Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1548/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 6649/233/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1548/R

Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE- F. M.

Judecător - M.-M. I.

Judecător - A.-M. M.

Grefier - A. S.

-.-.-.-.-.-.-.-.-.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. L. – din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul P. V. împotriva sentinței penale nr. 1030 din 3.06.2013 a Judecătoriei G..

La apelul nominal a răspuns recurentul – inculpat P. V., în stare de deținere și asistat de avocat D. S. A. – apărător desemnat din oficiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care ;

Întrebat fiind, recurentul – inculpat P. V. arată că nu a avut posibilități materiale să-și angajeze apărător ales și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.

Nemaifiind cereri de formulat și acte de depus, Curtea constată cauza în tare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Avocat D. S. A., având cuvântul, arată că prin recursul formulat se critică hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, respectiv sub aspectul întinderii pedepselor aplicate și al sporului mult prea mare aplicat pedepsei de 2 ani și 10 luni. Deși instanța de fond a menționat că nu se poate reține în sarcina inculpatului disp.art. 74 lit. a Cod penal, apreciază că se puteau totuși reține disp.art. 74 lit. c Cod penal, respectiv atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut fapta cum și modalitatea de săvârșire a faptelor. Apreciază că instanța de fond putea coborî pedeapsa spre limita prev. de art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal și de asemenea și sporul aplicat ar putea fi redus corespunzător.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului formulat de inculpat.

Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, apreciază că recursul formulat de inculpat este nefondată, sentința penală nr. 1030 din 3.06.2013 a Judecătoriei G. fiind legală și temeinică.

Consideră că pedeapsa de 2 ani și 10 luni la care a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată, cu aplicarea disp.art. 37 lit. b Cod penal și cu reținerea art. 320¹ Cod pr. penală, este legală și temeinică, iar prin soluționarea antecedentelor penale s-a ajuns ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani închisoare.

Având în vedere faptele din prezenta cauză și datele care caracterizează persoana inculpatului, acesta având multiple condamnări încă din perioada minoratului, apreciază că cererea privind reaprecierea cu privire la cuantumul pedepsei și a sporului aplicat este nefondată.

Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat, menținerea măsurii arestării preventive și deducerea arestării de la data de 16.07.2012 la zi.

Recurentul – inculpat P. V., în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

CURTEA:

Asupra recursurilor penale de față,

Prin sentința penală nr. 1030/03.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. s-au dispus următoarele:

Condamnă pe inculpatul P. V. la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.1- 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal, cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 320 ind.1 alin. 7 Cod pr.penală, (fapte săvârșite în perioada 17.03._12, două acte materiale).

Constată că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr. 41/R/14.01.2013 a Curții de Apel G. și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.01.2013 prin decizia penală nr. 13/R/08.01.2013 a Curții de Apel G. (respectiv, faptele de: furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal faptă din data de 23/24.09.2011; furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal fapte din data de 26/27.01.2012, 21/22.02.2012 și 21/22.03.2012; furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal fapte din data de 02.06.2012 și 03/04.06.2012 ), întrucât toate aceste fapte sunt săvârșite de inculpat înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre ele.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr. 41/R/14.01.2013 a Curții de Apel G., în pedepsele componente:

- pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală. (faptă săvârșită la data de 18.12.2011).

- pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de dispozițiile art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind.1 alin. 7 Cod procedură penală. (faptă săvârșită la data de 18.12.2011).

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.01.2013 prin decizia penală nr. 13/R/08.01.2013 a Curții de Apel G., în pedepsele componente:

- pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare, stabilită ca urmare a revocării beneficiului liberării condiționate în temeiul disp. art. 61 Cod penal a restului de pedeapsă de 172 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 316/2006 a Judecătoriei G. și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală (faptă din 13/14.02.2011)

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și art.320 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală (faptă din 23/24.09.2011),

- pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.32 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală (fapte din 26/27.01.2012, 21/22.02.2012 și 21/22.03.2012)

- pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 alin.1 lit.b Cod penal și art.320 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală (fapte din 02.06.2012 și 03/04.06.2012)

Menține operațiunea de revocare a beneficiului liberării condiționate, a restului de pedeapsă de 172 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 316/2006 a Judecătoriei G., precum și operațiunea de contopire a acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.320 ind. 1 alin.7 Cod procedură penală (faptă din 13/14.02.2011), respectiv pedeapsa finală de 2 ani și 9 luni închisoare, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G..

