Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 219/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 17-09-2013 în dosarul nr. 7738/91/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 219/A
Ședința publică din data de 17 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. - judecător
Judecător - D. L. C.
Grefier - G. V.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL V., inculpatul G. P., domiciliat în București, ., nr. 1, ., sector 6, și de partea civilă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în mun. Focșani ., județul V., împotriva sentinței penale nr. 342 din 15.02.2011 a Tribunalului V..
Dezbaterile eu avut loc în ședința publică din data de 03.09.2013 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 09.09.2013, la data de 13.09.2013, apoi la data de 17.09.2013.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 51 din 08 martie 2013 pronunțată de Tribunalul V., conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, au fost achitați inculpații G. P. și D. G. pentru infracțiunile de evaziune fiscala si folosirea bunurilor societății în interes personal, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 si art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata, întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
Conform art.11 pct.2 lit. b raportat la art. 10 lit. f si art. 284 Cod procedura penala, coroborat cu art. 131 alin. 1 Cod penal, s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabila a parții vătămate . Balotești împotriva inculpaților G. P. si D. G., pentru infracțiunile de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, întrucât plângerea prealabila a fost tardiv formulata, ceea ce echivalează cu lipsa plângerii prealabile.
Au fost obligați în solidar cei doi inculpați sa plătească despăgubiri civile către partea civila . Focșani, societate aflata in insolvență, reprezentata de lichidator KHEOPS IPURL Focșani suma de 110.000 lei, despăgubiri civile (reprezentând contravaloarea celor 22 facturi fiscale nepersonalizate încasate de cei doi inculpați).
S-au respins, ca nefondate, celelalte despăgubiri civile solicitate de partea civila . Focșani.
S-au respins, ca nefondate despăgubirile civile solicitate de partea civila Agenția Naționala de Administrare Fiscala, respectiv sumele de 17.563 lei TVA si 7.489 lei impozit pe profit, plus dobânda legala calculata până la achitarea integrala a debitului.
S-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă . Balotești.
Conform art. 353 Cod procedură penală, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra apartamentului situat in mun. Suceava, ., ., ., măsura instituita prin Încheierea Judecătoriei Focșani din 29.06.2010 pronunțata in dosarul nr._/231/2009.
S-a dispus anularea celor 22 facturi fiscale nepersonalizate semnate de inculpatul G. P., cu numerele de la 111 la 132 toate din ianuarie 2008 si a chitanțelor cu numerele de la 111 la 132 toate din ianuarie 2008 semnate de inculpatul D. G..
Conform art. 192 pct. 1 lit. c Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G. P. să plătească statului suma de 800 lei si inculpatul D. G. să plătească statului suma de 1.100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de cate 300 lei pentru fiecare inculpat reprezintă onorariu pentru apărători din oficiu in primul ciclu procesual, conform delegațiilor de la filele 26 si 42 dosar instanța de fond si suma de 300 lei pentru inculpatul D. G. reprezintă onorariu pentru apărător din oficiu in rejudecare (delegația de la fila 15 dosar tribunal), sume ce s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul V. nr. 1941/P/28.12.2009, s-a dispus punerea in mișcare a acțiunii penale si trimiterea in judecata a inculpaților: G. P. și D. G., ambii pentru infracțiunile de: evaziune fiscala sub forma neînregistrării in contabilitate a unor facturi, ceea ce a avut ca urmare sustragerea de la plata obligațiilor fiscale către stat, folosirea, cu rea-credință, a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect si abuz de încredere, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 republicata, art. 272 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata si art. 213 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut in actul de sesizare ca ambii inculpați, in calitate de asociați ai . Focșani au emis si semnat un număr de 31 facturi fiscale si chitanțele aferente acestora, fără a avea acest drept, au încasat contravaloarea facturilor, bani pe care i-au folosit in interes personal, iar facturile si chitanțele nu le-au înregistrat in contabilitate, prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 7.489 lei reprezentând impozit pe profit si 17.563 lei TVA, au folosit bunurile societății in interes personal, creând acesteia un prejudiciu in suma de 981.585 lei si totodată au refuzat sa restituie bunurile închiriate de la . Balotești, județul Ilfov, in valoare de 23.540 lei.
Cauza a parcurs un prim stadiu de judecata, fiind soluționata inițial de Judecătoria Focșani prin sentința penala nr. 342/15.02.2011.
Prin aceasta s-a dispus, printre altele, condamnarea ambilor inculpați la pedeapsa rezultanta de cate 1 an si 6 luni închisoare, pentru cele trei infracțiuni pentru care au fost trimiși in judecata, cu suspendarea condiționata a executării acestora, in condițiile art. 81, 82 Cod penal.
Au fost obligați inculpații in solidar sa plătească despăgubiri civile către: A.N.A.F- București sumele de 17.563 TVA si 7.489 lei impozit pe profit; . Balotești suma de 22.598 euro sau echivalentul in lei la data plații, reprezentând chirie pentru bunurile închiriate si către . Focșani, prin lichidator judiciar . Focșani suma de 448.291 lei, despăgubiri civile.
