Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1478/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1478/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 3761/121/2013/a5
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1478/R
Ședința publică de la 11 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. – președinte secție
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror – L. M. C.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Serviciul Teritorial G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații P. I. G. (fiul lui V. și I., născut la data de 01.02.1963) și C. S. (, fiul lui V. și A., născut la data de 05.09.1990), ambii deținuți în prezent în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul recurent P. I. G., în stare de arest, asistat de apărător ales - av.P. Gigel și inculpatul recurent C. S., în stare de arest, asistat de av. H. D., în baza împuternicirii avocațiale nr. 90 din 11.11.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații P. I. G. și C. S. arată că îți mențin recursurile declarate .
Nemaifiind cereri de formulat ,instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.P. Gigel – apărătorul inculpatului recurent P. I. G. arată că s-a dispus arestarea preventivă a mai multor inculpați în luna februarie 2013 și în aprilie s-a dispus trimiterea în judecată a tuturor celor care au fost inițial arestați, precum și a altor persoane despre care se presupune că fac parte dintre cei care au comis infracțiunile de contrabandă, constituindu-se, iarăși, se presupune, unii dintre ei, într-un grup infracțional organizat.
A învederat instanței de fond cu ocazia soluționării sau discuției privind menținerea arestării preventive pe data de 29.10.2013 că sunt mai multe argumente care ar trebui să impună ca instanța să ia aceeași măsură preventivă sau să dispună înlocuirea celei deja luate și față de inculpatul P. I. G., ca de altfel și față de inculpatul C. S..
A invocat instanței de fond că acest lucru se impune întrucât inculpatul P. I. G., conform rechizitoriului, este cel care a ajutat la săvârșirea infracțiunii de contrabandă prin implicarea lui în aceste procedeu infracțional, prin contrabandă. A mai arătat instanței că nu el este cel care adus cantitățile de țigări, că persoanele care au comis contrabanda,în sensul ei material, respectiv al formei autoratului acestei infracțiuni sunt inculpatul C. S. care este arestat, dar și alți inculpați - Arbuz I. și Sacagiu Viaceslav, care au fost trimiși în judecată odată cu ceilalți inculpați, dar că nu au fost arestați în același moment cu ei. A mai precizat instanței de judecată că din perspectiva apărării fapta inculpatului P. I. G. de a se implica în valorificarea unei părți dintre cantitățile de țigări aduse prin contrabandă de către alte persoane - cea mai mare parte dintre aceste persoane fiind libere, fapta lui este mai puțin periculoasă, constând doar, așa cum a arătat, în valorificarea unei părți dintre aceste țigări și că este la fel de periculoasă persoana care a trecut țigările, sfidând controlul vamal sau eludându - l sau poate mituind vameși și care se află în stare de libertate.
A mai arătat instanței că inculpatul P. I. G. nu a fost găsit cu ocazia percheziției domiciliare ca având țigări la domiciliu și nici nu s-au găsit la el dispozitive improvizate utilizate la îndepărtarea și la montarea anvelopelor pe jante și de pe jante. Este evident că aceste dispozitive erau folosite pentru a finaliza practic activitatea de contrabandă prin scoaterea țigărilor din lăcașurile în care se presupune că erau ascunse și apoi depozitarea și valorificare alor. Aceste din urmă dispozitive, spre exemplu, s-au găsit la domiciliul soților N.-N. I. și N. G., în legătură cu care instanțele au hotărât după două luni de arest preventiv să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
A mai spus că inculpații despre care a făcut vorbire - cetățeni străini de altfel și ei - Arbuz I. și Sacagiu Viaceslav care au introdus în țară cantități de țigări mai mari decât cantitățile de țigări ,de exemplu, pe care P. I. G. le-a valorificat, respectiv că despre Arbuz I. se arată în cuprinsul rechizitoriului că a introdus peste graniță 36.000 pachete de țigări, iar Sacagiu Viaceslav-3000 pachete, fără să existe vreo înțelegere prealabilă cu inculpatul P. I. G., adică atunci când acești inculpați au adus țigările în țară ei nu au avut o discuție prealabilă cu P. pentru ca în baza sprijinului pe care acesta îl oferea pe mai târziu, constând în vânzarea țigărilor, să le întărească lor curajul și determinarea de a risca și de a aduce țigările în țară.
