Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 556/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 3291/324/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 556/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 5 APRILIE 2013
PREȘEDINTE - M. M. I. - judecător
JUDECĂTORI - A. M. M.
F. M.
GREFIER - I. R. - grefier șef secție
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - M. P.
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA T., împotriva sentinței penale nr.544/20.12.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, privind pe inculpatul I. V. A., domiciliat în T. ..58, . jud. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infrac. prev. de art.87 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal a răspuns intimatul-inculpat, asistat de avocat C. S., avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr._/3.04.3013.
Procedura este completă, fiind îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință arătând că termen de judecată s-a acordat la cererea inculpatului, în vederea angajării unui avocat, după care;
Se procedează la identificarea inculpatului, acesta prezentând Cartea de identitate . nr._ eliberată la data de 22.01.2013 de SPCLEP T., CNP_.
Curtea aduce la cunoștință inculpatului obiectul cauzei și că are dreptul de a da o declarație în fața instanței de recurs, punându-i-se în vedere, totodată, dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală.
Inculpatul, după ce s-a consultat cu apărătorul său, susține că își menține declarațiile date anterior și nu mai dorește să dea declarații suplimentare în fața Curții de Apel G..
În conformitate cu disp. art.301 Cod procedură penală, acordă cuvântul pentru a se formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul inculpatului și procurorul, fiecare având cuvântul, susțin că nu au cereri prealabile de formulat. Apărătorul inculpatului depune la dosar o adeverință eliberată de . din care rezultă că inculpatul este angajatul acestei societăți, în funcția de distribuitor de pâine.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține că sentința pronunțată de Judecătoria T. este nelegală și netemeinică, astfel:
La data de 14.02.2012, inculpatul I. V. A. avea calitate de polițist local în cadrul Poliției Locale a municipiului T., iar în jurul orei 18 a intrat de serviciu împreună cu colegul său, martorul C. L.. La . a preluat autoturismul Dacia din dotarea unității, autoturism pe care 1-a condus în seara aceleași zile.
În jurul orei 20.30, martorul P. C. D., directorul Poliției Locale T., a hotărât să facă un control în rândul angajaților săi, sens în care a solicitat inculpatului I. V. A. să se deplaseze la domiciliul acestuia și să-1 transporte, cu autoturismul din dotare, de acasă la sediul Poliției Locale.
Întrucât în momentul în care a urcat în autovehicul martorul P. C. D. a simțit halenă alcoolică, 1-a întrebat atât pe inculpatul I. V. A. cât și pe colegul său, martorul C. L., dacă au consumat băuturi alcoolice și întrucât cei doi au negat, în momentul în care a ajuns la sediul Poliției Locale T., acesta a hotărât să îi testeze pe cei doi cu un aparat alcooltest.
Întrucât în urma testării rezultatul inculpatul I. V. A. a fost de 0,2 mg/1, directorul Poliției Locale T. a hotărât conducerea acestuia la sediul Spitalului ,A. C." pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirea alcoolemiei, cu scopul de a obține probe în vedere sesizării comisiei de disciplină din cadrul Poliției Locale T..
Aici, în baza cererii de analiză completată și semnată de directorul Poliției Locale T. au fost prelevate două probe de sânge, care a doua zi au fost înaintate Poliției Municipiului T. și predate ulterior Serviciului de Medicină Legală G..
Întrucât din buletinul de analiză toxicologică nr.526/255 din 16.02.2012 al Serviciului Clinic de Medicină Legală G., rezulta că alcoolemia inculpatului I. V. A. era de 1 g/1, respectiv 0,85 g/1 (la interval de o oră), acesta a fost cercetat disciplinar, iar ca urmare a acestui fapt, prin adresa nr.887/02.05.2012 a fost sesizată Polița Municipiului T. pentru efectuarea de cercetări și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr. 195/2002.
Modalitatea de prelevare a probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice este reglementată de Ordinul nr.376/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind prelevarea probelor biologice.
Astfel dispozițiile menționate mai sus prevăd:
- art. 1 alin.2 „Prelevarea probelor biologice poate fi făcută și la solicitarea persoanelor fizice, numai la nivelul instituțiilor medico-legale, valoarea probatorie a rezultatelor urmând a fi stabilită în conformitate cu lege”.
- art. 9 - „Supravegherea persoanei examinate în intervalul dintre prelevări este asigurată de către organele de poliție.”