S-a dispus anularea facturilor emise de inculpați fără drept si ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra imobilului situat in mun. Suceava, ., ., . ca acesta nu este proprietatea inculpatului D. G..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul G. P. si partea civila C. I., acesta din urma fiind administratorul societății la care cei doi inculpați erau asociați, respectiv . Focșani si cel care, de altfel, a si sesizat organele de urmărire penala cu această plângere.
Prin decizia penala nr. 527/R din 09.04.2012 Curtea de Apel G. a admis recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani si inculpatul G. P., a casat sentința penala recurata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Prin aceeași decizie s-a dispus respingerea, ca inadmisibil a recursului declarat de partea civila Cimpoiesu I., reținându-se ca acesta a solicitat obligarea celor doi inculpați la plata unei sume de bani către el si nu către societatea la care el era administrator, dar ca intre timp societatea . Focșani a intrat in insolvență si s-a dispus ridicarea de la administratorul Cimpoiesu I. a dreptului de administrare a societății, astfel că acesta nu putea declara recurs nici in nume propriu, nici in numele societății, aceasta având desemnat lichidator.
Instanța de control judiciar a reținut, în considerentele deciziei de casare ca in speța sunt incidente prevederile art. 38515 alin. 1 pct. 2 lit. c in referire la art. 3859alin. 1 pct. 9 Cod procedura penala, întrucât instanța de fond nu a argumentat in fapt si in drept hotărârea pronunțata, nerăspunzând exigentelor disp. art. 356 Cod procedura penala si încălcând dreptul inculpaților la un proces echitabil, drept conferit de disp. art. 6 din CEDO.
În rejudecare, cauza a fost înregistrata din nou la Judecătoria Focșani, dar având in vedere modificările aduse codului de procedura penala in materia competentei materiale a tribunalelor prin Legea nr. 202/2010, in sensul in care s-a prevăzut expres ca infracțiunile prev. de art. 9 din Legea nr. 241/2005 sunt judecate in prima instanța de tribunale, prin sentința penala nr. 1902/09.11.2012 a Judecătoriei Focșani s-a dispus declinarea competentei in favoarea acestei instanțe.
În rejudecare, tribunalul a avut in vedere limitele impuse de decizia de control judiciar si faptul ca prin decizia de casare au fost menținute actele procedurale efectuate în cauza până la termenul din 15.02.2011, care coincide cu data pronunțării primei sentințe in cauza. În acest sens nu s-a mai dispus reluarea cercetării judecătorești.
Având in vedere că recursul declarat de Cimpoiesu I. a fost respins ca inadmisibil, in rejudecare acesta nu a mai fost citat, întrucât el nu mai reprezenta societatea F. S. SRL Focșani, la care fusese administrator, ci aceasta este reprezentata prin lichidator, astfel după cum s-a dispus prin sentința de intrare a societății in insolvență.
De asemenea, deși inculpatul D. G. nu a declarat recurs in cauza, instanța de rejudecare s-a pronunțat si in privința acestuia, având in vedere motivele de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani, care îi privesc pe ambii inculpați, dar si dispozitivul deciziei de casare, prin care s-a făcut mențiunea expresă că s-a admis recursul Parchetului si în privința inculpatului D. G..
În prima judecată a cauzei s-a constituit parte civilă Agenția Naționala de Administrare Fiscala cu sumele de 17.563 lei TVA si 7489 lei impozit pe profit, solicitând si dobânzile calculate pana la achitarea integrala a prejudiciului.
S-a mai constituit parte civila in cauza . Balotesti cu suma de 22.598 euro, suma care reprezintă chiria datorata pentru lipsa de folosința a bunurilor nereturnate la timp, conform contractului de închiriere nr. 1197/24.09.2009, pentru perioada decembrie 2007-aprilie 2009.
A mai solicitat despăgubiri civile partea civila . Focșani, prin administratorul Cimpoiesu I. (conform înscrisului de la fila 68 dosar prima instanța), astfel: suma de 155.000 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății prin încasarea acestei sume si nedepunerea ei in contul societății, prin emiterea, fără drept, a celor 31 facturi fiscale, fiecare în valoare de cate 5.000 lei si suma de 293.291 lei, reprezentând suma cu care Cimpoiesu I. a creditat societatea.
În consecința, Cimpoiesu I. a solicitat suma totala de 448.291 lei, susținând ca aceasta suma o solicita pentru societatea . Focșani.
Același Cimpoiesu I. a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile aparținând celor doi inculpați, pana la acoperirea sumei cerute, de 448.291 lei, cerere care i-a fost admisa in parte prin încheierea Judecătoriei Focșani din 29.06.2010, prin care s-a dispus, in temeiul art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea unui sechestru asigurator asupra unui apartament situat in mun. Suceava, ., ., . ca acesta este proprietatea inculpatului D. G..
