Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 860/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2195/196/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 860/R
Ședința publică din data de 30 Mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C.
JUDECĂTOR: D. L. C.
JUDECĂTOR: A. B.
Grefier F. B.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul S. M. -C. împotriva sentinței penale nr. 692/09.04.2013 a Judecătoriei B., pronunță în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul –inculpat, care lipsește, avocat S. A. M., în baza delegației de substituire emisă la data de 30.05.2013, pentru avocat desemnat din oficiu - Bâlu D., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că este primul termen de judecată acordat în cauză, după care:
Curtea, în conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul S. M. -C. și Reprezentantul Parchetului, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art. 38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu, pentru inculpatul S. M. -C., față de faptul că instanța de fond i-a acordat recurentului toate beneficiile de care ar fi putut profita acesta având în vedere că inculpatul s-a prevalat de disp. art. 3201 Cod procedură penală, că a recunoscut săvârșirea faptelor și încadrarea acestora așa cum se prezintă în rechizitoriu.
Față de toate aceste aspecte solicită ca instanța de control să se pronunțe față de solicitarea de admiterea a acestui recurs.
Reprezentantul Parchetului consideră că instanța a stabilit în mod corect pedeapsa aplicată inculpatului, redusă și cu aplicarea disp. art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală. S-a avut în vedere că gradul de pericol social al faptei era în concret destul de ridicat constând în împrejurarea că autoturismul a fost condus într-o zi lucrătoare a săptămânii, la o oră când traficul era intens, și a avut în vedere urmările care s-ar fi putut produce. În mod corect, a avut în vedere și antecedentele penale.
Solicită respingerea ca nefondat recursul declarat.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 692 din 09.04.2013 a Judecătoriei B. în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G nr.195/2002 rep. cu aplic. art. 320 ind.1 alin. 7 cod procedură penală a fost condamnat inculpatul S. M. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere( faptă din data de 02.05.2012).
S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare este concurentă cu infracțiunea dedusă actualei judecăți.
În baza art. 85 din Codul penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare.
În baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal s-au contopit pedeapsa de 1an închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare sporită la 2 ani închisoare.
În baza art. 861 Cod penal în referire la art. 866 Cod penal s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoarea pe un termen de încercare de 5 ani fixat în condițiile art. 862 Cod penal și care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei( 07.11.2012).
În baza art. 863 Cod penal, s-a pus în vedere inculpatului S. M. C. să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere și obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.:
- Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență
În baza art. 359 cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului S. M. C. cu privire la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86/4 Cod penal.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului S. M. C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 450 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care- suma de 200 de lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu P. G. A. din cursul judecății – a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.703/P/2013 din data de 04.02.2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. a fost trimis in judecată în stare de libertate inculpatul S. M. C., fiul lui V. și A., născut la data de 05.05.1990 în B., CNP_) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep.( faptă din data de 02.05.2012).
Prin actul de sesizare al instanței s-a reținut in esență că la data de 02.05.2012, inculpatul a condus pe drumurile publice de pe raza satului C. Nou, ., autoturismul marca Dacia N. cu numărul de înmatriculare_, deși nu poseda permis de conducere.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul- verbal de depistare din data de 02.05.2012; adresa nr. 48/24.05.2012 a Inspectoratului de Poliție Județean B. –Serviciul Rutier, declarații martor P. L.; declarații inculpat; alte înscrisuri.
În faza de cercetare judecătorească a fost audiat inculpatul în cadrul procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 cod procedură penală care a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost aceasta reținută în actul de sesizare al instanței și își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale, fără a mai solicita alte probe în fața instanței.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din coroborarea declarației inculpatului S. M. C. cu cea a martorului P. L. rezultă că la data de 02.05.2012, în jurul orelor 18,40 inculpatul a rulat cu autoturismul marca Dacia N. proprietate personală cu număr de înmatriculare_, de la domiciliul său până în extravilanul satului, iar pe drumul de întoarcere, în timp ce se afla pe . C. Nou, a fost oprit de un echipaj de poliție.
Fiindu-i solicitat permisul de conducere, inculpatul a precizat în prezența martorului asistent că nu posedă un astfel de document și a indicat traseul parcurs.
Din adresa nr. 48/24.05.2012 a Inspectoratului de Poliție Județean B. –Serviciul Rutier, instanța a reținut că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule sau tramvai.
Față de cele expuse, luând în considerare și faptul că inculpatul în cadrul procedurii simplicate prevăzute de art. 3201 Cod procedură penală a arătat că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost aceasta reținută în rechizitoriu, instanța apreciază că fapta inculpatului există, constituie infracțiune si a fost săvârșită de acesta.
S-a reținut, în drept: Fapta inculpatului S. M. C. care la data de 02.05.2012, a condus pe drumurile publice de pe raza satului C. Nou, ., autoturismul marca Dacia N. cu numărul de înmatriculare_, deși nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep.