Inculpatul arestat în acest dosar pe lângă C., despre care să presupune că a comis fapta sub forma autoratului este P. I. G. cu motivațiile pe care instanța de fond le-a invocat în cuprinsul încheierii pe care o atacă azi și care constau în aceea că, chiar dacă el are o contribuție mai mică și că nu constă sub forma autoratului și că la domiciliul său nu s-au găsit țigări, chiar în această situație nu se justifică punerea lui în libertate întrucât aceste aspecte nu sunt de natură a reduce sau a înlătura pericolul pentru ordinea publică.
Nu poate să nu facă o comparație, fiindcă una dintre metodele de interpretare a dreptului este metoda comparativă, chiar dacă se referă de regulă nu la stări de fapt, ci la stări de drept, dar în acest dosar persoane cu cetățenie străină – deși cetățenia este un impediment de a fi puse în libertate - au introdus în țară țigări, au comis fapta de contrabandă cu 36.000 pachete de țigări ,dar sunt cercetate în stare de libertate, nefiind nicio zi reținute, iar inculpatul P. I. G. care s-a mărginit în a valorifica o parte dintre aceste țigări, nu pe toate, fiindcă nu toate au venit pe filiera lui, deși toate în schimb au ajuns la soții N., motivația că pentru inculpat abia a început cercetarea judecătorească nu este o motivație care să-i fie imputabilă inculpatului pentru că nu din cauza lui nu a început cercetarea judecătorească, procesul fiind amânat de 2 ori în fața instanței întrucât procedura de citare nu era îndeplinită cu inculpata Arbuz I. care a invocat și problema de graviditate .
Faptul că inculpatul nu este cetățean român nu poate fi un argument al unei măsuri preventive mai blânde, fiindcă în Codul de procedură penală când se arată criteriile în baza cărora se selectează o măsură preventivă nu se arată printre acele criterii ca fiind și cetățenia. Dacă cetățenia străină ar fi un criteriu acceptat în această cauză, iată că Arbuz I., deși este cetățeancă moldoveancă, poate fi cercetată în stare de libertate.
Inculpatul P. I. G. are domiciliu în G., are familie în România și o persoană cu care trăiește de 20 de ani în relație consensuală și are trei copii, diferența dintre el și acești cetățeni străini fiindu-i favorabilă în ceea ce îl privește în această perspectivă.
Instanța de fond mai invocă starea de recidivă a inculpatului, care este discutabilă ca și prim termen și al doilea termen al recidivei, dar aceasta nu constituie în mod obișnuit un temei al selectării măsurii preventive, nefiind inclusă în actuala reglementare a Codului de procedură penală ca atare și că atitudinea procesuală este una de negare a faptelor. Instanța cunoaște poziția inculpatului . Dacă în ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. G. trimiterea în judecată s-ar fi mărginit la infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv, adică grup organizat și contrabandă, el ar fi recunoscut comiterea acestora .
În încheiere s-a consemnat că el a solicitat instanței să disjungă această cauză și să se judece separat infracțiunea de punere în circulație de valută străină falsificată întrucât acea faptă nu a fost săvârșită de către el, iar celelalte acuzații și le-a însușit. Deci, afirmația instanței că atitudinea procesuală a inculpatului este una de negare a faptelor acoperă într-o foarte mică măsură realitatea.
Toate aceste chestiuni îl determină să învedereze opțiunea de a fi judecat și inculpatul P. I. G. în stare de libertate, așa cum sunt judecați aproape toți ceilalți inculpați din acest dosar. În ceea ce îl privește nu există dovezi că ar încerca să se sustragă judecății. S-a invocat la vremea respectivă ca și temei al arestării faptul că ,aflând că este cercetat, intenționa să plece în Italia. El pleca în Italia de câteva ori pe an, programarea acelei vizite era anterioară momentului cercetării, nu avea nicio interdicție să plece în Italia, el își vizita patria natală și țara de origine, unde încă mai are rude și chestiuni de rezolvat de ordin medical.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului G. și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și anume, municipiul G. ,în temeiul art.136 al.1 lit.b Cod procedură penală.