În temeiul disp. art. 36 alin.1 Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal și art. 40 Cod penal contopește următoarele pedepse: pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G. pedeapsă de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, 2 (doi) ani închisoare, 3 (trei) luni închisoare (ambele aplicate prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G.), 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare (toate trei aplicate prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G.), urmând ca inculpatul P. V. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare, sporită la 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, aplică inculpatului P. V., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, deduce din pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare (stabilită prin prezenta sentință penală) perioada executată anterior de petentul condamnat, respectiv de la data de 16.07.2012 și până la zi.

Dispune anularea mandatului de executare nr. 2237/16.01.2013 (emis de Judecătoria G. în baza sentinței penale nr. 1946/30.10.2012), cât și anularea mandatului de executare nr. 2352/10.01.2013 (emis de Judecătoria G. în baza sentinței penale nr. 2044/14.11.2012) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului P. V., în baza prezentei sentințe penale, după rămânerea ei definitivă.

Menține toate celelalte dispoziții ale sentințelor penale mai sus arătate.

Constată că partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1050 lei, reprezentând daune materiale, iar partea vătămată D. M. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune materiale .

Constată că partea vătămată . G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost integral acoperit de partea vătămată B. M..

În temeiul art. 14 și 346 Cod procedură penală, în referire la art. 1357 Noul Cod Civil, obligă inculpatul P. V. la plata sumei de 1050 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă B. M., și la plata sumei de 1500 lei reprezentând daune materiale către partea civilă D. M. C..

În temeiul disp. art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal confiscă de la inculpatul P. V. suma de 800 lei reprezentând suma de bani ce a profitat inculpatului ca urmare a sustragerii acesteia în dauna părții vătămate . G., cu care aceasta nu s-a constituit însă parte civilă în cauză.

În baza art. 189 alin. 1 din Cod pr.penală, onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G.. (av. C. A.)

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod pr. penală, obligă pe inculpatul P. V. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 390 lei aferentă urmăririi penale).

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1979/P/2012 din 15.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. V., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevazută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea disp. art. 37 lit. b Cod penal (două acte materiale).

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada 17.03._12, pe timp de noapte și prin folosirea de chei potrivite a pătruns în chioșcul de ziare ce aparține . G. de unde a sustras suma de 1800 lei și în data de 10.04.2012 prin folosirea de chei potrivite a pătruns în magazinul . G. situat în incinta depozitelor Galgros G. de unde a sustras suma de 1500 lei (partea vătămată D. M. C.).

În cursul urmăririi penale, mijloacele de probă s-au concretizat în: plângere penală (fila 14, 59 dosar urm.penală), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente (f. 15-30 dosar urm.penală), raport de expertiză traseologică (f. 36-44 dosar urm.penală), declarație inculpat (f.58, 84-90 dosar urm.penală), proces-verbal de conducere în teren (filele 45-50, 77-82 dosar urm.penală), declarație martori G. A. C., D. E. E. (51-52, 69, 70 dosar urm.penală)

Materialul de urmărire penală i-a fost prezentat inculpatului P. V., la data de 29.11.2012 (fila 87 dosar urm.penală).

Prezent fiind în fața instanței de judecată la termenul din data de 29.04.2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a învederat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește și nu solicită administrarea de probe noi, cu excepția actelor în circumstanțiere. Instanța a procedat la audierea inculpatului și, având în vedere poziția procesuală a acestuia, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală.

Pentru acest motiv, instanța a apreciat că judecata poate avea loc, în temeiul art. 320 ind. 1 alin. 2 Cod pr. penală, numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, prin urmare, nu mai este necesară reaudierea martorilor din lucrări.

