Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 992/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 992/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 6237/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 992/R
Ședința publică din data de 26 Iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. T. - judecător
Judecător – L. H.
JUDECĂTOR – P. D.
Grefier – S. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA FOCȘANI împotriva Sentinței penale nr.554 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani (dosar nr._ ) privind pe inculpatul R. Ș. – trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul-inculpat R. Ș. care a fost reprezentat de avocat J. R. (delegație de substituire) în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat D. S. A. (delegația nr.3225 din 07.06.2013 emisă de Baroul G.).
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că: este primul termen de judecată, după care ;
Conform art.301 Cod procedură penală, se acordă cuvântul procurorului și părților pentru a formula cereri, ridica excepții și pune concluzii
Reprezentantul Ministerului Public nu mai are cereri de formulat.
Apărătorul intimatului-inculpat, avocat J. R., nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Focșani este fondat pentru motive de nelegalitate a Sentinței penale nr.554 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în ceea ce-l privește pe inculpatul R. Ș.. Arată că, prin actul de sesizare s-a reținut că, inculpatul în noaptea de 18/19.07.2012 a asigurat paza a doi inculpați minori și au sustras din imobilul părții vătămate F. N. bunuri și suma de 50 lei. Instanța de fond a apreciat că fapta săvârșită de către inculpat (complicitate la infracțiunea de furt calificat) nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni astfel că a dispus achitarea acestuia. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât pe parcursul cercetării judecătorești, respectiv la primul termen de judecată cu procedura completă din data de 14.09.2012, inculpatul, prezent, a solicitat instanței să se ia act că dorește să beneficieze de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală. Instanța, constatând cererea, a admis-o și prin urmare cauza s-a presupus a fi judecată pe dispoziția procedurii simplificate. La termenul următor, inculpatul a revenit și a precizat că nu mai dorește aplicarea art.3201 Cod procedură penală. Momentul la care inculpatul face această precizare este după ce această cauză se judecă, rămâne pe fond iar această precizare este făcută de către inculpat în ultimul cuvânt. În continuare, instanța, deși cauza se judecase (fără ca eventual să se repună cauza pe rol), admite cererea și procedează ulterior la reluarea judecății, practic la cercetarea judecătorească. Consideră că, instanța de fond nu putea decât să respingă eventual cererea și doar, în anumite condiții. Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea revenirii asupra cererii formulate iar singurul moment în care instanța nu face aplicarea art.3201 Cod procedură penală este doar cel prevăzut de alin.8 când constată că din probele administrate nu sunt date, probe suficiente pentru a stabili că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție de către inculpat. D. în aceste condiții, instanța de judecată procedează la cercetarea judecătorească pe procedura de drept comun. Consideră că în mod greșit instanța de fond a admis cererea formulată de către inculpat, cerere care a fost formulată în termenul prevăzut de lege, care a fost admisă iar Codul de procedură penală nu prevede posibilitatea revenirii asupra acestei cereri. De asemenea, consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.181 Cod penal, hotărârea, sub acest aspect, fiind netemeinică avându-se în vedere atât fapta săvârșită (este o faptă săvârșită cu doi inculpați minori) dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta nu este la primul impact cu legea penală; la prima încălcare a legii penale s-a aplicat o pedeapsă iar față de acesta s-a luat de trei ori măsura sancționării administrative de către P. în anul 2011 pentru infracțiuni prev. și ped. de art.208-209 Cod penal, art.194 Cod penal respectiv art.180 alin.2 Cod penal). În momentul în care inculpatul a precizat, în ultimul cuvânt, că nu mai solicită aplicarea art.3201 Cod procedură penală și că este nevinovat, instanța de fond, în mod nelegal a constatat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de către parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, casarea hotărârii primei instanțe și în rejudecare condamnarea inculpatului, pentru infracțiunea reținută prin actul de sesizare cu aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală, la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal respectiv aplicarea art.83 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani aplicată prin sentința penală nr.1277/15.06.2011.
Apărătorul intimatului-inculpat R. Ș., avocat J. R., consideră că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Focșani fiind nefondat. Consideră că, poziția și apărarea procesuală a unei părți într-un dosar penal este un act de dispoziție a părții respective ca atare, inculpatul R. Ș. chiar dacă la termenul din 14.09.2012 s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală și a înțeles să se judece pe procedură simplificată, în opinia apărării, apreciază că putea reveni oricând până la finalizarea dezbaterilor asupra acestui act de dispoziție. Din toate probele din dosar rezultă faptul că a avut o participare minimă la săvârșirea infracțiunii (complicitate morală) nu a participat efectiv la săvârșirea infracțiunii de furt, prin urmare consideră că inculpatul putea, până la finalizarea dezbaterilor, să-și retragă declarația inițială prin care s-a prevalat de dispozițiile art.3201 , să revină și să se judece pe procedura comună.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ P. de pe lângă Judecătoria Focșani a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.554/22.03.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr._ .
