Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 244/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 8702/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 244/A
Ședința publică de la 14.10.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – C. C.
Judecător – N. D.
Grefier – V. M. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror E. G.
din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul S. M. și partea civilă G. Financiară Bacău pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală Bacău împotriva sentinței penale nr. 77/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul V..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14.10.2013.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, declarate de P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpatul S. M., înregistrate sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 77/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul S. M. la pedeapsa de 1 an și 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 241/2005( republicată) cu aplicarea art. 74 lit.a Cod penal, art.76 lit.d Cod penal art. 41 alin.2 Cod penal.
I s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II,b Cod penal ale inculpatului în condițiile art. 71 alin.2 Cod penal.
În baza art. 11 pct.2 lit.a Cod procedură penală combinat cu art.10 lit.d Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul S. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.
A fost obligat inculpatul S. M. la plata sumei de 5.689,20 lei către partea civilă Ministerul Finanțelor – ANAF- reprezentând despăgubiri civile.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a dispus avansarea din fondurile M.J. a sumei de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1388/P/2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul V., înregistrat sub nr._, la Tribunalul V., s-a pus în mișcare acțiunea penală și a fost trimis în judecată inculpatul S. M. în vederea tragerii la răspundere penală cu privire la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev.de art. 9 alin.1 lit.a din Legea_ rep. cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal respectiv fals în declarații prevăzută și pedepsită de art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a arătat în esență că în cursul anului 2010, a predat la centrul de colectare . A., deșeuri feroase și neferoase în valoare de 35.557.53 lei, declarând pe proprie răspundere în mod neadevărat că acestea provin din gospodărie proprie, pentru a se sustrage de la plata impozitului pe venit în sumă de 5.689.20 lei.
Inculpatul S. M. a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în forma descrisă în actul de sesizare.
Analizând actele și lucrările cauzei precum și susținerile orale ale părților, procurorului și a celorlalți participanți la proces, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul S. M. în cursul anului 2010, în mod repetat, a predat contra cost deșeuri feroase și neferoase la centrul de colectare din A. aparținând ., ocazie cu care a declarat, în mod neadevărat, că respectivele bunuri provin din gospodăria proprie.
S-a arătat că cele ce preced se probează înscrisurile întocmite de firma de colectare . inculpatul S. M. și anume adeverințele de primire și plată nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_.
Inculpatul S. M. a declarat în scris că deșeurile predate provin din gospodăria proprie, după cum rezultă din conținutul acelorași înscrisuri.
Atât în cursul urmăririi penale cât și la judecată inculpatul S. M. a avut o poziție constantă declarând că recunoaște faptele care i se impută de acuzare în forma reținută în actul de sesizare, deșeurile predate firmei colectoare fiind achiziționate de inculpat de la diferite persoane fizice sau obținute din locurile de depozitare a gunoaielor.
Din declarațiile furnizate de ANAF, rezultă că veniturile realizate de inculpatul S. M. din predarea deșeurilor la firma colectoare sunt purtătoare de sarcină fiscală sub forma impozitului pe venit, dacă nu provin din gospodăria proprie.
Raportând cele reținute în fapt, la dispozițiile art. 9 lit.a din Legea 241/2005 ( rep.), prima instanță a constatat următoarele:
Probele administrate în cauză relevă faptul că deșeurile predate de inculpatul S. M. firmei colectoare erau procurate de acesta, fie de la alte persoane fizice, fie prin ridicare directă din locurile de depozitare a gunoaielor. Că este așa recunoaște chiar inculpatul atât în cursul urmăririi penale, cât și la judecată. S-a reținut că situația premisă este realizată în sensul că deșeurile predate la . fiind proveniența lor - alta decât gospodăria proprie a inculpatului - implică sarcina fiscală în caz de valorificare. Cum inculpatul S. M. le-a predat contra cost unui colector autorizat de deșeuri pentru sumele încasate drept contravaloare se impune plata impozitului pe venit, în condițiile art. 78 alin.1 lit.f și at. 79 Cod fiscal.
Obligația fiscală se execută prin plată cu reținere la sursă, adică la firma plătitoare colectoare de deșeuri.
Sumele încasate din predarea deșeurilor nu sunt purtătoare de sarcină fiscală dacă provin din gospodăria proprie a beneficiarului. Cum inculpatul a declarat la firma colectoare că se află în această situație de excepție, prev.de art. 152 din HG 44/2004, nu i s-a reținut impozit pe profit.
În aceste condiții, prima instanță a constatat că din perspectiva obiectivă, fapta inculpatului de a încasa venituri din vânzarea deșeurilor materiale feroase sau neferoase procurate de la persoane fizice sau din gunoaie, declarând că provin din gospodăria proprie realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prev.de art. 9 lit.a din Legea 241/2005( rep.) în sensul că inculpatul prin disimularea provenienței deșeurilor a determinat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile.
