Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 240/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 240/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 819/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR 240/F
Ședința publică de la 15.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M.-M. I.
Grefier – F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. P. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petentul S. I., cu domiciliul în G., .. 4, ., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 789/P/2012 din 14.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținând rezoluția atacată.
Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 08.11.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.11.2013.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. nr. 789/P/2012 din 14.05.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii I. G., D. V. și P. E. L. de la Curtea de Apel G., sub aspectul infracțiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” prevăzută de art. 246 Cod penal (câte două fapte).
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 29.11.2012 a fost înregistrat la P. de pe lângă Curtea de Apel G. o plângere penală formulată de persoana vătămată S. I. împotriva magistraților I. G., D. V. M. și P. E. L., de la Curtea de Apel G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal.
Din conținutul plângerii a rezultat că persoana vătămată este nemulțumită de modul în care magistrații au soluționat cererile sau excepțiile invocate la termenele de judecată, precum și de soluția pronunțată în dosarul nr._ /al Curții de Apel G., apreciind că aceștia i-au vătămat interesele sale legale (filele 3-4).
La data de 11.12.2012 a fost înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel G. o completare la plângerea inițială, în care persoana vătămată a susținut că, în același dosar, în mod abuziv a fost scutită partea adversă, Inspectoratul de Poliție al Județului G., de plata taxei de timbru (fila 5).
De asemenea, s-a menționat că, și într-un alt dosar, dosarul nr._ al Curții de Apel G., completul de judecată, compus din aceiași magistrați, în mod nelegal i-a respins excepția netimbrării recursului, pe care a invocat-o, vătămându-i astfel interesele sale legale.
Ulterior, prin adresa înregistrată la P. de pe lângă Curtea de Apel G. la data de 21.03.2013, persoana vătămată S. I. a susținut că Decizia nr. 366 din 16.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ este nelegală, motivând că același complet a pronunțat soluții diferite în cauze similare (fila 21).
Din verificările efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Pe rolul Tribunalului G. a fost înregistrat dosarul nr._, având ca obiect cererea formulată de S. I., prin care s-a solicitat suspendarea și anularea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului G. nr. 831 din 07.10.2011, prin care s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu.
Prin încheierea de ședință din data de 13.04.2012, instanța de fond a admis cererea de suspendare a Dispoziției nr. 831 din 07.10.2011, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Împotriva acesteia a declarat recurs Inspectoratul de Poliție al Județului G., fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel G. dosarul nr._ /a1.
Completul de judecată a fost compus din judecătorii I. G., D. V. M. și P. E. L., de la Curtea de Apel G..
Prin Decizia nr. 4767 din 24.09.2012, Curtea de Apel G. a admis recursul promovat de Inspectoratul de Poliție al Județului G. împotriva încheierii din data de 13.04.2012, pe care a modificat-o în tot și, în rejudecare, a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului G., nr. 831 din 07.10.2011.
Ulterior, prin încheierea de ședință din data de 22.10.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, a fost admisă cererea de suspendare a Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului G., formulată de S. I..
Recursul declarat ulterior a fost înregistrat la Curtea de Apel G. sub nr._ și a fost admis prin Decizia nr. 366 din 16.01.2013 a Curții de Apel G.. Încheierea de ședință din 22.10.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost modificată în tot și, în rejudecare, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de S. I. privind suspendarea Dispoziției Șefului Inspectoratului de Poliție al Județului G. nr. 831 din 07.10.2011 (filele 22-27).
Dosarul nr._ al Tribunalului G. a fost conexat la dosarul nr._/121/2011* al Tribunalului G..
Față de cele arătate mai sus, s-a apreciat că faptele sesizate de S. I. în sarcina magistraților I. G., D. V. M. și P. E. L., de la Curtea de Apel G., cu prilejul soluționării dosarelor nr._ /al și nr._ nu există.
S-a apreciat că aspectele invocate de persoana vătămată nu constituie infracțiuni, ci motive ce pot fi invocate cu prilejul exercitării căilor de atac prevăzute de lege.
Legislația națională și cea comunitară consacră principiul independenței magistraților în pronunțarea hotărârilor judecătorești.