Av. H. D. –apărătorul inculpatului recurent C. S. arată că situația acestuia este mai specială, în sensul că instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive și totodată a rămas în pronunțare pentru soluționarea fondului cauzei, ca urmare a admiterii solicitării inculpatului de a se judeca pe instituția reglementată de art.3201 Cod procedură penală. Nu ascunde faptul că această cerere inculpatul a formulat-o de vreo jumătate de an și se poate observa comparând data întocmirii rechizitoriului cu data de azi.
Încă de la soluționarea verificării legalității măsurii arestării preventive în baza art.300/1 Cod procedură penală, inculpatul a precizat clar dorința de a solicita judecarea cauzei prin aplicarea acestei instituții. A reușit într-un final, dar instanța, rămânând în pronunțare, a apreciat ca fiind necesară menținerea măsurii arestării preventive în mod separat.
Instanța motivează menținerea măsurii arestării preventive prin aceea că este oportună pentru buna desfășurare a urmăririi penale și se impune menținerea măsurii arestării preventive într-o astfel de situație. S-a recunoscut împrejurarea că inculpatul a dat declarație și că s-a rămas în pronunțare asupra aplicabilității art.3201 Cod procedură penală ,dar că aceasta nu modifică cu nimic motivele pentru care s-a luat măsura arestării preventive în luna februarie 2013. Se pare că poziția sinceră a inculpatului nu contează foarte mult, inculpatul asumându-și în totalitate situația faptică reținută în rechizitoriu, fără condiționări și fără a solicita măcar pentru anumite chestiuni o altă apreciere.
Dacă instanța a reținut că se mențin motivele avute în vedere în urmă cu 9 luni, va încerca să explice că nu este așa. Adică, inculpatul a fost arestat în urmă cu 9 luni pentru completarea urmăririi penale, finalizarea urmăririi penale și pentru ca să se lămurească situația faptică, lucru care nu s-a realizat pentru că va invoca o situație mai delicată în ceea ce îl privește pe inculpatul C. S..
După întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecată, firește că se impunea menținerea măsurii arestării preventive pentru a nu se zădărnici aflarea adevărului și efectuarea unei cercetări judecătorești în mod corespunzător. Și aceasta s-a finalizat. Acum sunt o grămadă de situații și împrejurări care demonstrează că nu ne mai aflăm în situația avută în vedere în luna februarie 2013. Lucrurile au evoluat, atitudinea și conduita procesuală a inculpatului s-a concretizat, chiar dacă nu a ținut de el prelungirea acestei proceduri timp de aproape 6 luni de zile și crede că nu mai sunt suficiente argumente pentru a justifica oportunitatea menținerii acestei măsuri.
Singurul element învederat de către instanță și de reprezentantul parchetului îl reprezintă periculozitatea socială a faptelor în contextul analizei pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate. În acest context are rugămintea de a se pleca de la ideea că inculpatul și-a însușit situația faptică, că și-a asumat tot ce scrie procurorul în rechizitoriu, doar cu o chestiune care ține de logică și care trebuie corectată, adică: inculpatul recunoaște că a constituit acel grup organizat, că în contextul acestei organizări a avut „atribuția” de a introduce pe teritoriul României din Republica M., disimulând în roata de rezervă sau în vehicul de fiecare dată cantități reduse de țigări pe care le-a depozitat temporar la locuința familiei N. și mai departe nici procurorul nu reține vreo contribuție în sarcina inculpatului C..
Plasându-l în această ramură de activitate ,firește că trebuie să se urmărească în concret ce a reținut procurorul în rechizitoriu. Apărătorul celuilalt inculpat a arătat că același gen de activitate au mai efectuat și inculpații trimiși în judecată în stare de libertate - Arbuz I. și Sacagiu, care, la rândul lor, au venit de mai multe ori cu anumite cantități de țigări pe care le-au depozitat la soții N., astfel cum a procedat și inculpatul C..
