Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 530/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 593/316/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 530 R
Ședința publică de la 1.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. N.
JUDECĂTOR – Mița M.
JUDECĂTOR – D. I. B.
Grefier – I. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel G.
reprezentat de procuror C. B.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul D. D., de părțile civile D. Ș., D. M., I. G., în nume personal și ca reprezentant legal al părților vătămate I. M. S. și I. G. A. și asigurătorul - garant B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București, împotriva sentinței civile nr. 688/13.06.2012 a Judecătoriei Tg. B..
La apelul nominal a răspuns recurentul asigurator B. Național de Carte V. din Spania prin mandatar B. Asiguratorilor de Autovehicule din România prin avocat M. V., inculpatul D. D. asistat de avocat ales D. V., părțile civile I. G., D. M., asistați de avocat G. L. M., care răspunde și pentru părțile civile lipsă I. G. A. și I. M. S. și D. Ș., prezent fiind și intimatul parte civilă D. L. asistat de avocat G. L. M..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apărătorul părților civile precizări fiind anexat un tabel din care rezultă cuantumul daunelor morale care s-ar fi acordat de instanțele spaniole, după care;
Se procedează la verificarea părților prezente astfel:
- inculpatul D. D., legitimat cu C.I. .. nr._, CNP_, eliberat la data de 3.02.2011 de către SPCLEP Berești;
- partea civilă I. G., legitimat cu C.I. .. nr._, CNP_ eliberat la data de 18.07.2011 de către SPCLEP Berești;
- partea civilă D. M. legitimată cu C.I. .. nr._, CNP_ eliberat la data de 29.09.2005 de către SPCLEP Berești.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul recurentului asigurator, arată că recursul declarat vizează trei aspecte astfel:
P. hotărârea instanței de fond au fost acordate daune morale minorului I. G., ori această parte vătămată nu s-a constituit parte civilă, de altfel această parte nici nu există, soțul victimei are doar doi copii, astfel că din acest punct de vedere hotărârea este nelegală.
Cu privire la prestațiile periodice acordate prin hotărârea atacată arată că, fiind doar doi minori instanța ar fi trebuit să se raporteze la dispozițiile Codului civil respectiv să acorde doar 1/3 din venitul minim pe economie, precizând de asemenea că a acordat mai mult decât s-a solicitat întrucât, la fond fila 23 – 24 părțile vătămate minore prin reprezentant legal au solicită câte 100 lei cu privire la prestații periodice, însă instanța a acordat pentru fiecare jumătate din venitul minim pe economie.
Mai arată că instanța de fond a modificat citativul și a citat asiguratorul în calitate de garant iar la pronunțarea hotărârii a obligat asiguratorul la plata daunelor materiale și morale iar în opinia sa, trebuia obligat garantul și nu asiguratorul, acesta din urmă neavând calitate în prezenta cauză. Precizează că garantul, conform normelor legale privind birourile de carte verde, are drept de regres ulterior împotriva inculpatului.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, iar în rejudecare să se respingă daunele morale cu privire la partea civilă I. G., reducerea cuantumului prestațiilor periodice și obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale alături de garant.
Apărătorul inculpatului arată că recursul formulat vizează trei aspecte astfel:
Primul aspect se referă la cuantumul daunelor morale care au fost acordate soțului supraviețuitor I. G., considerând că aceste daune morale depășesc reparația, respectiv prejudiciul încercat de soțul supraviețuitor, cuantumul acestor daune trebuia făcut cu respectarea principiului proporționalității și echității, a unui echilibru între prejudiciul suferit și reparația acordată, să urmărească darea unei satisfacții morale și nu o satisfacție patrimonială în sensul de a nu deveni o îmbogățire fără justă cauză, deși aceste criterii de apreciere sunt reținute în motivarea instanței de fond, cuantumul acordat este exagerat, acesta trebuia să fie raportat și la posibilitățile materiale ale inculpatului debitor.
Aceste daune însumează 180.000 lei, iar în ipoteza în care asiguratorul se va îndrepta în regres nu va exista o posibilitate practică de stingere a acestei obligațiuni.