S-a reținut că sub aspect subiectiv, inculpatul S. M. a acționat cu intenție directă declarația sa privind proveniența deșeurilor date la predare a făcut-o în vederea sustragerii de la plata obligației fiscale, prin urmare, sunt realizate condițiile art. 19 alin.1 pct.1 lit.a Cod penal, toate actele materiale fiind puse sub semnul unei rezoluții infracționale unice, ceea ce implică reținerea art. 41 alin.2 Cod penal.
În concluzie, prima instanță a constatat vinovat pe inculpatul S. M. de săvârșirea infracțiunii prev.de art. 9 lit.a din Legea 241/2005( rep.) drept pentru care l-a condamnat potrivit dispozitivului prezentei.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a făcut cu observarea criteriilor generale prev. de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei, dedus din amplitudinea obligației fiscale, situația actuală a bugetului de stat diminuat prin implicațiile situației economice toate converg spre concluzia unui nivel redus al acestuia.
Mai mult persoana inculpatului cu o bună conduită anterior comiterii infracțiunii, dedusă din lipsa antecedentelor penale; conduita din cursul procesului constând în recunoașterea faptelor imputate, au determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev.de art. 74 lit.a Cod penal.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 292 Cod penal prima instanță a reținut că inculpatul S. M. a declarat în fața reprezentanților firmei colectoare că proveniența deșeurilor este din categoria celor care induc scutirea de obligație fiscală și anume gospodăria proprie.
S-a arătat că potrivit art. 292 Cod penal, constituie infracțiunea de fals în declarații, declararea necorespunzătoare a adevărului făcută în fața unui organ sau instituție de stat ori a unei unități dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal în vederea producerii de consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul.
Prima instanță a reținut că declarația inculpatului S. M. este necorespunzătoare adevărului în privința provenienței deșeurilor.
S-a arătat că, din perspectiva penală se impune a se verifica condiția calitativă a subiectului în fața căruia s-a făcut declarația în sensul cadrării eficiente pe ipotezele normei de incriminare: organ sau instituție de stat ori unitate dintre cele la care se referă art. 145 Cod penal.
Prima instanță a arătat că este dincolo de evidență că . este organ sau instituție de stat, fiind operator economic privat, societate comercială după cum rezultă și din adresa comunicată de acesta.
Potrivit art.. 292 Cod penal „ Declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.”
Din economia acestei dispoziții normative, prima instanță a reținut că se impune verificarea întrunirii condițiilor numai pentru ipoteza,, persoana juridică de interes public „serviciile de interes public” dacă circumscrie firma colectoare, întrucât celelalte variante normative sunt excluse în mod evident. Cu alte cuvinte, se impune a se stabili dacă . calitatea de persoană juridică de interes public.
Din adresa remisă de acest subiect de drept rezultă că este persoană juridică fiind organizată ca societate comercială pe acțiuni cu capital privat.
Conceptul de „persoană juridică de ,,interes public” nefiind definit de legea penală, prima instanță a procedat la aplicare pe cale de supliment analogic a disp. art. 34 alin.2 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, unde se fixează normativ că „În înțelesul prezentei legi, prin persoane juridice de interes public se înțelege: instituțiile de credit; instituțiile financiare nebancare, definite potrivit reglementărilor legale, înscrise în Registrul general; instituțiile de plată și instituțiile emitente de monedă electronică, definite potrivit legii, care acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată, respectiv emitere de monedă electronică și prestare de servicii de plată; societățile de asigurare, asigurare-reasigurare și de reasigurare; entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private; societățile de servicii de investiții financiare, societățile de administrare a investițiilor, organismele de plasament colectiv, depozitari centrali, casele de compensare și operatori de piață/sistem autorizați/avizați de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare; societățile comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată; societățile/companiile naționale; societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; regiile autonome; persoanele juridice care aparțin unui grup de societăți și intră în perimetrul de consolidare al unei societăți-mamă cu sediul în România, care are obligația să aplice Standardele Internaționale de Raportare Financiară, conform prevederilor legale în vigoare; organizațiile fără scop patrimonial care primesc finanțări din fonduri publice.”
S-a reținut că este de ordinul evidenței că . se încadrează în intensiunea conceptului de persoană juridică de interes public nefiind inclusă între entitățile juridice menționate. În aceste condiții din perspectiva în discuție, această societate comercială nu realizează cerințele ipotezei normative în sensul de a fi unitate dintre cele la care se referă la art. 145 Cod penal.
