Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1075/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1075/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 29-07-2013 în dosarul nr. 4820/121/2012/a19
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1075/R
Ședința publică din data de 29.07.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.
JUDECĂTOR: M. C.
JUDECĂTOR: M. T.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror F. Hahuie din cadrul
D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul B. L. – deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din data de 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
La apelul nominal, a răspuns inculpatul B. L., în stare de arest, asistat de avocat N. D. – apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Curtea, procedează la identificarea inculpatului Blediman L. care confirmă datele de stare civilă existente la dosar.
Cu privire la cererile de recurs formulate de inculpații P. R., U. C., U. I., C. V. și C. E. împotriva încheierii de ședință din 12.07.2013 a Tribunalului G. și atașate la prezenta cauză, Curtea constată că acestea au fost soluționate prin decizia penală nr.1073/R din 25.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ 2/a18 al Curții de Apel G..
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că inculpatul B. L. a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 12.07.2013 a Tribunalului G. prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Arată că, instanța de fond a considerat că nu s-au atenuat și nu au dispărut complet rezonanța faptelor comise după trecerea unei perioade scurte de timp de detenție respectiv 1 an și 8 luni.
Inculpatului i s-a reținut prin rechizitoriu mai multe infracțiuni, pedeapsa cea mai grea fiind prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Lg. 678/2012 – trafic de persoane în sensul că acesta ar fi racolat cetățeni bulgari cu experiență în operarea utilajelor pentru producerea de țigarete și că s-ar fi ocupat cu transportul și cazarea în incinta fabricii a unui număr de 2 cetățeni bulgari.
A mai arătat că, la termenul anterior, în fața instanței de fond, la 11.07.2013, s-au prezentat în fața instanței 3 dintre cetățenii bulgari care au spus clar despre faptul că au plecat toți 6 de la R. la București și apoi de la București spre G..
Din punctul său de vedere greșit s-a susținut în rechizitoriu faptul că inculpatul B. a participat în mod nemijlocit la preluarea, transportul și cazarea a doi cetățeni bulgari în incinta fabricii de țigarete în vederea exploatării acestora prin muncă. Audiați fiind, cetățenii bulgari au specificat că dintre inculpați îi cunosc doar pe frații U. iar persoana care i-a transportat de la R. la București și de la București la G. nu se afla în boxa acuzaților.
Consideră că la acest moment au intervenit elemente noi favorabile inculpatului care pot crea convingerea instanței de control că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și în rejudecare, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, măsură suficientă în opinia sa, pentru desfășurarea procesului penal.
De asemenea, arată că, nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul B. L. va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, că este la primul impact cu legea penală și are doi copii minori în întreținere.
Procurorul, solicită respingerea recursului formulat de inculpatul Blediman L. apreciind că încheierea tribunalului prin care s-a menținut starea de arest a acestuia este legală și temeinică, în cauză fiind incidente în continuare disp.art. 143 și 148 lit. f C.pr.pen.
Din actele existente la dosar până la acest moment, acte administrate în cursul urmăririi penale și parte dintre ele în fața instanței de fond, rezultă probe temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, fapte pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Având în vedere natura și gravitatea acestor infracțiuni, modalitatea concretă în care faptele au fost săvârșite – în mod organizat, în formă continuată, scopul urmărit și atins de inculpați prin activitatea infracțională desfășurată în cadrul grupului infracțional, numărul de victime traficate de aceștia fac incidente în cauză disp.art. 148 lit. f C.pr.pen.
Apărarea de astăzi prezentată cu privire la declarațiile date de martorii audiați la termenul anterior este un aspect ce ține de fondul cauzei arătând că martorii audiați și-au menținut în totalitate declarațiile date în cursul urmăririi penale aspect ce confirmă situația de fapt reținută inițial în privința inculpatului B. L..
De asemenea, în cauză mai sunt de audiat martori, de desfășurat alte acte de cercetare judecătorească și ca atare, și prin prisma criteriilor prevăzute de art. 136 C.pr.pen. așa cum a constatat și instanța de fond se justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Inculpatul B. L., în ultimul cuvânt, arată că singura sa vină în acest dosar este faptul că era prieten cu conducătorul grupului. Are doi copii minori și nu a avut niciodată probleme cu legea penală. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive astfel cum a precizat apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 12.07.2013, Tribunalul G. conform art. 300 ind. 2 C.p.p. raportat la art. 160 ind. b al. 1 și 3 din C.p.p., a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților P. R., U. C., U. I., B. L., C. V. și C. E. măsură pe care a menținut-o.
Au fost respinse ca fiind nefondate cererile inculpaților P. R., U. C., U. I., B. L., C. V. și C. E. prin care au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3002 în referire la art. 160b din Codul de procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În funcție de rezultatul acestei verificări, instanța dispune fie revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive – dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă s-au schimbat, au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate – fie menținerea acestei măsuri, atunci când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Procedând, în temeiul art. 3002 Cod de procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților, la acest moment procesual, fără nicio anticipare a judecării fondului și cu precauția de a se pronunța în limitele învestirii, instanța a constatat că măsura este legală și temeinică impunându-se menținerea acesteia.
