Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 158/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 1486/316/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.158/R
Ședința publică din data de 30 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător D. L. C.
Judecător A. B.
Grefier F. N.
-.-.-
MINISTERUL PUBLIC
P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G. a fost reprezentat de PROCUROR – M. P.
La ordine fiind soluționarea recursul declarat de inculpatul C. N. (în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 246/03.10.2012 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat C. N. în stare de arest și asistat de avocat P. M., apărător ales, lipsă fiind intimata parte vătămată N. V., aceasta fiind reprezentată de avocat A. B., cu delegație la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, în conformitate cu disp. art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că acest termen a fost acordat pentru lipsă de apărare a intimatei părți vătămate, după care:
S-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat C. N., fiind întrebat de date de stare civilă.
Fiind întrebat, recurentul inculpat susține că insistă în soluționarea recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. N. solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 385 13 alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul ales al recurentului inculpat C. N. solicită admiterea recursului declarat în cauză, sens în care invocă poziția procesuală a acestuia, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, prevalându-se de prevederile art. 320 1 Cod procedură penală.
Consideră că instanța de fond ar fi trebuit să dea eficiență alineatului 7 al acestui articol, potrivit căruia cuantumul pedepselor se reduc cu o treime.
Ținând cont de circumstanțele personale ale inculpatului, care se află la primul impact cu legea penală, că a avut o bună conduită anterior și ulterior comiterii faptei că la data arestării avea un loc de muncă, apărătorul apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să rețină în favoarea lui și dispozițiile art. 74 al. 1 lit. a și c și alin. 2 și dând eficiență dispozițiilor art. 76 al. 1 lit. e ar fi trebuit să coboare cuantumul pedepselor sub minimul de 2 ani obținut prin aplicarea art. 320 1 Cod procedură penală.
Solicită admiterea recursului, aplicarea prevederilor art. 320 1 alin. 7 Cod procedură penală, ale art. 74 al. al. 1 lit. a și c și alin. 2 și dând eficiență dispozițiilor art. 76 al. 1 lit. e, să se dispună condamnarea inculpatului la câte o pedeapsă sub minimul special de 2 ani pentru fiecare infracțiune, pentru a executa pedeapsa cea mai grea, fără a se aplica vreun spor, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată n condiționat pe durata unui termen de încercare prev. de art. 82 al. 1 Cod procedură penală.
Consideră că sunt îndeplinite prevederile art. 81 al. 1 și 2 Cod procedură penală și solicită și deducerea perioadei executate la zi.
În subsidiar, solicită aplicarea art. 86 1 al. 1 și 2 pentru ca executarea pedepsei rezultante să fie suspendată sub supraveghere.
Avocat A. B. pentru intimata parte vătămată solicită respingerea recursului, în raport de faptele inculpatului, pedeapsa aplicată este legală și temeinică, chiar dacă nu are antecedente penale, trebuie avută în vedere vârsta părții vătămate și impactul pe care o astfel de faptă o are la nivelul comunității din care părțile provin.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este corectă, fiind stabilită în limite legale, fiind aplicate prevederile art. 320 1 al. 7 Cod procedură penală – ținând seama de gravitatea infracțiunii . Cu ocazia contopirii pedepselor nu s-a aplicat însă un spor, hotărârea a fost corect motivată, arătându-se de ce nu se pot reține dispozițiile art. 74 lit. a și c sau alte circumstanțe atenuante, motiv pentru care pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat.
Solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Conform prevederilor art. 385 13 alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt recurentului inculpat C. N. care solicită admiterea recursului, în sensul reducerii pedepsei, deoarece este singurul întreținător al familiei, tatăl său fiind decedat.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.246 din 03.10.2012 a Judecătoriei Tg. B. s-a admis cererea formulată de inculpatul C. N. privind judecata cauzei conform procedurii prevăzută de art. 320 indice 1 Cod pr. penală.
A fost condamnat inculpatul C. N. pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.
A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală,. la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. b și 34 lit. a Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință și s-a dispus ca inculpatul C. N. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 (cinci) ani închisoare.
În baza disp. art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului C. N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.08.2012 la zi.
S-a constatat că partea vătămată N. V., domiciliată în com. Vlădești, ., nu s-a constituit parte civilă.