Totodată, instanța a dispus atașarea la dosarul cauzei a fișei de antecedente penale a inculpatului (fila 11-12 dosar fond).

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența jurdică de către un avocat desemnat din oficiu, conform delegației avocațiale aflate la dosarul cauzei fila 13 dosar fond.

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

1.La data de 19.03.2012 a fost înregistrată plângerea formulată de către partea vătămată B. M., angajată la . Galati prin care a sesizat faptul ca în perioda 17.03.2012 orele 14 -19.03.2012 ora 07.00 persoane necunoscute prin folosirea de chei potrivite au pătruns în chioșcul de ziare ce aparține . situat pe . Micro 39 de unde au sustras suma de 1850 lei.

Astfel în perioada menționată anterior, inculpatul P. V., în jurul orelor 24.00 se deplasa pe . Micro 39 C unde locuia la blocul B15, a observat un chioșc de ziare lângă hala Pieței Micro 39 A inculpatul a hotărât să deschidă yala respectivă care era asigurată cu una dintre cele trei chei pe care le avea asupra sa și să sustragă bunuri din interior. Inculpatul a reușit să deschidă ușa societății și să pătrundă în interior unde a văzut pe un raft o poșetă de culoare neagră pe care a deschis-o și a sustras din interiorul acesteia suma de 1800 lei și a părăsit chioșcul respectiv asigurandu-l cu cheia.

Audiată în cauză, partea vătămată B. M. a arătat că în data de 17.03.2012 a fost de serviciu între orele 07-14-00, iar la terminarea programului din data respectivă a pus într-o geantă suma de 800 lei (reprezentând încasări), suma de 450 lei (bani personali) și suma de 600 lei (provenită din vânzarea cartelelor telefonice).

Din raportul de expertiză criminalistică traseologică nr._/22.06.2012 efectuat în cauză, rezultă că butucul de yală în litigiu este în stare de funcționare și asupra acestuia nu s-a acționat cu un instrument, altul decat cheile originale.

Partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1050 lei, reprezentând daune materiale, iar partea vătămată . G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul creat societății a fost integral acoperit de partea vătămată B. M..

2. La data de 13.04.2012 Secția 4 Poliție a fost sesizată prin plângerea formulată de către partea vătămată D. M. C., angajată la . societate ce are ca obiect de activitate comercializarea de încălțăminte, si a sesizat faptul că în data de 10.04.2012 a închis și asigurat magazinul mai sus-menționat, iar în data de 11.04.2012 a constatat că ușa acestuia era dezasigurata și din interior îi lipsea suma de 1500 lei.

Din actele dosarului rezultă că în data de 06.04.2012 inculpatul a achiziționat o yală cu 3 chei știind că acestea se potrivesc la ușile termopan ale magazinelor deoarce mai sustrasese bunuri folosind astfel de chei. Astfel a încercat mai multe uși ale magazinelor, iar în seara zilei de 10.04.2012 în jurul orelor 19.00 a mers la depozite și a încercat magazinele la ușile de la intrare, iar la unul dintre acestea broasca a cedat și s-a deschis. Inculpatul a observat că se află un paznic în zonă astfel că a pătruns în interiorul magazinului, unde într-o cutie a găsit suma de 1500 lei în bancnote de câte 100 lei fiecare. inculpatul a luat suma de bani și a părăsit magazinul fără să mai încuie ușa respectivă. Din suma obținută inculpatul a cheltuit 500 lei, iar 1000 lei i-a predat mătușii sale pentru a achita anumite datorii fără a-i preciza acesteia proveniența banilor.

