Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 239/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Sentința nr. 239/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 1151/44/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

SENTINȚA PENALĂ NR. 239/F

Ședința publică din data de 15.11.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: MIȚA M.

Grefier: T. C.

-.-.-.-.-

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

Pentru astăzi fiind amânată judecarea plângerii formulate în temeiul disp.art.2781 Cod procedură penală, de către petentul B. V., împotriva Rezoluțiilor nr. 279/P/2013 din 26.08.2013 și nr.1019/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., în contradictoriu cu intimații B. C. și S. D..

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.11.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 15.11.2013.

CURTEA

Asupra plângerii penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin rezoluția nr. 279/P/2013, P. de pe lângă Curtea de Apel G., a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești B. C. și S. D., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal.

Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:

La data de 24.04.2013, în evidențele penale ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. a fost înregistrat dosarul nr. 279/P/2013, având ca obiect plângerea petentului B. V., formulată împotriva executorilor judecătorești B. C. și S. D., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal.

In conținutul acesteia s-a susținut că, la data de 18.09.2012, a fost somată să părăsească clădirea situată pe ., din municipiul Focșani, iar la data de 29.11.2012, a fost evacuată în mod nelegal, în condițiile în care nu i-au fost achitate drepturile cuvenite pentru perioada 01.01._12.

Din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:

Sub nr. 488/2012 din data de 17.10.2012, Biroul Executorilor Judecătorești B. C. și S. D. a înregistrat cererea formulată de Marfin Bank (România) S.A. București, privind executarea contractului de vânzare autentificat sub nr. 845 din 22.08.2012 de către Biroul Notarului Public D. A..

Prin încheierea de ședință din data de 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._/231/2012, a fost autorizată . imobilul din ..

La data de 29.11.2012, executorul judecătoresc S. D., a întocmit un proces verbal, în cuprinsul căruia a menționat faptul că în imobil a fost găsită persoana vătămată care locuia fără forme legale. Aceasta a declarat că refuză să părăsească spațiul pentru că nu are altă locuință și are de recuperat o anumită sumă de bani de la fostul proprietar. Au fost identificate bunurile persoanei vătămate care au fost lăsate în custodia reprezentantului creditoarei, fixându-se un termen până la care aceasta să le ridice.

Având în vedere actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză rezultă că fapta sesizată, în realitate, nu există.

S-a apreciat că, executorii judecătorești au respectat dispozițiile ce reglementează executarea silită, evacuarea persoanei vătămate din imobil fiind făcută în baza hotărârii judecătorești.

Pentru aceste considerente, în cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorii judecătorești B. C. și S. D., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal, întrucât fapta sesizată nu există.

Împotriva acestei rezoluții petentul B. V. a formulat plângere în condițiile art.278 din Codul de Procedură Penală, susținând în esență că în mod intenționat a fost evitată chemarea sa în judecată, unde putea dovedi că deținea toate cheile de la spațiile din care a fost evacuat și că reprezentantul firmei . și lichidatorul acestei societăți i-au oferit suma de 5000 lei pentru activitatea desfășurată, pe care însă a refuzat-o deoarece era prea mică, plângere care prin rezoluția nr. 1019/II/2/2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., a fost respinsă ca nefondată.,

Împotriva acestor rezoluții, în temeiul disp.art. 2781 C.pr.pen. petentul B. V. a formulat plângerea de față, reiterându-și nemulțumirea cu privire la împrejurarea că deși nu s-a opus la evacuare, . nu i-a plătit serviciile prestate, iar bunurile sale supuse evacuării nu au fost expertizate, fiind aruncate în fața blocului.

S-a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea dosarului la P. de pe lângă Curtea de Apel G. pentru continuarea cercetărilor.

Verificând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, Curtea constată în baza lucrărilor și materialului din dosar, că aceasta este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art.1 Cod procedură penală, scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Verificarea unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispozițiilor art.228 alin.1 Cod procedură penală și art.224 alin.1 Cod procedură penală, prin investigații propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală, cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în dispozițiile art.1 Cod procedură penală.

În cauza de față organul de urmărire penală a desfășurat toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată, probatoriul administrat în faza actelor premergătoare neconfirmând susținerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimații în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului.

Astfel, în mod corect procurorul constatând că nu sunt indicii cu privire la săvârșirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, faptă care să fi atras răspunderea penală a intimaților B. C. și S. D., a dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispozițiile art.10 alin.1 lit.a din Codul de Procedură Penală, executorii judecătorești acționând în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Așa fiind, Curtea constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. C. și S. D., sub aspectul infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 din Codul penal, întrucât fapta nu există, probatoriul administrat în faza actelor premergătoare neconfirmând susținerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că intimații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii reclamate, fiind fără dubiu că aspectele arătate de petent nu au caracter infracțional, și că deci, intimații nu pot fi subiecți ai infracțiunii invocate.

Faptul că petentul este nemulțumită de împrejurarea că . nu i-ar fi achitat serviciile prestate sau că bunurile evacuate nu au fost supuse unei expertize tehnice, nu poate duce la concluzia că intimații ar fi comis fapta reclamată, petentul având la îndemână căile prevăzute de procedura civilă.

Pentru toate aceste considerente, plângerea de față va fi respinsă ca nefondată conform dispozițiilor art.2781 alin.8 lit.a Cod procedură penală, cu consecința menținerii rezoluției atacate și a obligării petentului, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea plângerii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul B. V. – domiciliat în Focșani, ., ., ., împotriva rezoluției nr.279/P/2013 din 26.08.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.1019/II/2/2013 din 27.09.2013 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..

Menține rezoluția atacată.

Obligă petentul la plata către stat a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

D e f i n i t i v ă.

Pronunțată în ședință publică azi 15.11.2013.

PREȘEDINTE,

Mița MârzaGrefier,

Red:M.M./09.12.2013

Tehnored: M.M./09.12.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 239/2013. Curtea de Apel GALAŢI