Tribunalul, analizând sumar probele deja existente în cauză a concluzionat că menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată de existența, pe lângă cerințele prevăzute de art. 136 C.proc.pen. și art.143 C.proc.pen., și a cazului prevăzut de art. 148 lit. f C.proc.pen., cu valoare de garanție suplimentară, menit să asigure ocrotirea persoanei împotriva arbitrariului. Acest ultim text de lege menționat impune ca infracțiunea săvârșită să prezinte o anumită gravitate, materializată într-un anumit minimum de pedeapsă și să existe un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că, probatoriul administrat până în prezent conduce la bănuiala plauzibilă că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave prin modalitatea de săvârșire dar mai ales prin consecințele produse (paguba adusă bugetului de stat și unei societăți comerciale), astfel că atât timp cât existența unor motive verosimile cu privire la săvârșirea faptelor nu a fost pusă la îndoială până în prezent, s-a constatat că temeiurile avute in vedere la luarea și menținerea măsurii preventive subzistă și în prezent, neimpunându-se deci înlocuirea acestei măsuri.
Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o anumită rezonanță a faptei, o stare de insecuritate socială, o reacție colectivă ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea că împotriva unor fapte periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Acesta se deduce din natura, importanța și particularitățile cauzei din perspectiva importanței valorilor sociale lezate, numărul mare al persoanelor implicate, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșit fapta, impactul negativ deosebit de puternic în rândul opiniei publice produs de asemenea fapte, urmarea produsă și valoarea extrem de ridicată a prejudiciului reclamat a se fi cauzat bugetului de stat (5.470.921 lei doar pentru cantitățile de țigări găsite de organele de anchetă cu ocazia percheziției).
S-a apreciat că, datele care circumstanțiază faptele demonstrează că lăsarea în libertate a inculpaților creează o stare de pericol, de insecuritate pentru mediul de afaceri, precum și pentru raportul agent economic - stat, ordinea publică fiind periclitată și prin posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de alte persoane în lipsa unor reacții ferme față de cei bănuiți ca autori, complici ori instigatori ai unor astfel de fapte. Relevantă este și împrejurarea că activitatea infracțională desfășurată de inculpați a fost oprită ca urmare a intervenției organelor de urmărire penală, iar în caz contrar aceasta ar fi putut continua, existând date privind constituirea inculpaților într-un grup organizat specializat în producerea industrială clandestină de țigări.
Mai mult, tribunalul a constatat că infracțiunea pentru care inculpații sunt cercetați în prezenta cauză este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de peste 4 ani, astfel încât a apreciat ca fiind întrunite elementele prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f C.proc.pen. și din perspectiva cuantumului pedepselor aplicabile.
Prin urmare, instanța a considerat că nu s-a atenuat ori că a dispărut complet, după trecerea unei perioade relativ scurte de timp de detenție, rezonanța faptelor comise, apreciind că menținerea stării de arest la acest moment este de natură să mențină un just echilibru între posibilitatea de reacție a societății împotriva criminalității și protecția drepturilor individuale.
Totodată, s-a apreciat că menținerea stării de arest preventiv este necesară pentru realizarea scopului specificat de dispozițiile art. 136 C.proc.pen., asigurându-se astfel continuitatea cercetărilor, o bună desfășurare a procesului penal, evitarea situațiilor de pericol care ar putea periclita administrarea probatoriilor și finalizarea în condiții optime a anchetei penale. Tribunalul a constatat că menținerea măsurii arestării preventive constituie un act necesar desfășurării procesului penal și subordonat scopului acestuia, răspunzând exigențelor constituționale și convenționale, restrângerea exercițiului drepturilor acestuia fiind proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere substanței dreptului protejat.
În ceea ce privește cererile formulate de inculpați privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, s-a constatat că nu au intervenit situații de schimbare a temeiurilor care au stat inițial la baza dispunerii arestării, nu s-au atenuat împrejurările faptice concrete reținute în sarcina inculpaților și nu au apărut date noi legate de persoana acestora, astfel încât cererile formulate de inculpați nu au fost primite.
S-a apreciat că, aspectele invocate de către inculpați, referitoare la circumstanțele personale ale acestora, nevinovăția lor, gradul redus de participare nu pot înlătura argumentele ce imprimă menținerii stării de arest un caracter necesar, astfel că, cel puțin la acest moment procesual, nu pot determina înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel cum au solicitat inculpații.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că circumstanțele personale invocate de inculpați nu reprezintă argumente suficiente, decisive, pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere de către instanță, la momentul soluționării în fond a cauzei.