Prin sentința penală nr.554/22.03.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus, prin schimbarea încadrării juridice dispusă prin Încheierea din 22.02.2013, condamnarea inculpatului D. G. I., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, art.99 Cod penal și art.3201 al.7 Cod procedură penală la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.
S-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a ip. a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.1101 Cod penal cu referire la art.861 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată inculpatului D. G. I. pe durata termenului de încercare de 4 ani și 8 luni, prev. de art. 110 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat, ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art.863 al.1 lit.a-d Cod penal, de a căror verificare va răspunde Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V., respectiv:
a) să se prezinte la datele fixate de Serviciul de Probațiune;
b) să anunțe, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința si orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c) să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.864 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.
A fost condamnat inculpatul M. S., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,gi, Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, art.3201 al.7 Cod procedură penală, art.74 al.1 lit.a și al.2 Cod penal și art. 76 lit. d Cod penal, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.110 Cod penal cu referire la art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 1 an și 3 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 Cod penal.
A fost condamnat inculpatul F. M., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal,cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal, art.3201 al.7 Cod procedură penală, art.74 al.1 lit.a, c și al.2 Cod penal, art.76 lit.d Cod penal și art.80 Cod penal, la o pedeapsă de 1 an închisoare.
S-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a ip. a-II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 al.5 Cod penal s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Prin schimbarea încadrării juridice, a fost achitat inculpatul R. Ș., în baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală cu referire la art.10 lit.b1 Cod procedură penală și art.181 Cod penal, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prev. de art.26 Cod penal, raportat la art. 208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal, cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal și art. 37 lit.a Cod penal.
În baza art.181 al.3 Cod penal, cu referire la art.91 lit.c Cod penal, s-a aplicat inculpatului 600 de lei amendă administrativă.
A fost obligat inculpatul D. G. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente D. T., la_ de lei despăgubiri civile către partea civilă F. N..
A fost obligat inculpatul D. G. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente D. T. la 1000 lei de lei cheltuieli judiciare către partea civilă F. N. și la 750 de lei cheltuieli judiciare către stat ( din care 300 de lei onorariu avocat oficiu P. A.).
Au fost obligați inculpații M. S., F. M. și R. Ș. la câte 550 lei de lei cheltuieli judiciare către stat ( din care câte 300 lei onorariu avocat oficiu – Spânceană R., S. M., N. A.).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Judecătoria Focșani, a avut în vedere că prin Rechizitoriul nr. 1348/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților D. G. I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 99 Cod penal constând în aceea că în noaptea de 15.03.2012 a sustras cu altă persoană 280 litri de motorină din magazia . SRL, administrată de F. N. și F. M. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal constând in aceea că in noaptea de 15.03.2012 a sustras cu celălalt inculpat 280 litri de motorină din magazia .> Rechizitoriul a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Focșani.
La primul termen de judecată cu procedura completă inculpații au declarat că își recunosc vinovăția și solicită judecarea cauzei in baza probelor de la urmărirea penală.
Ulterior, pe rolul Judecătoriei Focșani a fost înregistrat dosarul nr._/231/2012 în care instanța a fost sesizată cu Rechizitoriul nr. 3990/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților D. G. I. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 Cod penal constând in aceea că in perioada iunie 2011-iulie 2012 a sustras prin folosire de chei potrivite diferite sume de bani și bunuri din imobilul și autoturismul părții vătămate F. N., în noaptea de 18/19.07.2012 a sustras împreună cu alte persoane bunuri și 50 de lei din imobilului lui F. N., iar in noaptea de 19.07.2012 a fost surprins in același imobil în timp ce încerca să sustragă bunuri din imobilul aceleiași părți vătămate, M. S. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 99 Cod penal, constând in aceea că in noaptea de 18/19.07.2012, împreună cu alte două persoane a sustras bunuri și 50 de lei din imobilul părții vătămate F. N. și R. Ș. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și 37 lit. a Cod penal constând in aceea că in noaptea de 18/19.07.2012, împreună cu alte două persoane a sustras bunuri și 50 de lei din imobilul părții vătămate F. N..
