Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 853/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 13047/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.853/R
Ședința publică din data de 30 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – aur marian mircea - JUDECĂTOR
Judecător – florin meleacă
Judecător – mARCIAN M. I.
Grefier - M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal declarat de recurentul-inculpat P. I. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.6 din Legea nr.241/2005, în prezent deținut în arestul Inspectoratului de Poliție al Județului G., împotriva sentinței penale nr.28/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 22 mai 2013 și, ulterior, la data de 30 mai 2013.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
P. sentința penală nr. 28/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria G. s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. G. la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuatăprevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal și art. 80 alin. 1 Cod penal (faptă din perioada 25.04._10).
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G., definitivă la data de 19.01.2010 prin decizia penală nr. 533/2009 a Tribunalului G., urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total o pedeapsă de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a fost aplicată inculpatului P. I. G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și următoarele Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă și a fost obligat pe inculpatul P. I. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M., la plata către S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a sumei de 12.800 lei cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând stopaj - reținere la sursă.
A fost obligat, de asemenea, inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M. și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere aferente - 1.773 lei, la care se adaugă și cele datorate până la data de 05.12.2011 (dată la care s-a deschis procedura insolvenței cu privire la partea responsabilă civilmente).
În temeiul art. 11 din Legea din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, a fost instituit sechestrul asigurător asupra scuterului marca Qingqi, . A000123, . M5L20054A proprietatea inculpatului și asupra autoturismului marca Daewoo Matiz, . 067650KA1, . D045668 proprietatea părții responsabile civilmente și s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri la Primăria Municipiului G., Direcția Impozite, Taxe și Alte Venituri Locale și la A.F.P. G., Serviciul de executare Silită pentru efectuarea mențiunilor cuvenite.
În temeiul art. 7 și art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în referire la art. 12 și 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care se va comunica prezenta hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Național al Registrului Comerțului.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul P. I. G., în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M., la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
P. rechizitoriul nr. 6556/P/2010 din 06.07.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul P. I. G., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în calitate de administrator al .., în perioada 25.04._10, cu intenție, a reținut dar nu a vărsat în termen de 30 de zile la bugetul consolidat al statului CAS Angajați, Impozite pe Salarii, Sănătate Asigurați și Șomaj Asigurați.
În cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: sesizarea AFP G. (filele 7-8 dosar urm. pen.), informare ORC (filele 9, 10-16 dosar urm. pen.), declarații fiscale 100 și 102 (filele 18-67 dosar urm. pen.), fișa sintetică totală a părții responsabile civilmente (filele 69-80 dosar urm. pen.), balanțe de verificare (filele 103-166 dosar urm. pen.), relații ITM (filele 81-82 dosar urm. pen.), state de plată (filele 83-102 dosar urm. pen.), cazier (fila 177 dosar urm. pen.), acte de căutare (filele 178-183 dosar urm. pen.), declarația martorei D. E. (filele 174-176 dosar urm. pen.) și declarația inculpatului (filele 169-172 dosar urm. pen.).
Inculpatului i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 17.05.2012, așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 210 în dosarul de urmărire penală.
Prezent fiind în fața instanței de judecată la termenul din data de 10.01.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a învederat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și nu a solicitat administrarea de probe noi, cu excepția actelor în circumstanțiere.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3201 alin. 1 Cod procedură penală și a admis cererea inculpatului iar după audierea acesteia, a dispus soluționarea cauzei potrivit procedurii speciale instituite de art. 3201 Cod procedură penală.
Pentru acest motiv, instanța a apreciat că judecata poate avea loc, în temeiul art. 3201 alin. 2 Cod procedură penală, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, prin urmare, nu mai este necesară reaudierea martorilor din lucrări.
Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (filele 14-15 dosar) și a sentinței penale nr. 2052/2008 a Judecătoriei G. (filele 6-11, 37 dosar fond).
Instanța a mai solicitat o informare emisă de ORC G. (filele 28-29 dosar fond) și o adresă de Primăria Municipiului G. nr._/14.11.2012 (filele 40, 47-49 dosar fond).
Inculpatul a fost asistat de apărător ales (delegație aflată la fila 22 dosar fond).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 17.09.2010, s-a înregistrat la IPJ G. – Serviciul de Investigare a Fraudelor sesizarea formulată de AFP G., prin care s-a arătat faptul că reprezentanții .., cu sediul în G., au reținut dar nu au vărsat la bugetul consolidat al statului, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, sumele reprezentând impozitele sau contribuțiile cu reținere la sursă în perioada 25.04._10, prejudiciind astfel statul cu suma de 12.895 lei, la care se adaugă suma de 1.773 lei – majorări de întârziere – sumă cu care S. R., prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă în cauză (filele 6-8 dosar urm. pen.), la care se adaugă accesoriile până la data achitării întregii creanțe bugetare, constituire menținută și pe parcursul cercetării judecătorești (filele 43-44 dosar fond).
