Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1293/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 6075/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1293/R
Ședința publică de la 09 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B.- judecător
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul V. F. M. (fiul lui I. și T., născut la 24 Februarie 1988, domiciliat în G., .. 31, J. G.) împotriva sentinței penale nr. 1169/21.06.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns avocat H. C.- apărătorul inculpatului V. F. M. ,lipsă, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 16.05.2013 eliberată de Baroul G. – Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent V. F. M. arată că acesta a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.1169 din 21.06.2013 prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu 9 luni închisoare cu suspendare condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002.
Critica pe care o aduce sentinței atacate vizează exclusiv individualizarea pedepsei aplicate inculpatului prin nereținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal, aspect care se reflectă și asupra cuantumului pedepsei aplicate.
Astfel, prin sentința recurată prima instanță a apreciat că nu se va putea reține această circumstanță atenuantă, neexistând suficiente date în acest sens, apreciind că inculpatul a avut o atitudine sinceră ca urmare a prinderii inculpatului.
Într-adevăr, reținerea circumstanțelor atenuante este lăsată la aprecierea instanței, însă în aprecierea acestora trebuie avute în vedere și ansamblul împrejurărilor în care fapta penală a fost comisă, urmările produse, precum și persoana inculpatului.
Este adevărat că inculpatul nu se află la primul impact cu legea penală, însă, după cum se poate observa din dosarul cauzei, la momentul comiterii acestei infracțiuni inculpatul era reabilitat de drept.
În ceea ce privește atitudinea inculpatului față de organele de cercetare, așa după cum rezultă din toate actele, acesta a recunoscut imediat fapta imediat când a fost oprit de către organele de poliție, a indicat exact toate aspectele necesare în vederea aprecierii acesteia. Astfel, conform primei declarații pe care inculpatul a dat-o imediat la poliție rezultă că a consumat băuturi alcoolice în fața blocului T. 8, . de altfel în imediata apropiere a intersecției străzii I. Fernic, de unde inculpatul a plecat și unde a fost și depistat, intersecție cu . inculpatul locuia. Practic, inculpatul s-a urcat în mașină pentru a parcurge o distanță de aproximativ 3 minute până la locuința sa, unde intenționa să meargă să doarmă.
Față de toate aceste aspecte, precum și față de toate circumstanțele personale prezente ale inculpatului care la acest moment trăiește și își câștigă existența în mod onest în Italia unde este cunoscut ca fiind un băiat liniștit,aspect pe care le-a dovedit în fața instanței de fond cu acte, solicită admiterea recursului formulat iar în rejudecare a se reține în favoarea inculpatului și circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special rezultat după aplicarea art.3201 Cod pr.penală, cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei, ca modalitate de executare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea căii de atac. Apreciază că pedeapsa este corect individualizată prin aplicarea art.3201 Cod pr. penală și că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante, având în vedere circumstanțele de săvârșire a infracțiuni - este vorba despre conducerea unui autoturism cu o alcoolemie de 1,50 gr%0, inculpatul părăsind teritoriul țării după sesizarea acestei infracțiuni, fiind trimis în judecată cu acte de căutare efectuate pe numele lui. Așa cum reține și instanța de fond, simpla recunoaștere a infracțiunii nu justifică o dublă coborâre a pedepsei, ca efect atât al aplicării art. 3201 Cod pr. penală ,cât și a reținerii de circumstanțe atenuante.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1169 din 21.06.2013 pronunțată de Judecătoria G. ,în temeiul dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului V. F. M. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 repub, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 repub.
A fost condamnat inculpatul V. F. M.(fiul lui I. și al lui T., născut la 24 Februarie 1988 in G., CNP:_, domiciliat in G., .. 31, Cod postal_, J. G.) la o pedeapsă de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu aplicarea art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală. (faptă săvârșită la data de 27.10.2012).
În temeiul art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 9 (nouă) luni stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului V. F. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2(doi) ani și 9 (nouă) luni.
În temeiul art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul V. F. M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 276 lei pentru faza de urmărire penală).
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 7974/P/2012 din 11.03.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată in stare de libertate a inculpatului V. F. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 rep., constând în aceea că, în ziua de 27.10.2012, deși avea în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege s-a urcat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. G., jud. G. .
