Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti. Art. 271 C.p.. Decizia nr. 1658/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1658/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 11590/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.1658/R
Ședința publică de la 16 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR –MIȚA M.
JUDECĂTOR –D.-I. B.
Grefier – I. Ș.
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR M. B.
Procuror șef -Secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului penal declarat de inculpatul D. S., împotriva sentinței penale nr. 893/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 04.12.2013, respectiv 16.12.2013.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 893/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ , s-a dispus – în baza art. 271 alin. 2 C.pen. – condamnarea inculpatului D. S. la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a unei hotărâri judecătorești. În baza art. 81-82 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. S-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 359 C.proc.pen. În baza art. 71 alin. 1 C.pen., s-a interzis inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen., iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
În baza art. 14 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă intentată de partea civilă D. I., iar în temeiul art. 348 C.proc.pen., au fost repuse părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii deduse judecății. Totodată, s-a luat act că partea civilă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 180 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3782/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatul D. S. a fost trimis in judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 C.p.
In sarcina inculpatului s-a reținut că acesta nu a respectat dispozițiile sentinței penale nr. 1206/07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă prin decizia penala nr. 1865/14.11.2011 a Curții de Apel G., in sensul că după stabilirea de către executorul judecătoresc a liniei de hotar prin marcarea acestuia cu țăruși din lemn, a smuls țărușii respectivi.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că prin sentința civila nr. 3433/22.06.2009 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților vătămate D. I., D. N. A. și D. C., toți moștenitori ai defunctului D. V., și inculpatul D. S. și soția acestuia, D. A..
La data de 21.10.2009, D. I. a procedat la punerea in executare silita a hotărârii judecătorești menționate prin executorul judecătoresc T. I. C.. In anul 2011 inculpatul D. S. nu a fost de acord cu delimitarea terenului de către executorul judecătoresc, motiv pentru care a demolat gardul părții vătămate D. I., a scos țărușii din pământ, și a edificat un alt gard cu fundație de beton, intrând astfel si ocupând o porțiune din terenul părții vătămate.
Pentru aceste fapte inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 400 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunilor de distrugere și nerespectarea hotărârii judecătorești, pedeapsa aplicata prin sentința penala nr. 1206/ 07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasă definitiva prin decizia penala nr. 1865/14.11.2011 a Curții de Apel G.. Totodată, s-a dispus și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor.
La data de 05.06.2012, la cererea parții civile D. I., s-a pus in executare latura civila a hotărârii penale menționate, prin executorul judecătoresc C. G., care a marcat cu țăruși din lemn granița dintre proprietatea acesteia și a inculpatului, căruia i s-a pus in vedere sa ridice de pe terenul părții civile un WC, un șopron, temelia cu gard.
La aproximativ o săptămână de la punerea in executare inculpatul D. S. a smuls din nou țărușii respectivi, susținând ca nu este de acord cu hotărârile judecătorești și raportul de expertiza tehnica privind delimitarea proprietăților.
La termenul de judecata din data de 22.01.2013, partea civila D. I. s-a constituit parte civila cu suma de 1000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului.
A reținut prima instanță că inculpatul D. S., in declarațiile date atât la urmărirea penala cat și în faza de cercetare judecătorească, a recunoscut ca a smuls țărușii plantați de executor in urma punerii in executare silita a sentinței penale nr. 1206/ 07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, afirmând că țărușii se aflau pe interiorul proprietății sale și potrivit acestora, trebuia sa își retragă gardul pe aliniamentul lor. A procedat astfel pentru că partea vătămata are mai mult teren decât i s-ar fi cuvenit și ca din acest motiv se considera prejudiciat.
A mai declarat ca nu a fost prezent in ziua in care hotărârea penala a fost pusa in executare deși a fost înștiințat de sosirea executorului in data respectiva și ca nu i-a adus nimeni la cunoștința ca trebuie sa ridice gardul pe care l-a edificat intre proprietatea sa și a parții civile.
Partea civila D. I. a arătat că inculpatul îi ocupa in mod abuziv suprafața de 150 m.p. pe care o putea cultiva cu cereale, respectiv cu doua rânduri cu porumb. Acest teren nu l-a putut folosi din anul 2008 din vina inculpatului.