Dacă se reține de către procuror că întreaga cantitate se cifrează la 66.755 pachete de țigări, firește că această cantitate a fost adusă în parte de Sacagiu, în parte de Arbuz și în parte de C.. Dacă se scad din 66.755 cantitatea de țigări adusă de cei doi inculpați care sunt liberi - 39.000 și 27.000 la C., crede că inechitatea este și mai mare în ceea ce îl privește pe inculpatul C. S. față de tratamentul juridic în raport de modul cum a fost dispusă și luată măsura arestării preventive, în condițiile în care acesta a adus efectiv în opinia procurorului, o cantitate de țigări mai mică decât ceilalți doi inculpați care sunt liberi și din cauza cărora s-a și prelungit procedura nu numai în ceea ce îl privește pe inculpatul C., dar și pe inculpatul P..
Dar nu acesta aspect dorește să îl învedereze, ci că periculozitatea socială a faptei raportat la cantitatea de țigări ce face obiectul infracțiunii de contrabandă este mai mică decât în cazul altora. Aici corecta situația faptică prezentată de procuror pe care și-a asumat-o inculpatul, dar crede că a lipsit într-un final, când se menționează în drept fapta inculpatului de a introduce în mod reperat cantitatea de țigări, întrucât lipsește această corectură care se impune ca urmare a situației faptice prezentată în rechizitoriu, nu ca urmare a unei contestări din partea inculpatului sau unei neasumări în ceea ce privește probele administrate la urmărirea penală.
În contextul dat ,crede că periculozitatea socială a faptelor reținute în sarcina inculpatului a justificat până la urmă măsura preventivă pe perioada urmăririi penale și o anumită perioadă de timp pe parcursul judecății, dar acum, după ce s-a și materializat atitudinea și conduita sinceră procesuală a inculpatului, crede că nu mai sunt argumente și vede că nu s-a mai apelat la împrejurarea că este cetățean moldovean pentru că această chestiune nu avea nicio influență și nu ar trebui să aibă vreo influență asupra măsurii preventive aplicabile în cauză pentru simplul motiv că inculpatul a prezentat un înscris prin care dovedește că are la dispoziție o locuință unde poate să domicilieze pe tot parcursul procesului penal și să rămână la dispoziția organelor judiciare.
De altfel, practica recentă printr-o decizie a ÎCCJ de aproximativ 10 zile a confirmat faptul că se poate dispune inclusiv modalitatea de executare a unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, chiar și în situația în care inculpatul nu este cetățean român și nu are domiciliul în România.
Nu crede că este un impediment, cu atât mai puțin în ceea ce privește luarea în calcul a unei măsuri restrictive de libertate prev. de art.145 Cod pr.penală. Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul C. S., casarea în parte a hotărârii instanței de fond și în rejudecare, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în baza art.160b alin.2 și art.139 alin.1 și 145 Cod pr.penală.
Reprezentanta Ministerului Public arată că în ce privește recursul formulat de inculpatul P. I. G., urmează a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică, motivele invocate vizând contribuția redusă, modalitatea în care a acționat și că parte dintre inculpați sunt judecați în stare de libertate – care ar constitui o inechitate - nu sunt argumente care să ateste că pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică s-a diminuat.
Contribuția inculpatului va fi verificată și va fi avută în vedere cu ocazia analizei întregului material probatoriu administrat în cele două faze procesuale. Prin contribuia sa adusă la săvârșirea infracțiunii, din datele existente la acest moment rezultă clar că acesta a avut un rol major, acela de a coopta o . participanți, fie membri constituenți, fie, pe de altă parte, aderenți și persoane cu cetățenie română sau moldoveană care au participat prin introducerea în țară a unor cantități de țigări, iar ulterior s-a implicat în depozitarea acestora și la domiciliul lui, fie la domiciliul inculpaților N. la care s-a făcut referire azi. Ulterior se preocupa de distribuirea acestor cantități și obținerea beneficiilor din vânzarea lor.