În baza disp. art. 189 și 191 Cod procedură penală a fost. obligat inculpatul la plata sumei de 1450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1373/P/2012 din data de 30.08.2012, P. de pe lângă Judecătoria Tg.B. a trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pe inculpatul C. N. pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și viol prev. de art. 197 alin 1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 13/14.08.2012, în jurul orei 300, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate N. V., în vârstă de 69 ani, din satul Vlădești, . și a întreținut raport sexual cu aceasta, prin constrângere.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.B. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 19.09.2012, înaintea începerii cercetării judecătorești, inculpatul C. N. a declarat că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata cauzei să se facă conform procedurii prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală.
Analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală instanța a reținut următoarele:
Inculpatul C. N. locuiește în satul Vlădești, . și nu are ocupație.
În ziua de 13.08.2012, el a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitate împreună cu mai mulți prieteni. S-a întors acasă în noaptea de 13/14.08.2012, în jurul orei 02 30 - 03 00. De acasă a plecat spre locuința părții vătămate N. V., în vârstă de 69 ani, despre care știa că locuiește singură, la două case distanță. C. N. a sărit gardul în curte și a pătruns în casă pe ușa închisă dar neasigurată. A intrat apoi în camera în care dormea partea vătămată care, datorită zgomotului s-a trezit și s-a ridicat în picioare, învinuitul a împins-o pe partea vătămată în pat și a întreținut cu aceasta raport sexual normal prin constrângere. In timpul actului, C. N. a imobilizat-o pe victimă cu mâinile strângând-o în zona feței, a gâtului și a pieptului. La un moment dat, N. V. i-a cerut inculpatului o cană cu apă aflată pe masă. Când C. N. s-a îndreptat spre masă, partea vătămată a deschis televizorul și cu ajutorul telecomenzii și, la lumina ecranului, l-a recunoscut pe inculpat strigându-l pe nume. C. N. a părăsit în grabă locuința, întâlnindu-se în drum spre casă cu martorul G. V.. Acesta l-a văzut pe inculpat cum se deplasa în fugă, dezbrăcat de tricou, prin via din spatele casei sale. În dimineața următoare în jurul orei 0800, în stare de șoc și tremurând, partea vătămată a mers la martora G. F., vecină, căreia i-a povestit cele întâmplate. G. F. a sesizat organele de poliție sunând la 112.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 452/A 1- D/14.08.2012 N. V. a prezentat o plagă plesnită recentă de vestibul vaginal, posibil produsă în noaptea de 13/14.08.2012 în cadrul unui raport prin comprimarea zonei cu un corp dur. În secreția vaginală nu s-au pus în evidență spermatozoizi. S-a apreciat că și fisura anală recentă a putut fi produsă în noaptea de 13/14.08.2012. Partea vătămată a mai prezentat leziuni de violență care au putut fi produse prin comprimare cu corpuri dure, degete, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Fapta comisă de inculpatul C. N. în noaptea de 13/14.08.2012, în jurul orei 0300, de a pătrunde fără drept în locuința părții vătămate N. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. (2) Cod penal.
Fapta săvârșită de același inculpat în noaptea de 13/14.08.2012, în jurul orei 03 00 de a întreține raport sexual, prin constrângere, cu partea vătămată N. V., în vârstă de 69 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1) Cod penal.
Deoarece faptele au fost comise în concurs real, sunt aplicabile prevederile art. 33 lit. a Cod penal.
S-a apreciat că vinovăția inculpatului este dovedită cu plângerea și declarațiile părții vătămate; procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșa foto; raportul medico-legal al de examinare a părții vătămate nr. 452/A 1-4.08.2012, întocmit de Serviciul medico-legal G.; proces-verbal de reconstituire însoțit de planșa foto;declarațiile martorilor; declarațiile inculpatului.
La dozarea și individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C. N. în temeiul textelor de lege mai sus menționate, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale.
Având în vedere pericolul social concret ridicat al infracțiunilor comise determinat de importanța valorilor sociale lezate, împrejurările în care a acționat inculpatul, pe fondul consumului de alcool și în timpul nopții, persona părții vătămate care datorită vârstei înaintate și constituției fizice a fost în imposibilitate de a opune rezistență, urmările produse, instanța a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoare, cu executare efectivă, al căror cuantum se va situa peste limita minimă prevăzută de lege.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat instanței să rețină în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal.
Chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut obiectiv săvârșirea faptelor, instanța a apreciat că în raport de pericolul social al faptelor și de împrejurările în care au fost săvârșite, nu pot fi reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului.
De altfel, s-a mai arătat că în condițiile aplicării dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală reținerea dispozițiilor art. 74 alin. 1 lit.c Cod penal nu mai poate fi valorificată ca reprezentând circumstanțe atenuante judiciare, deoarece ar însemna ca aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă valență juridică. Dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pot coexista cu dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală numai atunci când art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal reflectă o altă atitudine favorabilă inculpatului, după săvârșirea infracțiunii, alta decât comportamentul sincer ( în acest sens I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 754/15.03.2012).