Cuantumul prejudiciului cauzat statului a fost stabilit pe baza declarațiilor contribuabilului privind obligațiile către bugetul consolidat al statului, depuse la organele competente și înregistrate în fișa de evidență de plătitor, aflate la filele 18-67 în dosarul de urmărire penală.
În cursul cercetărilor, s-a stabilit că administratorul .. G. este inculpatul P. I. G. iar societatea are ca obiect principal de activitate „restaurante”. Societatea este înregistrată la ORC G. sub numărul J_, CUI_.
Audiat fiind, inculpatul a declarat că în perioada 2009-2010 activitatea societății s-a desfășurat cu un număr de 7 salariați într-un punct de lucru aflat la sediul societății iar pontajele, statele de plată, declarațiile fiscale și evidența contabilă au fost întocmite de expertul contabil D. E.. După întocmire, declarațiile erau depuse la organele fiscale și apoi îi erau prezentate pentru a fi achitate sumele cuvenite. Inculpatul a mai declarat că debitul calculat de reprezentanții AFP G. este real și nu l-a putut achita întrucât încasările au fost reduse și a preferat să achite cu prioritate salariile, utilitățile și materia primă pentru pizza pentru a evita încetarea activității. În anul 2010 a mai deschis un punct de lucru cu activitate similară în G., unde a angajat 10 persoane, însă și acesta înregistrează pierderi. Inculpatul a mai precizat că intenționează să-și restrângă activitatea și numărul de salariați pentru a putea achita debitele restante către bugetul de stat.
Martora D. E. a declarat că a ținut evidența contabilă a societății în perioada 2009-2010 când, pe fondul unor neînțelegeri, a încetat colaborarea. Declarațiile fiscale erau întocmite și apoi prezentate inculpatului pentru a fi semnate și ștampilate, apoi erau depuse la organele fiscale. Martora i-a adus la cunoștință inculpatului consecințele de natură penală ale neachitării impozitelor cu reținere la sursă. Martora a mai precizat că încasările din activitatea de pizzerie i-ar fi permis inculpatului să achite aceste debite.
Săvârșirea faptei rezultă așadar din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză (declarațiile inculpatului, ale martorei, declarațiile fiscale aflate la filele 18-67 dosar urmărire penală, balanțe de verificare, etc).
În drept, prima instanță a constatat că fapta inculpatului P. I. G. care, în calitate de administrator al .., în perioada 25.04._10, a reținut dar nu a vărsat în termen de 30 de zile la bugetul consolidat al statului CAS Angajați, Impozite pe Salarii, Sănătate Asigurați și Șomaj Asigurați, întrunește, atât sub aspect obiectiv, cât și sub aspect subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În speță, s-a apreciat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, aceasta săvârșind fapta cu intenție directă. Instanța de fond a reținut că în perioada 25.04._10 societatea administrată de inculpat a realizat venituri care ar fi permis achitarea debitelor restante către bugetul de stat. Dovadă în acest sens stau balanțele de verificare (filele 103-166 dosar urm. pen.) din care rezultă că în casieria societății au existat sume de bani (contul 5311 – „casa în lei”). Mai mult, în loc să achite debitele restante, inculpatul și-a extins activitatea deschizând un nou punct de lucru și angajând încă 10 salariați – ceea ce demonstrează reaua-credință a acestuia.
La individualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății (limite care vor fi reduse cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală), pericolul social concret al faptei comise determinat de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă și de prejudiciul cauzat (sumă relativ modică), persoana inculpatului (actele medicale depuse la dosar atestă că acesta suferă de mai multe afecțiuni).
Având în vedere faptul că inculpatul P. I. G. nu se află la primul impact cu legea penală (acesta având antecedente penale de aceeași natură), instanța nu a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Ținând însă seama de faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Prima instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege, pentru infracțiunea reținută în sarcina sa. Instanța a apreciat că aplicarea acestei pedepse va fi în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului, la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal, respectiv atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei.
În ceea ce privește antecedentele penale, instanța de fond a constatat că fapta ce face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G., definitivă la data de 19.01.2010 prin decizia penală nr. 533/2009 a Tribunalului G. – deci în starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, prima instanță a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G., definitivă la data de 19.01.2010 prin decizia penală nr. 533/2009 a Tribunalului G., urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie a inculpatului, instanța de fond a apreciat că scopul și funcțiile pedepselor aplicate în prezenta cauză, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 52 Cod penal, pot fi atinse numai prin privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal. Având în vedere fapta săvârșită de inculpat, instanța de fond a apreciat că acesta este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, drepturi prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal. Instanța consideră însă că natura și gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal. Pentru acest motiv, instanța îi va interzice, în baza art. 71 alin. 2 Cod penal, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Pe latura civilă a cauzei prima instanță a constatat că partea vătămată S. R. prin A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.573 lei, reprezentând: stopaj - reținere la sursă – 12.800 lei, la care se adaugă suma de 1.773 lei – majorări de întârziere.