În cursul urmăririi penale ambii inculpați au fost audiați. Aceștia nu au recunoscut decât că au emis si semnat un număr de 22 facturi fiscale, adică inculpatul G. P. le-a semnat, iar chitanțele aferente acestora au fost semnate de inculpatul Dubatufca G., însă nu au recunoscut că au încasat si contravaloarea acestora si că au folosit banii in interes personal, susținând că nu au primit nicio suma de bani de la E. A., administratorul societății . București.
Inculpatul G. P. a mai precizat ca deși a întocmit cele 22 facturi fiscale, si nu 31 așa cum a susținut acuzarea, după semnarea acestora le-a predat administratorului societății F. S., respectiv lui Cimpoiesu I., dar acesta a refuzat sa le înregistreze in contabilitate susținând ca sunt emise ilegal.
În faza de cercetare judecătorească inculpatul D. G. nu s-a prezentat, rezultând că este plecat in Italia.
Inculpatul G. P. a fost audiat si la instanța si si-a menținut declarațiile din cursul urmăririi penale.
Referitor la acuzația de folosirea bunurilor societății in scop personal, inculpatul G. P. a susținut ca bunurile societății care au fost folosite la edificarea construcției din . au fost utilizate cu acordul administratorului societății, Cimpoiesu I., dar chiar daca nu ar fi avut acordul acestuia, pentru aceasta fapta el nu poate fi tras la răspundere penala, pentru ca nu îndeplinește niciuna dintre funcțiile cerute de textul incriminator, cel prevăzut de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, respectiv administrator, fondator, director sau reprezentantul legal al societății.
Cu privire la infracțiunea de abuz de încredere, inculpatul G. P. a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a tardivității plângerii prealabile. A susținut că pentru aceasta infracțiune este necesară o plângere prealabila a persoanei vătămate care se introduce la organul judiciar in termen de 2 luni din momentul in care aceasta l-a cunoscut pe făptuitor, că în speță momentul față de care se calculează acest termen este 26.03.2008 când inculpații ar fi refuzat restituirea bunurilor închiriate, iar plângerea prealabila a fost introdusa la data de 09.12.2008, peste termenul de 2 luni.
Din examinarea coroborata a materialului probator administrat în cauza, tribunalul a reținut că situația de fapt reținută in actul de sesizare coincide, in mare parte, cu ceea ce s-a întâmplat in realitate intre parți (mai precis intre administratorul . Focșani, Cimpoiesu I. si cei doi inculpați, asociați la aceeași firma), dar ca aceste fapte fie nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși in judecata, fie plângerea formulata pentru infracțiunea prev. de art. 213 Cod penal a fost tardiv introdusa, ceea ce echivalează cu lipsa plângerii prealabile.
Societatea comerciala . Focșani a fost înființata inițial de Cimpoesu I., in calitate de asociat unic, conform actului constitutiv si statutului nr. 938/18.07.2005.
Ulterior au fost primiți in societate si inculpații D. G. si G. P., in calitate de asociați, conform actului constitutiv din 20.11.2007.
Conform art. 13 din Statutul societatii, aceasta era administrata de Cimpoesu I., acesta reprezentând societatea cu puteri depline, mandatul sau fiind valabil pe toata durata existentei societatii. Atribuțiile principale ale administratorului sunt cuprinse in art. 13 din statutul societății.
Prin cererea introductiva nr. 16.416 din 26.08.2008 Direcția Generala a Finanțelor Publice V. a solicitat deschiderea procedurii insolventei simplificate împotriva societății . Focsani, iar prin sentința civila nr. 495/18.06.2009 Tribunalul V. a dispus trecerea debitorului . Focșani in procedura simplificata a insolvenței, dizolvarea acestei societăți si ridicarea dreptului de administrare al debitorului.
Prin aceeași sentința a fost desemnat lichidator . Focșani.
La data de 20.11.2007 societatea . Focșani a încheiat, prin administratorul sau, Cimpoesu I., contractul de antrepriza nr. 106/2007 cu . București, reprezentata prin administrator E. A., prin care prima societate se obliga sa execute, cu scule proprii o construcție cu destinația de . orașul Predeal, .. 12, județul B..
După încheierea contractului, s-au efectuat lucrări la construcția respectiva pana in jurul datei de 20.12.2007, când acestea au fost sistate datorita instabilității solului. P. la aceasta data beneficiarul lucrării nu efectuase nicio plata către executant.
În jurul datei de 10.01.2008 administratorul societății, Cimpoesu I. a plecat din Predeal, revenind in orașul Focșani, la plecare lăsând in apartamentul in care locuise împreuna cu cei doi inculpați un număr de 40 facturi fiscale personalizate întocmite de contabila Ghiorma F., către beneficiarul construcției, . București, fiecare in valoare de cate 5.000 lei reprezentând prestări servicii manopera conform contractului nr. 1, urmând ca la întoarcere sa le predea beneficiarului.
În actul de sesizare, s-a reținut că după plecarea administratorului Cimpoesu I. din Predeal si sistarea lucrărilor pe . Predeal, cei doi inculpați ar fi stabilit o înțelegere cu administratorul firmei . București, E. A., sa execute lucrări de construcție la un alt . pe . despre care administratorul Cimpoesu I. nu ar fi avut cunoștința.