Audiată în cauza partea vătămată a arătat că în data de 10.04.2012 după ce a plecat de la locul de muncă a asigurat ușa magazinului și a lăsat în sertarul biroului suma de 1500 lei. A doua zi când a revenit la locul de muncă partea vătămată a constatat că lipsea de bani lăsată în magazin, iar ușa de acces era deschisă. Avand în vedere că respectivul magazin era monitorizat în permanență de camere de supraveghere, I-a observat pe inculpatul cum a pătruns în magazin și i-a sustras suma de bani. Partea vatamata a imprimat pozele în care apărea inculpatul, iar în data de 13.04.2012 l-a observat pe acesta trecând prin fața magazinului în care lucra aceasta, l-a oprit și l-a anunțat pe soțul său. Inculpatul a aruncat jos cele trei chei pe care le folosise la comiterea faptei, însă partea vătămată le-a ridicat și ulterior le-a predat organelor de poliție. Inculpatul purta în momentul depistării sale aceleași haine ca și cele pe care le purta în momentul în care a comis fapta.

Cu ocazia audierii cu respectarea drepturilor procesuale în cursul urmăririi penale inculpatul P. V. a recunoscut săvârșirea infracțiunii descrise.

În fața instanței de judecată inculpatul P. V. a avut aceeași poziție sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor penale reținute în sarcina sa solicitând aplicarea disp. art. 320 ind.1 cpp.

Materialul probator administrat în cauză, concretizat în plângere penală (fila 14, 59 dosar urm.penală), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto aferente (f. 15-30 dosar urm.penală), raport de expertiză traseologică (f. 36-44 dosar urm.penală), proces-verbal de conducere în teren (filele 45-50, 77-82 dosar urm.penală), declarațiile martorilor G. A. C., D. E. E. (51-52, 69, 70 dosar urm.penală) corroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului atât din fază de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată, dovedesc pe deplin existența faptelor penale săvârșite de inculpat precum și vinovăția acestuia, motiv pentru care instanța va proceda la condamnarea acestuia.

În drept, fapta inculpatului P. V. care în perioada 17.03._12, pe timp de noapte și prin folosirea de chei potrivite a pătruns în chioșcul de ziare ce aparține . G. de unde a sustras suma de 1800 lei ce aparținea și în data de 10.04.2012 prin folosirea de chei potrivite a pătruns în magazinul . G. situat în incinta depozitelor Galgros G. de unde a sustras suma de 1500 lei (partea vătămată D. M. C.), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin.1 lit.g și i Cod penal cu aplicarea disp. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În speță sunt incidente disp. art. 41 alin.2 Cod penal întrucât faptele inculpatului săvârșite în perioada 17.03._12, au fost săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, fiecare acțiune a sa, prezentând conținutul aceleiași infracțiuni.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (limite ce vor fi reduse conform disp. art. 320 ind.1 Cod pr.penală), de pericolul social concret al faptelor deduse judecății (crearea în dauna părților vătămate a unui prejudiciu), valoarea prejudiciului creat, de datele privind persoana inculpatului (vârsta acestuia, nivelul de instruire).

Analizând fișa de cazier a inculpatului, instanța de fond a observat că acesta a mai fost sancționat anterior pentru săvârșirea unor fapte de aceeași natură ca și cele din prezenta cauză, prin mai multe sentințe penale de condamnare anterioare.

Față de cele arătate, instanța a considerat că nu se poate aprecia că fapta din prezenta cauză reprezintă un eveniment singular, nefericit în viața inculpatului, motiv pentru care a apreciat că nu poate fi reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de disp. art. 74 lit.a Cod penal respectiv conduita bună a acestui inculpat anterior săvârșirii infracțiunii.

Instanța a opinat de asemenea, analizând speța de față, că nu pot fi reținute în favoarea inculpatului nici una din circumstanțele atenuante prev. de art. 74 Cod penal având în vedere atât modalitatea de săvârșire a celor două fapte precum și gravitatea acestora.

Pentru motivele arătate anterior instanța a aplicat inculpatului din prezenta cauză o pedeapsă în limitele prevăzute de lege(limite reduse conform disp. art. 320 ind.1 Cod pr.penală).