În ce privește poziția procesuală, instanța a subliniat-o în cuprinsul încheierii ca fiind o poziție de negare, deși s-a susținut de apărare astăzi, în sensul că dacă ar fi fost trimis numai pentru contrabandă și mai puțin pentru infracțiunea de introducerea de valută falsă, ar fi recunoscut în totalitate. Cert este că instanța a verificat poziția inculpatului și acesta nu și-a manifestat dorința aplicării procedurii simplificate, context în care poziția procesuală reținută de instanță până la acest moment este o poziție de negare a infracțiunilor deduse judecății. Din această atitudine procesuală instanța a reținut că există un risc cu privire la probatoriul ce urmează a se desfășura pe timpul cercetării judecătorești, există riscul de a influența acest probatoriu, tocmai din manifestarea de voință, poziția manifestată din primul moment în acest proces.
În ce privește cererea de înlocuire, urmează a se constata că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, pericolul concret pentru ordinea publică este unul actual, un pericol real, sens în care solicită respingerea recursului formulat de inculpatul P. I. G. împotriva încheierii din 29.10.2013 și cererea de înlocuire, așa cum a fost susținută.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C. S., poziția procesuală a acestuia a fost aceea de a se folosi de procedura simplificată în prezentul proces, prev. de artt.3201 Cod procedură penală. Însă, această procedură simplificată vizează fondul cauzei, iar în ce privește pericolul pentru ordinea publică și temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin în continuare, nu modifică această poziție procesuală pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul. Există și în această situație riscul de a influența poziția procesuală a celorlalți participanți, chiar dacă în ce-l privește, inculpatul și-a manifestat într-un anumit mod și într-un anumit moment procesual aplicarea procedurii simplificate.
În ceea ce privește contribuția inculpatului, rolul acestuia dovedit cu actele existente la dosar era acela de a furniza cantități de țigări inculpatului P. I. G. . Exista o coeziune, o strânsă legătură între inculpați, de altfel și între ceilalți cetățeni, chiar cetățeni moldoveni, cât și inculpații din cauza de față care sunt români, sens în care pe toată perioada derulării activității infracționale a existat o strânsă legătură și activitatea grupului practic s-a derulat în mod continuu și perioada, de asemenea, denotă o persistență infracțională a inculpaților și de aici și pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică. Solicită respingerea recursului formulat de inculpatul C. S. și respingerea cererii de înlocuire care a fost susținută azi.
Inculpatul recurent P. I. G. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Inculpatul recurent C. S. lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13 s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților P. I. G. și C. S., conform art.3002 și art.160b alin.1 și 3 Cod procedură penală.
De asemenea, s-au respins cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu alte măsuri restrictive de libertate.
Pentru a hotărî astfel,prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea din data de 07.02.2013, dosar nr._ Tribunalul G. a dispus arestarea preventivă a inculpaților P. I. G. ,C. S., în baza dispozițiilor art. 136, art. 146 si art. 148 f Cod procedură penală, în sensul că inculpații au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoarea mai mare de patru ani, existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ținând cont de gravitatea faptelor, de persistența inculpaților în comportamentul infracțional, de valoarea foloaselor obținute de aceștia și nu în ultimul rând de caracterul transnațional al activității infracționale desfășurate de membrii grupului infracțional.
În sarcina inculpatului P. I. G. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și de contrabandă în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 al. 2 lit. a și b și al. 3 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în luna aprilie 2012 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane, în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin zeci de acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie 2012 - februarie 2013, a ajutat alte persoane, prin promisiunea anterioară îndeplinită ulterior a primirii țigărilor, să introducă ilegal în țară din Republica M. în România, prin punctele de trecere a frontierei de pe raza județului G., inclusiv prin ascunderea în anvelopele de rezervă ale autoturismelor cu care se deplasau și sustragerea astfel de la controlul vamal, a unor cantități importante de țigări – 67.710 pachete, produse supuse accizelor cu o valoarea în vamă mai mare de 20.000 lei, iar în aceiași perioadă a deținut, depozitat și comercializat pe teritoriul României cantitățile de țigări provenind din contrabandă, prejudiciul cauzat prin aceasta bugetului de stat fiind de peste 620.000 lei.