La primul termen de judecată cu procedura completă inculpații au declarat că își recunosc vinovăția și solicită judecarea cauzei in baza probelor de la urmărirea penală.
Având in vedere împrejurările in care inculpatul D. G. I. a comis faptele pentru care a fost trimis separat in judecată, instanța de fond a dispus conexarea dosarului penal nr._/231/2012 la dosarul penal nr._, la termenul din 22.02.2013 când s-a dispus și schimbarea încadrării juridice in sensul reținerii unei singure infracțiuni continuate de furt calificat, in formă continuată, in sarcina inculpatului D. G. I..
Anterior acestui termen, inculpatul R. Ș. a revenit asupra declarației de recunoaștere a vinovăției arătând că nu a știut că ceilalți doi inculpați au pătruns la data respectivă in imobilul părții vătămate F. N., că nu a participat efectiv la comiterea furtului din noaptea de 18/19.07.2012.
În această împrejurare, instanța de fond a dispus administrarea probelor de la urmărirea penală, precum și a probelor admise inculpatului in apărare.
În ce privește dreptul inculpatului R. Ș. de a reveni asupra declarației de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă această posibilitate nu este prevăzută expres de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., instanța de fond a apreciat că face parte din dreptul la apărarea al persoanei trimisă in judecată, inculpat ., fiind obligată să respecte opțiunea inculpatului de a reveni asupra declarației de recunoaștere, fiind vorba despre un act al dispoziție al părții care poate interveni până la închiderea dezbaterilor. Mai mult decât atât, deși art. 320 ind. 1 C.proc.pen. nu face referire expres cu privire la acest aspect, instanța a apreciat că aplicarea principiului fundamental al garantării dreptului la apărare al părților din cadrul unui proces, principiul reglementat și de CEDO are întâietate față de aceste dispoziții.
De asemenea, trebuie reținut că art. 320 ind. 1 C.proc.pen. a fost introdus prin Legea nr. 202/2010 cu scopul accelerării soluționării proceselor penale prin recunoașterea de către inculpat a vinovăției, urmând ca judecata să se facă în baza probelor administrate la urmărirea penală, însă în situația în care pe parcursul desfășurării procesului penal, inculpatul revine asupra poziției sale procesuale inițiale, în sensul administrării de noi probe, instanța nu îi poate îngrădi acest drept, având in vedere că scopul unui proces penal este constatarea în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni și trebuie să se afle adevărul cu privire la persoana făptuitorului.
La termenul de judecată din data de 02.11.2012 reprezentantul Ministerului Public a arătat că se opune în ceea ce privește revenirea asupra declarației dată de inculpatul R. Ș., având in vedere procedura specială prev. de art. 3201 Cod procedură penală însă la termenul de judecată din data de 25.01.2013 și-a modificat această poziție in sensul că a fost de acord cu reaudierea acestui inculpat, potrivit regulilor de la cercetarea judecătorească.
Analizând probele administrate in cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul D. G. I. locuiește in ..
Acesta cunoaște gospodăria părții vătămate F. M., precum și locațiile în care funcționează societatea administrată de aceasta.
La urmărirea penală inculpatul a declarat că a lucrat pentru partea vătămată F. M..
În luna iunie 2011 inculpatul D. G. I. a pătruns repetat, pe timp de noapte, prin escaladarea gardului, în încăperea folosită ca birou de partea vătămată F. N. de unde a sustras, in total suma de 18 000 de lei, potrivit propriei sale declarații.
În cursul lunilor iulie-august 2011, inculpatul a sustras din autovehiculul părții vătămate, parcat in curte, suma de 500 de lei.
Tot în cursul lunii august 2011, inculpatul a pătruns in bucătăria părții vătămate F. N., pe timp de noapte, prin escaladarea gardului și a sustras 300 de lei de pe masă.
În cursul lunii ianuarie 2012 inculpatul a pătruns de două ori in biroul părții vătămate F. N. pe care l-a deschis cu o cheie sustrasă tot din locuința părții vătămate 300 de lei și 100 de euro.
În luna mai 2012 inculpatul a pătruns din nou pe timp de noapte in biroul respectiv și a sustras dintr-o geantă un aparat foto pe care l-a vândut în .> În luna iunie 2012 inculpatul a pătruns din nou, pe timp de noapte, în bucătăria locuinței părții vătămate F. N. de unde a sustras mai multe bijuterii din aur, respectiv o brățară, un lănțișor, care se aflau pe masa din bucătărie, după care, dintr-un seif a sustras 1900 de lei. Bijuteriile au fost vândute tot în . necunoscute.