La cererea părții civile, in dovedirea laturii civile, a fost audiat martorul U. N., iar in apărare, la cererea inculpatului, a fost audiat martorul Dană G..
Martorul U. N. a declarat că are cunoștință despre faptul ca inculpatul a intrat pe proprietatea parții civile in anul 2012 pe o lățime de aproximativ 2 metri, ocupând o fundație de beton de pe terenul acesteia și edificând un grad cu temelie d beton, șpalieri și cu sârmă-plasă. Terenul ocupat de inculpat ar fi de aproximativ 50 mp, ce putea fi cultivat cu trei rânduri de porumb pe o lungime de 60 metri fiecare. Se puteau recolta aproximativ 300 kg de știuleți reprezentând 200 kg boabe, valoarea unui kilogram de boabe fiind de 1,30 lei. Martorul a mai arătat că partea civila a cultivat terenul in anul 2012 cu ovăz și nu a putut preciza valoarea furajelor ce se putea recolta de pe porțiunea de teren ocupata de inculpat. A mai precizat că partea civila nu a mai putut lucra tot terenul, nu numai porțiunea ocupata de inculpat. După stabilirea liniei de hotar, prin intermediul executorului judecătoresc, inculpatul nu s-a conformat celor stabilite de acesta.
Martorul Dană G. a declarat că in toamna anului 2012 inculpatul a edificat un gard din tablă dar spre interiorul proprietății parții civile, fără a respecta limita de hotar plantata cu țăruși de executorul judecătoresc. Diferența dintre gardul vechi și cel actual este de aproximativ 30 cm intrați pe proprietatea parții civile. Pe terenul ocupat de inculpat se pot culege 7 – 8 coșuri cu știuleți de porumb care ar valora aproximativ 100 lei. Terenul – proprietatea parții civile nu a fost cultivat cu cereale ori cu alte plante și nici nu a auzit ca inculpatul sa interzică acesteia sa intre pe proprietatea sa și sa-si lucreze terenul. Martorul a mai precizat că partea civila ar avea mai mult teren decât inculpatul, astfel că prin mutarea gardului nu i s-a încălcat dreptul de proprietate.
Inculpatul a depus la termenul de judecata din data de 14.05.2013 un raport de expertiza efectuat in cauza civila nr._ in care s-a concluzionat că ca prin construcția gardului dintre proprietățile părților nu se respecta linia de hotar stabilita de expert in dosarul nr._/231/2008 și aplicata de executorul judecătoresc.
Din analiza materialului probator administrat in cauza, respectiv sentințele civile și penale menționate, procesul verbal nr. 80/05.06.2012 întocmit de executorul judecătoresc C. G., de punere in executare a sentinței penale nr. 1206/2011 a Judecătoriei Focșani, procesul verbal de cercetare la fata locului in care s-a consemnat ca nu au mai fost identificați țărușii din lemn plantați pe linia de hotar de către executorul judecătoresc, declarațiile părții civile D. I., ale inculpatului dar și ale martorilor audiați la cercetarea judecătorească, s-a reținut că, după ce executorul judecătoresc C. G. a pus in executare latura civila a sentinței penale nr. 1206/07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, rămasa definitiva prin decizia penala nr. 865/14.11.2011 a Curții de Apel G. in data de 05.06.2012, prin plantarea țărușilor din lemn pe linia de hotar ce desparte proprietățile părților, inculpatul, după aproximativ o săptămână de la efectuarea acestei proceduri, a smuls țărușii, motivând că nu este de acord cu dispozițiile hotărârilor judecătorești prin care s-au stabilit drepturile lor asupra suprafețelor de teren învecinate.
A apreciat prima instanță că fapta astfel săvârșita, cu intenție directa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al 2 C.pen., in baza căruia a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsa cu închisoarea.
La individualizarea judiciara a pedepsei au fost avute in vedere dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsa prevăzute in partea speciala a Codului penal pentru fapta comisă, gradul concret de pericol social al faptei dat de atingerea adusa proprietății private a părții civile, de persistarea in comiterea aceluiași gen de infracțiune pentru care a mai fost condamnat anterior cu pedeapsa amenzii, de suprafața de teren ocupată, aproximativ 150 m.p., dar și de persoana inculpatului care are antecedente penale, s-a prezentat la proces, a avut o atitudine sincera, de recunoaștere a faptei.