Totodată, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente .., la plata accesoriilor aferente, calculate până la data achitării integrale a debitului și instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente.
P. adresa nr._/14.11.2012 Primăria Municipiului G. – Direcția Impozite, Taxe și Alte Venituri Locale a comunicat că inculpatul figurează în evidența fiscală cu un scuter marca Qingqi, . A000123, . M5L20054A iar partea responsabilă civilmente figurează înregistrată în evidența fiscală cu un autoturism marca Daewoo Matiz, . 067650KA1, . D045668 (filele 47-49 dosar fond).
Față de actele depuse la dosar, Tribunalul G. a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Din analiza probelor, rezultă că, în prezenta cauză, prejudiciul suferit de partea civilă S. român a fost cauzat prin fapta ilicită a inculpatului P. I. G.. Prejudiciul cauzat părții civile este în valoare totală de 12.800 lei (reprezentând stopaj - reținere la sursă), la care se adaugă accesoriile aferente și a fost dovedit cu înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.
Pe baza acestor considerente, în temeiul art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură penală și art. 998-999 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M., la plata sumei de 12.800 lei către partea civilă S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând stopaj - reținere la sursă.
De asemenea, prima instanță a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M. și la plata dobânzilor și majorărilor de întârziere aferente - 1.773 lei, la care se adaugă și cele datorate până la data de 05.12.2011 (dată la care s-a deschis procedura insolvenței cu privire la partea responsabilă civilmente), calculate în conformitate cu dispozițiile O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, către S. R., prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Din relațiile comunicate de ORC G. (filele 28-29 dosar fond) rezultă că .. a fost supusă procedurii generale de insolvență, procedură deschisă la data de 05.12.2011 prin sentința civilă nr. 282/05.12.2011 a Tribunalului G., pronunțată în dosarul nr._, fiind desemnat administrator judiciar CI J. R. M.. De altfel, pe parcursul cercetării judecătorești, partea responsabilă civilmente a și fost citată prin administratorul judiciar. Potrivit art. 41 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței „(1) Nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.”
Deși prin sentința civilă nr.1231/12.02.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei .. și radierea acesteia din Registrul Comerțului, potrivit relațiilor sosite de la ORC la termenul de judecată din data de 10.001.2013, societatea nu a fost încă radiată .
În temeiul art. 11 din Legea din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra scuterului marca Qingqi, . A000123, . M5L20054A proprietatea inculpatului și asupra autoturismului marca Daewoo Matiz, . 067650KA1, . D045668 proprietatea părții responsabile civilmente și comunicarea prezentei hotărâri la Primăria Municipiului G. – Direcția Impozite, Taxe și alte Venituri Locale și la A.F.P. G., Serviciul de Executare Silită.
În temeiul art. 7 și art. 21 lit. g din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în referire la art. 12 și 13 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, s-a dispus înregistrarea cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului, sens în care a dispus să se comunice această hotărâre, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă, la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G..
Inculpatul a fost asistat de apărător ales (delegație aflată la fila 22 dosar fond).
În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente .. prin administrator judiciar CI J. R. M., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul P. I. G. solicitând să se înlăture reținerea stării de recidivă în raport de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G., definitivă la 19.01.2010, motivând că a comis fapta în perioada 25.04.2009 – 25.07.2010, astfel că în raport de data debutului activității infracționale ar trebui reținute dispozițiile relative la concursul de infracțiuni.
În subsidiar inculpatul a solicitat achitarea sa și aplicarea unei amenzi administrative, susținând că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere prejudiciul redus, achitat în întregime în recurs, modalitatea de comitere și situația personală și familială.
Recursul declarat inculpat este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub aspectul cazurilor de casare indicate de art. 3859 al. 3 Cod pr. penală Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
Din această perspectivă Curtea nu poate primi critica formulată de inculpat vizând înlăturarea dispozițiilor referitoare la recidiva postcondamnatorie, câtă vreme infracțiunea din prezenta cauză a fost comisă în formă continuată iar activitatea infracțională s-a epuizat după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G..
Potrivit dispozițiilor art. 122 al. 2 Cod penal, referitoare la termenele de prescripție a răspunderii penale, „Termenele arătate în prezentul articol se socotesc de la data săvârșirii infracțiunii. În cazul infracțiunilor continue termenul curge de la data încetării acțiunii sau inacțiunii, iar în cazul infracțiunilor continuate, de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.”, ceea ce înseamnă că infracțiunea continuată se consideră săvârșită la data încetării activității infracționale desfășurată de inculpat în mod succesiv și nu la data comiterii primului act material care în mod individual întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
Este adevărat că în anumite situații, prin excepție de la regula mai sus menționată, se are în vedere data comiterii primului act material care în mod individual întrunește elementele constitutive ale infracțiunii (în cazul stabilirii stării de recidivă ori a revocării suspendării condiționate sau a grațierii condiționate consecințe), însă această abordare se impune doar pentru ca persistența infracțională a infractorului care comite o infracțiune continuată și nu doar un act material să nu constituie un beneficiu pentru el.