- art.18 – „Datele de identitate ale persoanei și momentul producerii evenimentului care a determinat solicitarea prelevării de probe biologice se completează de către polițist sub semnătură proprie, în formularul prevăzut în anexa 3, la prezentele norme metodologice”.
Din conținutul textelor menționate mai sus, rezultă că atât solicitarea de prelevare cât și procedura prelevării probelor biologice se face de către și în prezența unui polițist, fără ca niciuna din dispozițiile Ordinului nr.376/2006, să facă referire la „polițistul rutier”. Așa încât, făcând aplicarea unui arhicunoscut principiu de drept, „unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă” se poate trage concluzia că nu este imperios necesar prezența numai a polițistului rutier.
Or, din conținutul întregului dosar rezultă că martorul P. C. D. era directorul Poliției Locale T. și implicit polițist, fapt care reiese din Anexa nr.3 a Buletinului de Examinare Clinică (fila 14- dosar de urmărire penală), unde la rubrica A, la rubrica „Polițist” apare numele „P. C. D.”, iar la rubrica „Unitatea de Poliție” apare „Poliția Locală T.”.
Trebuie avut în vedere faptul că, ulterior recoltării, probele de sânge au fost preluate de către un polițist din cadrul Biroului Rutier T. și ulterior înaintate Serviciului de Medicină Legală G., fapt care rezultă inclusiv din adresa nr._ din 29.10.2012 a Poliției Municipiului T. ( fila 30 din dosar).
Cât privește dispozițiile art.14 alin.3 din Ordinul nr.376/10.04.2006, care prevăd condițiile de păstrare a probelor de sânge în cazul în care transportarea acestora nu poate fi efectuată imediat, acestea au în vedere prevenirea oricărei modificări, respectiv alterări a probei biologice și care ar face implicit imposibilă stabilirea intoxicației etilice.
Or, din adresa nr.272/23.11.2012 a Serviciului de Medicină Legală G. rezultă că în urma analizei celor două probe de sânge recoltate de la inculpatul I. V. A., s-a putut determina alcoolemia acestuia. Cât privește eventualelor modificări survenite asupra probelor biologice, în condițiile în care acestea nu au putut fi păstrate la temperatura camerei, instituția medicală nu s-a putut pronunța, însă trebuie avut în vedere că fapta a fost săvârșită iarna (luna februarie), iar condițiile atmosferice nu ar fi putut influența calitatea probelor biologice recoltate.
Mai susține că s-au respectat intervalul de timp de 3 zile, așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală - fila 15.
În ceea ce privește temeiul în baza căruia Judecătoria T. a dispus achitarea inculpatului I. V. A., respectiv art.10 lit.a Cod procedură penală - „fapta nu există”, temei raportat la aprecierea instanței că recoltarea de probe biologice și că transportul, depunerea probelor prelevate de sânge nu au fost efectuate în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.3 din Ordinul nr.376/2012 apreciază că acesta este greșit.
Astfel, în cauză nu se poate reține că fapta de conducere pe drumurile publice cu o alcoolemie mai mare de 0,80 g/1 nu există în materialitatea ei, câtă vreme din buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie, rezultă că la ora 2050 inculpatul I. V. A. avea o alcoolemie de 1g/1, alcoolemie ce a scăzut la 0,85 g/1 la interval de o oră.
Pentru aceste motive, solicită, în primul rând condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, la o pedeapsă cu suspendarea condiționată, iar în subsidiar schimbarea temeiului achitării în cele prevăzute de art.10 lit. d Cod procedură penală, în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii (sub aspectul laturii obiective).
În concluzie, solicită admiterea recursului declarat.
Apărătorul inculpatului, avocat C. S., susține că din punct de vedere al formei fapta reținută n sarcina inculpatului există, dar din punct de vedere al îndeplinirii obiectului material nu există.
Susține că, dacă fapta există din punct de vedere al alcoolemiei, pe care nu a contestat-o, deși în cursul urmăririi penale a arătat că a consumat doar o cutie cu bere fiind liber, apoi a fost chemat la serviciu de șeful unității. Între acesta și inculpat au existat divergențe, în final fiind nevoit să-și dea demisia. Există la dosar acte în acest sens.
Instanța de fond a analizat această situație și a dispus achitarea inculpatului. Dacă achitarea se putea face în baza disp.art.10 lit.a sau art.10 lit.d Cod procedură penală, urmează a se aprecia.
