Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 354/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 124/91/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 354/R
Ședința publică din data de 6 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. H. – judecător
JUDECĂTOR – P. D.
JUDECĂTOR – M. T.
GREFIER – A. S.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul V..
La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat D. M., în stare de deținere și asistat de avocat M. Ș. – apărător desemnat din oficiu, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care ;
Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Avocat M. Ș., pentru recurentul – inculpat, având cuvântul, critică încheierea din 27.02.2013 a Tribunalului V. ca fiind nelegală și netemeinică. Invederează instanței că deși în cuprinsul încheierii se arată că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se poate reține că există dovezi din care să rezultă că, odată lăsat în libertate, inculpatul ar încerca să influențeze martorii ce urmează a fi audiați în cauză. Arată de asemenea că inculpatul a colaborat cu organele de anchetă și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului formulat de inculpat și a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a acestuia.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind nefondat. Apreciază că în cauză s-a făcut dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică, în sarcina inculpatului s-au reținut 4 infracțiuni și avându-se în vedere și modalitatea de comitere a acestora prin agresarea părții vătămate căreia i-a pus viața în primejdie.
Recurentul – inculpat D. M., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ inculpatul D. M. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13.
Prin încheierea de ședință din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 s-a dispus, în baza art. 3002 Cod pr. penală, în referire la art. 160b alin.1,3 Cod pr. penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului D. M..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul V., a avut în vedere că prin rechizitoriul nr. 1960/P/2012 din 7 ianuarie 2013 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul V. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D. M., pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor deosebit de grav, tâlhărie, distrugere și violare de domiciliu, fapte prevăzute de art. prev.de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, art. 175 lit.b Cod penal ; art. 211 al.1, 2 lit.b și al. 2 ind.1 lit.c Cod penal ; art. 217 al.1 Cod penal și art. 192 al.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
S-a reținut că în seara de 15 noiembrie 2012 a pătruns fără drept în locuința părții vătămate M. N., căreia, cu o coadă din lemn, i-a aplicat mai multe lovituri peste cap, corp și membre, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale. Același inculpat a sustras părții vătămate mai multe bunuri, iar pe altele le-a distrus.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut că infracțiunile de tentativă la omor, tâlhărie și violare de domiciliu pentru care inculpatul este trimis în judecată prezintă un grad ridicat de pericol social, aspect evidențiat și de cuantumul destul de mare al pedepselor prevăzute de legiuitor care este sancționat cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Având în vedere infracțiunile stabilite în sarcina inculpatului D. M., așa cum rezultă din descrierea faptelor, reținute prin rechizitoriu, faptul că dosarul se află în faza administrării de probatorii, Tribunalul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret în sensul că există posibilitatea influențării martorilor care urmează a fi audiați.
De asemenea, se constată îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod pr.penală, în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a apreciat că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, se impune privarea inculpatului D. M. de libertate și în continuare, cu atât mai mult cu cât, și la acest moment procesual, subzistă temeiurile avute în vedere la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă.
Cu privire la cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apărătorul inculpatului, instanța a apreciat-o nefondată.
Este adevărat ca pericolul concret pentru ordinea publică nu se confunda cu pericolul social concret al infracțiunii, cele doua componente prezintă însa puncte de interferenta, astfel ca acesta se apreciata atât in raport de datele referitoare la fapta cat și rezonanta sociala negativa produsa in comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare al persoana inculpatului.
Pe de alta parte, inculpatul se afla in stare de arest preventiv de circa 4 luni, perioadă ce nu poate constitui o depășire a termenului rezonabil al măsurii arestării preventive întrucât, potrivit art. 5 parag. 3 din Convenția europeana a drepturilor omului, caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ținând seama în special de complexitatea cauzei, comportamentul parților și al autorităților competente.
Având în vedere ca detenția preventiva trebuie sa aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normala, însa potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea detenției provizorii și a limitelor rezonabile a acesteia se face luând in considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz pentru a se vedea în ce măsura există indicii precise cu privire la un interes public real care sa aibă o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării in stare de libertate.
În același timp, s-a avut în vedere faptul ca cercetarea judecătorească trebuie să se desfășoare în condiții optime, cât și cu celeritate.
Pe de altă parte, în raport de stadiul procesual, cauza fiind în faza administrării de probatorii, pericolul social al faptelor deduse judecății, s-a apreciat că în continuare se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului D. M., și în consecință s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive și s-a menținut ca legală și temeinică măsura arestării preventive.
Împotriva încheierii de ședință din 27.02.2013 a Tribunalului V., pronunțată în dosarul nr._ 13, a formulat recurs inculpatul D. M., criticând măsura dispusă de instanța de fond pentru netemeinicie.
A arătat, prin apărător din oficiu, că la dosarul cauzei nu există probe și indicii temeinice că prin lăsarea în libertate a inculpatului ar rezulta un pericol concret pentru ordinea publică.
A solicitat revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.
În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate dintre cele prev. de art. 145 Cod pr. penală sau art. 1451 Cod pr.penală.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
La dosarul cauzei există probe și indicii temeinice, în sensul art. 681 Cod pr. penală, de natură să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor pentru care este cercetat, infracțiuni care ( cu excepția cele prev. de art. 217 alin.1 Cod penal) sunt pedepsite de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Faptele sunt deosebit de grave, fiind îndreptate împotriva unor valori fundamentale ocrotite de lege ( dreptul la viață, dreptul la libertatea și inviolabilitatea domiciliului, dreptul la un patrimoniu propriu, etc. ).
Împrejurările în care au fost săvârșite faptele, pe fondul consumului de alcool și prin folosirea violenței, prezintă un pericol social concret pentru comunitatea locală, rezultând „ex re” din materialitatea săvârșirii faptelor.
Probatoriul administrat până în prezent în faza de cercetarea judecătorească, confirmă acuzarea, iar instanța de fond a manifestat rol activ în efectuarea cercetării judecătorești și pentru aflarea adevărului.
Așa fiind și văzând pre vederile art. 38515 pt. 1 lit. b Cod pr.penală, raportat la art. 1411 Cod pr. penală și art. 192 alin. 2 Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13 și îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea, apreciind că măsura menținerii arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, va respinge, ca nefondate, cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive prev. de art. 145 Cod pr. penală sau art. 1451 Cod pr. penală, deoarece măsura arestării preventive nu poate subzista, pe aceeași perioadă, cu o măsură preventivă neprivativă de libertate dintre cele prev. de art. 145 Cod pr. penală sau art. 1451 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea formulată de inculpatul D. M. (fiul lui P. și E., născut la data de 18.10.1985 în Miercurea C., jud.Harghita, CNP –_), deținut în Penitenciarul Focșani, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 13.
Obligă pe inculpatul recurent la plata sumei de 130 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu ( av.M. Ș.) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2013.
PRȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. H. P. D. M. T.
Grefier,
A. S.
Red.L.H./07.03.2013
Tehnored. A.S./2 ex./11.03.2013
Jud.fond: S.M.C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1063/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