În sarcina inculpatului C. S. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și de contrabandă în formă continuată, prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 al. 2 lit. a și b și al. 3 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în luna aprilie 2012 a constituit un grup infracțional organizat împreună cu alte persoane, în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin zeci de acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie 2012 - februarie 2013, a introdus în țară din Republica M., prin punctele de trecere a frontierei de pe raza județului G., inclusiv prin ascunderea în anvelopele de rezervă ale autoturismelor cu care se efectua deplasarea și sustragerea astfel de la controlul vamal, a unor cantități importante de țigări – 67.710 pachete, produse supuse accizelor cu o valoarea în vamă mai mare de 20.000 lei, iar în aceiași perioadă a transportat și predat în vederea depozitării și comercializării ulterioare pe teritoriul României cantitățile de țigări provenind din contrabandă, prejudiciul cauzat prin aceasta bugetului de stat fiind de peste 620.000 lei.
Astfel, s-a reținut în drept, următoarele: în sarcina inculpatului P. I. G., săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 al. 2 lit. a și b și alin. 3 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și în sarcina inc.C. S., săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și de art. 270 alin. 2 lit. a și b și alin. 3 raportat la art. 274 din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La data de 26.04.2013 instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, măsura fiind analizată de Tribunal sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art.300/1 C.P.P, la data de 30.04.2013.
Analizând în temeiul art. 300/2 C.P.P, temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive luată față de inculpații P. I. G. și C. S. în raport de actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul de față, tribunalul a apreciat că este îndeplinită cerința art. 143 C.pr.pen, rezultând indicii temeinice de natură a crea presupunerea că inculpații P. I. G. și C. S. au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
In acest sens sunt: procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților (vol. VII, filele 68-107); procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați ,legal interceptate în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată (vol. II, III, IV, V); procesele-verbale de redare a înregistrărilor video în mediu ambiental, efectuate în baza autorizațiilor emise de instanța de judecată sau a ordonanțelor provizorii emise de procuror și confirmate în termenul legal de instanța de judecată (vol. VI); declarațiile martorilorP. S. G. (vol. VIII, filele 53-60);N. M. F. (vol. VIII, filele 45-50); N. P. M. (vol. VIII, filele 18-21);N. M. S. (vol. VIII, filele 11-13; 15-17); Zanosche P. și Zanosche C. (vol. VIII, filele 1-2; respectiv 6-7 și 9-10); M. V. (vol. VIII, filele 22-29);N. I. (vol. VIII, filele 39-42); declarațiile inculpaților B. C., O. I., M. M. și D. I. care au recunoscut cu toții comiterea faptelor, relevând și aspecte privind activitatea infracțională a inculpatului P. I. Giovani (vol. VIII, filele 66-104); declarațiile inculpaților P. I. Giovani, N. I. și N. G., care au recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina lor, totodată primii doi confirmând activitatea infracțională de contrabandă cu țigări desfășurată, alături de ei, de inculpatul C. S. (vol. VIII, filele 105-171).
Din coroborarea probelor sus arătate tribunalul a reținut că sunt indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpații P. I. Giovani și C. S. au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, respectiv că în luna aprilie 2012 au constituit un grup infracțional organizat împreună și cu alte persoane, în scopul obținerii de foloase materiale din contrabanda cu țigări și, acționând în cadrul grupului împreună cu membrii acestuia, prin zeci de acțiuni repetate, desfășurate în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada aprilie 2012 - februarie 2013, au ajutat alte persoane, prin promisiunea anterioară îndeplinită ulterior primirii țigărilor (inculpatul C. S. a introdus în țară) să introducă ilegal în țară din Republica M. în România, prin punctele de trecere a frontierei de pe raza județului G., inclusiv prin ascunderea în anvelopele de rezervă ale autoturismelor cu care se deplasau și sustragerea astfel de la controlul vamal, a unor cantități importante de țigări – 67.710 pachete, produse supuse accizelor cu o valoarea în vamă mai mare de 20.000 lei, iar în aceiași perioadă inculpații N. I. și N. G. au deținut și depozitat la domiciliu, inculpatul P. I. Giovani a deținut, depozitat și comercializat pe teritoriul României, iar inculpatul C. S. a transportat și predat în vederea depozitării și comercializării ulterioare pe teritoriul României cantitățile de țigări provenind din contrabandă, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind de peste 620.000 lei.