Un al doilea motiv de recurs se referă la modul în care a fost stabilită obligația de întreținere, familia I. având doi copii, iar obligația de întreținere este stabilită pentru trei copii într-un cuantum de 1/2, mai mult decât atât această obligație de întreținere este stabilită peste constituirea de parte civilă pe care au făcut-o părțile vătămate la instanța de fond, consideră că în contextul în care persoana I. G. nu există, cuantumul obligației periodice de întreținere urmează a fi stabilit în condițiile art. 529 cod civil în sensul de 1/3 și în limitele constituirii de parte civilă, această proporție trebuie să reprezinte totalul pentru toți descendenții decedatei și nu pentru fiecare în parte așa cum s-a stabilit de către instanța de fond.
Un ultim motiv de recurs vizează daunele materiale solicitate de către pârâții D. Ș., D. M. și D. L. în sensul că aceștia nu au calitate de a solicita aceste daune, nici în calitate de moștenitor, nici în calitate de părinți, la fond nu s-a făcut dovada că ar fi fost întreținuți de către decedată, care nu realiza niciun venit iar cât privește calitatea acestora de moștenitori nici aceasta nu poate subzista în condițiile în care sunt înlăturați de la moștenire de către descendenți.
Apărătorul părților civile arată că, recursul declarat vizează trei aspecte, primul aspect vizează vârsta până la care minorii sunt îndreptățiți să încaseze prestațiile periodice, un alt aspect vizează cuantumul daunelor morale care în opinia sa trebuie majorat și respectiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată de la instanța de fond asupra cărora nu s-a pronunțat.
Solicită de asemenea și obligarea asiguratorului - garant la plata cheltuielilor de judecată făcute de către părțile civile în această fază procesuală.
Instanța de fond, în opinia sa, a efectuat o cercetare judecătorească corectă, a reținut în mod corect situația de fapt cu privire la latura civilă a cauzei, s-a pronunțat în mod legal și temeinic asupra prestațiilor cu titlu de daune materiale cu excepția vârstei până la care minorii sunt îndreptățiți să primească prestații periodice cu titlu de daune materiale, considerând că minorii ar trebui să fie îndreptățiți la aceste prestații periodice până la terminarea studiilor în condițiilor aceștia vor face dovada în acest sens.
Cu privire la daunele materiale referitor la partea civilă I. G. –soț supraviețuitor la vârsta de 36 ani și având spre creștere și educare doi minori, arată că soțul supraviețuitor a fost cel mai grav afectat de dispariția neașteptată a soției, înainte de accident se înțelegeau foarte bine, fiind o familie armonioasă aspect ce rezultă din probele administrate în cauză, suferința reclamantului nu poate fi descrisă în cuvinte.
În ce privește părțile civile minore arată că defuncta nu lucra petrecând tot timpul cu minorii, iar aceștia nu realizează pierderea suferită pe termen lung însă realizează cum s-a schimbat viața lor după pierderea mamei.
Cu privire la părțile civile – părinții victimei, martorul B. a arătat că deși locuiau la țară, aceștia se vizitau și aveau relații foarte strânse. Depune la dosar motivele de recurs prin care detaliază toate motivele expuse oral.
Față de recursul asiguratorului arată că, calitatea acestuia de garant într-adevăr nu există în procesul penal însă în această fază procesuală se judecă latura civilă iar calitatea de garant reiese dintr-un act sub semnătură privată care a fost încheiat între birourile de carte verde din toate țările U.E.
Cu privire la motivul de recurs referitor la minorul I. G. care nu există arată că acesta este admisibil și urmează a se admite recursul sub acest aspect.
Referitor la recursul inculpatului arată că și-a expus punctul de vedere referitor la daunele morale prin însăși recursul declarat de părțile civile apreciind că nu sunt supradimensionate ci sunt subdimensionate. Apreciază că acest cuantum a daunelor morale la care inculpatul alături de asigurator nu trebuie să aibă în vedere posibilitățile de plată ale inculpatului, despăgubirea nu poate fi acordată în funcție de acest aspect singurul principiu care este incident este principiul reparării integrale a prejudiciului, iar instanța va trebui să aprecieze acest prejudiciu.