Tot în luna iunie 2012 inculpatul a intrat, pe timp de noapte, in bucătăria părții vătămate de unde a sustras, de pe masă, un telefon mobil pe care, ulterior, l-a vândut.
În noaptea de 5/06.07.2012 inculpatul a sustras din mașina părții vătămate parcate in curte 600 de lei, după care a intrat in birou de unde a luat un plic in care se găseau 800 de lei.
În data de 14.03.2012 inculpatul D. G. s-a întâlnit de mai multe ori cu coinculpatul F. M. și au stabilit că în respectiva noapte să se deplaseze la sediul societății . SRL Nereju, aparținând părții vătămate pentru a sustrage motorină pentru a o valorifica.
Astfel, in jurul orelor 23:50, s-au deplasat în acest loc, pe care inculpatul D. G. I. îl cunoștea întrucât lucrase la instalația de debitat material lemnos al părții vătămate, inculpatul D. G. I. a escaladat gardul și cu un clește a înlăturat balamalele de la ușa magaziei, intrând în interior de unde a scos 14 bidoane cu câte 20 de litri fiecare până la gard de unde erau preluate de coinculpatul F. M.. Inculpații au depozitat cele 14 bidoane de motorină la cca. 200 de metri depărtare, după care l-au contactat pe B. P. căruia i-au propus să-i vândă motorina. Acesta din urmă s-a deplasat cu căruța, împreună cu fratele său B. I. și au încărcat bidoanele cu motorină pe care le-au descărcat la B. P.. Acesta din urmă i-a dat inculpatului F. M. 1000 de lei, din care inculpatul D. G. I. a primit 200 de lei și un telefon mobil.
În cursul urmăririi penale motorina a fost restituită părții vătămate.
În seara zilei de 18.07.2012 inculpații M. S. și R. Ș. se aflau la martorul M. V. unde lucrau la o construcție în .. Inculpatul R. Ș. a fost contactat de o altă persoană care i-a cerut ajutorul la încărcatul unei mașini de cherestea pe raza comunei Nereju, localitatea pe care inculpatul R. Ș. nu o cunoștea in amânunt, acesta locuind in .> Cei doi inculpați au fost transportați cu mașina către martorul M. V. până la . a mai fost nevoie să încarce mașina cu cherestea, care între timp plecase, inculpatul M. S. l-a contactat pe inculpatul D. G. care trebuia să le dea 100 de lei contravaloarea unui telefon mobil, proprietatea martorului M. V., cu care acesta din urmă achita o zi de lucru inculpatului R. Ș..
Cei trei inculpați s-au întâlnit in apropierea locuinței inculpatului D. G. care le-a spus că trebuie să împrumute 100 de lei. Întrucât nu a găsit să împrumute banii, inculpatul D. G. le-a propus celorlalți doi coinculpați să intre în locuința părții vătămate F. N. în perspectiva că va găsi bani și, eventual, băuturi alcoolice pentru a le consuma împreună.
Inculpatul R. Ș. a rămas in stradă, nefiind de acord să intre în locuința părții vătămate, în timp ce inculpații D. G. și M. S. au sărit gardul locuinței părții vătămate, după care au intrat . casei cu o cheie pe care inculpatul D. G. o avea asupra sa și pe care o sustrăsese anterior de la partea vătămată. În continuare, inculpații au intrat in beci de unde au luat o sticlă cu țuică, o sticlă cu suc, o doza de bere, o sticlă de ulei și două perechi de adidași.
Aceste bunuri le-au transportat la stradă, după care inculpatul D. G. s-a întors și a intrat in biroul părții vătămate pe o fereastră, iar din birou a sustras 50 de lei.
Inculpații au aruncat ulterior sticlele și adidașii sustrași, după care au mers acasă.
In noaptea de 19/20.07.2012 inculpatul D. G. I. a pătruns din nou în locuința părții vătămate F. N. însă a fost surprins de acesta și de fiul său, astfel încât nu a mai reușit să sustragă bani sau bunuri.
Situația de fapt reținută de instanță rezultă din plângerea și declarația părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor audiați.