S-a arătat că o altă ipoteză alternativă a disp. art. 145 Cod penal vizează persoanele juridice care se ocupă cu administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciilor publice sau bunurilor care, potrivit legii, sunt de interes public.
. comerciale de colectare a materialelor feroase și neferoase, nu administrează, folosește sau exploatează bunuri care să facă parte din proprietatea publică în sensul dat conceptului de art. 858- 880 cod civil combinat cu Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acestuia.
În privința „bunurilor de interes public”, prima instanță a reținut din economia Legii nr. 213/1998 că sfera de circumscriere a acestei categorii juridice este dată de existența unui act normativ care să le declare ca atare calitatea de „interes public” (a se vedea art. 3 din Legea 213/1998). Ori, activitatea economică prestată de . a fost declarată printr-un act normativ ca fiind de „interes public”, ceea ce induce concluzia necircumscrierii sale sub intensiunea art. 145 Cod penal.
Față de considerentele expuse, prima instanță a arătat că . economică în fața căreia inculpatul S. M. a făcut declarațiile necorespunzătoare adevărului nu face parte dintre entitățile juridice la care se referă art. 145 Cod penal.
În privința celorlalte elemente constitutive ale infracțiunii prev.de art. 292 Cod penal, prima instanță le-a constatat realizate, acțiunea inculpatului realizând tipicitatea normei de incriminare.
Față de toate acestea, prima instanță a reținut nerealizată în integralitatea conținutului constitutiv al infracțiunii de fals în declarații și anume în privința entității juridice în fața căreia s-a făcut declarația falsă - . persoana juridică de drept privat - drept pentru care a dispus achitarea inculpatului S. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art. 292 Cod penal potrivit dispozitivului prezentei.
Pe latură civilă, prima instanță a luat act că inculpatul S. M. este de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, dat fiind caracterul disponibil al acțiunii civile.
În consecință, a obligat inculpatul S. M. la plata despăgubirilor civile către partea civilă potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul S. M. și partea civilă ANAF prin garda financiară – Secția Județeană Bacău.
Parchetul de pe lângă Tribunalul V. a apreciat sentința penală apelată ca fiind nelegală și netemeinică în ce privește achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 292 Cod penal, atât în privința temeiului achitării cât și încadrării juridice dată acestei infracțiuni, precum și în privința soluționării laturii civile a cauzei.
Astfel, în privința încadrării juridice dată faptei inculpatului de a declara în mod neadevărat că deșeurile predate centrului de colectare aparținând . – Depozitul A. provin din gospodărie proprie, s-a arătat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 ind. 1 alin. 1 teza I din Legea nr. 465/2001, astfel încât instanța de fond a reținut în mod greșit ca încadrare juridică a acesteia, disp. art. 292 Cod penal.
Având în vedere că dispozițiile legale enunțate au fost abrogate prin Legea nr. 211/2011, instanța de fond trebuia să dispună achitarea inculpatului pentru această infracțiune, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. lit. b Cod procedură penală.
Al doilea motiv de apel vizează latura civilă a cauzei, instanța de fond omițând a se pronunța asupra cererii părții civile de obligare a inculpatului și la plata majorărilor și penalităților de întârziere, solicitate în termen legal.
Partea civilă ANAF prin garda Financiară - Secția Județeană Bacău a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale apelate și în rejudecare, obligarea inculpatului și la plata de dobânzi și penalități de întârziere calculate până la achitarea debitului, așa cum s-a solicitat în cererea de constituire de parte civilă.
Inculpatul S. M. a apreciat sentința penală apelată ca fiind netemeinică în privința cuantumului pedepsei aplicate și a modalității de executare stabilite.
A solicitat reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, respectiv cele prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal, având în vedere că nu au antecedente penale, a făcut dovada a achitării parțiale a prejudiciului și a recunoscut și regretat faptele comise. De asemenea, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal.
În apel, inculpatul a făcut dovada achitării parțiale, până la concurența sumei de 1600 lei a prejudiciului (chitanțe filele 28, 34, 35, 47 dosar apel, adresă parte civilă filele 45-46 dosar apel).
Apelurile declarate sunt fondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este nelegală, atât în privința laturii penale cât și a laturii civile a cauzei.
Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, însă a dat o încadrare juridică greșită uneia din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, mai exact celei prevăzute de art. 292 Cod penal.
Curtea constată că, fapta inculpatului de a declara, în mod repetat, în cursul anului 2010, cu prilejul predării a diferite cantități de deșeuri feroase și neferoase la centru de colectare aparținând . – Depozitul A., pe propria răspundere, în mod neadevărat, că acestea provin din gospodăria proprie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 13 ind. 1 teza I din Legea nr. 465/2001 pentru aprobarea OUG nr. 16/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, situație față de care trebuia să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 334 Cod penal și nu să rețină încadrarea juridică dată prin rechizitoriu, respectiv cea prev. de art. 292 Cod penal.