S-a mai reținut de acuzare ca lucrările efectuate la aceasta din urma locatie au fost executate cu utilajele firmei la care inculpații erau asociati, acestia folosind practic bunurile societății . Focsani in interesul lor personal, ca cele 22 facturi fiscale nepersonalizate si cele 9 facturi fiscale personalizate, precum si chitanțele eferente acestora au fost emise pentru lucrarile efectuate la aceasta din urma adresa, respectiv . Predeal, fara știrea si acordul administratorului societății, acesta din urma cunoscând doar despre lucrările efectuate pe . Predeal si ca banii aferenți celor 31 facturi fiscale emise au fost încasați si folosiți in interes personal de cei doi inculpați si nu au fost depuși in contul societății la care inculpații erau asociați.
Cele 31 facturi fiscale nu au fost înregistrate in contabilitatea firmei F. S. Focsani, ci doar in contabilitatea firmei beneficiare a lucrărilor din București, Gerrom Total si prin aceasta neînregistrare a veniturilor in contabilitate s-a cauzat o paguba bugetului de stat in suma de 17.563 lei TVA si 7.489 lei impozit pe profit.
Pe de alta parte, societatea . Focșani a încheiat cu societatea . Balotesti, contractul de închiriere cu opțiune de cumpărare nr. 1197/24.09.2007, prin care prima societate lua spre folosința temporara, pe un termen de 3 luni începând cu data semnării contractului bunurile care fac parte din anexa 1 la contract, respectiv schele metalice si alte utilaje necesare la executarea de lucrări de construcții, aceste bunuri putând fi si cumpărate la expirarea termenului daca societatea își exprima acordul in acest sens.
Datorita încălcării unor clauze contractuale de către . Focsani, societatea Building E. i-a trimis primeia mai multe notificări, prin care solicita restituirea bunurilor si plata chiriei restante, iar la data de 26.03.2008 s-a constatat refuzul inculpaților de a restitui bunurile, sens in care societatea care a închiriat bunurile a formulat plângere penala pentru infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, plângere înregistrata la P. de pe lângă Judecătoria Focșani sub nr. 1941/P din 09.12.2008.
Tribunalul a reținut ca faptele de evaziune fiscala si folosirea bunurilor societății in interes personal nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
În privința infracțiunii de evaziune fiscala, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, tribunalul retine ca, pe de o parte, lipsește calitatea ceruta de lege inculpaților pentru a răspunde penal in calitate de autori ai acestei infracțiuni, iar pe de alta parte nu este îndeplinita latura subiectiva a infracțiunii, aceea a intenției directe, calificata prin scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Sub primul aspect, se constata ca deși subiectul activ al infracțiunii de evaziune fiscala in forma reținuta de acuzare poate fi orice persoana care îndeplinește condițiile pentru a răspunde penal, in situația in care fapta este săvârșită prin neevidențierea in contabilitate a veniturilor realizate, subiect activ nu poate fi decât o persoana cu atribuții financiar-contabile, deci calificat.
Pe de alta parte, potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea si conducerea contabilității revine administratorului.
S-a arătat că în speța, inculpații G. P. si Dubatufca G. au avut doar calitatea de asociați in cadrul . Focșani, calitate in care nu aveau nici obligația de a evidenția in contabilitate veniturile realizate si nici pe aceea de a răspunde de organizarea si conducerea contabilității.
Sub al doilea aspect, forma de vinovăție sub care se săvârșește aceasta infracțiune este intenția directa, calificata prin scop, fapta săvârșindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale către stat.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de constatare tehnico-științifica grafica nr._/29.09.2008, a rezultat ca inculpatul G. P. a semnat doar 22 facturi fiscale, din cele 31 pretinse de acuzare, iar celalalt inculpat, Dubatufca G. a semnat cele 22 de chitanțe aferente acestora.
S-a mai arătat că cele 22 facturi fiscale si chitanțele aferente au fost emise de cei doi inculpați in perioada 08.01.-31.01.2008 si toate acestea au fost predate administratorului firmei, Cimpoesu I., pentru a fi înregistrate in contabilitate la data de 14.02.2008, așa cum chiar Cimpoesu I. a recunoscut, recunoaștere care se coroborează cu declarațiile martorilor G. B., G. F.-contabila firmei si E. A.-administratorul formei cocontractante).
Mai mult, cele 22 facturi fiscale semnate de inculpatul G. P. au fost înregistrate in contabilitatea firmei beneficiare a lucrărilor, . București, așa cum a recunoscut administratorul acesteia, E. A..
S-a apreciat că împrejurarea că administratorul firmei F. S., Cimpoesu I. a refuzat să înregistreze aceste facturi in contabilitatea firmei, motivând ca sunt emise fără drept de inculpați si ca aceștia nu au depus in contul societății contravaloarea facturilor, nu le poate fi imputata inculpaților, prin acuzarea lor de evaziune fiscala.