În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de urmărire penală specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă: proces-verbal de constatare întocmit de organele de poliție (fila 5 dosar urmărire penală); buletin de analiză toxicologică–alcoolemie nr. 2561/27.10.2012 (filele 7-9 dosar urmărire penală); declarațiile inculpatului V. F. M. (filele 13-14 dosar urmărire penală); declarațiile martorului D. C. ( filele 25-26 dosar urmărire penală) .
Inculpatului nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală întrucât după începerea urmării penale acesta a părăsit tara, pe numele acestuia fiind efectuate acte de căutare. ( filele 18-24, 27-31 dosar urmărire penală)
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a comunicat la dosar înscris autentic prin care a declarat că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște în totalitate fapta reținută în actul de sesizare și solicitând ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța având în vedere poziția procesuală a acestuia, dar și probele administrate în cursul urmăririi penale, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 3201 Cod procedură penală. (fila 29 dosar)
La dosar a fost atașată fișa de antecedente penale a inculpatului (fila 8 dosar) .
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a fost asistat de apărător ales, conform delegației de fila 23 dosar.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 27.10.2012, ora 08:00 lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Mun. G. – Biroul Rutier, aflați in exercitarea atribuțiilor de serviciu au procedat la oprirea regulamentară a autoturismului marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, pe . din direcția . .. G. .
La volanul autoturismului, organele de poliție l-au identificat pe inculpatul V. F. M., care emana halenă alcoolică și a fost testat cu alcooltest, rezultatul fiind de 1,09 mg/l alcool pur in aerul expirat, motiv pentru care acesta a fost condus la Spitalul Județean G..
La Spitalul Județean G. unde s-a procedat la recoltarea probelor de sânge in vederea stabilirii alcoolemiei, a rezultat faptul că la ora 08:40 inculpatul avea o alcoolemie de 1,50 g/l alcool pur in sânge la prima probă, refuzând recoltarea celei de a doua probe de sânge.
Audiat cu respectarea garanțiilor procesuale, în cursul urmării penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, arătând că in data de 27.10.2012 in intervalul 04:30-08:00 a consumat in fața blocului T8 de pe . mun. G., băuturi alcoolice și ulterior s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel pe care l-a condus in drum spre locuința sa, fiind oprit de către organele de poliție. ( fila 11 dosar urmărire penală)
Instanța a reținut că, din ansamblul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declarațiile de recunoaștere a faptei date în fața instanței rezultă, fără putință de tăgadă, că, la data de 27.10.2012, inculpatul V. F. M. a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge.
În drept, fapta inculpatului, astfel cum a fost descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea autovehiculului pe drumurile publice de către inculpatul V. F. M. care avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale.
Conform prevederilor legale, infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, există dacă îmbibația alcoolică în sânge depășește o anumită limită. În cauza de față, depășirea limitei legale a fost dovedită cu buletinul de analiză toxicologică alcoolemie ( fila 7 dosar urmărire penală), buletinul de examinare clinică ( filele 8-9 dosar urmărire penală ). Se reține că, inculpatul avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l, deci mult peste limita prevăzută de art. 87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002.
Infracțiunea incriminată fiind de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat constă în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus menționat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către inculpatul care era sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă rezultă ex re, din însăși săvârșirea faptei.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art. 19 alin.1 pct.1 lit. b Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol al siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Instanța nu a putut retine dispozițiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistând suficiente date in acest sens, iar conduita sinceră în cursul procesului penal fiind urmarea identificării inculpatului prin mijloacele specifice de cercetare. Existența uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal nu obligă instanța de judecată să o considere circumstanță atenuantă judiciară și să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare. Recunoașterea împrejurării invocate drept circumstanță atenuantă este lăsată la aprecierea instanței, care ține seama de pericolul social concret al faptelor, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, de urmările produse, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana infractorului. In cauza, s-a apreciat că nivelul ridicat al alcoolemiei, precum și perseverența infracțională a inculpatului, nu justifică aplicarea art. 74 și art. 76 din Codul penal.
Fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere importantă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret a pus în pericol viața și integritatea fizică a persoanelor și a celorlalte autovehiculele aflate în trafic.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a constatat că fapta sesizată există, a fost săvârșită de inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 Cod penal, în baza art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, urmând să-l condamne pe inculpat la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Reținând că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită de către inculpat după expirarea termenului de încercare de 5 ani, aplicat prin sentința penală nr. 386/29.02.2008 a Judecătoriei G. ( termen calculat de la data de 23.03.2007, data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 476/02.03.2007 a Judecătoriei G.), instanța a dispus in temeiul art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului prin înlăturarea dispozițiilor privind starea de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru fapta săvârșită (limite care vor fi reduse cu o treime, conform prevederilor art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală), va ține seama de pericolul social concret al faptei dedusă judecății, de împrejurarea și modalitatea în care a fost comisă, de poziția sinceră și de regret a faptei săvârșite, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu se află la primul impact cu legea penală.
