Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 633/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 633/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 19-04-2013 în dosarul nr. 5786/121/2012/a10
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 633/R
Ședința publică din data de 19 aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – A. B.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul B. V. împotriva încheierii de ședință din data de 8.04.2013 a Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat B. V., în stare de deținere și asistat de avocat I. R. – apărător ales, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat I. R., având cuvântul, apreciază că în cauză nu s-ar mai fi impus menținerea arestării preventive a inculpatului avându-se în vedere atitudinea sinceră a acestuia și faptul că nu este cunoscut ca având antecedente penale. De asemenea solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat din 19.06.2012, perioadă suficientă pentru ca acesta să înțeleagă consecințele faptei sale.
Solicită admiterea recursului formulat de inculpat și în rejudecare să se dispună ca inculpatul să fie judecat în libertate.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că s-a reținut că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică plecând de la gravitatea deosebită a infracțiunii comisă de acesta, de la modalitatea și împrejurările în care a săvârșit-o, fiind vorba despre infracțiunea de viol comisă în formă continuată, având ca parte vătămată o persoană minoră, în vârstă de 14 ani, respectiv fiica sa vitregă.
Recurentul – inculpat B. V., în ultimul cuvânt, arată că nu este vinovat ci s-a profitat de el. Solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față ;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 8.04.2013 Tribunalul G. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B. V..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Asupra măsurii arestării preventive a inculpatului B. V., tribunalul a constatat că și la acest moment procesual se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de acesta (art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr.penală), rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 Cod pr.penală - de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Din datele existente la dosarul cauzei (declarațiile părții vătămate M. L. care a arătat că începând cu luna aprilie 2009 inculpatul B. V. a întreținut mai multe ori raporturi sexuale cu ea spunându-i la început să nu zică la nimeni întrucât o să iasă urât și o să se despartă de mama ei; certificat medico-legal nr. 710 din 23.05.2012 din care reiese că minora prezintă o deflorare mai veche de 7-10 zile; procesul-verbal de efectuare a cercetării la fața locului din 24.05.2012; procesul-verbal de conducere în teren din 24.05.2012, planșe fotografice; declarațiile martorei B. D., mama minorei, care a arătat că a aflat de la fiica sa că a întreținut raporturi sexuale cu inculpatul; precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului) rezultă indicii temeinice și probe de natură a induce presupunerea că inculpatul B. V. a comis fapta reținută în sarcina sa (viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal ), reținându-se că în perioada aprilie 2009 – 18 mai 2012 a întreținut în mod repetat, prin amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, raporturi sexuale cu fiica sa vitregă M. L. (în prezent în vârstă de 14 ani).
Infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și se sancționează cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
Pe de altă parte, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii presupus a fi săvârșită, gravitate apreciată în special prin prisma relațiilor sociale încălcate și a urmărilor produse (un puternic impact negativ asupra psihicului minorei), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta (în mod repetat, profitând de plecarea mamei minorei de la domiciliu și de faptul că partea vătămată era în întreținerea inculpatului), rezonanța unor astfel de fapte și sentimentul de insecuritate pe care îl generează în rândul societății comiterea acestui gen de infracțiuni, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de considerentele arătate și având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului B. V. subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că, potrivit art. 3002 Cod pr.penală, raportat la art. 160b alin 1 și 3 Cod pr.penală, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, măsura fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul B. V., care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică deoarece lăsarea sa în libertate nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
Din actele de urmărire penală efectuate până la această dată (respectiv din declarațiile părții vătămate M. L., certificatul medico-legal nr,710 din 23.05.2012, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice, declarațiile martorei B. D. și declarațiile inculpatului B. V.) rezultă indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 din Codul de procedură penală, că în perioada aprilie 2009 – mai 2012, inculpatul B. Vaerică a întreținut în mod repetat, prin amenințare și profitând de imposibilitatea victimei de a-și exprima voința, raporturi sexuale cu fiica sa vitregă, M. L., în vârstă de 14 ani.
Faptele presupus a fi săvârșite de inculpat constituie infracțiunea de viol, prevăzută de art.197 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, care este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere gravitatea ridicată a faptelor, împrejurările în care se presupune că au fost săvârșite – inculpatul profitând de faptul că mama părții vătămate este plecată din țară și că aceasta se afla în întreținerea sa – natura și importanța valorii sociale lezate, impactul negativ produs asupra psihicului minorei și, nu în ultimul rând, starea de insecuritate care s-ar crea în rândul comunității în lipsa unei reacții ferme a organelor judiciare față de persoanele acuzate de săvârșirea unor astfel de fapte – Curtea, în con sens cu prima instanță, consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală – text de lege care a fost avut în vedere ca temei al arestării preventive.
Totodată, arestarea preventivă a inculpatului este justificată și din perspectiva art.136 alin.1 Cod procedură penală, fiind necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă urmăririi penale sau judecății.
De altfel, în afară de cele menționate mai sus, se constată că până în acest moment nu au dispărut temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială a inculpatului sau au apărut temeiuri noi care să ducă la punerea sa în libertate.
În consecință, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V..
Văzând și disp.art. 192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. V. (fiul lui C. și C., născut la data de 31.03.1969 în localitatea T., jud. G.,domiciliat în ., jud. G., CNP –_) în prezent deținut în Penitenciarul Spital Târgu Ocna, împotriva încheierii de ședință nr._ 2 din 08.04.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul B. V. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs (avocat I. R.) va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. A. B.
Grefier,
A. S.
Red. P.D./30.04.2013
Tehnored.A.s./30.04.2013/2 ex.
Jud. fond: M.M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 718/2013. Curtea de... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
