei nr. 1126/P/10.07.2013, înregistrat la această instanță sub număr_ /17.07.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. C. pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 C.pen. și a tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 1 și alin. 2 ¹ lit. c C.p. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Din actele și lucrările dosarului s-a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul M. C. locuiește în satul Drogu împreună cu părinții săi, fiind cunoscut la nivelul localității cu porecla „C.”.
Locuința inculpatului este situată în imediata apropiere a locuinței părții vătămate P. Ș., vecinătate ce a făcut ca inculpatul să cunoască situația părții vătămate, respectiv că este în vârstă și locuiește singură.
În seara zilei de 22.06.2013 inculpatul M. C. a mers în localitatea Zamfirești, participând la o petrecere ocazionată de ziua de naștere a fiului martorei P. V..
Inculpatul a rămas la petrecere și în cursul nopții de 22/23.06.2013, consumând băuturi alcoolice. În dimineața zilei de 23.06.2013, în jurul orei 0530, inculpatul M. C. a plecat către localitatea Drogu pe jos, împreună cu martorul B. L., care la rândul său participase la petrecere.
Fiind sub influența băuturilor alcoolice, în timpul deplasării către domiciliu inculpatul s-a hotărât să sustragă bani din locuința părții vătămate P. Ș., a cărei situație personală o știa foarte bine.
Pentru a-și pune în aplicare rezoluția infracțională, inculpatul a simulat că mergea mai încet din pricina consumului de alcool, ceea ce a făcut ca martorul B. L. să-l lase în urmă.
După ce martorul B. L. s-a îndepărtat, inculpatul s-a deplasat direct către domiciliul părții vătămate, unde a ajuns în jurul orei 0600, pătrunzând în curtea acesteia prin escaladarea gardului din plasă din partea din spate a gospodăriei.
Deoarece a văzut-o în curtea locuinței pe partea vătămată, care se trezise devreme, inculpatul s-a ascuns pentru a specula o oportunitate de a pătrunde în locuință fără a fi observat de către aceasta.
Partea vătămată P. Ș. l-a observat însă pe inculpat în timp ce stătea ascuns în partea din spate a curții locuinței și l-a recunoscut ca fiind „C.”, strigând la acesta să plece. Văzându-l pe inculpat în gospodăria sa la acea oră matinală, partea vătămată s-a speriat foarte tare și a fugit la vecina sa T. E., în vârstă de 59 ani, căreia i-a cerut să o însoțească la domiciliu pentru a vedea dacă inculpatul a plecat.
Martora T. E. i-a promis părții vătămate că va veni la domiciliul său imediat ce termină treaba în gospodărie și a încercat să o liniștească, spunându-i că probabil inculpatul a vrut să sustragă deșeuri metalice din curte.
Inculpatul M. C. nu s-a intimidat că fusese observat de partea vătămată, iar după ce aceasta a fugit la martora T. E. s-a apropiat de locuință și văzând că ușa de acces nu era încuiată a pătruns în interior.
Partea vătămată s-a reîntors la domiciliu și a observat comportamentul schimbat al câinelui pe care îl avea în curtea locuinței, în sensul că lătra încontinuu.
În acest timp inculpatul intrase în sufragerie și căuta bani atât pe masă cât și în corpul de mobilă.
Partea vătămată a intrat în locuință și a constatat că ușa de la sufragerie era deschisă, iar când a intrat în cameră l-a surprins pe inculpat stând pe un fotoliu.
Inculpatul a reacționat imediat și s-a ridicat, prinzând-o pe partea vătămată și punându-i mâna la gură să nu țipe. În continuare inculpatul i-a bruscat capul părții vătămate și ținându-i mâna la gură și bărbie i-a cerut pe un ton amenințător să-i dea toți banii pe care îi avea în locuință.
Partea vătămată a încercat să scape, opunând rezistență inculpatului și totodată a început să strige după ajutor către martora T. E., căreia îi spunea „L.”.
Timp de circa 5-10 minute inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în mod repetat la nivelul capului cu pumnii, a trântit-o pe podeaua camerei și i-a băgat mâna în gură, simulând că o va sufoca, cerându-i cu insistență banii pe care îi avea în locuință.
Partea vătămată P. Ș. s-a împotrivit și a continuat să strige după ajutor, ceea ce l-a descumpănit pe inculpat, care a renunțat la activitatea infracțională, fiindu-i teamă că strigătele de ajutor ale părții vătămate puteau fi auzite de alte persoane. Astfel, a ieșit din locuință și apoi a părăsit curtea, escaladând gardul prin același loc în care pătrunsese inițial.
Martora T. E. a auzit strigătele de ajutor ale părții vătămate P. Ș. și s-a deplasat către locuința acesteia, moment în care l-a văzut pe inculpat traversând . locuinței părții vătămate și mergând pe lângă calea ferată din apropiere. Totodată, martora a constatat că partea vătămată prezenta leziuni la nivelul capului, inclusiv hemoragie, și era foarte speriată.