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal „pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)”.
Deși, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a – c Cod penal, prima instanță a constatat că, raportat la circumstanțele speței, întârzierea drepturilor de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit condamnații pentru săvârșirea infracțiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpatului și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestora, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit condamnații pentru săvârșirea infracțiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (……), iar punctul 2 prevede că „ nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor și libertăților altora”.
Având de soluționat conflictul dintre norma națională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, și norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o puncție dau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura acesteia de care s-au folosit condamnații pentru săvârșirea infracțiunii, reglementată de dreptul penal român, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești, nu îndeplinește cerințele enunțate de art. 8 pct. 2 din Convenție.
În speță, instanța a constatat că, față de natura infracțiunilor comise de inculpatul C. N., interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit condamnații pentru săvârșirea infracțiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Inculpatul C. N. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore începând cu data de 14.08.2012 prin ordonanță iar prin încheierea de ședință nr. 9 din data de 15.08.2012, Judecătoria Tg.B. a dispus arestarea preventivă a acestuia, măsură menținută ulterior prin încheierea din 12.09.2012.
În temeiul dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală, instanța a menținut starea de arest a inculpatului iar în baza disp. art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 14.08.2012 la zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. N. criticând-o pe motive de netemeinicie.
Prin recursul promovat, inculpatul a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal și reducerea pedepselor.
Totodată, inculpatul a mai solicitat modificarea modalității de executare, în sensul suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal.
În subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art.861 Cod penal respectiv suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor și vinovăția inculpatului C. N. pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale, coroborat cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești urmare a incidenței dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală.
În sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal, și viol, prevăzută de art.197 ain.1 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 13/14.08.2012, în jurul orei 3.00, a pătruns fără drept în locuința părții vătămate N. V., în vârstă de 69 de ani, din satul Vlădești, și a întreținut raport sexual cu aceasta, prin constrângere.
Considerăm că probatoriile administrate în cauză, analizate de prima instanță confirmă împrejurările că faptele deduse judecății există în materialitatea lor, sunt prevăzute de legea penală ca infracțiuni și au fost comise cu vinovăție de inculpat.
Constatăm că instanța de fond a analizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului C. N., respectând dispozițiile art.72 Cod penal.
Având în vedere gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările săvârșirii (pe fondul consumului de alcool, pe timpul nopții), persoana părții vătămate (care datorită vârstei și constituției fizice a fost în imposibilitate de a opune rezistență), urmarea produsă, atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege considerăm că nu se impune reducerea pedepselor aplicate inculpatului.
Apreciem că aspectele favorabile inculpatului (lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră) nu pot fi valorificate ca și circumstanțe atenuante întrucât intră în concurs cu celelalte criterii de individualizare arătate mai sus.
Mai mult, atitudinea sinceră vizând recunoașterea faptelor a fost materializată prin incidența dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală. Totodată, cu ocazia contopirii pedepselor prima instanță nu a aplicat niciun spor.
Având în vedere dispozițiile art.52 Cod penal și cuantumul pedepsei rezultante, considerăm că îndreptarea și reeducarea inculpatului se poate realiza în bune condiții doar prin executarea efectivă a pedepsei, așa cum a apreciat prima instanță.
Față de cele de mai sus, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art.3859 Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N..
Se va menține starea de arest a inculpatului, în conformitate cu art. 38517 alin.4 în referire la art.383 alin.2 Cod procedură penală, și se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 14.08.2012 la zi.
Văzând și dispozițiile art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. N. (fiul lui V. și Steluța - L., născut la data de 02.06.1987 în mun. G., județul G., CNP_, cu domiciliul în comuna Vlădești, ., în prezent deținut în Penitenciarul G.) împotriva sentinței penale nr. 246/03.10.2012 a Judecătoriei Tg. B., pronunțată în dosarul nr._ .
Conform art. 385 17alin. (4) în referire la art. 350 alin. (1) Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 385 17 alin. (17) în referire la art. 383 alin. (2) Cod procedură penală, deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 14.08.2012 la zi, respectiv 30.01.2013.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul C. N. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. C. D. L. C. A. B.
Grefier,
F. N.
Red. D. L. C./04.02.2013
Tehnored. F. Năastase/ 2 ex./05.02.2013
Fond: R.L. M.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1293/2013.... | Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... → |
|---|