S-a apreciat, evident că acestea pot fi nelegale și/sau netemeinice însă, netemeinicia și/sau nelegalitatea pot fi invocate cu prilejul exercitării căilor de atac prevăzute de lege, nicidecum în cadrul cercetării penale a magistraților.
Au fost avute în vedere și dispozițiile art. 228 alin. 4 în referire la art. 10 lit. a din Codul de procedură penală.
Împotriva acestei rezoluții în termen legal a formulat plângere petentul S. I., însă prin rezoluția nr. 599/II/2/2013 din 19.06.2013 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. această plângere a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că cercetările sunt complete și că soluția este temeinică și legală.
Împotriva rezoluției nr. 789/P/2012 din 14.05.2013, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, petentul S. I. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curții de Apel G. sub nr._ din 16.07.2013.
În susținerea plângerii, prin mandatar V. E., petentul a solicitat infirmarea rezoluției atacate și trimiterea la procuror a cauzei pentru continuare cercetărilor. Petentul a invocat faptul că intimații magistrați ar fi pronunțat în cauze similare soluții contrare celei pronunțate în cauza sa, invocând totodată că în cauza sa nu s-au respectat dispozițiile privind repartizarea aleatorie.
Plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectele invocate de petentă Curtea constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii I. G., D. V. și P. E. L. pentru infracțiunile prevăzută de art. 246 Cod penal întrucât în cauză nu există aceste infracțiuni reclamate de petent..
Astfel Curtea reține că în esență petentul este nemulțumit de felul în care intimatele I. G., D. V. și P. E. L. au soluționat dosarul nr._, prin care s-a admis recursul declarat de pârâtul Inspectoratul de Poliție al județului G., s-a modificat încheierea de ședință din 22.10.2012 pronunțată de Tribunalul G. iar în rejudecare s-a respins cererea formulată de reclamantul S. iulian privind suspendarea Dispoziției Șefului IPJ G. nr. 831/07.10.2011.
De asemenea petentul a arătat că este nemulțumit de felul în care intimatele au soluționat dosarul nr._ /a1 prin care s-a respins ca nefondată cererea petentului de suspendare a judecății.
Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 246 Cod penal constituie infracțiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor” fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.”
În speță nu se poate însă reține că judecătorii I. G., D. V. și P. E. L., și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu întrucât judecătorul nu are obligația de a pronunța o anumită hotărâre stabilită pentru fiecare caz în parte, activitatea desfășurată de magistrat presupunând pronunțarea soluției pe care acesta o consideră temeinică și legală în raport de actele aflate la dosarul cauzei.
Această soluție reprezintă în esență o judecată de valoare care, chiar în situația în care este reformată de o instanță de control judiciar, nu poate fi considerată ca un „act defectuos efectuat” în sensul art. 246 Cod penal.
Faptul că legiuitorul a prevăzut ca remediu procesual posibilitatea atacării anumitor hotărâri judecătorești și implicit a reformării în tot sau în parte a acestora, reprezintă o confirmare a faptului că activitatea judiciară desfășurată de magistrat nu poate fi încadrată în conceptul de „act defectuos” cu care operează prevederile art. 246 Cod penal, instanța de control judiciar fiind singura în măsură să îndrepte eventuale erori sau interpretări greșite ale legii, desființarea sau casarea hotărârii instanței de fond neputând însă atrage răspunderea penală a magistratului.
În ceea ce privește modalitatea de repartizare a dosarelor Curtea constată că în cauză nu există date că nu a fost respectat principiul repartizării aleatorii a cauzelor, în acest sens fiind și adresa nr. 2014/26A/19.04.2013 trimisă petentului de președintele Curții de Apel G..
În consecință, Curtea constată că în mod corect s-a apreciat de organele de cercetare penală că infracțiunile reclamate de petentul S. I. nu există, dispunând neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 al. Cod pr. penală în referire la art. 10 lit. a Cod pr. penală, astfel că plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și prevederile art. 2781 al. 8 lit. a Cod pr. penală și ale art. 192 al. 2 Cod pr. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul S. I., cu domiciliul în G., .. 4, ., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 789/P/2012 din 14.05.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.- M. I. F. B.
Red. MMI-02.12.2013
Tehnored. FB-2ex-02.12.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 364/2013. Curtea de... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1563/2013.... → |
|---|