În speță inculpatul și-a început activitatea infracțională la data de 25.04.2009 iar dacă ar fi încetat această activitate până la data de 19.01.2010, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2052/24.11.2008 a Judecătoriei G., fapta sa ar fi fost concurentă cu infracțiunea pentru care a fost condamnat prin această sentință.
Cum însă inculpatul și-a continuat activitatea infracțională și după data 19.01.2010, infracțiunea continuând în timp până la data de 25.07.2010, se constată că acte materiale ale infracțiunii au fost comise după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, ceea ce atrage dispozițiile art. 37 lit. a Cod penal referitoare la recidiva postcondamnatorie, potrivit regulii instituite de art. 122 al. 2 Cod penal.
În consecință prima critică formulată de inculpatul P. I. G., vizând înlăturarea stării de recidivă și reținerea concursului de infracțiuni este nefondată și va fi respinsă ca nefondată.
Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat este însă fondat întrucât Curtea constată că în cauză se justifică aplicarea prevederilor art. 181 Cod penal referitoare la fapta ce nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, „Nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.”
Raportând criteriile mai sus arătate la speță Curtea reține că fapta comisă de inculpat poate fi apreciată ca aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Din probele administrate rezultă că societatea condusă de inculpat a avut ca obiect de activitate alimentația publică (pizzerie) la care au lucrat un număr redus de angajați (șapte) iar contribuțiile cu reținere la sursă către bugetul de stat nu s-au achitat de inculpat pe fondul încasărilor reduse dar și al anumitor probleme legate de autorizația de funcționare a pizzeriei respective care și fost demolată apoi.
Este adevărat că neplata contribuțiilor s-a făcut pe o perioadă relativ întinsă de timp (aprilie 2009 – iulie 2010) însă prejudiciul total produs bugetului de stat (14.668 lei) nu este mare și a fost acoperit integral prin plată de inculpat la judecata în recurs, astfel că relațiile sociale protejate prin infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 nu au fost în mod grav afectate.
Cât privește persoana și conduita inculpatului, Curtea reține că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă și, deși nu se află la primul impact cu legea penală, fapta comisă anterior este de altă natură decât cea din prezenta cauză. În plus inculpatul este căsătorit și are în întreținere trei copii.
Pentru aceste considerente Curtea constată că fapta dedusă judecății poate fi apreciată ca având un pericol social redus, care nu este specific unei infracțiuni, astfel încât se justifică achitarea inculpatului P. I. G., în baza art. 10 lit. b1 Cod pr. penală, și aplicarea față de acesta a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Pentru acest motiv recursul declarat de inculpatul P. I. G. urmează a fi admis, cu consecința casării în parte a sentinței supuse controlului judiciar, urmând ca în rejudecare să se dispună în sensul mai sus arătat.
Văzând și prevederile art. 38515 pct. 1 lit. d Cod procedură penală și cele ale art. 192 al. 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul P. I. G. (fiul lui V. și I., născut la data de 01.02.1963, în localitatea Locri, Italia, cu domiciliul în localitatea Formo, Italia și cu reședința în municipiul G., ..3, apartament 3, județul G., CNP_, în prezent deținut în Arestul Inspectoratului de Poliție al Județului G.) împotriva sentinței penale nr.28/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală nr. 28/15.01.2013 a Judecătoriei G., înlăturând dispozițiile privind condamnarea inculpatului P. I. G., iar în rejudecare:
În baza art.11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală achită pe inculpatul P. I. G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art.13 Cod penal.
Conform art.181 al.3 Cod penal în referire la art. 91 lit. c Cod penal aplică inculpatului P. I. G. o amendă administrativă în cuantum de 800 lei.
Modifică dispoziția în baza căreia a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat la judecata în fond, în sensul reținerii prevederilor art. 192 al. 1, pct. 1 lit. d Cod procedură penală.
Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente . G., prin administrator CI J. R. M., la plata către S. R. a sumelor de 12.800 lei și 1.773 lei, sume achitate de inculpat la judecata în recurs.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Conform art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
aur marian mircea florin meleacă mARCIAN M. I.
Grefier,
M. I.
Red. M. M. I./17.06.2013
Tehnored. M.I./2 ex./17.06.2013
Fond: E. G. D.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 860/2013.... | Infracţiuni la regimul vamal. Legea 141/1997, Legea 86/2006.... → |
|---|
