Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr. 245/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 245/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 4349/1/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR. 245/F
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. L. C. – judecător
Grefier – G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. E. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea cererii formulată de petentul C. P., deținut în Penitenciarul G., privind strămutarea judecării cauzei penale ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G..
La apelul nominal a răspuns pentru petentul C. P., av. S. Clemansa, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 5742/20.11.2013 emisă de Baroul G..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că astăzi s-a stabilit termen fără citarea petentului și că au fost comunicate de către Tribunalul G. relațiile solicitate conform art. 57 Cod procedură penală. Astfel, prin adresa 2721/4/11.11.2013 Tribunalul G. a comunicat faptul că dosarul nr._, a cărui strămutare o solicită petentul, a fost soluționat prin sentința penală nr. 1206/2013, definitivă prin decizia nr. 1357/2013 a Curții de Apel G., fiind confirmat mandatul de executare a pedepsei emis în cauză. De asemenea, au fost înaintate dovezile de înștiințare a părților.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul petentului C. P., av. S. Clemansa, susține că, potrivit modificărilor aduse dispozițiilor art. 55 Cod procedură penală prin Legea 2/2013, Curtea de Apel G. este competentă să soluționeze cererea de strămutare formulată de petent.
Având în vedere dispozițiile art. 55 Cod procedură penală și motivele invocate de către petent lasă la aprecierea instanței cu privire la cererea de strămutare formulată de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că cererea de strămutare formulată de petentul Cotros P. este nefondată și solicită să fie respinsă ca atare.
În cauză nu există nici un motiv care să conducă la concluzia că se impunea strămutarea judecării cauzei.
De altfel, cauza a cărei strămutare s-a solicitat a fost soluționată definitiv.
Neexistând nici un motiv care să facă întemeiată această cerere de strămutare, evident că nici hotărârea definitivă dată în dosarul a cărui strămutare se cere nu poate fi desființată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată în scris la data de 26.06.2013 la Judecătoria G. petentul C. P. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
Instanța a dispus înaintarea cererii de strămutare către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acesteia întrucât la data de 28 august 2013 (data înregistrării cererii) erau în vigoare dispozițiile art. 55 Cod procedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013. Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea din 03 octombrie 2013 a trimis cererea de strămutare spre competentă soluționare Curții de Apel G..
La această instanță cauza a fost înregistrată sub nr._ cu termen de judecată la data de 20.11.2013.
În susținerea cererii, petentul a arătat că solicită strămutarea cauzei la o altă instanță egală în grad întrucât „i s-au făcut măgării în cazierul judiciar”. Totodată, a mai arătat că suferă de mai multe boli, iar actele medicale ce le atestă au dispărut de la Arestul I.P.J. G..
Conform art. 57 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea a solicitat pentru lămurire informații Tribunalului G. (adresă fila 3 dosar instanță), urmând a fi înștiințate părțile conform art. 58 Cod procedură penală.
La data de 11.11.2013, Tribunalul G. a înaintat la dosarul cauzei nota de informare asupra dosarului nr._ al Judecătoriei G. și dovezile de încunoștințare a părților asupra termenului de soluționare a cererii de strămutare, conform dispozițiilor legale susmenționate.
În nota de informare, Tribunalul G. a comunicat următoarele:
Prin sentința penală nr. 1286/05.07.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul_, petentul C. P. a fost condamnatul la o pedeapsă a închisorii în cuantum de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e și alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și a art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală; în temeiul art. 61 Cod penal, s-a dispus revocarea restului de 164 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală 2633/06.11.2012 a Judecătoriei Medgidia și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauză, urmând ca inculpatul C. P. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare.
În conformitate cu art. 71 alin. 2 Cod penal a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a Cod penal, iar în conformitate cu art. 88 alin. 1 Cod penal i-a fost dedusă acestuia din pedeapsa rezultantă astfel aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu 16.03.2013 la zi.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală, a fost menținută, ca fiind legală și temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului C. P., s-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părții vătămate S. V. M., iar în conformitate cu dispozițiile art. 189 alin. 1 și art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus în privința cheltuielilor judiciare datorate statului.
Soluția a rămas definitivă la data de 21.10.2013 prin Decizia penală nr. 1357/2013 a Curții de Apel G., fiind confirmat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1463/22.10.2013.