Inculpatul M. C. s-a deplasat la domiciliu, fiind apostrofat de către părinții săi că s-a întors prea târziu acasă, apoi s-a culcat fără a le povesti despre faptele comise.
Situația de fapt reținută mai sus de instanța de judecată este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângerea și declarația părții vătămate P. Ș., proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, proces-verbal de examinare vizuală a părții vătămate, proces-verbal de efectuare a reconstituirii, proces-verbal pentru recunoaștere, certificat medico-legal nr. 379/25.06.2013 eliberat de Serviciul de medicină legală B. din care rezultă că partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7-9 zile îngrijiri medicale, adresa nr._/01.07.2013 înaintată de IPJ B. – Serviciul Criminalistic, planșele fotografice judiciare nr._/24.06.2013, nr._/25.06.2013 și nr._/25.06.2013, declarațiile martorilor: T. E., B. L., M. I. D., F. V., T. V., proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii din 23.06.2013, declarațiile inculpatului M. C. din cursul urmăririi penale și declarația din cursul cercetării judecătorești prin care recunoaște comiterea faptelor și solicită a fi judecat numai în baza probelor administrate în baza urmăririi penale.
Din probele administrate în cauză a rezultat că în dimineața zilei de 23.06.2013 ora 06.00 inculpatul M. C. a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate P. Ș. în vârstă de 71 de ani, din loc. Drogu, . și a executat acte de violență împotriva acesteia pentru a o determina să-i remite sumele de bani pe care le deținea în locuință, fapte care în drept întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 1 C.p. și ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 20 alin. 1 raportat la art. 211 alin. 1 și alin. 2¹ lit. c Cod pen., cu aplicarea art. 33 lit. a din C. pen. deoarece faptele s-au comis în concurs real.
La individualizarea conform art. 72 C.p. a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului M. C. și a modalității concrete de executare, instanța a avut în vedere pericolul concret al faptelor, condițiile și împrejurările comiterii, urmările acestora, dar și lipsa antecedentelor penale – ce constituie circumstanțe atenuante ce au făcut aplicabile și dispozițiile art.74 alin.1, lit.a cod penal și art.76 alin.1 lit.e cod penal.
Față de pericolul sporit al faptelor, instanța a apreciat că scopul educativ al pedepselor se poate realiza doar prin privarea sa de libertate.
Ca urmare, instanța a dispus condamnarea inculpatului M. C. la pedeapsa închisorii pentru comiterea fiecăreia din infracțiunile de violare de domiciliu și tentativă la infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 33 lit. „a” - 34 lit. „b” C.p. a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului M. C. pedeapsa rezultantă a închisorii.
În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului M. C., iar în baza art. 88 C.p. i-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv la zi.
În baza art. 71 alin. 1 C.p. a interzis inculpatului M. C. executarea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, teza II și b cod penal, respectiv: a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b – dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 346, art. 14 alin. 3 lit. b C.p.p., art. 1349, 1357 Noul cod civil a respins ca nefondate pretențiile părții civile la plata despăgubirilor de 2500 lei, dar a obligat inculpatul să plătească acesteia 5000 lei cu titlu de daune morale pentru durerea fizică pricinuită și starea deosebită de stres la care a supusă partea vătămată.
S-a dispus aplicarea disp. art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței penale nr.88/08.10.2013 a Judecătoriei Făurei a declarat recurs partea vătămată/civilă P. Ș..
În dezvoltarea motivelor de recurs partea vătămată/civilă a arătat că pedeapsa aplicată inculpatului M. C. este prea mică raportat la gravitatea faptei comise. Chiar dacă inculpatul a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond nu era obligată să orienteze pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege.
Recursul declarat de partea vătămată/civilă P. Ș. este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului dar și din oficiu, cu privire la toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art.3856 C.proc.pen., Curtea constată că prin sentința penală recurată instanța de fond nu a realizat o corectă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului M. C. pentru infracțiunile deduse judecății și, în consecință, nici a pedepsei rezultante aplicate acestuia spre executare.
În fapt, în speță s-a reținut că în dimineața zilei de 23.06.2013, în jurul orelor 06,00, inculpatul M. C. a pătruns fără drept în locuința părții vătămate/civile P. Ș., în vârstă de 71 de ani, cu scopul de a-i sustrage acesteia bani sau bunuri. Fiind surprins de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta în mod repetat la nivelul capului cu pumnii, a trântit-o la podeaua camerei și i-a băgat mâna în gură, simulând că o va sufoca, cerându-i cu insistență banii pe care îi avea în locuință. Actele de violență exercitate de inculpat asupra părții vătămate/civile au durat circa 5-10 minute, timp în care partea vătămată a strigat de mai multe ori după ajutor. În urma agresării sale de către inculpat, partea vătămată/civilă P. Ș. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul, audiat fiind cu respectarea garanțiilor procesuale, a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum acestea au fost descrise mai sus, solicitând să fie judecat în procedura simplificată bazată pe recunoașterea vinovăției.