Aceasta situație este confirmata si de raportul de inspecție fiscală efectuat de DGFP V. (filele 392-397 dosar u.p), prin care societatea a fost sancționata contravențional tocmai pentru refuzul administratorului Cimpoesu I. de a înregistra in contabilitate aceste facturi fiscale.
Prin urmare, având in vedere ca inculpații au predat facturile fiscale administratorului societății in vederea înregistrării lor in contabilitate, facturi care au fost înregistrate si in contabilitatea celeilalte firme, Gerrom Total București, s-a apreciat că nu se poate susține întemeiat ca inculpații au intenționat sa ascundă aceste operațiuni comerciale ori veniturile realizate din acestea.
Pentru acestea, instanța a reținut că inculpații nu au acționat cu intenția de a ascunde veniturile realizate in scopul de a se sustrage de la obligațiile fiscale către stat si in consecința nefiind realizata latura subiectiva, fapta inculpaților nu îndeplinește toate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscala.
În consecință, pentru aceasta infracțiune, instanța a dispus achitarea inculpaților, conform art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Instanța a reținut ca inculpații au emis si semnat doar 22 facturi fiscale si chitanțele aferente din cele 31 cât a susținut acuzarea, pentru ca la dosarul de urmărire penala nu exista vreo dovada ca inculpații ar fi semnat si celelalte 9 facturi personalizate emise de F. S. Focșani către Gerrom Total București.
Pe de o parte in raportul de constatare grafica aceste 9 facturi fiscale nu au fost examinate pentru a se concluziona cine le-a semnat, iar pe de alta parte administratorul Gerrom Total Bucuresti, E. A. a declarat ca acestea au fost semnate si emise de administratorul Cimpoesu I., deși acesta din urma nu a recunoscut ca le-a emis. In lipsa altor dovezi, instanța nu a reținut că si aceste 9 facturi fiscale personalizate si chitanțele aferente acestora au fost emise si semnate tot de cei doi inculpați.
În ce privește infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, instanța a reținut că pentru aceasta nu este realizata latura obiectiva sub aspectul calității subiectului activ, acesta trebuind să fie calificat si anume circumstanțiat de textul ce incriminează fapta.
Textul prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 incriminează fapta fondatorului, administratorului, directorului sau reprezentantului legal al unei societăți, de a se folosi de bunurile societății in scop personal.
În speța, cei doi inculpați au avut doar calitatea de asociați ai . Focșani si nu au îndeplinit vreuna dintre funcțiile enumerate de textul de lege. Fondatorul societății a fost si administratorul acesteia, Cimpoesu I. si tot el reprezintă si societatea, iar funcția de director nu a fost îndeplinita de niciunul dintre inculpați.
Aceasta infracțiune ar fi constat in aceea ca inculpații, fără știrea si acordul administratorului Cimpoesu I. ar fi folosit utilajele societății la executarea lucrărilor din . Predeal, lucrări care ar fi fost contractate de inculpați, fără știrea administratorului si in defavoarea firmei. Insa din declarația administratorului societății beneficiare a lucrărilor, E. A. rezulta ca administratorul Cimpoesu I. avea cunoștința si despre lucrările efectuate la aceasta locație, realizarea acestora fiind contractata chiar de el.
In aceasta situație si având in vedere ca pentru aceste lucrări au fost emise cele 22 facturi fiscale si chitanțele aferente, s-a apreciat că nu se poate susține ca inculpații au acționat într-un interes contrar intereselor societății, întrucât contravaloarea acestor lucrări urma sa fie încasata tot de societate.
S-a arătat că rezultă ca nici in aceasta situație inculpații nu au acționat cu forma de vinovăție ceruta de lege –intenția directa – ceea ce înseamnă că nici pentru aceasta infracțiune nu este realizată latura subiectivă.
Pentru acestea instanța a dispus achitarea inculpaților si pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata, conform art. 11 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. d Cod procedura penala.
Referitor la infracțiunea de abuz de încredere, care a constat în aceea ca inculpații ar fi refuzat sa restituie părții civile . Balotesti, bunurile închiriate de aceasta, tribunalul a reținut că plângerea prealabila a fost tardiv introdusa, ceea ce echivalează cu lipsa acesteia, care constituie o cauza care înlătura răspunderea penală.
Potrivit art. 213 alin. 2 Cod penal, pentru infracțiunea de abuz de încredere, atunci când bunul este proprietate privata, acțiunea penala se pune in mișcare la plângerea prealabila a persoanei vătămate, iar potrivit art. 284 alin. 1 Cod procedura penala, in cazul infracțiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plângere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vătămata a știut cine este făptuitorul.
Pe de alta parte, potrivit art. 131 alin. 1 Cod penal, in cazul infracțiunilor pentru care punerea in mișcare a acțiunii penale este condiționata de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămata, lipsa acestei plângeri înlătura răspunderea penală, iar practica judiciara a statuat ca tardivitatea introducerii unei plângeri prealabile echivalează cu lipsa acesteia.
În speță, partea vătămata . Balotești a închiriat unele utilaje care se folosesc in construcții către . Focșani la data de 24.09.2007 cu termen de restituire la 3 luni, sau posibilitatea prelungirii acestui termen ori cea a cumpărării bunurilor închiriate.