Având în vedere că aceste dispoziții legale au fost abrogate prin art. 68 din Legea nr. 211/2011, ulterior schimbării încadrării juridice, instanța de fond trebuia să dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală.
Sentința penală apelată este netemeinică în privința individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005, precum și a modalității de executare stabilite.
Având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă pe întreg parcursul procesului penal și a făcut dovada achitării parțiale a prejudiciului cauzat, Curtea apreciază că în cauză, pe lângă circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal reținută de instanța de fond, se impune și reținerea circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. b și c Cod penal cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
De asemenea, ținând cont că inculpatul nu are antecedente penale, a făcut demersuri pentru achitarea prejudiciului și a avut o atitudine procesuală corectă, se apreciază că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, considerente pentru care va aplica în cauză disp. art. 81-82 Cod penal referitoare la suspendarea condiționată a executării acesteia.
Sentința penală apelată este nelegală în ce privește omisiunea instanței de fond de a dispune obligarea inculpatului la plata către partea civilă a dobânzilor și penalităților de întârziere, cererea formulată de partea civilă în acest sens fiind în termen legal (cerere fila 8 dosar fond).
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă, prejudiciu cert, urmare, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu) și ținând cont și de principiul reparării integrale a prejudiciului, instanța de fond trebuia să dispună obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate conform art. 119 Cod procedură fiscală.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, vor fi admise apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin G. Financiară – Secția Județeană Bacău și inculpatul S. M. și va fi desființată în parte sentința penală apelată.
În rejudecare, în baza art. 334 Cod procedură penală se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății reținute în sarcina inculpatului S. M., din infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art. 13 ind. 1 alin. 1 teza I din Legea nr. 465/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Se va dispune reducerea de la 1 an și 9 luni închisoare la 1 an închisoare a pedepsei aplicate inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 rap. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal în ref. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii - aplicate inculpatului, pe durata termenului de încercare de 3 ani, prev. de art. 82 Cod penal și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, cu aplicarea corespunzătoare a disp. art. 359 Cod procedură penală.
Se va constata că inculpatul S. M. a achitat parțial despăgubirile civile, până la concurența sumei de 1600 lei, în apel.
Se va dispune modificarea dispozițiilor privind obligarea inculpatului la plata despăgubirilor în sensul că va fi obligat acesta la plata sumei de 4089,20 lei, la care se vor adăuga dobânzi și penalități de întârziere calculate conform art. 119 Cod procedură fiscală, către partea civilă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Văzând și dispozițiile art. 189 Cod procedură penală și art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL V., partea civilă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ PRIN G. FINANCIARĂ - SECȚIA JUDEȚEANĂ BACĂU (Bacău, .. 1-3, jud. Bacău) și inculpatul S. M.(fiul lui I. și M., născut la 29.03.1981 în ., domiciliat în .) împotriva sentinței penale nr. 77/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și în rejudecare:
În baza art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii deduse judecății reținute în sarcina inculpatului S. M., din infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 13 ind. 1 alin. 1 teza I din Legea nr. 465/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și conform art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 alin. 1 lit. b Cod procedură penală dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
Reduce de la 1(un) an și 9 (nouă) luni închisoare la 1 (an închisoare) pedeapsa aplicată inculpatului S. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 (republicată)cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 74 alin. 1 lit. a, b și c Cod penal în ref. la art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal și art. 71 alin. 5 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate inculpatului S. M., pe durata termenului de încercare de 3(trei) ani prev. de art. 82 Cod penal și calculat cu începere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Conform art. 359 Cod procedură penală atrage atenția inculpatului S. M. asupra consecințelor nerespectării prevederilor art. 83 Cod penal.
Constată că inculpatul S. M. a achitat parțial despăgubirile civile, până la concurența sumei de 1.600 lei, în apel.
Modifică dispozițiile privind obligarea inculpatului S. M. la plata de despăgubiri civile în sensul că obligă pe acesta la plata sumei de 4089,20 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere calculate conform art. 119 Cod procedură fiscală, către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin G. Financiară - Secția județeană Bacău.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Potrivit ar. 189 Cod procedură penală onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei (av. F. S.) va fi avansat Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru inculpatul S. M. și de la comunicare pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală prin G. Financiară - Secția județeană Bacău (Bacău, .. 1-3, jud. Bacău).
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2013.
Președinte,Judecător,
C. C. N. D.
Grefier,
V. M. M.
Red. D.N./05.11.2013
Tehnored. M.M.V.
2 ex./06.11.2013
Fond. C. D.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