In drept, fapta inculpatului D. G. I. de a pătrunde cu intenție, in baza aceleiași rezoluții infracționale, pe timp de noapte, prin escaladare, prin forțarea balamalelor sau prin folosirea de chei potrivite, de mai multe ori in locuința părții vătămate de unde a sustras mai multe bunuri și bani, în perioada iunie 2011-iulie 2012, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
In drept fapta inculpatului M. S. de a sustrage, cu intenție, pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, bunuri din locuința părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
În drept, fapta inculpatului F. M. de a sustrage, cu intenție, pe timp de noapte, împreună cu alte persoane, motorină din magazia aparținând părții vătămate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal.
Având in vedere că la data comiterii infracțiunilor inculpatul D. G. I. și M. S. erau minori, instanța a făcut aplicarea disp. art. 99 C.pen.
Întrucât inculpatul F. M. a comis infracțiunea împreună cu inculpatul minor D. G. I. instanța a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal.
Având in vedere valoarea redusă a prejudiciilor cauzate prin faptele lor, împrejurarea că nu au antecedente penale, că au colaborat la aflarea adevărului în cauză, conduita socială a inculpaților, instanța de fond a apreciat că aceste împrejurări pot fi reținute ca circumstanțe atenuante pentru inculpații M. S. și F. M..
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților D. G. I., M. S. și F. M., instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările în care au fost comise infracțiunile, valoarea prejudiciilor cauzate, starea de minorat a inculpaților D. G. I. și M. S., circumstanțele agravante și atenuate reținute inculpaților, față de care a aplicat pedepse orientate sub minimele speciale prevăzute de lege rezultate in urma aplicării disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală în ce-i privește pe inculpații M. S. și F. M. și o pedeapsa orientată spre mediu special rezultată in urma aplicării disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală în ce-l privește pe inculpatul D. G. I..
Pentru inculpații M. S. și F. M. instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor având in vedere că reeducarea acestora se poate realiza și fără privarea de libertate, inculpații nu au antecedente penale, iar infracțiunile comise nu au un grad de pericol social ridicat.
In ce-l privește pe inculpatul D. G. I., instanța a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, față de numărul actelor materiale săvârșite de acesta, în contextul în care familia sa a fost preocupată să acopere o parte din prejudiciu.
Față de contextul și modalitatea în care inculpatul R. Ș. a participat la infracțiunea de furt calificat comisă in noaptea de 18/19.07.2012, respectiv participarea sa sub forma unei complicități morale, fără să existe o contribuție efectivă la sustragerea sticlelor cu alcool de către ceilalți doi coinculpați, instanța de fond a constatat că acestuia i se poate reține participația ca și complice.
Având în vedere însă împrejurările în care a participat la fapta respectivă ca și complice moral, faptul că nu a avut drept scop obținerea unor foloase materiale prin comiterea faptei de către coinculpații D. G. I. și M. S., față de valoarea mică a prejudiciului cauzat, instanța a apreciat că fapta comisă de inculpatul R. Ș., sub forma complicității nu are concret gradul de pericol social al complicității la infracțiunea de furt calificat.
În consecință, in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală cu referire la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 181 Cod penal a achitat acest inculpat pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat.
În baza art. 181 alin. 3 Cod penal instanța de fond a aplicat inculpatului amendă administrativă.
In ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că partea civilă F. N. s-a constituit parte civilă cu suma de 23 500 de lei, ce rezultă din însăși declarațiile inculpatului D. G. I. în care acesta a indicat ce sume a sustras de fiecare dată, astfel încât, menținându-și declarațiile prin care și-a recunoscut vinovăția, în care a arătat împrejurările în care a comis faptele, inculpatul nu poate pretinde că nu-și însușește prejudiciul pe care singur a declarat că l-a cauzat.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu sumele indicate de inculpat ca fiind sustrase la care a adăugat contravaloarea obiectelor sustrase de inculpat, a căror sustragerea a fost recunoscută, de asemenea, de acesta.
Prin urmare, obiecția inculpatului D. G. în ce privește cuantumul sumei cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă nu este întemeiată, condiție in care, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, precum și condițiile răspunderii solidare a părinților săi, instanța de fond l-a obligat in baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 1359 cod civil in solidar cu părții săi la plata despăgubirilor solicitate de partea vătămată.
Împotriva sentinței penale nr.554/22.03.2013 a Judecătoriei Focșani, a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce-l privește pe inculpatul R. Ș..
S-a arătat în motivele de recurs că hotărârea instanței este nelegală sub aspectul revenirii inculpatului asupra dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală și a acceptării de către instanța de judecată a schimbării poziției procesuale.