Cu privire la daunele materiale acordate părinților arată că temeiul acordării daunelor morale către părinții victimei nu ține nici de calitatea acestora de moștenitori ai victimei și nici de faptul că părinții s-ar fi aflat la un moment dat în întreținere sau nu, aici cadrul juridic ține de răspunderea civilă delictuală.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat.
Apărătorul asiguratorului solicită respingerea recursului declarat de părțile civile sub aspectul majorării daunelor morale, apreciind că instanța de fond în mod corect a cuantificat și a acordat daunelor morale, aceste sume acordate fiind de natură să mai diminueze suferința părților civile.
Cu privire la prestațiile periodice arată că instanța de fond s-a raportat strict la ceea ce s-a solicitat în sensul că părțile civile au solicitat acordarea de prestații periodice până la majorat, respectiv până la vârsta de 18 ani.
Solicită admiterea recursului inculpatului, așa cum a fost formulat.
Depune la dosar două hotărâri judecătorești cu titlu de practică.
Apărătorul inculpatului, în recursul părților civile, solicită respingerea primului motiv de recurs referitor la daunele morale întrucât instanța de fond deja, în opinia sa, a acordat daune ce depășesc criteriile de reparație a dreptului moral încercat.
Cu privire la al doilea motive de recurs privind extinderea obligației periodice până la terminarea studiilor solicită a se observa că prin constituirea de parte civilă s-a solicitat obligarea inculpatului la plata acestor lunare până la majorat.
Arată că este de acord cu recursul formulat de asigurator poziția procesuală, în opinia sa, pe care o are în cauză ar fi de parte responsabilă civilmente alături de inculpat.
Procurorul solicită admiterea tuturor recursurilor declarate acestea fiind întemeiate pentru unele motive care au fost expuse atât oral cât și în scris la dosarul cauzei.
Arată că în cauză este atacată o sentință civilă pronunțată de secția civilă a Judecătoriei Tg. B., observând că temeiurile legale care au fost avute în vedere la pronunțarea acestei hotărâri sunt temeiuri din codul de procedură civilă așa s-a stabilit și pensia de întreținere pentru minori și celelalte obligațiuni și de asemenea termenul de recurs este 15 zile de la comunicare la fel ca în Codul de procedură civil și nu ca în Codul de procedură penală, de 10 zile.
Acest motiv a fost invocat în motivele scrise ale asiguratorului chiar dacă nu a fost susținut și oral, având în vedere aceste aspecte și ținând cont că prezenta cauză este latura civilă disjunsă din latura penală, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, secția penală.
În ce privește recursul inculpatului arată că este admisibil în ceea ce privește modalitatea de stabilire a prestației pentru doi copii și nu trei copii așa cum a reținut instanța de fond.
Cu privire la motivele invocate de partea civilă consideră că în cauză chiar dacă au solicitat prestații periodice pentru minori până la vârsta de 18 ani, legea prevede posibilitatea acordării de prestații periodice până la terminarea studiilor.
Referitor la cheltuielile de judecată acestea sunt justificate întrucât apărătorul părților civile a depus dovezi în acest sens, iar instanța de fond nu s-a pronunțat deci din acest motiv este de admis recursul părților civile.
În ce privește faptul că daunele morale sunt prea mici apreciază că acestea au fost acordate de instanța de judecată în mod corect motivând de altfel detaliat.
Cu privire la prestațiile periodice acordate de instanța de fond apreciază că ele ar fi trebuit să fie acordate pentru doi copii și nu trei și respectiv să fie stabilite după regulile dreptului penal.
Curtea, acordă cuvântul părților, cu privire la susținerile și solicitarea procurorului referitor la faptul că în cauză s-a pronunțat o sentință civilă.
Apărătorul asiguratorului arată că lasă la aprecierea instanței aspectul invocat.