Legiuitorul a sancționat infracțiunile reținute în sarcina inculpaților cu pedeapsa închisorii peste limita de 4 ani, respectiv de la 5 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin 1 din legea 39/2003 și de la 5 la 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prev. de art. 270 alin. 2 lit. a și b și alin 3 rap la art. 274 din Legea nr 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. fiind astfel îndeplinită condiția limitelor de pedeapsă, prev. de art. 148 lit. f teza I C.p.p..
Referitor la cerința din alin. II al art. 149 lit. f C.p.p. instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită având în vedere și apărările inculpaților,astfel:
În apărare, inculpatul P. I. G. în esență, a invocat o contribuție mai mică și nu sub forma autoratului și că la domiciliul său nu s-au găsit țigări.
Inculpatul C. S., în esență a invocat faptul că a avut de asemenea o contribuție mică prin comparație cu activitățile celorlalți inculpați și că a avut o atitudine sinceră alegând calea procedurii instituite de art. 320/1 C. pr. pen..
A mai invocat faptul că nu are antecedente penale.
Ambii inculpați au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Aceste aspecte însă nu sunt de natură a reduce sau înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților.
Deși cercetarea judecătorească în ceea ce îl privește pe inculpatul C. S. este finalizată datorită aplicării procedurii simplificate, avându-se în vedere complexitatea cauzei, instanța a amânat pronunțarea soluției, iar până la acest moment simpla însușire a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale de către inculpat nu poate conduce automat la revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit elemente care să conducă la modificarea temeiurilor inițiale ale arestării și implicit ale înlocuirii măsurii preventive sub imperiul căreia se află.
În ceea ce îl privește pe inculpatul P. I. G., cercetarea judecătorească abia a început ,iar pentru buna desfășurare a procesului penal (având în vedere și faptul că acest inculpat nu este cetățean român), care este și recidivist, iar atitudinea procesuală este una de negare a faptelor infracționale presupus a fi comise, se impune menținerea acestei măsuri.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se constată că proclamând dreptul la libertate, scopul articolului menționat este de a asigura ca nicio persoană să nu fie deposedată de libertatea sa în mod arbitrar.
Protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile în administrarea probelor și desfășurarea procesului în bune condiții (în acest sens – cauza Tomasi c. Franței).
În legătură cu aceste aspecte, Curtea și-a precizat opinia în cauzele Wemhoff c. Germaniei, T. c. Austriei (opinie confirmată mai apoi în mai multe hotărâri contra Italiei) și anume: trebuie ținut seama de complexitatea cazului; dacă e adevărat că un acuzat reținut are dreptul la examinarea mai rapidă a cazului său, aceasta nu trebuie să prejudicieze eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt și de a furniza atât apărării cât și acuzării ocazia de a prezenta mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare; în sfârșit, de a se pronunța doar după ce au reflectat îndelung asupra existenței infracțiunii și a pedepsei.
Având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșite faptele, perioada relativ mare de timp în care se reține că s-a desfășurat activitatea infracțională, valoarea ridicată a prejudiciului, precum și valoarea foloaselor obținute și, nu în ultimul rând, rezonanța unor astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, tribunalul a apreciat că sunt întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. f C.pr.pen., lăsarea în libertate a inculpaților prezentând un pericol concret pentru ordinea publică.
În raport de considerentele mai sus expuse s-a apreciat că luarea unei alte măsuri preventive nu este oportună ,iar pentru buna desfășurare a urmăririi penale se impune menținerea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații P. I. G. și C. S., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Prin recursurile promovate cei doi inculpați au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Motivele de recurs sunt amplu dezvoltate în partea introductivă a prezentei hotărâri, sens în care nu vom insista în redarea acestora.