În fapt pe rolul instanței de judecată s-au aflat două dosare penale, nr._/231/2012 și_, ambele privindu-1 pe inculpatul D. G. lonuț. în dosarul nr._/231/2012 au fost trimiși în judecată alături de D. G. I. și inculpații M. S. și R. Ș., iar în dosarul nr._ a fost trimis în judecată alături de D. G. I. și inculpatul F. M..
La termenul din data de 09.11.2012 instanța a constatat că pe rolul Judecătoriei Focșani se mai află înregistrată o cauză penală în care D. Geroge I. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a,g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 99 Cod penal și pentru a nu se pronunța două hotărâri penale privind aceeași faptă și același inculpat a apreciat că faptele pot fî o infracțiune unică continuată motiv pentru care a dispus amânarea judecării cauzei în vederea conexării dosarului_/231/2012 la dosarul nr._, aceasta realizându-se la termenul următor din data de 14.12.2012.
În dosarul penal nr._/231/2012, la termenul din data de 14.09.2012 (fila 27 dosar), inculpatul R. Ș. a declarat alături de ceilalți coinculpați că înțelege să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală recunoscând comiterea faptei așa cum a fost ea reținută în rechizitoriu. Instanța de fond a acordat un nou termen de judecată întrucât era necesară întocmirea referatului de evaluare pentru inculpatul minor D. G. I. de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul V..
La termenul din data de 28.09.2012 s-a dat cuvântul pe fondul cauzei părților, iar la momentul în care s-a dat ultimul cuvânt inculpatului R. Ș. acesta a precizat că înțelege să revină asupra declarației sale inițiale în sensul recunoașterii comiterii faptei și că nu mai dorește să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Procurorul de ședință a solicitat respingerea acestei cereri apreciind în mod corect că legea nu permite revenirea asupra declarației de recunoaștere potrivit dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală. Instanța de judecată a admis cererea inculpatului considerând că este un act de dispoziție al părții vătămate asupra căreia poate reveni până la închiderea dezbaterilor astfel încât a administrat probatoriul, respectiv audierea martorilor. La termenul următor într-adevăr inculpatul a fost reaudiat, însă acest act procedural a fost impus de faptul că instanța i-a admis în mod nelegal anterior cererea de revenire asupra declarației inițiale de recunoaștere a săvârșirii faptei ceea ce nu înseamnă că procurorul și-a schimbat poziția față de revenirea inculpatului asupra declarației.
Instanța de fond trebuia să rețină în favoarea inculpatului R. Ș. dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, să nu admită cererea acestuia de revenire asupra declarației anterioare, întrucât prevederile art. 3201 Cod procedură penală nu cuprind o mențiune expresă în acest sens. Inculpatul nu poate renunța pe parcursul procesului penal la opțiunea sa de a fî judecat potrivit procedurii simplificate. Mai mult, poziția inculpatului trebuie să fie unitară pe parcursul desfășurării procesului penal, nu își poate modifica declarațiile la fiecare termen de judecată împiedicând aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Instanța de fond putea să respingă cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate dacă din probele administrate în cursul urmăririi penale rezulta vreunul din cazurile de achitare prevăzute de art. 10 Cod procedură penală.
S-a mai arătat în motivele de recurs că hotărârea instanței este nelegală și netemeinică sub aspectul achitării inculpatului și aplicării unei sancțiuni administrative.
La termenul din data de 14.09.2012 inculpatul a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală recunoscând comiterea faptei. Având în vedere că ulterior instanța în mod nelegal a admis cererea inculpatului R. Ș. de revenire asupra declarației de recunoaștere și că trebuia să rețină dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală această achitare apare ca nelegală și netemeinică.
Față de obligativitatea reținerii dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală în cauza de față achitarea inculpatului apare ca nelegală.
În art. 3201 Cod procedură penală legiuitorul folosește noțiunea de „infracțiune" atunci când se referă în alin. 4 și 8 la fapta săvârșită de inculpat.
Una din trăsăturile esențiale ale infracțiunii ce se degajă din art. 17 Cod penal este pericolul social, iar fapta care prezintă pericol social este orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 Cod penal și pentru sancționarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse.
Dimpotrivă, art. 18 indice 1 Cod penal este aplicabil faptelor care au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, sunt în mod evident lipsite de importanță și nu prezintă concret acel nivel ridicat de pericol social specific infracțiunii, textul de lege stabilind încă de la început că aceste fapte nu constituie infracțiuni.