Apărătorul părților civile arată că această cauză fiind disjunsă dintr-o cauză penală apreciază că ar fi trebuit să fie soluționată de o instanță penală și nu de una civilă.
Partea civilă I. G. arată că depune eforturi singur pentru creșterea copiilor iar inculpatul îi râde în față de multe ori.
Partea civilă D. M. arată că minorii au început să pună întrebări în sensul că cel care le-a omorât mama este liber, solicită ca instanța să stabilească o pensie ca minorii să nu sufere decât pentru lipsa mamei, iar inculpatul să plătească pentru fapta sa.
Partea civilă D. L. arată că lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul în ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat atât de acesta cât și de asigurator și respingerea recursului declarat de părțile civile.
CURTEA,
Asupra recursurilor declarate de inculpatul D. D., de părțile civile D. Ș., D. M., de partea civilă I. G., în nume personal și ca reprezentant legal al părților vătămate I. M. S. și I. G. A. și de asigurătorul - garant B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București, împotriva sentinței civile nr. 688/13.06.2012 a Judecătoriei Tg. B..
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 688/13.06.2012 Judecătoria Tg. B. în baza art. 346 din Codul de Procedură Penală raportat la dispozițiile art. 14 din Codul de Procedură Penală și art. 998 – 999 C.C., au fost admise în parte constituirile de parte civilă formulate de părțile vătămate I. G. (soț), I. G. A. (fiu minor), I. M. S. (fiică minoră), I. G. (fiu minor), D. Ș. (tată), D. M. (mamă), D. L. (frate), prin reprezentant convențional Societatea Civilă Profesională de Avocați „JGV și Asociații”.
A fost obligat inculpatul D. D. alături de asiguratorul garant B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar BAAR București, acesta din urmă, în limita maximă a despăgubirilor, să achite părților vătămate, după cum urmează:
- 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând c.valoarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare, care vor fi plătite părții vătămate I. G. (soț);
- 30.000 lei, cu titlu de daune morale, care vor fi plătite părții vătămate I. G. (soț);
- câte 40.000 lei pentru fiecare dintre fii victimei, respectiv, suma totală de 120.000 lei, reprezentând daune morale (părțile vătămate I. G. A. - fiu minor, I. M. S. - fiică minoră, I. G. - fiu minor).
- 1/2 din salariul minim pe economie, reprezentând daune materiale cu titlu de prestații periodice pentru fiecare minor în parte, de la momentul când a avut loc accidentul (13.12.2010) și până la majoratul fiecărui minor, în parte.
- câte 10.000 lei pentru fiecare dintre părinții victimei și fratele acesteia, respectiv, suma totală de 30.000 lei, reprezentând daune morale (părțile vătămate D. Ș., D. M., D. L.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
La data de 30.01.2012, P. de pe lângă Judecătoria Tg. B., prin Rechizitoriul nr. 1470/P/2010, l-a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul D. D., în vârstă de 23 ani, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) Cod penal.
P. rechizitoriu s-a reținut că inculpatul D. D. are domiciliul în .. G. și poseda permis de conducere pentru categoria B din data de 21.12.2009.
În ziua de 13.12.2010, în jurul orei 16:30, el s-a aflat la volanul autoturismului marca Renault Megane, înmatriculat în Spania, sub nr. 5212 CNS, pe care l-a condus pe . Berești, jud. G., având direcția de deplasare spre mun. G..
În dreptul imobilului cu nr. 219, pentru a evita impactul cu un pieton neidentificat angajat spontan în traversarea drumului public, inculpatul D. D. a virat brusc stânga și a pătruns pe contrasens acroșând bordura trotuarului din stânga. Imediat a efectuat o manevra de redresare virând dreapta, însă autoturismul a intrat in derapaj stânga cu partea din spate rotindu-se circa 225 grade, a revenit pe banda sa de mers, dar cu fata spre sensul opus direcției de deplasare si a escaladat trotuarul pe care circula regulamentar partea vătămată I. A., presând-o pe aceasta de gardul din cherestea al imobilului cu nr. 224.