Întrucât societatea F. S. Focsani, la expirarea perioadei de închiriere, nu si-a manifestat niciuna dintre opțiunile pe care le avea, firma care a închiriat bunurile a somat-o sa le restituie si sa plătească contravaloarea chiriei.
La data de 26.03.2008, conform procesului verbal încheiat cu acea ocazie, s-a constatat refuzul inculpaților de a restitui bunurile, sens in care societatea vătămata a formulat plângere penala pentru infracțiunea de abuz de încredere, prev. de art. 213 Cod penal, plângere înregistrata la P. de pe lângă Judecătoria Focșani sub nr. 1941/P din 09.12.2008.
S-a arătat că se poate constata cu ușurința ca termenul de 2 luni in care persoana vătămata trebuia sa introducă plângerea prealabila a fost cu mult depășit, situație echivalata in practica judiciara cu lipsa plângerii prealabile.
Întrucât lipsa plângerii prealabile este o cauza care înlătura răspunderea penala, tribunalul a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaților pentru aceasta infracțiune, conform art. 11 pct. 2 lit. b coroborat cu art. 10 lit. f Cod procedură penală.
În soluționarea laturii civile, tribunalul a reținut că pentru paguba creata parții civile . Balotesti, având în vedere soluția pronunțată pe latură penală, devin incidente disp. art. 346 alin. 4 Cod procedura penala, in sensul ca acțiunea civila exercitata de aceasta parte civila va fi lăsata nesoluționata, pentru ca aceasta să se poată îndrepta pe cale civila separata împotriva vinovaților de producerea pagubei, pentru recuperarea acesteia.
În privința despăgubirilor civile solicitate de partea civila . Focșani, instanța a acordat acesteia doar contravaloarea celor 22 facturi fiscale si chitanțe semnate de inculpați, celelalte despăgubiri civile nefiind cauzate de faptele inculpaților, deci nu exista raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Astfel, deși niciunul dintre inculpați nu a recunoscut ca a primit contravaloarea celor 22 facturi fiscale emise de la beneficiarul lucrării . București, instanța a reținut că această dovadă a fost făcută cu însăși chitanțele emise si semnate de inculpatul Dubatufca G. si cu declarația administratorului firmei beneficiare, E. A., care a declarat ca el a predat banii care reprezintă contravaloarea celor 22 facturi fiscale nepersonalizate către cei doi inculpați.
Știut fiind ca dovada plății se face cu chitanța, acestea fiind semnate si emise de inculpatul Dubatufca G. si având in vedere si declarația celui care a făcut plata, tribunalul a reținut că cei doi inculpați au încasat contravaloarea celor 22 facturi fiscale emise si au folosit banii in interes personal, devreme ce aceștia nu au fost depuși in contul societății.
În consecința, inculpații au fost obligați in solidar la plata contravalorii celor 22 facturi fiscale către partea civila . Focșani, avându-se in vedere ca fiecare factura era in valoare de 5.000 lei.
Pentru celelalte 9 facturi fiscale personalizate, s-a arătat că nu s-a făcut dovada ca au fost emise ori semnate de vreunul dintre inculpați, dimpotrivă exista indicii ca acestea au fost emise de administratorul Cimpoesu I., astfel că s-a apreciat că inculpații nu pot fi obligați la contravaloarea acestora, eventuala paguba nefiind produsă de activitatea lor.
Despăgubirile civile solicitate de partea civila ANAF au fost respinse, ca nefondate, întrucât nici acest prejudiciu nu a fost cauzat de faptele inculpaților. Cum s-a arătat anterior, in speța s-a dovedit ca inculpații au emis fără drept un număr de 22 facturi fiscale si chitanțele aferente acestora dar ca au depus aceste facturi la persoana care răspunde de organizarea contabilității, respectiv le-a predat administratorului Cimpoesu I..
S-a arătat că eventuala paguba a fost cauzata bugetului de stat prin neînregistrarea acestor facturi in contabilitate, or, inculpații nu aveau obligația de a înregistra aceste facturi in contabilitatea firmei pentru a putea fi ținuți de repararea pagubei.
În plus, despăgubirile solicitate de ANAF au fost calculate pentru contravaloarea unui număr de 31 facturi fiscale, de care au fost acuzați inculpații ca le-au semnat, dar așa cum s-a dovedit si motivat anterior, inculpații au emis doar 22 facturi fiscale.
S-a dispus anularea celor 22 facturi fiscale si chitanțele aferente acestora, emise fără drept de cei doi inculpați si s-a ridicat sechestrul instituit asupra unui apartament situat in mun. Suceava, întrucât s-a dovedit că bunul nu este proprietatea inculpatului Dubatufca G..
Văzând și disp. art. 189-191 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, efectuate in ambele faze ale procesului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul G. P. și partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice V..