Pe de altă parte, alin. 4 și 7 ale art. 3201 Cod procedură penală se corelează cu textul art. 345 Cod procedură penală pe baza căruia instanța, de data aceasta în procedura ordinară, pronunță condamnarea, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Referirea la infracțiune nu este deloc întâmplătoare, în alin. 7 stabilindu-se limitele reducerii de care beneficiază inculpatul în cazul recunoașterii vinovăției, care se raportează la pedeapsa cu închisoare sau amendă, sancțiuni specifice numai faptelor ce constituie infracțiuni, prin urmare având un grad ridicat de pericol social.
În plus, prin O.U.G. nr. 121/22.12.2011 legiuitorul a simțit nevoia să adauge, la alin. 8 al art. 3201 Cod procedură penală sintagma „constituie infracțiune", astfel că instanța nu aplică procedura simplificată atunci când probele de la urmărirea penală nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat. Chiar instanța de fond a reținut în considerente că nu este obligată să facă aplicarea acestui text de lege, însă a considerat legală solicitarea inculpatului de a uza de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală și a procedat la audierea acestuia în consecință, astfel că instanța s-a contrazis în cele reținute pentru a motiva soluția de achitare.
Așadar, această procedură simplificată, așa cum se prezintă textul art. 3201 Cod procedură penală face inoperantă achitarea pe lipsa pericolului social concret conform art. 10 lit. b1 Cod procedură penală și art. 181 Cod penal și singura soluție la care se poate opri instanța admițând cererea inculpatului este aceea de condamnare, de altfel și singura menționată imperativ de alin. 7 din art. 3201 Cod procedură penală în toate celelalte ipoteze ce nu pot să susțină condamnarea, instanța are alternativa alin. 8 conform căruia cererea inculpatului este respinsă, lucru pe care în cazul de față instanța de fond nu 1-a făcut.
Achitarea inculpatului apare ca fiind și netemeinică, instanța de fond apreciind în mod greșit asupra pericolului social al faptei față de contextul și modalitatea în care a participat la fapta respectivă, ca și complice moral, că nu a avut drept scop obținerea de foloase materiale prin comiterea faptei, precum și valoarea mică a prejudiciului cauzat.
Fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, a fost comisă împreună cu alte două persoane dintre care una minoră, pe timp de noapte. Chiar dacă inculpatul a asigurat doar paza locului în timp ce ceilalți doi coinculpați sustrăgeau bunurile din locuința părții vătămate, nu conferă un grad redus de pericol social faptei. De asemenea, trebuie de remarcat că inculpatul nu a fost doar complice moral la comiterea faptei, ajutându-i pe coinculpați în activitatea de sustragere.
Nici circumstanțele personale ale inculpatului nu contribuie la formarea opiniei că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit fișei de cazier judiciar aflată la fila 43 dosar urmărire penală 3990/P/2012 fapta inculpatului R. Ș. a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie potrivit art. 37 lit. a Cod penal fiind anterior condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, sentința penală nr. 1277/15.06.2011, infracțiunea din
prezenta cauză atrăgând revocarea acestei suspendări. De asemenea, inculpatul a mai fost sancționat administrative de trei ori, din care o dată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de furt calificat.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat din următoarele considerente:
Prin rechizitoriul nr.3990/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților D. G. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.99 Cod penal (fapte din perioada iunie 2011 – iulie 2012, 18/19.07.2012; 19/20.07.2012), M. S., pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal (fapta din 18/19.07.2012) și R. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.75 lit.c Cod penal (faptă din 18/19.07.2012).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr._/231/2012.
Prin rechizitoriul nr.1348/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: D. G. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplic. art.99 Cod penal (fapta din 14/15.03.2012) și F. N. pentru infracțiunea prev. de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplicarea art.75 lit.c Cod penal (faptă din 14/15.03.2013).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr._ .
În dosarul nr._/231/2012 inculpatul R. Ș., la termenul din 14.09.2012, s-a prevalat de disp. art.3201 alin.7 Cod procedură penală situație în care potrivit art.3201 alin.4 Cod procedură penală, instanța de fond putea să dispună doar condamnarea inculpatului R. Ș..
Ulterior, cele două dosare ale Judecătoriei Focșani, respectiv_ și_/231/2012 au fost conexate sub nr._ .
Inculpatul R. Ș. a fost reaudiat, în dosarul nr._, pentru aceeași faptă, la termenul din 25.01.2013, ocazie cu care a revenit asupra recunoașterii din 14.09.2012 și nu a mai recunoscut fapta săvârșită.