Potrivit art.52 alin.1 C.pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pe de altă parte, conform art.72 alin.1 C.pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Procesul de individualizare și dozare a pedepsei presupune o adaptare a acesteia, pentru fiecare faptă concretă, la pericolul pe care aceasta îl prezintă, deoarece numai dacă pedeapsa corespunde gradului real de pericol social, ea poate avea aptitudine funcțională și poate conduce la realizarea scopului instituit prin dispozițiile art.52 C.pen. O pedeapsă necorespunzătoare gravității faptei ar fi o pedeapsă nedreaptă și ar reprezenta fie un spor de suferință inutilă pentru condamnat (ceea ce contravine principiului umanismului dreptului penal), fie o insuficientă apărare a societății și o încurajare a făptuitorului în continuarea activității infracționale.
În opinia Curții, raportat la modalitatea în care s-au petrecut faptele deduse judecății, la agresivitatea nejustificată de care a dat dovadă inculpatul, dar și la vârsta înaintată a părții vătămate/civile, în cauză nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului M. C.. Împrejurarea că inculpatul se află la primul impact cu legea penală este suficientă pentru a justifica orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, iar nu pentru a determina reducerea pedepsei sub acest minim.
Curtea consideră că o pedeapsă în cuantum de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art.20 C.pen., raportat la art.211 alin.1 și alin.2 ind.1 lit.c C.pen. este de natură a reflecta în mod corespunzător gravitatea concretă a faptei săvârșite de inculpatul M. C., astfel cum aceasta a fost descrisă mai sus, dar și periculozitatea inculpatului. La dozarea pedepsei Curtea are în vedere, mai cu seamă, modalitatea violentă în care inculpatul a comis fapta, în condițiile în care pentru a-și atinge scopul nu era necesară folosirea de astfel de violențe.
Ajungând la concluzia că, în cauză, în favoarea inculpatului M. C. nu trebuie reținute circumstanțe atenuante, Curtea va majora și pedeapsa aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.
De asemenea, Curtea apreciază că în cauză se impune și adăugarea unui spor de pedeapsă la pedeapsa cea mai grea ce va fi aplicată inculpatului, dată fiind gravitatea infracțiunilor comise de acesta.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea va admite recursul declarat de partea vătămată/civilă P. Ș.. În baza dispozițiilor art.385 ind.15 pct.2 lit.d C.proc.pen., se va dispune casarea în parte a sentinței penale nr.88/08.10.2013 a Judecătoriei Făurei, numai în ceea ce privește latura penală, iar în rejudecare se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a C.pen., în referire la art.76 alin.1 lit.d și e C.pen., cu consecința majorării pedepselor aplicate inculpatului M. C., dar și a reindividualizării pedepsei rezultante, conform art.33 lit.a – 34 lit.b C.pen.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în măsura în care acestea nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.
Dată fiind dezlegarea cauzei pe latură penală, Curtea va menține starea de arest a inculpatului, iar în baza dispozițiilor art.385 ind.17 alin.4 C.proc.pen., în referire la art.383 alin.2 C.proc.pen. va computa din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 23.06.2013 până la zi, respectiv 17.12.2013.
Conform art.189 C.proc.pen., se va dispune ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în recurs să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
În baza art.192 alin.3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDe:
Admite recursul declarat de partea vătămată P. Ș..
Casează în parte sentința penală nr.88/08.10.2013 a Judecătoriei Făurei doar în ce privește latura penală a cauzei și, în rejudecare:
Înlătură aplicarea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și art.76 alin.1 lit.d și e Cod penal.
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. C. (fiul lui M. și D. Tudorița, născut la data de 18.01.1990 în mun. Focșani, jud. V., domiciliat în ., jud. B., cetățean român, CNP_, în prezent în Penitenciarul G.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.192 alin.1 Cod penal, de la 3 luni închisoare la 1 an închisoare.
Majorează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului M. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.20 Cod penal rap. la art.211 alin.1 și alin.2 indice 1 lit.c Cod penal, de la 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal contopește pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare și aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită la 3 ani și 2 luni închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Menține starea de arest a inculpatului M. C. și compută din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 23.06.2013 la zi, respectiv 17.12.2013.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av.B. F.).
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D.-I. B. D. N. Mița M.
Grefier,
I. Ș.
Red.:D.I.B./17.02.2014
Tehnored.:I.Ș./17.02.2014/2 ex.
Fond:jud.B. A.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 181/2013.... | Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 1001/2013. Curtea de... → |
|---|