Cu ocazia cercetării la fata locului s-a constatat ca gardul imobilului de la nr 224 a fost distrus pe o lungime de 12,1 metri, partea vatamata fiind gasita in gradina imobilului respectiv, la o distanta de 2,30 metri, distanta de roata din stânga spate a autovehiculului.
În urma impactului partea vătămată I. A., în vârstă de 32 de ani a decedat anterior sosirii organelor de politie.
Inculpatul, găsit la locul accidentului, a fost testat cu aparatul etilotest., constatându-se ca avea o concentrație alcoolemie de 0,00 mg /l în aerul expirat. I-a fost recoltata si o proba de sânge, rezultatul analizei toxicologica alcoolemie nr. 4284/23.12.2010 fiind absent.
Conform raportului de constatare medico-legal de necropsie nr 648/14.12.2010, moartea părții vătămate I. A. a fost violenta si s-a datorat anemiei acute prin hemoragie interna masiva in cadrul unui politraumatism cu fracturi costale, . coloanei vertebrale, . oaselor gambei si ruptura aortica. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu părțile proeminente ale unui autovehicul în mișcare, urmată de proiectare pe un plan dur. Între leziunile traumatice și deces se stabilește legătura directa și necondiționată de cauzalitate. Sângele recoltat de la cadavru nu conținea etanol.
P. raportul de expertiza tehnica judiciara întocmit la data de 28.05.2011 de către expertul tehnic autorizat C. C., s-a stabilit ca viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat în momentele premergătoare producerii accidentului a fost de 96 km/h fiind încălcate astfel prevederile art. 48 din OUG 195/2002 cu modificările ulterioare care stipulează „ conducătorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevra în condiții de siguranța”, art. 49 al. 1 din același act normativ, potrivit căruia limita maxima de viteza în localități este de 50km/h”. De asemenea au fost încălcate și prevederile art. 121 al. 1 din HG nr 1391/2006 in care se prevede „ conducătorii de vehicule sunt obligați sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare’.
Potrivit aceluiași raport de expertiza, accidentul de circulație ar fi putut fi evitat de inculpat, daca acesta ar fi respectat viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv, adică 50km/h.
P. sentința penală nr. 103/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de doi ani și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani.
În acest dosar, părțile vătămate s-au constituit părți civile împotriva inculpatului, cu următoarele sume:
- I. G., soțul victimei, cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale;
- I. G. A., I. G. și I. M. S. (fiii, respectiv, fiica victimei) fiecare cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 100 lei daune materiale cu titlu de prestații periodice, reprezentând 1/6 din salariul minim pe economie, de la data accidentului, până la data majoratului.
- D. Ș. (tatăl victimei), D. M. (mama victimei) și D. L. (fratele victimei), fiecare în parte cu suma de 2.050.000 lei daune morale.
Pe latură civilă, apreciindu-se că este necesar administrarea de probe, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei.
Ca urmare a disjungerii, s-a format dosarul nr._ .
Părțile vătămate, constituite părți civile au propus, iar instanța a încuviințat audierea a doi martori.
După audierea acestora, instanța a rămas în pronunțare, care a fost amânată la data de 13.06.2012, pentru a putea da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.
Analizând cauza sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:
La data de 13.12.2010, in jurul orei 16:30, inculpatul D. D., pârâtul din prezenta cauză, a produs un accident pe . Berești, jud. G., soldat cu decesul părții vătămate I. A., care circula regulamentar.
Existența faptei, vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs a fost stabilită prin sentința penală nr. 103/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de doi ani și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de 5 ani. Instanța reține că inculpatul a înțeles să beneficieze de prevederile art. 320 indice 1 C.P.P., recunoscând în totalitate fapta reținută în sarcina sa vinovăția și rezultatul produs, astfel încât, sub acest aspect, nu pot exista dubii.
De asemenea, instanța reține că vehiculul pe care l-a condus inculpatul era înmatriculat in Spania, sub nr. 5212 CNS, fapt care implică participarea în proces a B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), care va sta în proces prin mandatar BAAR București, în calitate de garant și va răspunde în limita maximă a despăgubirilor, pentru sumele la care va fi obligat inculpatul.