Instanța de fond nu a analizat, sub aspect procesual, dacă după prevalarea de disp. art.3201 alin.7 Cod procedură penală, inculpatul R. Ș. putea să mai revină asupra acestei recunoașteri și să nu mai recunoască fapta săvârșită, solicitând administrarea de probe.
Dacă instanța de fond a considerat necesar să facă aplicarea art.3201 alin.8 Cod procedură penală, se constată că din probele administrate respectiv declarația inculpatului R. Ș., ale martorului M. V., ale martorului N. D., ale martorului Z. P., precum și ale coinculpaților M. S. și D. G. I. (consemnate în încheierea de ședință din 22.02.2013) rezultă inexistența faptei reținute în sarcina inculpatului R. Ș., ori instanța de fond a dispus achitarea sa în baza prev. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală în ref. la art.10 lit.b1 Cod procedură penală și art.181 Cod penal, ceea ce înseamnă că fapta există, constituie infracțiune, dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Rezultă astfel, în mod evident o contradicție între materialul probator administrat, concluziile acestuia și soluția dispusă de instanță în privința inculpatului R. Ș..
O a doua contradicție rezultă între situația de fapt reținută în actul de sesizare, situația de fapt reținută de instanță și soluția instanței de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul R. Ș..
Din actul de sesizare rezultă că în baza unei înțelegeri prealabile, anterioare, cu inculpații D. G. I. și M. S. în săvârșirea faptei din 18/19.07.2012 inculpatul R. Ș. a asigurat paza și supravegherea zonei și a primit bunurile pe care ceilalți doi inculpați le-au sustras din locuința părții vătămate F. N. și pe care le-au transportat până la poartă.
În motivarea hotărârii instanța reține o cu totul altă situație de fapt în ceea ce îl privește pe inculpatul R. Ș. (fără a motiva ce probe au condus la înlăturarea situației de fapt arătate în actul de sesizare) în sensul că deși inculpatul a auzit ce urmau să facă inculpații D. G. I. și M. S., nu a participat la săvârșirea acesteia, rămânând în drum, nefiind de acord să intre în locuința părții vătămate (fila 106 verso alin.4 dosar instanța de fond nr._ )
Din analiza situației de fapt reținută de instanța de fond rezultă că inculpatul R. Ș. nu a săvârșit nicio faptă penală, astfel încât se impunea achitarea sa în baza prev. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
În această situație, achitarea dispusă de instanța de fond, în privința acestui inculpat, în baza prev. art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b1 Cod procedură penală și art.181 Cod penal, contrazice motivarea, existând astfel contradicție între motivare și dispozitiv.
Așa fiind și văzând prev. art.38515 pct.2 lit.c Cod procedură penală și art.192 alin.3 Cod procedură penală Curtea va admite recursul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Focșani împotriva sentinței penale nr.554/22.03.2013 a Judecătoriei Focșani.
Va casa în parte, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul R. Ș. sentința penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, cu menținerea actelor de procedură îndeplinite până la 08.03.2013când au avut loc dezbaterile.
În cauză s-ar putea discuta faptul că P. de pe lângă Judecătoria Focșani a formulat recurs în defavoarea inculpatului R. Ș., iar prin admiterea recursului se tinde la crearea unei situații mai favorabile acestui inculpat.
Considerăm însă că Ministerul Public are ca scop verificarea și apărarea legalității, iar unul din scopul procesului penal este aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, astfel încât nici un vinovat să nu scape de rigorile legii și nicio persoană nevinovată să nu fie condamnată penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA FOCȘANI.
Casează în parte Sentința penală nr. 554 din 22.03.2013 a Judecătoriei Focșani, numai în ceea ce privește pe inculpatul R. Ș. (fiul lui P. și M., născut la data de 26.09.1992 în O., jud. V., CNP_, cetățenie română, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, agricultor, recidivist, posesor al CI . nr._, domiciliat în comuna S., .) și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Focșani.
Menține actele de procedură îndeplinite până la data de 08.03.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărător din oficiu (avocat D. S. A.) va fi avansată din fondul M.J. către Baroul G..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată in ședință publică azi, 26 iunie 2013
ptr. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. T. L. H. P. D.
aflat în C.O.
conf. art.312 alin.2 CPP
Președintele Curții de Apel G.
JUDECĂTOR M. N.
Grefier,
S. G.
Redactat:L.H./02.07.2013
Tehnoredactat:S.G./2 ex./09.07.2013
Fond:M.B.
| ← Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 297/2013. Curtea... → |
|---|