În raport de situația de fapt reținută mai sus, instanța a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 rep. – atât din punct de vedere al laturii obiective cât si sub latura subiectivă.
Astfel în ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii, instanța a reținut că acesta a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Dacia N. cu numărul de înmatriculare_ pe raza localității C. Nou cât și în extravilanul acestei localități-pe drumuri publice- deși nu poseda permis de conducere.
Urmarea imediată a săvârșirii infracțiunii este reprezentată de starea de pericol creată cu privire la persoanele și bunurile implicate în circulația pe drumurile publice, fapta inculpatului fiind infracțiune chiar dacă acțiunea inculpatului nu a produs nici o consecință materială.
Raportul de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată este unul direct și poate fi dedus din însăși săvârșirea faptei.
În raport de latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta descrisă mai sus cu vinovăție sub forma intenției indirectă întrucât, deși nu a dorit producerea urmării constând într-o stare de pericol pentru toți cei implicați în circulația pe drumurile publice, acesta a acceptat cel puțin producerea unei astfel de urmări.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 cod penal și anume: regulile generale de individualizare a sancțiunilor penale, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială( de la 1 la cinci ani), gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Având în vedere cele expuse, instanța a aplicat inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcină o pedeapsă cu închisoarea care să corespundă scopului definit de art. 52 alin 1 Cod penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Instanța a reținut că gradul social concret al faptei este unul destul de ridicat rezultând din împrejurarea că autoturismul a fost condus într-o zi lucrătoare a săptămânii, la o ora la care traficul este încă intens. Totodată, instanța a avut în vedere și urmările care s-ar fi putut produce, luând în considerare pericolul potențial pentru siguranța circulației pe drumurile publice pe care îl prezintă conducerea autoturismului fără a poseda permis de conducere.
În ceea ce îl privește pe inculpat, instanța a reținut pe de o parte că ulterior săvârșirii infracțiunii, în cursul urmăririi penale și al judecății, acesta a avut un comportament sincer, recunoscând fapta și de asemenea a apreciat asupra faptului că potrivit înscrisului de la fila 12 dosar urmărire penală, inculpatul a urmat cursurile unei școli profesioniste de șoferi.
Pe de altă parte, din coroborarea fișei de cazier de la fila 11(d.u.p.) cu hotărârea aflată la filele 7-10 din dosar, instanța a mai reținut că prin Sentința penală nr.1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. (rămasă definitivă la data 07.11.2012 prin nerecurare) inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208. alin.1 – art. 209 alin. 1 lit. a,g,i cod penal. Totodată prin hotărârea în discuție s-a dispus suspendarea condiționată a executării acestei pedepse pe o durată de 3 ani și 6 luni ce constituie termen de încercare.
Luând în examinare toate aceste circumstanțe reale și personale ale inculpatului văzând și limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002( 1 – 5 ani) precum și de dispozițiile art. 3201 alin 7 Cod procedura penală, instanța a apreciat ca oportună în cauză aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an, fără a aplica inculpatului beneficiul circumstanțelor atenuante.
În continuare văzând data săvârșirii infracțiunii din prezentul dosar, respectiv 02.05.2012, raportată la data rămânerii definitive a sentinței penale 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B., respectiv 07.11.2012, instanța a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare este concurentă cu infracțiunea dedusă actualei judecăți.
Instanța, văzând că înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus anterior suspendarea condiționată a pedepsei (sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B.), inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății și pentru care i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea, a dat eficiență disp. art. 85 din Codul penal și a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare.
Pe cale de consecință în baza art. 36 alin. 1 rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal a contopit pedeapsa de 1an închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1943/15.10.2012 a Judecătoriei B. definitivă la data de 07.11.2012 prin nerecurare urmând ca inculpatul să o execute pe cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare. Instanța a aplicat și un spor de 6 luni închisoare reprezentând echivalentul pedepsei care nu se mai execută, în total inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.
În ceea ce privește modalitatea de individualizarea judiciară a executării pedepsei, instanța a apreciat că reeducarea inculpatului, în sensul respectului datorat valorilor sociale ocrotite de lege pe care a înțeles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii, poate avea loc și fără privare de libertate, însă în regim de supraveghere, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra propriului comportament raportat la relațiile sociale pe care a înteles să le încalce prin săvârșirea infracțiunii.
Instanța a luat în considerare și faptul că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, împrejurare care justifică o monitorizare mai atentă a inculpatului și supunerea acestuia la o . măsuri de supraveghere și respectarea unor obligații, suspendarea condiționată a executării pedepsei nefiind suficientă pentru atingerea scopului pedepsei aplicate.
Văzând și faptul că pedeapsa rezultantă în urma contopirii pedepselor nu depășește 3 ani, instanța în baza art. 86 ind.1 cod penal în referire la art. 86 ind. 6 Cod penal a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoarea pe un termen de încercare de 5 ani fixat în condițiile art. 86 ind. 2 Cod penal și care s-a calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior suspendarea condiționată a executării pedepsei( 07.11.2012).
