Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1632/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1632/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 11006/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1632/R
Ședința publică din data de 10.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul Cîlțea G. Nicușor – deținut în Penitenciarul Focșani, împotriva sentinței penale nr. 2032/12.11.2013 a Judecătoriei Focșani (dosar nr._ ).
La apelul nominal, a răspuns inculpatul Cîlțea G. Nicușor, în stare de arest, asistat de avocat S. M. – apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că acest termen s-a fixat intermediar pentru punerea în discuție a stării de arest preventiv, termenul de fond fiind fixat aleatoriu la data de 14.01.2014, după care;
Apărătorul inculpatului solicită preschimbarea termenului de judecată din 14.01.2014 pentru termenul de astăzi, inculpatul precizându-i că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate.
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține recursul declarat și este de acord să se judece la acest termen.
Curtea, având în vedere că recursul vizează doar latura penală a cauzei, iar termenul de fond a fost stabilit aleatoriu la data de 14.01.2014, pune în discuție preschimbarea termenului pentru judecarea recursului.
Procurorul, raportat de motivele recursului apreciază întemeiată cererea inculpatului prin apărător privind preschimbarea termenului de judecată.
Curtea, față de motivele invocate, admite cererea inculpatului formulată prin apărător și dispune preschimbarea termenului de judecată din 14.01.2014 pentru astăzi 10.12.2013.
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține declarațiile date anterior și nu mai are nimic de adăugat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate, considerând că instanța de fond ar fi putut da o eficiență mai mare disp. art. 320 ind. 1 C.pr.pen. astfel încât pedeapsa să fie coborâtă la 2 ani închisoare.
În opinia sa, o problemă importantă, o reprezintă însăși conduita inculpatului în sensul că, deși a executat o pedeapsă cu privare de libertate pentru același gen de infracțiuni – respectiv furt din locuințe, a perseverat în această activitate.
A mai arătat că, în conținutul sentinței penale atacate, se face referire la starea de sănătate a inculpatului, respectiv că prezintă o întârziere psihică și retard psihomotor aspect care poate fi constatat la o primă evaluare vizuală. În situația în care instanța de fond dispunea efectuarea unui examen medical de specialitate probabil s-ar fi putut clarifica gravitatea bolii care, în opinia sa, a stat la baza perseverenței infracționale.
În concluzie, solicită redozarea pedepsei aplicate inculpatului.
Cu privire la starea de arest, lasă la aprecierea instanței.
Procurorul, consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Apreciază că pedeapsa, astfel cum a fost aplicată, în cuantum de 2 ani și 2 luni cu executare a fost corect individualizată de instanța de fond. S-a avut în vedere natura infracțiunii deduse judecății, numărul mare de acte materiale constând în furturi din locuințe săvârșite într-o perioadă scurtă de timp și deosebit de important, s-a ținut cont și de faptul că activitatea infracțională a inculpatului a debutat la 1 lună după eliberarea din Penitenciar din executarea integrală a unei alte pedepse pentru același gen de infracțiuni.
Solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat.
În ceea ce privește starea de arest, solicită menținerea acesteia întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au dispărut și nici nu au suferit modificări.
Inculpatul Cîlțea G. Nicușor, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2032 din 12.11.2013 a Judecătoriei Focșani, inculpatul Cîlțea G. Nicușor a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, 209 alin.1, lit.g,i Cod penal, alin.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.3201 alin.7 C.p.p. la 2 ani și 2 luni închisoare.
În baza art.350 C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 21.08.2013 la zi.
În condițiile art.71 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.,,a” teza a II-a și lit.,,b” Cod penal, pe durata executării pedepsei.
A luat act că părțile vătămate G. I., B. A., L. G., C. A. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
În baza art.118 lit.e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 250 lei (partea vătămată B. A.), 330 lei (parte vătămată C. A.) și 500 lei (parte vătămată L. G.).
În baza art.14 C.p.p. coroborat cu art.1357 Cod Civil, a fost obligat inculpatul către partea vătămată S. D. la plata sumei de 2800 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art.191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariul pentru avocat oficiu C. D. ce s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr.2890/P/2013, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Cîlțea G. Nicușor, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i, alin.2 lit.b C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada aprilie 2013-august 2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, prin escaladare a pătruns în incinta a 5 locuințe de unde a sustras sume de bani și bunuri în valoare de aproximativ 750 lei.
Audiat fiind la termenul de judecată din 4.11.2013, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând ca judecarea cauzei să aibă în loc pe baza materialului probator administrat în cauză..
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt;
Inculpatul Cîlțea G. Nicușor s-a eliberat din penitenciar la data de 22.03.2013, unde a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru comiterea mai multor furturi din locuințe pe raza municipiului Focșani, județul V., având ca mod de operare escaladarea țevilor de gaze și a ferestrelor de la locuințe de unde sustrăgea diverse sume de bani și bunuri.
Inculpatul și-a reluat activitatea infracțională și prin același mod de operare, în data de 13.05.2013, în jurul orelor 22.00, a pătruns prin escaladarea unei ferestre în locuința părții vătămate G. I. cu intenția de a sustrage bunuri, însă a fost surprins de proprietari și nu a reușit să mai sustragă vreun bun.
De asemenea, în perioada aprilie -1 august 2013, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte a sustras bani și bunuri din locuințe situate pe raza municipiului Focșani, în dauna părților vătămate B. A., L. G., C. A. și S. D..
Din rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopice nr._/08.08.2013 și nr._/23.08.2013, rezultă că urmele papilare ridicate cu ocazia cercetării la fața locului au fost create de către inculpatul Cîlțea G. Nicușor.