La instanța de fond au fost audiați 3 din cei 6 martori, cetățeni bulgari, care au fost folosiți de inculpați la fabricarea și împachetarea țigărilor.
Din depozițiile acestora a rezultat tratamentul inuman la care au fost expuși de inculpați și în special de inculpatul C. E. (patronul fabricii) și inculpații (frați) U. C. și U. I..
Aceștia au fost pur și simplu sechestrați timp de o lună și jumătate într-o hală închisă, neaerisită, cu geamurile acoperite cu folie. În această perioadă nu au avut voie să părăsească incinta fabricii (să meargă în oraș) iar în zona locației ieșeau în mediul natural (afară) după orele de program (8-19) și atunci restricționat.
Nu aveau voie să comunice cu familiile, fiindu-le sechestrate telefoanele.
Pentru munca prestată, nu au fost plătiți martorii.
Proba cu audierea martorilor bulgari, administrată de instanța de fond, atestă pericolul social și inuman deosebit de care au dat dovadă inculpații pe timpul activității infracționale, astfel că cererile acestora prin care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea a fost apreciată ca neavând suport probator.
Inculpații prin atitudinea lor au dat dovadă de grave acte de inumanitate, tratând ființa umană cu tratament de sclavie.
Tribunalul a apreciat că, pledoariile inculpaților de a fi puși în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cât și cererile de revocare, liberare provizorie sub control judiciar sau cauțiune, cerute anterior, nu numai că nu au nicio motivare legală dar sunt adevărate acte de sfidare la înfăptuirea justiției.
Să înființezi o fabrică de țigări într-un oraș în sfidarea tuturor autorităților, să aduci prejudicii însemnat de mari bugetului de stat și să folosești munca unor cetățeni străini prin aplicarea unor tratamente de sclavie – depășește orice limită a unui comportament normal în mediul social.
Lipsa pericolului social invocat de inculpați au fost apreciate de instanța de fond ca fiind afirmații pur teoretice, seci, combinate cu problemele de familie a inculpaților care și acestea sunt de natura unui „moft”.
De asemenea, s-a apreciat că pericolul social deosebit rezultă și din atitudinea inculpaților de a desfășura activități infracționale cu caracter continuu, în prezenta cauză inculpații au fost depistați prin descinderea organelor de poliție care au estompat activitatea infracțională. În caz contrar aceștia se manifestau nestingheriți prin continuarea faptelor prezentate creând un adevărat flagel social și economic.
În concluzie, având în vedere considerentele expuse mai sus, tribunalul a constatat necesitatea menținerii măsurii preventive a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. L. criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul promovat inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursului inculpatul a arătat că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa, prin rechizitoriu, împrejurările că a preluat, transportat și cazat doi cetățeni bulgari.
Astfel, inculpatul B. L. a solicitat să se constate că la instanța de fond au fost audiați în calitate de martori doi cetățeni bulgari care au declarat că îi cunosc doar pe frații U. iar persoana care i-a transportat de la R. la București și de la București la G. nu se află în boxa acuzaților.
A mai susținut inculpatul că nicio probă aflată la dosarul cauzei nu confirmă că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de fond, constatăm că la acest moment procesual se mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, probatoriile administrate până la acest moment. în faza urmăririi penale și la instanța de fond confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul B. L. a comis fapte prevăzute de legea penală (încadrate la art. 7 alin. 1 din Legea 39/2003; art. 32 alin. 1 în ref. la art. 30 din Legea 129/1992 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 297 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 26 Cod penal în ref. la art. 2961 alin. 1 lit. b din Legea 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 7 alin. 2 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal) sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
De asemenea, probatoriile administrate în cauză conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Condiția reglementată de art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpat, din modalitățile și împrejurările săvârșirii (în formă continuată, în participație penală, prin implicarea mai multor persoane), din urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege.
Împrejurarea că martorii, cetățeni bulgari, audiați la termenul de judecată din data de 11.07.2013, nu au confirmat o participare directă a inculpatului B. L. la infracțiunea de trafic de persoane nu poate conduce în mod automat la o modificare a temeiurilor care au stat la baza arestării preventive.
Considerăm că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, neimpunâdu-se înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Raportat și la dispozițiile art. 136 Cod procedură penală considerăm că se impune menținerea stării de arest a inculpatului B. L. pentru buna desfășurare a procesului penal, nefiind oportună la acest moment o altă măsură preventivă.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. L..
În baza disp.art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. L. ( fiul lui A. și F., născut la data de 17.02.1974 în municipiul G., județul G., domiciliat în G., ., . 1, apartament 22, județul G., CNP-_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva încheierii de ședință din data de 12.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 2.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.07.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A.-M. MirceaMariana CristacheMaria T.
Grefier,
Red.M.C./31.07.2013
Tehnored: C.T. 2 ex./31.07.2013
fond: A.C.
| ← Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 230/2013. Curtea de... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