În esență, inculpatul P. I. G. a susținut că în cauză sunt judecați cu alți inculpați aflați în stare de libertate, în sarcina cărora s-a reținut însă o activitate infracțională mai vastă.
A mai arătat inculpatul că la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte că ar încerca să se sustragă de la judecată, solicitând să se aibă în vedere împrejurarea că domiciliază în municipiul G., are familia în România și trei copii.
Inculpatul C. S. a arătat că are o situație mai specială în condițiile în care s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, iar prima instanță a rămas în pronunțare asupra soluționării cauzei pe fond.
A mai susținut inculpatul că periculozitatea socială a faptei raportat la cantitatea de țigări ce face obiectul infracțiunii este mai redusă decât a celorlalți inculpați față de care s-a reținut introducerea în țară a unor cantități mai mari de țigări și care sunt judecați în stare de libertate.
Inculpatul a mai arătat că în speță, la acest moment, nu mai există suficiente argumente care să justifice oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de fond, considerăm că la acest moment procesual se mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților P. I. G. și C. S..
Astfel, probatoriile administrate până în prezent conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, încadrate la art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și respectiv art. 270 alin.2 lit. a, b, alin.3 raportat la art.274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani .
Aspectele invocate mai sus atrag incidența dispozițiilor art.143 și art.148 alin.1 lit.f teza I Cod procedură penală.
De asemenea, materialul probator administrat în cauză confirmă împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică.
Probatoriile în baza cărora s-a analizat incidența dispozițiilor art.143 și art.148 Cod procedură penală au fost amplu detaliate de prima instanță, neintervenind modificări pe parcursul soluționării prezentului recurs, sens în care nu vom insista asupra redării acestora.
Condiția reglementată de art.148 lit.f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea faptelor presupus a fi săvârșite de inculpații recurenți, de modalitățile și împrejurările săvârșirii ( în formă continuată, într-o perioadă mare de timp, în participație penală, prin implicarea mai multor persoane în activitatea presupus infracțională ), din urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege.
Împrejurarea că în speță ceilalți inculpați sunt judecați în libertate nu impune în mod automat revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive a recurenților cu o altă măsură preventivă . Conform dispozițiilor legale în materie, la luarea, respectiv menținerea unei măsuri preventive se analizează situația fiecărui inculpat în parte, respectiv activitatea infracțională concretă presupus a fi desfășurată de acesta și circumstanțele ce-i caracterizează persoana.
Prin raportare la dispozițiile art.136 Cod procedură penală considerăm că se impune menținerea stării de arest a inculpatului P. I. G. la acest moment procesual ( începerea cercetării judecătorești), nefiind oportună o altă măsură preventivă pentru buna desfășurare a procesului penal.
În ceea ce-l privește pe inculpatul C. S., constatăm că acesta s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod procedură penală, instanța urmând a proceda la soluționarea cauzei pe fond, amânând pronunțarea pentru data de 14.11.2013.
Însă, aspectul invocat mai sus nu echivalează cu o modificare a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive
Față de cele de mai sus se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. I. G. și C. S..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. I. G. (CNP_, fiul lui V. și I., născut la data de 01.02.1963, în localitatea Locri, Italia, cetățean italian domiciliat în localitatea Formo, Italia, cu reședința în G., .. 3, jud. G., fără forme legale în mun. G., ., jud. G.) și C. S. (CNP_, fiul lui V. și A., născut la data de 05.09.1990, în loc. Giurgiulești, Republica M., cu dublă cetățenie, cu domiciliul în mun. București, Sector 3, .. 36 ), ambii deținuți în prezent în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din data de 29.10.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpați la plata a câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.M.C./15.11.2013
Jud.fond A.C.C.
Tehnored.C.G. / 2 ex./18 Noiembrie 2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 219/2013. Curtea... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 364/2013. Curtea de... → |
|---|