Situația de fapt mai sus reținută rezultă din materialul probator administrat în cauză, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procese verbale de cercetare la fața locului, rapoarte de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, fotografii judiciare, declarațiile martorilor P. I. Nicușor, V. M. și J. I., coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului Cîlțea G. Nicușor, care în perioada aprilie 2013-august 2013, în baza aceleași rezoluții infracționale, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, prin escaladare a pătruns în incinta a 5 locuințe de unde a sustras sume de bani și bunuri în valoare de aproximativ 750 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.g,i, alin.2 lit.b C.p.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.72 Cod penal, respectiv împrejurările comiterii faptelor, gradul de pericol social, urmările produse, antecedența penală, precum și dispozițiile art.3201 C.p.p. care constituie o cauză legală de reducere a pedepsei.
S-a mai reținut că, trecutul infracțional al inculpatului, a condus la aceeași concluzie a existenței pericolului social-concret pentru ordinea publică dacă inculpatul este lăsat în libertate. Acesta a mai fost condamnat tot pentru infracțiuni de furt în perioada minoratului, având ca mod de operare escaladarea țevilor de gaze și a ferestrelor de la locuințe, ceea ce denotă perseverența lui infracțională și conduce la concluzia că inculpatul lăsat în libertate și-ar putea relua activitatea.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.41 al.2 Cod penal, privind infracțiunea continuată, având în vedere intervalele scurte de timp între fapte și existența unei unice rezoluții infracționale.
Față de cuantumul pedepsei și modalitatea de executare instanța a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act că părțile vătămate G. I., B. A., L. G. și C. A. nu s-a constituit părți civile în procesul penal, deși au estimat valoarea prejudiciului suferit.
Cum prejudiciile cauzate acestora nu au fost recuperate în totalitate și părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, s-au aplicat dispozițiile art.118 lit.e Cod penal privind confiscarea de la inculpat a sumelor respective.
Partea vătămată S. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 2800 lei, sumă ce i-a fost sustrasă de inculpat. Având în vedere valoarea prejudiciului creat și faptul că inculpatul a fost de acord cu achitarea sumei solicitate, operând principiul disponibilității, instanța a apreciat acțiunea civilă ca întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul Cîlțea G. Nicușor criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei, apreciat prea aspru.
S-a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, reindividualizarea cuantumului pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Criticile formulate nu sunt întemeiate, recursul urmând să fie respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni. Ca măsură de constrângere, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Ceea ce contează, în esență, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să-l determine la reflecție și să stimuleze în el dorința ca pe viitor să manifeste o conduită corectă, justețea pedepsei fiind susceptibilă să-l determine să regrete fapta, să-i propună să nu o mai repete și să conducă în final la redarea lui societății.
În cauza de față, cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale în baza căruia a avut loc judecata în condițiile art.3201 alin. 7 Cod procedură penală, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate G. I., B. A., L. G., C. A. și S. D., procesele verbale de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, fotografiile judiciare, declarațiile martorilor P. I. Nicușor, V. M. și J. I., coroborate cu declarația de recunoaștere a inculpatului, s-a demonstrat că în perioada aprilie 2013-august 2013, la mai puțin de o lună de la liberarea condiționată din executarea pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1361/2912 a Judecătoriei Focșani pentru o faptă săvârșită în minorat, inculpatul Cîlțea G. Nicușor, în baza aceleași rezoluții infracționale, atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, prin escaladare, a pătruns în incinta a 5 locuințe de unde a sustras sume de bani și bunuri în valoare de aproximativ 750 lei.
Fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 - 209 alin.1 lit.g,i și alin.2 lit.b Cod Penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.
Față de datele care caracterizează fapta astfel cum a fost reținută mai sus precum și datele care caracterizează persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale, tânăr, în vârstă de 18 ani, cu un grad de instrucție sub mediu, fiind absolvent a 3 clase primare, fără ocupație, iar în cursul procesului penal a manifestat o conduită corectă, recunoscând și regretând fapta comisă, prevalându-se de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală) se constată că pedeapsa de 2 an și 2 luni închisoare, precum și modalitatea de executare stabilite recurentului sunt just individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 Cod penal.
Reținând, așadar, că pedeapsa stabilită de instanța de fond răspunde exigențelor art.52 Cod Penal, că aceasta este în măsură să asigure reeducarea și reinserția inculpatului, fiind oricum orientată sub minimul prevăzut de lege urmare reținerii dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, Curtea apreciază că recursul de față nu este fondat, neexistând elemente care să justifice reducerea cuantumului sancțiunii aplicate.
Pentru toate aceste motive recursul de față va fi respins ca nefondat în condițiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Totodată, se va menține starea de arest a inculpatului-recurent și se va computa din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 21.08.2013 la zi, respectiv, 10.12.2013.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul CÎLȚEA G. NICUȘOR ( fiul lui N. și C., născut la data de 13.04.1995 în Focșani, județul V., domiciliat în Focșani, ., ., județul V., CNP_ – deținut în Penitenciarul Focșani), împotriva sentinței penale nr. 2032/12.11.2013 a Judecătoriei Focșani (dosar nr._ ).
Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive, de la 21.08.2013 la zi (respectiv, 10.12.2013).
Obligă recurentul-inculpat la plata, către stat, a sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. S. M.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
D E F I N I T I V A.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.M.M./10.01.2014
Tehnored: M.M./10.01.2014
fond: A.D. M.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 167/2013. Curtea... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 885/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