P. de pe lângă Tribunalul V., prin motivele scrise, a criticat hotărârea pronunțată pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul soluției de achitare a inculpaților G. P. și D. G. pentru săvârșirea celor două infracțiuni prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/_ și art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
S-a considerat că inculpaților ar fi trebuit să li se rețină calitatea de autori ai infracțiunii de evaziune fiscală întrucât au acționat în numele societății, au făcut activități specifice reprezentanților societății respective, au angajat patrimoniul Societății . Focșani în relații comerciale care sunt generatoare de impozite și taxe.
S-a mai arătat că în situația în care instanța ar fi ajuns la o altă concluzie în urma administrării probatoriului referitoare la activitatea desfășurată de cei doi inculpați, în sensul că nu pot fi autori ai infracțiunii, ar fi trebuit să se constate că erau doar administratori în fapt și în aceste condiții, ar fi putut să se rețină săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.
Pe de altă parte, tot legat de această infracțiune, s-a mai susținut că atunci când s-au pus concluzii prima dată în recurs, s-a invocat că inculpații dacă nu vor putea să răspundă ca autori, ar putea răspunde pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 din Legea 241/2005 – instanța neavând în vedere acest aspect. S-a invocat că ar fi trebuit pusă în discuție eventual această schimbare de încadrare la fond și nu direct în calea de atac.
Cu privire la săvârșirea celeilalte infracțiuni s-a arătat că, având calitatea de reprezentant legal al societății, cei doi inculpați ar putea să răspundă pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 32/1990. Astfel, s-a susținut că se impunea condamnarea acestora pentru infracțiunea susmenționată, comiterea acesteia constând în transportarea schelelor metalice aflate în patrimoniul societății, fără acordul administratorului C. I., la o altă lucrare pentru care au perceput sume de bani pe care și le-au însușit - rezultând în mod cert că cei doi inculpați s-au folosit de bunurile societății, prejudiciindu-i interesele, în scop personal.
Suplimentar, au fost invocate și alte motive ce vizează nelegalitatea hotărârii pronunțată, respectiv:
- Lipsa de procedură atât cu inculpatul D. G., cât și cu partea civilă T. R.-G.. S-a arătat că inculpatul D. G., fiind plecat din țară, trebuia citat și prin afișare la ușa consiliului local de la locul săvârșirii infracțiunii.
De asemenea, s-a mai arătat că se impunea și citarea părții civile T. R. G. – instanța nepronunțându-se cu privire la cererea de constituire parte civilă formulată de acesta atât la urmărirea penală, cât și în instanță.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
- Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost acela că nu au fost respectate dispozițiile art. 385 Cod procedură penală, și anume, dispozițiile deciziei de casare 527 din 09.04.2012 a Curții de Apel G., nefăcându-se o cercetare judecătorească corespunzătoare. S-a invocat că nu au fost audiați cu privire la toate împrejurările cauzei martorii C. I. și E. A..
Totodată, s-a mai arătat că motivarea hotărârii e contradictorie, întrucât instanța a anulat cele 22 de facturi, deși a reținut că puteau să fie înregistrate, a obligat inculpații către societate, deși i-a achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990.
De asemenea, în ceea ce privește cele 9 facturi reținute prin rechizitoriu ca fiind falsificate, aflate la filele 201-218 dosar urmărire penală, s-a arătat că ar fi putut fi expertizate.
Totodată, s-a considerat că instanța trebuia să manifeste rol activ, impunându-se atașarea la dosar a unor acte, invocându-se că nu rezultă soarta dosarului_, format ca urmare a solicitării de anulare a procesului-verbal prin care a fost aplicată amenda contravențională de 1.400 RON pentru neînregistrarea facturilor.
Pentru toate acestea, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Inculpatul G. P. a criticat hotărârea pronunțată pe motive de nelegalitate în ceea ce privește latura civilă. Astfel, s-a considerat că în mod greșit prima instanță l-a obligat către partea civilă . Focșani la plata sumei de 110.000 lei în solidar cu inculpatul D. G., o astfel de soluție nefiind susținută de niciuna din probele aflate la dosar și totodată s-a arătat că temeiul juridic al obligării lipsește.
Partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice V. a criticat soluția pe motive de nelegalitate și netemeinicie – solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 25.052 lei, reprezentând impozit pe profit și TVA.
S-a susținut că prejudiciul cauzat prin activitatea infracțională a inculpaților este cert, fiind constatat prin actele de control necontestate.
Apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul G. P. și partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice V. sunt fondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea instanței de fond este nelegală.
Nelegalitatea hotărârii primei instanțe are la bază incidența unei cauze de nulitate ce nu poate fi înlăturată în calea de atac a apelului, impunându-se anularea (desființarea) acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru motivele pe care le vom arătat în continuare.
Potrivit art. 291 alin. 1 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile au fost legal citate și procedura este îndeplinită.
De asemenea, potrivit art. 177 alin. 4 Cod procedură penală „Dacă nu se cunoaște adresa unde locuiește învinuitul sau inculpatul și nici locul său de muncă, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială s-a săvârșit infracțiunea”.