Pentru rezolvarea antecedentelor penale ale inculpatului din prezenta cauză, instanța a constatat mai întâi că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr. 41/R/14.01.2013 a Curții de Apel G. și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.01.2013 prin decizia penală nr. 13/R/08.01.2013 a Curții de Apel G. (respectiv, faptele de: furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal faptă din data de 23/24.09.2011; furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal fapte din data de 26/27.01.2012, 21/22.02.2012 și 21/22.03.2012; furt calificat prev. de art. 208 alin.1- art. 209 alin.1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal fapte din data de 02.06.2012 și 03/04.06.2012), întrucât toate aceste fapte sunt săvârșite de inculpat înainte de rămânerea definitivă a vreuneia dintre ele.

În continuare, instanța a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 14.01.2013 prin decizia penală nr. 41/R/14.01.2013 a Curții de Apel G., în pedepsele componente:

- pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de dispozițiile art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală. (faptă săvârșită la data de 18.12.2011)

- pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de dispozițiile art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală. (faptă săvârșită la data de 18.12.2011)

Totodată a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.01.2013 prin decizia penală nr. 13/R/08.01.2013 a Curții de Apel G., în pedepsele componente:

- pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală (faptă din 23/24.09.2011),

- pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin.1 Cod penal raportat la art. 209 alin.1 lit.g, i Cod penal cu aplicarea art.37 alin.1 lit.b Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal și art.320 ind.1 alin.7 Cod procedură penală (fapte din 26/27.01.2012, 21/22.02.2012 și 21/22.03.2012)

S-a dispus menținerea operațiunii de revocare a beneficiului liberării condiționate, a restului de pedeapsă de 172 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 316/2006 a Judecătoriei G., precum și operațiunea de contopire a acestui rest cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal raportat la art.209 alin.1 lit.g, i Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.3201 alin.7 Cod procedură penală (faptă din 13/14.02.2011), respectiv pedeapsa finală de 2 ani și 9 luni închisoare, astfel cum s-a stabilit prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G..

În temeiul disp. art. 36 alin.1 Cod penal în referire la art. 33 lit. a Cod penal în referire la art. 34 lit. b Cod penal și art. 40 Cod penal a dispus contopirea următoarelor pedepse: pedeapsa rezultantă de 2 ani și 9 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G. pedeapsă aplicată prin prezenta hotărâre, 2 (doi) ani închisoare, 3 (trei) luni închisoare (ambele aplicate prin sentința penală nr. 1946/30.10.2012 a Judecătoriei G.), 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare, 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare și 2 (doi) ani și 10 (zece) luni închisoare (toate trei aplicate prin sentința penală nr. 2044/14.11.2012 a Judecătoriei G.), urmând ca inculpatul P. V. să execute pedeapsa cea mai grea, sporită în mod corespunzător. Sporul de pedeapsă este justificat în prezenta speță de perseverența infracțională de care inculpatul a dat dovadă.

În temeiul art. 36 alin. 3 Cod penal, s-a dispus deducerea din pedeapsa rezultantă stabilită prin prezenta sentință penală a perioadei executată anterior de petentul condamnat, respectiv de la data de 16.07.2012 și până la zi.

S-a dispus totodată anularea mandatului de executare nr. 2237/16.01.2013 (emis de Judecătoria G. în baza sentinței penale nr. 1946/30.10.2012), cât și anularea mandatului de executare nr. 2352/10.01.2013 (emis de Judecătoria G. în baza sentinței penale nr. 2044/14.11.2012) și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului P. V., în baza prezentei sentințe penale, după rămânerea ei definitivă.

Au fost menținute de asemenea, toate celelalte dispoziții ale sentințelor penale mai sus arătate.

În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului P. V. pe perioada executării pedepsei, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1050 lei, reprezentând daune materiale, iar partea vătămată D. M. C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune materiale .

A constatat totodată că partea vătămată . G. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul a fost integral acoperit de partea vătămată B. M..

În temeiul art. 14 și 346 Cod pr. penală, în referire la art. 1357 Noul Cod Civil, constatând îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, constatând că în cauză a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, existența unui prejudiciu cert dar și un raport de cauzalitate direct între faptele ilicite ale inculpatului și urmarea produsă, a obligat pe inculpatul P. V. la plata sumei de 1050 lei, reprezentând daune materiale către partea civilă B. M., și la plata sumei de 1500 lei reprezentând daune materiale către partea civilă D. M. C..