În baza art. 86 ind.3 Cod penal a pus în vedere inculpatului S. M. C. să se supună pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere și obligații, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.:
- Să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul B.;
- Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- Să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- Să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență
În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului S. M. C. cu privire la cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzute de art. 86/4 cod penal.
Pe durata și în condițiile art. 71 Cod penal a interzis inculpatului S. M. C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și litera b Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie.
Sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile legale în discuție trebuie interpretate si aplicate prin prisma Curții Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale si a jurisprudenței C.E.D.O. care, in conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 si art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern.
Astfel, față de jurisprudența constantă a Curtii (S. si Parcalab c.Romaniei, Hirst c.Marii Britanii) instanța a constatat că materia pedepselor accesorii este guvernata de principiul individualizării judiciare, conform căruia sancțiunile penale care constau în aplicarea interdicțiilor cu efect restrictiv asupra drepturilor si libertăților fundamentale nu pot fi interzise ope legis ci doar în măsura in care infracțiunea care a atras condamnarea nu este străina aspectelor privind exercitarea drepturilor cu privire la care urmează sa fie aplicată pedeapsa accesorie.
În acest context, față de natura faptei comise si de modul concret de săvârșire, instanța a apreciat că în cauză se impune îndepărtarea inculpatului de la activitățile care presupun responsabilitatea sa civică, încrederea publică sau exercițiul autorității. În schimb, cu privire la drepturile prev. de art. 64 lit.a prima teza, d),c) si e) C.p., față de criteriile enumerate de art. 71 alin. 3 C.p., instanța a considerat că în speță nu este necesară interzicerea lor.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul S. M. C. la plata sumei de 450 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care- suma de 200 de lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu P. G. A. din cursul judecății – s-a avansa din fondul Ministerului Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. M. C., apărătorul din oficiu al acestuia lăsând la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală constatăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului S. M. C., pe baza unei analize complete a materialului probator administrat în faza urmăriri penale, coroborat cu declarația acestuia dată în faza cercetării judecătorești urmare incidenței disp. art. 3201 Cod procedură penală.
În sarcina inculpatului se reține săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumuri publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002.
Ca situație de fapt reținem împrejurarea că inculpatul S. M. C. la data de 20.05.2012 a condus pe drumul public de pe raza satului C. Nou, . autoturismul marca Dacia N. cu nr. de înmatriculare_, deși nu poseda permis de conducere.
Probatoriile administrate în cauză, analizate și detaliate de prima instanță, în privința cărora nu au intervenit modificări cu ocazia soluționării cauzei în recurs, confirmă împrejurările că fapta există în materialitatea ei, e prevăzută de legea penală (încadrată în dispozițiile legale mai sus arătate) și a fost comisă cu vinovăție, sub forma intenției directe de către inculpat.
Considerăm că prima instanță a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând disp. art. 72 Cod penal.
În corect apreciem că pedeapsa aplicată inculpatului (de 1 an închisoare) este legală și temeinică.
Raportat la criteriile de individualizare, în speță avem în vedere următoarele aspecte:
- gravitatea faptei comisă de inculpat;
- modalitățile și împrejurările săvârșirii, așa cum au fost arătate mai sus;
- urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în sensul că inculpatul fără să posede permis de conducere, a condus un autoturism pe drumurile publice, punând în pericol viața și integritatea corporală a celorlalți participanți la trafic;
- persoana inculpatului care nu s-a aflat la primul impact cu legea penală;
- atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei manifestată pe tot parcursul procesului penal.
Astfel considerăm că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului.
Constatăm că în speță nu există circumstanțe favorabile inculpatului care să atragă incidența disp. art. 74 alin. 1 lit. a,b,c și alin. 2 Cod penal.
Prin raportare la disp. art. 52 Cod penal considerăm că pentru atingerea scopului preventiv al pedepsei se impune ca executare pedepsei ce a fost aplicată inculpatului să fie suspendată sub supraveghere, cum de altfel a dispus prima instanță.
Considerăm că măsurile de supraveghere reglementate de art. 863 Cod penal ce au fost impuse inculpatului vor asigura îndreptarea și reeducarea acestuia în bune condiții.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. C..
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. M. -C. ( fiul lui V. și A., născut la data de 05.05.1990 în B., domiciliat în . Măxineni, jud.B., posesor al CI ., nr._, CNP_) împotriva sentinței penale nr. 692/09.04.2013 a Judecătoriei B., pronunță în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul S. M. -C. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat Bâlu D., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, M. C. D. L. C. A. B.
Grefier,
F. B.
Red.DLC. – 13.06.2013
Tehnored.FB. –14.06.2013
2 ex
Fond: I.Ș.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1482/2013. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 853/2013. Curtea... → |
|---|