În speță, din actele dosarului, rezultă că inculpatul D. G. e plecat din țară, față de acesta nefiind respectate dispozițiile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală. În hotărârea anterioară, cu ocazia judecării cauzei în fond, respectiv la prima judecată – fila 188 (sentința penală 342/2011 a Judecătoriei Focșani), cât și atunci când s-a judecat cauza în recurs și s-a pronunțat decizia 527/2012 a Curții de Apel G. (cauza a mai parcurs un ciclu procesual) s-a dispus citarea inculpatului D. G. și prin afișare la ușa Consiliului Local Focșani.
Or, la ultima judecată, când s-a pronunțat sentința atacată, acesta nu a mai fost citat în această modalitate, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 177 alin. 4 Cod procedură penală, cauza fiind soluționată cu lipsă de procedură în ceea ce-l privește pe inculpatul D. G..
Aceeași situație se constată și în privința numitului T. R. G., (care a fost citat și audiat doar ca martor), întrucât pentru acesta instanța nu s-a pronunțat și nu a motivat nimic cu privire la cererea de constituire de parte civilă formulată de această persoană deși la urmărirea penală și la instanță (fila 112, dosar_/231/2009) aceasta a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 36.000 lei, reprezentând contravaloarea unei schele pe care a cumpărat-o și care i-a fost confiscată de organele de poliție.
Apreciem totodată că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 4 și 287 din Codul de procedură penală întrucât aceasta trebuia să dispună citarea numitului T. R. G. ca parte civilă, aceasta fiind de fapt calitatea procesuală pe care trebuie să o aibă. Instanța de fond nu face nicio referire cu privire la suma de bani solicitată de T. R. G., sumă ce reprezintă contravaloarea unei schele pe care martorul a cumpărat-o de la inculpatul D. G. și, de asemenea, nu a stabilit corect calitatea procesuală a acestuia.
Introducerea în calitate de parte civilă a numitului T. R. G. asigură o justă soluționare a cauzei, în sensul respectării dispozițiilor legale referitoare la citarea părților implicate în proces, instanța de fond fiind însă suverană sub aspectul pronunțării soluției pe fondul cauzei atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.
O altă critică adusă hotărârii primei instanțe este faptul că instanța nu a avut rol activ la momentul când s-a rejudecat cauza și nu a efectuat o cercetare judecătorească corespunzătoare pentru a da o soluție corectă și temeinică în cauză, totodată nu a respectat dispozițiile deciziei de casare, și anume, decizia nr. 527 din 09.04.2012 a Curții de Apel G. (de a fi analizate toate cererile și apărările formulate de inculpați).
Analizând actele și lucrările dosarului, constatăm că în rejudecare nu au fost audiați martorii C. I. și E. A. cu privire la împrejurările cauzei. Astfel, martorul E. A. la prima judecată în fond (fila 115) a precizat că își menține declarațiile date la urmărirea penală, care corespund adevărului. Deși s-au menținut actele procedurale, în rejudecare, pentru lămurirea tuturor împrejurărilor și pentru stabilirea adevărului, instanța trebuia să procedeze la audierea martorilor susmenționați în vederea analizării tuturor apărărilor formulate de către inculpați.
Neprocedând în acest fel, instanța a încălcat dispozițiile art. 4 și 287 Cod procedură penală.
Pentru cele arătate mai sus, se vor admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V., inculpatul G. P. și partea civilă Direcția G. a Finanțelor Publice V..
Se va desființa sentința penală nr. 52 din 08 martie 2013 a Tribunalului V. și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Considerăm că se impune admiterea apelurilor declarate de partea civilă și de inculpatul G. P. sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile. Așa cum s-a arătat, apreciem că doar urmare a efectuării unei cercetări judecătorești complete ar putea să se soluționeze corect și latura civilă a cauzei.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei cu procedură completă, va manifesta rol activ și va proceda la citarea numitului T. R. G. în calitate de parte civilă.
Tot în rejudecare, prima instanță va efectua o cercetare judecătorească corespunzătoare în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și va analiza și celelalte motive de apel invocate în cauză.
Având în vedere aspectul ce a impus trimiterea cauzei spre rejudecare (lipsa de procedură), nu vor fi menținute actele procedurale efectuate în fața instanței de fond, urmând a fi reluată cercetarea judecătorească.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL V., inculpatul G. P. (fiul lui I. si F., născut la data de 17.01.1979 în O., județul V., CNP-_, domiciliat în București, ., nr. 1, ., sector 6) și de partea civilă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE V., cu sediul în mun. Focșani ., județul V., împotriva sentinței penale nr. 342 din 15.02.2011 (privind și pe inculpatul D. G., fiul lui I. si L., născut la data de 6.12.1980 în Suceava, CNP-_, domiciliat în mun. Suceava, ., .. A, .).
Desființează sentința penală nr. 51 din 08.03.2013 pronunțată de Tribunalul V. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În baza disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Suma de 375 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. M. D.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului G..
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. L. C.
Grefier,
Red. D.L. C./30.09.2013
Tehnored. G.V./2 ex./04.10.2013
Fond: M. P.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 22/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