Din definiția dată pedepsei la art. 52 Cod penal rezultă trăsăturile acesteia, respectiv ,,o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului’’. Așadar, prin aplicarea pedepsei nu trebuie să se urmărească doar reprimarea infractorului, ci și formarea la acesta a unei noi atitudini față de valorile sociale. Între cele două fațete ale pedepsei, de a fi o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare, trebuie să existe o concordanță deplină, constrângerea fiind un mijloc sau un instrument de continuare în condiții speciale a procesului educativ.
Instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 9 (nouă) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibație alcoolică mai mare decât limita admisă de lege, este în măsură să conducă la reeducarea și sancționarea inculpatului, la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 52 Cod penal, respectiv atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei.
Apreciind că săvârșirea faptei a fost un accident în viața inculpatului, că reeducarea, reinserția lui socială poate avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauza constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța, constatând că sunt întrunite și celelalte condiții prevăzute de art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
De asemenea, în baza art. 359 Cod de procedură penală, a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și S. și P. contra României, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal nu se va face automat, prin efectul legii, ci va fi apreciată în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal.
Având în vedere fapta săvârșită de inculpat, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau funcțiile elective publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal. Instanța a considerat însă că, natura și gravitatea faptei nu impun privarea inculpatului de dreptul de a alege, prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
Față de soluția pronunțată în cauză instanța a obligat inculpatul, în temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul V. F. M., criticând-o pe motive de netemeinicie, solicitând reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit. c Cod penal ,cu consecința reducerii pedepsei.
Inculpatul a solicitat instanței de recurs să analizeze circumstanțele ce-i caracterizează persoana, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, iar la acest moment trăiește și își câștigă existența în mod onest în Italia.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului, pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale, coroborat cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești, urmare a incidenței dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că la data de 27.10.2012 inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g/l alcool pur în sânge.
Probatoriile administrate în cauză ,coroborate cu declarațiile inculpatului confirmă împrejurarea că fapta există în materialitatea sa, este prevăzută de legea penală ( încadrată în dispozițiile legale mai sus arătate ) și a fost comisă cu vinovăție de acesta.
Considerăm că instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art.72 Cod penal.
Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 9 luni închisoare, apropiată de limita minimului special ( redus conf.art.3201 Cod procedură penală) este legală și temeinică.
Considerăm că în favoarea inculpatului nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.c Cod penal, întrucât aspectele favorabile inculpatului acestuia întră în contradicție cu celelalte criterii de individualizare ( gravitatea faptei, nivelul ridicat al alcoolemiei ). Mai mult, atitudinea sinceră a inculpatului a fost valorificată prin reținerea disp.art.3201 Cod procedură penală.
Totodată, trebuie avut în vedere că fapta săvârșită de inculpat a adus o atingere importantă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret a pus în pericol viața și integritatea fizică a persoanelor și a celorlalte autovehicule aflate în trafic.
Totodată, practica ÎCCJ a stabilit că dispozițiile art. 74 alin.1 lit. c Cod penal pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art.3201y Cod procedură penală numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a inculpatului după săvârșirea infracțiunii decât comportarea sinceră în cursul procesului penal ,dintre cele prev. de art. 74 alin.1 lit. c Cod penal.
Prin raportare și la dispozițiile art.52 Cod penal, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se pot realiza în condiții optime prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, cum de altfel a stabilit și prima instanță.
Pentru toate cele arătate mai sus, neexistând aspecte de nelegalitate ori netemeinicie care să impună reformarea hotărârii, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. F. M..
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursul declarat de inculpatul V. F. M. (fiul lui I. și T., născut la 24 Februarie 1988 în G., CNP:_, domiciliat în G., .. 31, J. G.) împotriva sentinței penale nr. 1169/21.06.2013 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul V. F. M. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.jud.D.L.C./21.10.2013
Jud.fond C.E.C.
Tehnored.C.G. / 2 ex./23 Octombrie 2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