Potrivit dispozițiilor art. 14 C.P.P., repararea pagubei se face în conformitate cu dispozițiile legii civile.
Având în vedere că la data soluționării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Noul Cod Civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, din prezentul dosar a fost săvârșită la data de 13.12.2010, deci, anterior intrării în vigoare a noii legi. Față de aceste prevederi, instanța va analiza cererea, prin raportare la prevederile vechiului cod civil, care va fi menționat în continuare ca fiind Codul civil 1864.
Instanța califică cererea în pretenții a părții vătămate ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 998 – 999 C.C., fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
Așa după cum deja s-a reținut, existența faptei, vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul produs a fost stabilită prin sentința penală nr. 103/19.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând cererile părților vătămate, constituite părți civile în cauză, instanța a avut în vedere, în primul rând faptul că daunele materiale trebuie dovedite, iar în al doilea rând, să recunoască dreptul tuturor părților de a primi o compensație materială față de prejudiciul moral suferit, această compensație neputând însă duce la o îmbogățire fără justă cauză.
Indiscutabil, pierderea unei vieți omenești, nu a poate și nu va putea vreodată să fie compensată în bani, iar cuantificarea în bani legăturilor afective pe care fiecare în parte le-a avut cu victima, transformă afectivitatea invocată în mercantilism pur, care nu mai are nimic de a face cu moralitatea. Lipsa soției, a mamei sau a fiicei sau sorei, după caz, nu poate fi compensată cu bani, așa după cum chiar reclamanții o recunosc prin concluziile scrise depuse.
Pe de altă parte, la stabilirea daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acestea să poată fi în mod rezonabil achitate, neputând constitui obligații excesive pentru acesta, dar nici venituri nejustificate pentru părțile civile. Împrejurarea că în cauză, în calitate de garant, stă și B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles), prin mandatar BAAR București, nu poate duce la concluzia că sumele solicitate sunt rezonabile, deoarece, între inculpat și garant nu există nici un raport de asigurare, ceea ce înseamnă că acțiunea în regres, în cazul în care se va achita ceea ce instanța va stabili, este perfect admisibilă, iar pe de altă parte, garantul trebuie tratat în aceleași condiții cu persoanele juridice române.
Asupra cererii părții vătămate I. G., soțul victimei, de obligare a inculpatului la plata sumei de 30.000 lei daune materiale, instanța reține că din probele administrate în cauză, a rezultat că acesta a efectuat cu ocazia pomenirilor soției decedate, cheltuieli care se ridică la suma de 10.000 lei, sumă pe care atât instanța, cât și garantul a apreciat-o ca fiind rezonabilă, motiv pentru care a dispus obligarea acestuia la plata acestei sume, reprezentând c/valoarea cheltuielilor de înmormântare și a pomenirilor ulterioare.
Argumentele reținute la analiza daunelor morale, au fost avute în vedere de către instanța care a dispus obligarea inculpatului, alături de garant, la plata sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale.
De asemenea, a fost obligat inculpatul, ca o compensație pentru pierderea mamei, la plata sumei de 40.000 lei pentru fiecare dintre fii victimei, respectiv, suma totală de 120.000 lei, reprezentând daune morale (părțile vătămate I. G. A. - fiu minor, I. M. S. - fiică minoră, I. G. - fiu minor).
În ceea ce privește solicitarea de obligare a inculpatului la plata daune materiale cu titlu de prestații periodice pentru fiecare minor în parte, de la momentul când a avut loc accidentul (13.12.2010) și până la majoratul fiecărui minor, în parte, instanța a reținut că potrivit art. 487 NCC (acesta fiind de imediată aplicare) „părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.
Art. 261 N.C.C. arată că părinții sunt cei care, în primul rând, au îndatorirea de creștere și educare a copiilor minori.
D. urmare, atât defuncta, cât și tatăl rămas în viață, aveau/au obligația de creștere și educare a copiilor minori. În condițiile în care mama a decedat, este evident că cei trei minori vor fi lipsiți de suportul material al acesteia.
