Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 178/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 775/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ NR 178/F
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 11.09.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE- P. D.
Grefier -F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. C. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea plângerii formulată de către petentul N. I., cu domiciliul în B., ., împotriva rezoluției nr. 559/II/2/2013 a P. Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât petentul N. I., cât și intimata G. C..
Procedura este legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile art. 177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, în conformitate cu disp. art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești: după care;
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, nemaifiind cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulată de către petentul N. I., împotriva rezoluției nr. 559/II/2/2013 a P. procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., ca fiind nefondată.
În opinia sa actele premergătoare efectuate în dosarul penal nr. 762/P/2012 justifică pe deplin soluțiile adoptate de către procuror.
Nefiind identificate alte activități care ar fi fost necesar a fi efectuate pentru justa soluționare a cauzei, consideră că cercetările sunt complete, iar faptele sesizate de către petent nu există.
Având în vedere că, criticile aduse de către petent modalității în care a fost soluționat dosarul penal nr. 762/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. sunt nefondate, solicită respingerea plângerii ca nefondată. Cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA,
Prin ordonanța nr. 559/II/2/2013 a Procurorului Adjunct de pe lângă Curtea de Apel G. s-a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul N. I., reținându-se următoarele:
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 3528/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a petentului N. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și distrugere, prev. de art. 180 alin. 2 din Codul penal și art. 217 alin. 1 din Codul penal.
S-a reținut că, la data de 30.08.2008, petentul l-a lovit pe P. I. cauzându-i leziuni vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale, iar a doua zi a distrus 10 standuri aparținând . B..
În dosarul penal nr. 3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., . B., reprezentată de P. I., a depus mai multe copii ale unui înscris intitulat ,,contract de partaj voluntar”, datat 13.09.2006, din cuprinsul căruia rezultă că ar fi fost redactat la Biroul Notarial ,,V. și Asociații”, act ce conține o încheiere de autentificare fără număr și care nu era semnat nici de părți și nici de notarul public al cărui nume era indicat în conținutul actului, respectiv G. C..
La termenul de judecată din data de 05.03.2012, petentul N. I. (inculpat) a formulat o cerere de extindere a procesului penal față de P. I., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 220 din Codul penal, art. 192 din Codul penal și art. 291 din Codul penal.
Procurorul de ședință O. I. P. a solicitat instanței de judecată respingerea cererii ca inadmisibilă, cererea acceptată de instanță.
Din situația de fapt mai sus arătată și corect reținută de procuror a rezultat că faptele sesizate de petent ca fiind comise de O. I. P. și G. C. nu există.
În cursul judecării cauzei la care a făcut referire petentul, procurorul de ședință a acționat în conformitate cu disp. art. 337 din Codul de procedură penală.
Potrivit art. 337 din Codul de procedură penală, în cursul judecății, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală de către o persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoană.
În speță, nu erau întrunite cerințele prev. de art. 337 Cod procedură penală, astfel încât procurorul de ședință, în mod corect, a solicitat instanței de judecată respingerea cererii formulată ca inadmisibilă.
Cu privire la înscrisul intitulat Contract de partaj voluntar, datat 13.09.2006 și defăimat ca fiind fals s-a considerat că acest înscris, nefiind semnat de notarul public G. C., nu este de natură să atragă răspunderea penală a notarului public.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere petentul N. I. care apreciază ordonanța procurorului ca fiind nelegală și netemeinică deoarece nu
s-au făcut cercetări temeinice pentru aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a procurorului de ședință O. I. P..
Analizând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În mod judicios s-a constat că din actele premergătoare efectuate în cauză nu sunt nici probe, nici indicii temeinice că procurorul O. I. P. a săvârșit infracțiunile prev. de art. 246,247 și 248 și 264 Cod penal.
De asemenea, în mod judicios s-a constat că notarul public G. C. nu a săvârșit infracțiunea prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal.
Astfel, faptul că procurorul de ședință O. I. Pașcă a solicitat instanței de judecată în virtutea atribuțiilor funcționale respingerea ca inadmisibilă a cererii de extindere a procesului penal formulată de petent, nu constituie faptă penală. Sunt concluziile procurorului pentru instanța de judecată, care avea competența să le admită sau să le respingă.
Procurorul este independent și se supune numai legii și pe cale de consecință, faptul că a pus concluzii pe o cerere a petentului, nu constituie nicio faptă penală, acesta acționând în virtutea atribuțiunilor sale funcționale.
În ceea ce privește pe notarul G. C., în condițiile în care înscrisul de partaj voluntar din 13.09.2006, considerat ca fals de petent, nu a fost semnat de notarul public, nu este de natură să atragă răspunderea penală a acestuia, neexistând nici un indiciu de săvârșire a vreunei infracțiuni.
În concluzie ordonanța fiind legală și temeinică se va respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul N. I..
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul N. I., cu domiciliul în B., ., împotriva rezoluției nr. 559/II/2/2013 a P. procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod. Pr. penală obligă petentul la plata a 50 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 11.09.2013
PREȘEDINTE, Grefier,
P. D. F. B.
Red. DP-17.09.2013
Tehnored.FB-2ex/17.09.2013
| ← Distrugerea. Art. 217 C.p.. Decizia nr. 112/2013. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1482/2013. Curtea de... → |
|---|