Totodată, în temeiul disp. art. 118 alin. 1 lit. e Cod penal a dispus confiscarea de la inculpatul P. V. a sumei de 800 lei reprezentând suma de bani ce a profitat inculpatului ca urmare a sustragerii acesteia în dauna părții vătămate . G., cu care aceasta nu s-a constituit însă parte civilă în cauză.

În baza art. 189 alin. 1 din Cod pr.penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu inculpatului P. V. pentru faza cercetării judecătorești să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, instanța s obligat totodată inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termen legal împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul P. V. solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond prin reținerea de circumstanțe atenuante și reducerea sporului de pedeapsă stabilit ca urmare a rezolvării situației antecedentelor penale ale inculpatului.

Recursul declarat de inculpatul P. V. este nefondat și urmează a fi respins.

Analizând hotărârea recurată din oficiu sub toate aspectele, în conformitate cu art. 385⁶ al. 3 Cod pr. penală, Curtea reține că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Situația de fapt a fost corect stabilită, pe baza probatoriilor administrate în cauză, iar fapta comise de inculpatul P. V. fost încadrată corespunzător din punct de vedere juridic.

Referitor la vinovăția inculpatului, aceasta s-a stabilit de instanța de fond pe baza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, însușit în întregime de către inculpat, având în vedere că acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 320¹ Cod pr. penală.

Și în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent Curtea constată că hotărârea supusă controlului judiciar este corectă, fiind respectate pe deplin criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.

Sub acest aspect Curtea constată că instanța de fond a evaluat în mod just gravitatea concretă ridicată a faptei comise, ce rezultă din forma continuată de săvârșire și din valoarea totală ridicată a bunurilor sustrase (inculpatul a comis două furturi în dauna a 2 părți vătămate, prejudiciul total fiind de aproximativ 3.300 lei), aplicând acestuia o pedeapsă corect dozată, în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, reduse cu o treime conform art. 320¹ al. 7 Cod pr. penală.

Chiar dacă inculpatul au dat dovadă de sinceritate, recunoscând și regretând comiterea faptei, Curtea constată că în mod justificat nu a reținut instanța de fond circumstanțe atenuante în favoarea acestuia având în vedere gravitatea faptei dar și împrejurarea că nu se află la primul impact cu legea penală având multiple antecedente penale.

Din această perspectivă Curtea reține că instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență, stabilind o pedeapsă reduse, orientată spre minimul special de 2 ani închisoare, astfel cum a fost diminuat conform art. 320¹ al. 7 Cod pr. penală, așa încât, având în vedere gravitatea concretă ridicată a faptei și persoana inculpatului se poate aprecia că diminuarea acestei pedepse, inclusiv prin reținerea de circumstanțe atenuante, este inoportună, putând afecta aptitudinea sancțiunii de a-și atinge scopul preventiv-educativ.

Și sub aspectul sporului de pedeapsă, stabilit de prima instanță în urma rezolvării situației antecedentelor penale ale inculpatului, Curtea constată că hotărârea recurată este corectă, având în vedere că acest spor este de doar două luni peste cel stabilit prin hotărârile anterioare de condamnare, în concret fiindu-i majorată inculpatului pedeapsa rezultantă de la 3 ani și 10 luni închisoare la 4 ani închisoare, astfel că reducerea sporului nu se justifică.

Față de cele mai sus arătate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod pr. penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. V., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P. V. (fiul lui N. și I., născut la data de 11.03.1981 în T., jud.G., domiciliat în G., ., ..34, jud.G. și fără forme legale în G., ..17, jud.G., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 1030 din 3.06.2013 a Judecătoriei G..

Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției ( avocat D. S. A.).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F. M. M.-M. I. A.-M. M.

Grefier,

A. S.

Red. M.M.I./10.12.2013

Tehnored.A.S./2 ex./11.12.2013

Jud.fond: C.I.C.

← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 530/2013. Curtea...		Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p..... →

Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2013. Curtea de Apel GALAŢI