Instanța nu a putut primi susținerile garantului, referitoare la faptul că cei îndreptățiți la despăgubire au dreptul la pensia de urmaș, aceștia trebuie să se adreseze mai întâi asigurările sociale pentru stabilirea acesteia.
În primul rând despăgubirea solicitată nu are caracterul unei pensii de urmaș care, de altfel, se acordă numai dacă susținătorul decedat era pensionar sau îndeplinea condițiile pentru obținerea unei pensii, ceea ce nu este cazul, defuncta nefiind încadrată în muncă (art. 83 din Legea nr. 263/2010).
Suma solicitată privește obligația părinților de a crește și educa copii lor minori, obligație pe care mama nu o mai poate respecta.
În ceea ce privește aprecierea asupra cuantumului despăgubirii, NCC, ale cărui dispoziții sunt de imediată aplicare, conform art. 51 din Legea nr. 71/2011, stabilește că minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri. Instanța a reținut că în cauză este exclus ca minorii să lucreze, având în vedere vârsta acestora, astfel încât starea lor de nevoie este evidentă, dovada stării de nevoie putând fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Art. 530 N.C.C. stabilește că obligația de întreținere se execută în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională.
Fiind evident că mama decedată nu va mai putea să asigure cele necesare traiului, această obligație a trebuit să fie executată de către inculpat, în acest fel respectându-se principiul reparării integrale a prejudiciului suferit ca urmare a săvârșirii faptei ilicite.
La stabilirea cuantumului, instanța a avut în vedere prevederile art. 529 al. 2 și 3 N.C.C., potrivit cărora, când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Pentru aceste motive, instanța a obligat inculpatul D. D., alături de asiguratorul garant B. Național de Carte V. din Spania (Oficina Espanola de Aseguradores de Automoviles) – prin mandatar BAAR București, acesta din urmă, în limita maximă a despăgubirilor, să achite ½ din salariul minim pe economie, reprezentând daune materiale cu titlu de prestații periodice pentru fiecare minor în parte, de la momentul când a avut loc accidentul (13.12.2010) și până la majoratul fiecărui minor, în parte.
Și în cazul părinților și fratelui victimei, s-a apreciat că se impune acordarea de daune morale, al căror cuantum s-a impus însă a fi redus, avându-se în vedere principiile enunțate mai sus, fiecare urmând să primească suma de 10.000 lei, respectiv, suma totală de 30.000 lei, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București, părțile civile I. G., în nume personal și în calitate de reprezentant legal al minorilor I. G. A. și I. M. S., D. M. și D. Ș. și inculpatul D. D., care și-a intitulat cererea „apel”, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ – Secția civilă, care prin decizia civilă nr. 288/25.10.2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel G. - secția penală, constatând că nu are căderea să soluționeze cauza.
Recurenții au criticat sentința civilă pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând motivele arătate în mod detaliat în partea introductivă a prezentei decizii penale, prioritar urmând a fi analizată însă excepția de nelegalitate vizând pronunțarea soluției recurate de către o instanță civilă.
Criticile formulate sub acest aspect sunt întemeiate, recursurile urmând să fie admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
P. rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu B. nr. 1470/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului D. D., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. (2) Cod penal.
P. sentința penală nr. 103/19.04.2012 a Judecătoriei Târgu B., pronunțată în dosarul nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de 5 ani.
În acest dosar, s-au constituit părți civile următoarele părți vătămate:
- I. G., soțul victimei, cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 30.000 lei daune materiale;
- I. G. A. și I. M. S. (copiii victimei) fiecare cu sumele de 2.050.000 lei daune morale și 100 lei daune materiale cu titlu de prestații periodice, reprezentând 1/6 din salariul minim pe economie, de la data accidentului, până la data majoratului.
- D. Ș. (tatăl victimei) și D. M. (mama victimei) fiecare în parte cu suma de 2.050.000 lei daune morale.