Apreciază soluția pronunțată de prima instanță ca fiind corectă raportat la art.64 alin.2 Cod procedură penală, în care legiuitorul a prevăzut foarte clar că mijloacele de probă obținute ilegal nu pot fi constitui probe în procesul penal.
La instanța de fond și astăzi în instanță, P. a invocat art. 1 alin.2 din Ordinul nr.376/2006 în care se arată că probele biologice pot fi cerute și de persoanele fizice numai la nivelul instituțiilor medico-legale. În opinia sa, trebuia invocat și art.3 din preambulul ordinului în care se arată cine duce la îndeplinire Direcția Generală de Asistență Medicală, Ministerul Sănătății, Direcția de Sănătate Publică Județene, Institutul „M. Minovici” Cluj N., Timișoara, structurile Ministerului Administrației și Internelor, potrivit legii. Deci, prin acest ordin, s-a arătat cine are competența de a pune în aplicare acest ordin, printre altele și reprezentanții Ministerului Administrației și Internelor, prin structurile sale.
Astfel, Legea nr.155/2008, privind statutul polițistului comunitar, polițistul comunicat este definit ca un funcționar public, care are ca atribut principal, pe linie de circulație, dirijarea în parcări și supravegherea dacă s-a făcut corect parcarea la nivelul localității.
Mai susține că motivele de recurs sunt fundamentate pe declarația numitului P., însă acesta a arătat clar că nu are atribuții pe linie de poliție rutieră și că nu este voie să se cerceteze infracțiuni la legea circulației. Această declarație a fost completată de un alt martor – C., lucrător de poliție în cadrul Poliției T., care a arătat, în fața instanței, că nu au voie să cerceteze infracțiuni la legea circulației, obligația lor fiind de a sesiza săvârșirea unei infracțiuni și să sesizeze organele competente, încheind un proces-verbal.
Or, în speță, organul de poliție locală – respectiv numitul P. C. D., l-a dus pe inculpat la recoltarea de probe biologice, contrar anexei nr.1, care prevede că cererea este formulată de un polițist de la poliția rutieră, încălcând astfel și disp.art.14 din Ordinul nr.376/2006.
Art.14 din Ordinul nr.376/2006 prevăd că „Probele prelevate și sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice și al buletinului de examinare clinică, prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziție polițistului, care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale teritoriale”.
Numitul P. C. D. a luat probele se sânge și procesul-verbal întocmit de el și le-a dus la el la birou, le-a ținut lângă un calorifer, deși probele trebuiau stocate la o anumită temperatură și după câteva zile le-a predat la poliție și un alt polițist le-a dus la spital, deși acestea trebuiau predate imediat.
Susținerea Parchetului că „unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să o facă” cu privire la procedura prelevării probelor biologice care arată că aceasta se face de către și în prezența unui polițist, fără ca niciuna din dispozițiile Ordinului nr.376/2006, să facă referire la „polițistul rutier”, nu poate fi primită.
Pentru aceste motive, solicită în principal, respingerea recursului declarat de P., ca nefondat, și menținerea soluției primei instanțe, ca legală și temeinică, motiv de faptul că prin probele administrate în cauză nu s-a demonstrat existența infracțiunii și se impune achitarea conform.art.10 lit.a Cod procedură penală.
În subsidiar, solicită admiterea în parte a recursului declarat, în sensul schimbării temeiului achitării din dispozițiile art.10lit.a Cod procedură penală în art.10 lit.d Cod procedură penală.
Inculpatul I. V. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.544/20.12.2012 a Judecătoriei T., în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.a Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul I. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr.1389/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria T. a fost trimis în judecată inculpatul I. V. A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002, reținându-se, în esență, că la data de 14.02.2012, în jurul orelor 20,00 acesta a fost depistat în timp ce efectua activitatea de patrulare ca agent al Poliției Locale T., conducând autoturismul Dacia, înmatriculat cu nr._ , fiind sub influența băuturilor alcoolice. Pentru acest motiv a fost testat cu aparatul etilotest din dotarea Poliției Locale T., stabilindu-se că avea o concentrație de 0,02 mg/l de alcool pur în aerul expirat, astfel că a fost condus la Spitalul T., unde i s-au recoltat probe biologice la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei . Din buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie nr.526/16.02.2012 rezultă că inculpatul avea o concentrație de 1,00 mg/l alcool pur în sânge la ora 20,50, concentrație care a scăzut la 0,85 mg/l alcool pur în sânge la interval de o oră.