Prin hotărârea penală menționată s-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 16.03.2013, inculpatul C. P. s-a deplasat în municipiul G., cu intenția de a vizita un prieten. Constatând că acesta nu se afla la domiciliu, inculpatul a mers în zona gării, ajungând în cele din urmă lângă Spitalul CFR, unde s-a hotărât să sustragă diverse bunuri. În executarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul C. P. a pătruns în interior profitând de neatenția personalului de pază, a urcat la etajul 2 și a pătruns într-unul din saloane. De aici a luat o poșetă aparținând părții vătămate S. V. M., care venise în vizită la mama sa, internată în spitalul amintit.
După însușirea bunului, inculpatul a mers în zona falezei Dunării, unde a controlat conținutul poșetei, constatând că în interior se aflau două telefoane mobile, un portofel în care se aflau acte de identitate și diverse bunuri. Între timp, partea vătămată, împreună cu soțul acesteia au apelat unul din cele două telefoane, astfel că inculpatul a răspuns la apel și a negociat returnarea poșetei de plata sumei de 210 lei, ce urma să fie lăsată în zona P. de A. – Trei Star, într-un tomberon de gunoi. Soțul părții vătămate (care în acest timp alertase organele de poliție) a plasat suma de bani în coșul de gunoi indicat, iar imediat după ridicarea acesteia C. P. a fost prins și imobilizat de către organele de poliție.
Cauza penală în discuție a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.04.2013 și a fost soluționată în două termene de judecată; astfel, la termenul din 15.05.2+013 s-a dispus amânarea soluționării cauzei pentru 26.06.2013 în vederea atașării unor sentințe penale vizând antecedentele penale ale inculpatului (sentințele penale nr. 2633/2012 a Judecătoriei Medgidia, respectiv 38/2012 a Judecătoriei M.), iar la termenul de judecată din 26.06.2013 au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, pronunțarea fiind amânată la data de 05.07.2013.
La termenul de judecată din 26.06.2013 inculpatul C. P. a formulat în scris o cerere de strămutare a cauzei, invocând afecțiuni medicale de care suferă, precum și mențiunile din „cazierul fals” emis în privința sa.
Față de aceste aspecte, s-au făcut cunoscute următoarele: în legătură cu fișa de cazier judiciar a condamnatului petent C. P. (filele 41-43 dosar urmărire penală) evidențiind 14 condamnări anterioare și multiple sancțiuni administrative, preponderent pentru infracțiuni contra patrimoniului, nu este semnalat faptul că ar fi fost declarată falsă în cadrul vreunei proceduri judiciare; de altfel, petentul în cauză nu duce în discuție, la modul concret, ce anume ar constitui un fals în cazierul său.
Analizând actele și lucrările dosarului, considerăm că cererea de strămutare a judecării cauzei penale nr._ a Judecătoriei G., formulată de petentul C. P., este nefondată.
Conform art. 55 Cod procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la Curtea de Apel competentă la o altă curte de apel, iar Curtea de apel strămută judecarea unei cauze de la un tribunal sau, după caz, de la o judecătorie din circumscripția sa la o altă instanță de același grad din circumscripția sa, în cazul în care imparțialitatea judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii publice ori când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv printre judecători, ori procurori, asistenți judiciari sau grefierii instanței.
Considerăm că în speță nu este incident niciunul din cazurile care ar impune strămutarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G..
De altfel, cauza a cărei strămutare s-a solicitat a fost între timp soluționată definitiv.
Motivele invocate de petent („mențiunile false din cazier”) nu impun strămutarea judecării cauzei. De altfel, petentul nu aduce în discuție, la modul concret, ce anume ar constitui un fals în cazierul său.
Așa cum s-a arătat, cererea de strămutare poate fi admisă doar în situația incidenței cazurilor reglementate de art. 55 Cod procedură penală.
Neexistând nici un motiv care să constate întemeiată cererea de strămutare, evident că nici hotărârea definitivă dată în dosarul a cărui strămutare se cere nu poate fi desființată.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondată cererea formulată de petentul C. P. privind strămutarea judecării cauzei penale ce a format obiectul dosarului_ al Judecătoriei G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondată, cererea formulată de petentul C. P. (fiul lui N. și V., născut la data de 17.03.1967 în ., CNP_, domiciliat în ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) privind strămutarea judecării cauzei penale ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul C. P. la plata sumei de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru petent (avocat S. Clemansa), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului G..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE,
D. L. C.
Grefier,
Red. D.L. Constantinescu22.11.2013
Tehnored. G.V./2 ex./06.12.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