Cum inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.3201 din Codul de Procedură Penală, instanța a disjuns latura civilă a cauzei, apreciind că în soluționarea acțiunii civile se impunea administrarea de probe.
Ca urmare a disjungerii, s-a format dosarul nr._ înregistrat pe rolul secției civile a Judecătoriei Târgu B. cu obiectul „pretenții”, instanța civilă pronunțând sentința recurată, deși părțile vătămate nu au optat pentru calea civilă, cu respectarea dispozițiilor care reglementează competența și procedura de judecată a unei cauze civile.
Chiar dacă, în cauză, acțiunea civilă formulată este o acțiune în răspundere civilă delictuală, așa cum prevăd dispozițiile art. 998 – 999 Cod civil (în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), fiind alăturată unei acțiuni penale, aceasta trebuia judecată în cadrul procesului penal, potrivit legii civile, așa cum prevăd dispozițiile art. 14 alin.2 și 3 Cod procedură penală.
In cauza penală de față, părțile vătămate s-au constituit părți civile în baza art. 15 alin.2 Cod procedură penală.
Potrivit art. 19 Cod procedură penală, părțile civile se pot adresa in instanței civile cu o acțiune formulată împotriva inculpaților sau pot părăsi calea penală, în favoarea unei căi civile, în condițiile alin.4 al aceluiași articol de lege.
Astfel cum s-a arătat mai sus, în cauza de față, nu a existat voința exprimată a părților vătămate de a se adresa unei instanțe civile și în egală măsură nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru soluționarea laturii civile a unei cauze penale de către o instanță civilă, respectiv dispozițiile art.19 alin.4 din Codul de Procedură Penală, care prevăd ca organul de urmărire penală să fi pus în mișcare acțiunea penală ulterior sau ca procesul penal să fie reluat după o suspendare.
De asemenea, nu erau îndeplinite nici prevederile art. 20 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, potrivit cărora, persoanele vătămate se pot adresa instanței civile dacă instanța penală a lăsat nesoluționată latura civilă a cauzei sau, din probe noi, rezultă că paguba nu a fost integral reparată, diferența dintre reparațiile acordate și paguba reală putând fi cerută pe calea unei acțiuni civile la instanța civilă.
Se constată așadar că în mod nelegal acțiunea civilă disjunsă dintr-o cauză penală a fost soluționată de instanța civilă,.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.281 pct.3 din Codul de Procedură Penală, curtea de apel, ca instanță de recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de judecătorii în primă instanță [..] și nu recursurile împotriva sentințelor civile, care, în mod legal, trebuie judecate de instanțele superioare civile, conform codului de procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, recursurile de față vor fi admise, conform dispozițiilor art.38515 pct.2 lit. c din Codul de Procedură Penală.
Pe cale de consecință, se va casa sentința civilă recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Judecătoria Târgu B. – secția penală.
În rejudecare se vor avea în vedere motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de părți, cu precizarea că stabilirea despăgubirilor civile sub forma prestațiilor periodice nu se face în raport cu nevoile celor prejudiciați și nici de posibilitățile materiale ale celor cărora le este imputabilă fapta penală, ci de cuantumul sumei pe care părintele decedat o destina întreținerii fiecăruia dintre copii săi minori, nefiind aplicabile dispozițiile care reglementează stabilirea și executarea obligației de întreținere.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 din Codul de Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de inculpatul D. D. – fiul lui V. și E., născut la 9.10.1988 în oraș Berești, jud. G., CNP_, domiciliat în .. G., de părțile civile I. G., I. M. S., I. G. alin, D. Ș. și D. M. – toți cu domiciliul ales la Av.G. L. M. din G., .. 141, .. 58, respectiv B. Național de Carte V. din Spania - prin mandatar B. Asigurărilor de Autovehicule din România – București, sector 3, .. 35, ..
Casează sentința civilă nr. 688/13.06.2012 a Judecătoriei Tg. B. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 1.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. N. Mița M. D. I. B.
Grefier
I. S.
Red.M.M./29.04.2013
Tehnored: M.M./29.04.2013
fond: M.M.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 1548/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