F. de aceste criterii de individualizare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
Ca modalitate de executare a pedepsei, s-a apreciat ca, fata de atitudinea inculpatului avuta pe parcursul procesului penal, de persoana acestuia, scopul preventiv si funcțiile coercitiv-educative, de exemplaritate ale pedepsei pot fi atinse si fără executare in regim de detenție, motiv pentru care, in baza art. 81-82 C.pen., se poate dispune suspendarea condiționată a executării pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni. De asemenea, s-a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art.359 C.proc.pen., in sensul ca inculpatului i s-au adus la cunoștință condițiile revocării suspendării condiționate ale executării pedepsei, prev. de art. 83 C.pen., si anume, săvârșirea din nou, cu intenție, in termenul de încercare, al unei alte infracțiuni, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitiva, chiar după expirarea acestui termen.
În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a aplicat inculpatului, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, si pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit. b C.pen., respectiv a dreptului de a fi ales in autoritățile publice si in funcții elective publice precum si a dreptului de a ocupa o funcție care sa implice exercițiul autorității de stat. În baza art. 71 alin.5 C.pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.
In ce privește acțiunea civila intentata de partea civila D. I., in baza art. 14 C.proc.pen. și art. 1357 C.civ, aceasta a fost respinsa ca neîntemeiată, deoarece nu au fost administrate probe concludente din care sa se retina in ce ar consta prejudiciul produs și care ar fi valoarea acestui. S-a menționat că proba testimoniala administrata la cercetarea judecătorească, respectiv declarațiile celor doi martori audiați pentru fiecare parte, sunt contradictorii, neexistând convingerea că terenul intravilan – proprietatea părții civile este cultivat și ca s-ar obține recolte după acesta.
In baza art. 348 C.proc.pen., s-a dispus repunerea părților in situația anterioara săvârșirii infracțiunii dedusa judecății.
De asemenea, s-a luat act ca partea civila nu a solicitat cheltuieli de judecata.
În fine, în baza art. 191 al. 1 C.proc.pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 180 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 893/14.05.2013 a Judecătoriei Focșani a declarat recurs inculpatul D. S., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., în referire la art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen., iar în subsidiar achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., în referire la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen.
S-a arătat în susținerea acestor solicitări, în esență, că părțile din prezenta cauză sunt rude, iar în urma unei hotărâri judecătorești s-a împărțit un teren rămas de pe urma defunctului D. A. – tatăl, respectiv socrul părților din cauză – și s-a trasat o linie de hotar. Inculpatul a considerat că această împărțeală nu este echitabilă, în sensul că nu au fost stabilite suprafețe egale pentru toate părțile și a mutat cu aproximativ 10 cm gardul despărțitor. În schimbul acestei soluții, inculpatul a lăsat o suprafață mult mai mare decât i se cuvenea părții adverse, către spatele proprietății, astfel încât suprafața de teren pe care partea adversă o stăpânește efectiv este semnificativ mai mare decât aceea pe care o primise prin hotărârea judecătorească de partaj.
Recursul declarat de inculpatul D. S. este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului D. S..
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin sentința penală nr. 1206/07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia penală nr. 1865/14.11.2011 a Curții de Apel G., s-a dispus condamnarea inculpatului D. S. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 C.pen., respectiv la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 C.pen., constând în aceea că, în luna aprilie 2010, a împiedicat-o pe partea civilă D. I. să folosească o parte din terenul deținut de aceasta în baza sentinței civile nr. 3433/22.06.2009 a Judecătoriei Focșani, fixând alte limite de hotar decât cele trasate de executorul judecătoresc și distrugând o parte dintr-o fundație de beton, cauzând astfel un prejudiciu în sumă de 890 lei. De asemenea, prin sentința penală menționată s-a dispus – în baza art. 348 C.proc.pen. – restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, iar în baza art. 14 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă D. I. a sumei de 890, cu titlu de despăgubiri materiale.
După rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 1206/07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, partea civilă D. I. a apelat la executorul judecătoresc C. G. pentru punerea în executare a laturii civile a acesteia, acesta deplasându-se la data de 05.06.2012 la fața locului, pentru delimitarea proprietăților celor doi, ocazie cu care linia de hotar a fost marcată cu țăruși din lemn și i s-a pus în vederea inculpatului D. S. să ridice de pe proprietatea părții civile un WC, un șopron și un gard.
După aproximativ o săptămână de la punerea în executare a sentinței penale nr. 1206/07.06.2011 a Judecătoriei Focșani, nemulțumit fiind de modalitatea în care s-a dispus delimitarea proprietății sale de cea a părții civile D. I., inculpatul D. S. a smuls țărușii din lemn folosiți pentru marcarea hotarului, fapt recunoscut de acesta în declarațiile date în cursul procesului penal.
Astfel fiind, este cât se poate de evident că nu poate fi primită solicitarea inculpatului, de a fi achitat în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., în referire la art. 10 alin. 1 lit. a C.proc.pen., fapta dedusă judecății existând în materialitatea sa și fiind săvârșită de inculpat.
De asemenea, nu poate fi primită nici cererea formulată în subsidiar de către inculpatul D. S., de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen., în referire la art. 10 alin. 1 lit. d C.proc.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 C.pen., mai exact acesta „neavând intenția de a nu respecta hotărârea judecătorească”.
În cauză nu are relevanță că inculpatul a lăsat în stăpânire părții civile D. I. o suprafață mai mare de teren decât cea la care aceasta din urmă ar fi avut dreptul, atâta vreme cât în această privință nu a existat vreo înțelegere între cei doi, partea civilă arătând în mod expres că solicită respectarea hotarului dintre proprietăți astfel cum acesta a fost stabilit prin sentința civilă nr. 3433/22.06.2009 a Judecătoriei Focșani. Mai mult, inculpatul a fost condamnat anterior pentru o faptă de aceeași natură și în legătură cu aceeași sentință civilă, astfel încât nu se poate susține că nu ar fi acționat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, și anume intenția, acesta cunoscând cu certitudine care sunt limitele de hotar stabilite prin sentința civilă mai sus arătată și având reprezentarea faptului că partea civilă dorește respectarea acestor limite de hotar.
Pe de altă parte, chiar dacă actele de executare efectuate de executorul judecătoresc C. G. au fost ulterior desființate în parte prin sentința civilă nr. 29.01.2013 a Judecătoriei Focșani, aceasta nu poate avea ca efect înlăturarea răspunderii penale a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, acesta uzând de căile de atac prevăzute de lege abia după ce „și-a făcut singur dreptate”, smulgând țărușii din lemn folosiți de către executorul judecătoresc pentru marcarea hotarului.
În opinia Curții, prin fapta săvârșită inculpatul a adus atingere relațiilor sociale protejate de dispozițiile art. 271 alin. 2 C.pen., referitoare la prezumția de adevăr de care beneficiază o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, dar și la prezumția de legalitate a actelor de executare efectuate în baza acesteia, astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus condamnarea sa.
În altă ordine de idei, Curtea consideră că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C.pen. Astfel, în mod judicios instanța de fond a orientat pedeapsa aplicată inculpatului înspre minimul special prevăzută de lege, cu observarea împrejurărilor concrete în care s-a comis infracțiunea și a consecințelor acesteia (prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală se poate afirma că aceasta prezintă o gravitate modică), dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului (acesta fiind anterior condamnat pentru o infracțiune de același gen, comisă în dauna aceleiași părți civile și în legătură cu aceeași împrejurare).
Față de cele de mai sus, constatând că în cauză nu este incident vreun caz de casare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.proc.pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. S..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligat inculpatul la plata către stat a cheltuielilor judiciare efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. S. (fiul lui A. și A., născut la data de 7.09.1958 în ., studii 7 clase, fără ocupație, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în ., CNP-_) împotriva sentinței penale nr.893/14.05.2013, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul-inculpat la plata către stat a sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. N. Mița M. D.-I. B.
Red.:D.I.B./24.02.2014
Tehnored.:I.Ș./24.02.2014/2 ex.
Fond:jud.D. M.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2013. Curtea de Apel... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 109/2013. Curtea de Apel GALAŢI → |
|---|