În faza urmăririi penale au fost audiați inculpatul și martorii C. L., P. C. - D. și Priope L. .
În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul și martorii C. L., P. C. D. și C. G., declarațiile acestora fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul I. V. – A. a lucrat ca agent în cadrul Poliției Locale T., iar, la data de 14.02.2012, în jurul orelor 20,00, în timp ce efectua activitatea de patrulare, conducând autoturismul cu număr de înmatriculare_ , a fost efectuat un control inopinat de către directorul instituției, martorul P. C. D..
Acesta l-a condus pe inculpat la sediul instituției, unde a fost testat cu un aparat alcooltest, iar, ulterior, acesta a fost condus la Spitalul mun. T., în vederea recoltării probelor biologice .
Inculpatului i s-au recoltat probele de sânge, iar fiolele sigilate au fost preluate de directorul instituției și păstrate în biroul său până a doua zi, 15.02.2012, când au fost preluate de lucrători ai Poliției Rutiere T..
Probele biologice au fost predate Serviciului de Medicină Legală G. de organele poliției rutiere.
La data de 03.05.2012, organele de poliție rutieră s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea, de către inculpat, a infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG 195/2002 și, ulterior, trimis în judecată.
S-a arătat că această situație de fapt rezultă din declarațiile martorilor P. C. D. și C. L., care se coroborează cu adresa nr._/29.10.2012 a Poliției mun. T. - Biroul Rutier.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, din ambele faze ale procesului penal, instanța a constatat că se impune achitarea inculpatului pentru următoarele motive:
Martorul P. C. D. directorul Poliției Locale T. la data constatării faptei, a declarat că l-a testat pe inculpat și pe colegul său cu un aparat alcooltest neomologat și că l-a dus pe inculpat la spital, în vederea recoltării probelor biologice, pentru a avea o dovadă pentru comisia de disciplină din cadrul instituției . A păstrat fiolele sigilate la sediul Poliției Locale până a doua zi, când au fost preluate de organele poliției rutiere.
Martorul a mai declarat că, nu avea atribuții de a constata infracțiuni prev. de OUG nr.195/2002, în asemenea situații fiind obligați să anunțe organele de poliție competente. Flaconul de sânge au fost ținute într-un sertar din biroul său .
S-a precizat că, din economia dispozițiilor legale ale Ordinului nr.376/10.04.2006, pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice, se poate observa că întreaga procedură de prelevare a probelor biologice se desfășoară în prezența unui polițist ( din cadrul poliției rutiere).
Astfel, art.5 alin.2 prevede că, dacă persoana adusă pentru prelevare nu deține niciun act de identitate, polițistul va prezenta medicului fișa dactiloscopică.
Art.8 alin.2 prevede că medicul și polițistul vor încunoștința persoana despre consecințele refuzului prelevării celei de-a doua probe.
Art. 9 prevede că, supravegherea persoanei examinate este asigurată de către organele de poliție.
Potrivit art.14, probele prelevate și sigilate, vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziția polițistului.
S-a reținut că directorul Poliției Locale T., martorul P. C. D., nu avea nicio atribuție în acest sens, după cum a și recunoscut prin declarația sa.
S-a precizat că în acest sens sunt și dispozițiile Legii poliției locale nr.155/2010, care prevăd foarte clar atribuțiile agenților locali în toate domeniile, inclusiv în domeniul circulației pe drumurile publice.
S-a menționat că într-o asemenea situație erau incidente disp. art.227 Cod procedură penală, care prevăd că, orice persoană cu funcție de conducere într-o unitate la care se referă art.145 Cod penal sau cu atribuții de control, care a luat la cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni în acea unitate, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală.
S-a mai precizat că, disp.art.14 alin.3 din același act normativ de mai sus prevede că, în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție și nu într-un sertar într-un birou, așa cum s-a procedat în speța de față.
S-a reținut că procedura de prelevare a probelor biologice s-a desfășurat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, procedură care a avut ca finalitate stabilirea alcoolemiei, pe baza căreia a fost trimis în judecată inculpatul.
Instanța a reținut că există o îndoială asupra vinovăției inculpatului și, ca urmare, prezumția de nevinovăție a acestuia subzistă, întrucât orice îndoială profită inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria T. arătând că în mod greșit a fost achitat inculpatul, solicitând condamnarea acestuia, iar în subsidiar schimbarea temeiului achitării în art.10 lit.d Cod procedură penală.
Recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. este fondat în parte, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că situația de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
De asemenea, în mod corect prima instanță a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului însă, temeiul în baza căruia s-a dispus această soluție este greșit, în cauză nefiind incident cazul prev. de art.10 lit.a Cod procedură penală, fapta nu există, ci cel prev. de art.10 lit.b Cod procedură penală, fapta nu este prevăzută de legea penală.
Astfel, în speță, s-a stabilit că inculpatul a circulat pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice însă nu s-a putut stabili dacă acesta avea o alcoolemie peste limita legală, de 0,80 mg/l alcool pur în sânge, întrucât mijloacele de probă care atestau alcoolemia acestuia au fost obținute ilegal, acestea neputând fi folosite în procesul penal, conform prevederilor art.64 alin.2 Cod procedură penală.
Susținerile procurorului cum că probele biologice au fost legal prelevate de la inculpat nu pot fi primite întrucât persoana care a condus inculpatul la spital, martorul P. C. D., directorul Poliției Locale T., nu avea atribuții de cercetare a infracțiunilor la regimul circulației, ci doar de a sesiza organele de cercetare penală.
În acest sens, art.7 din Legea nr.155/2010, privind poliția locală, prevede expres atribuțiile pe care le pot exercita polițiștii locali în domeniul circulației pe drumurile publice (asigură fluența circulației, verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră, asigură, în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente, constată unele contravenții etc.), între care nu se regăsesc și atribuții pe linia constatării de infracțiuni la regimul circulației rutiere ori de cercetare a acestora.
Potrivit art.207 Cod procedură penală, cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare, pentru orice infracțiune care nu este dată, în mod obligatoriu, în competența altor organe de cercetare penală.
Ori, în cauză, martorul P. C. D., directorul Poliției Locale T., nu avea calitatea de organ de cercetare ale poliției judiciare ori de organ special de cercetare penală, potrivit art.208 Cod procedură penală, astfel că nu putea efectua nici un act de cercetare penală.
Totodată, au fost încălcate și dispozițiile privind recoltarea, păstrarea și transportul probelor biologice, respectiv art.14 alin.1, 3 din Ordinul nr.376/2006 al Ministerului Sănătății, care prevăd că probele prelevate și sigilate, împreună cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice și al buletinului de examinare clinică vor fi puse, după încheierea procedurii de prelevare și examinare, la dispoziție polițistului, care le va transporta și le va depune în cel mai scurt timp la instituțiile medico-legale teritoriale iar în situația în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se păstrează la frigider, în sediile unităților de poliție, timp de maximum 3 zile, ori martorul P. C. D., directorul Poliției Locale T. a păstrat probele în biroul său, cameră ce era încălzită, fiind dotată cu calorifer (filele 23, 27 dosar de fond).
În consecință, cererea Parchetului de condamnare a inculpatului este nefondată.
Însă, așa cum am arătat, este fondat motivul parchetului cu privire la temeiul achitării, cu precizările arătate mai sus.
Față de considerentele arătate urmează ca, în baza disp. art. 38515 alin.1 pct.2 lit.d Cod procedură penală, să fie admis recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria T. și să se caseze în parte sentința penală recurată.
În rejudecare, se va schimba temeiul achitării inculpatului I. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. din art.10 lit.a Cod procedură penală în art.10 lit.b Cod procedură penală.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Văzând și disp. art. 189 și art.192 alin.3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA T. împotriva sentinței penale nr.544/20.12.2012 a Judecătoriei T., pronunțată în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală recurată, și în rejudecare:
Schimbă temeiul achitării inculpatului I. V. A., fiul lui C. și D., născut la data de 17._ în mun. T., jud.G. cu domiciliul stabil în mun. T. ..58, . jud. G., fără antecedente penale, CNP_, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 rep. din art.10 lit.a Cod procedură penală în art.10 lit.b Cod procedură penală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei (avocat G. D.) se va vira către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. M. I. A. M. M. F. M.
Grefier,
I. R.
Red. F.M. – 09.04.2013
Tehnored. I.R. – 10.04.2013
2 ex
Fond: N.B.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 109/2013. Curtea de Apel GALAŢI | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 20/2013.... → |
|---|
