Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 219/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 219/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 11-02-2013 în dosarul nr. 10679/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 219 /R
Ședința publică din data de 11.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul C. P., împotriva sentinței penale nr. 2083/05.12.2012 a Judecătoriei Focșani (dosar nr._ ).
La apelul nominal, a răspuns pentru recurentul-inculpat C. P. – lipsă, avocat M. M. – apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că recursul vizează cuantumul pedepsei aplicate cât și modalitatea de executare a acesteia.
Consideră că pedeapsa aplicată este prea mare și că scopul sancționator și educativ poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientată către minimul special prevăzut de lege. Având în vedere faptul că inculpatul a înțeles să uzeze de disp.art. 320 ind. 1 C.p.p. dar și faptul că a avut o atitudine sinceră, consideră că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 74 lit.c C.p. în ref. la disp.art. 76 lit. d C.p. în sensul redimensionării cuantumului pedepsei.
În ce privește modalitatea de executare, consideră că scopul sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins și prin suspendarea condiționată a executării pedepsei. Având în vedere că fapta săvârșită de inculpat nu este o infracțiune gravă, de distanța pe care a parcurs-o cu autoturismul, de faptul că a fost cooperant, consideră că nu este oportun să execute o pedeapsă privativă de libertate.
Procurorul, solicită respingerea recursului.
Consideră că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 81-82 C.p. Inculpatul este recidivist, a fost condamnat anterior la pedepse privative de libertate de peste 3 ani, astfel că instanța de fond nu a putut dispune o altă modalitate de executare.
În ce privește cuantumul pedepsei, arată că acesta este foarte aproape de limita minimă și având însă în vedere antecedentele penale instanța s-a orientat corect spre această limită.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2083/05.12.2012, pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ , s-a dispus – în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. și a art. 3201 C.proc.pen. – condamnarea inculpatului C. P. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere. În baza art. 71 C.pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în cuantumul acestora fiind inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, cu privire la care s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul V..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focsani nr. 1070/P/2012 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C. P. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 29.02.2012, a condus autoturismul Volkswagen cu numărul de înmatriculare W_ W pe raza municipiului Focșani, fără a poseda permis de conducere.
A reținut instanța de fond că, în fapt, în luna noiembrie 2011 inculpatul C. P. a plecat în Danemarca la muncă. În lunile următoare, inculpatul a rugat-o pe soția sa, C. S. Tudorița, să caute un autoturism second-hand în vederea achiziționării, urmând ca ulterior să-l utilizeze în familie. Datorită faptului că nici el și nici soția sa nu dețineau permis de conducere, autoturismul urma să fie condus de o cunoștință pe nume D. D..
În luna ianuarie 2012, numita C. S. Tudorița i-a comunicat inculpatului că a cumpărat un autoturism marca Volkswagen Golf 3 de la numitul C. I. I., din .>
În luna februarie 2012 inculpatul s-a întors în țară și în perioada ce a urmat a apelat la serviciile numitului D. D..
În data de 29.02.2012 inculpatul trebuia să se deplaseze la domiciliul unei rude, astfel că a condus acest autoturism pe o distanță de aproximativ 1,5 km. În timp ce rula pe Bld. București din municipiul Focșani, a fost oprit în trafic de un echipaj de poliție rutieră care a efectuat verificări și a constatat că nu posedă permis de conducere.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în fața instanței de fond a precizat că înțelege să uzeze de drepturile prevăzute de art. 320 ind. 1 C.proc.pen., în sensul că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, că nu solicită administrarea de probe și solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză cu adresa nr._/28.03.2012 a S.P.C.P.C.T.V. V. (din care rezultă că inculpatul nu posedă permis de conducere), prima instanță a constatat că vinovăția inculpatului C. P. este pe deplin dovedită.
S-a conchis că, în drept, fapta inculpatului C. P., astfel cum a fost prezentată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.
A mai reținut prima instanță că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății în prezenta cauză în condițiile recidivei postexecutorii, prevăzute de art. 37 lit. b C.pen., constatând că anterior, prin sentința penală nr. 1085/25.06.2009 a Judecătoriei Focșani (definitivă prin decizia penala nr. 333/26.11.2009 a Tribunalului V.), acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare, fiind arestat la 15.09.2008 și eliberat condiționat la data de 31.08.2010, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 439 zile închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicate, instanța de fond a ținut seama de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările comiterii faptei, coroborate cu persoana inculpatului, care deși este recidivist, a avut o atitudine sinceră în fața instanței de judecată.
De asemenea, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Pe de altă parte, s-a apreciat de către instanța de fond că scopul sancționator și educativ al pedepsei poate fi atins în privința inculpatului numai prin aplicarea unei pedepse orientate înspre minimul special prevăzut de lege, după aplicarea reducerii limitelor de pedeapsă în condițiile art. 3201 alin. 7 C.proc.pen.
În privința pedepsei accesorii, în condițiile art. 71 C.pen., instanța de fond a interzis inculpatului – pe durata executării pedepsei – drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit a teza a II-a și lit. b C.pen., privind dreptul de a fi ales și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. În acest sens, s-a arătat în motivarea sentinței că, în consens cu cele statuate în mai multe rânduri de CEDO, de exemplu, prin Hotărârea S. și P., restrângerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. este necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii și moralei publice, o persoană condamnată neputând să-și exercite drepturile menționate pe durata executării pedepsei. Cât privește dreptul de a alege și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura celeia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 64 lit. a teza I și lit. c C.pen, deși interzicerea acestora este prevăzută de art. 71 C.pen, ca fiind atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii, instanța de fond a apreciat că nu se impune și interzicerea acestor drepturi, față de faptul că inculpatul nu are un loc de muncă și nu ocupă o astfel de funcție, precum și față de faptul că dreptul la vot reprezintă o opțiune ce poate fi exprimată întrucât nu implică exercițiul autorității ca factor de decizie.
În privința modalității de executare a pedepsei, față de cuantumul acesteia și persoana inculpatului, prima instanță a constatat că aplicarea unei pedepse privative de libertate este de natură să atingă scopul educativ al pedepsei.
Împotriva sentinței penale nr. 2083/05.12.2012 a Judecătoriei Focșani a declarat recurs inculpatul C. P., criticând-o pe motive de netemeinicie și solicitând, în principal, reducerea pedepsei aplicate și schimbarea modalității de executare.
În motivarea recursului, a arătat inculpatul că instanța de fond ar fi trebuit să rețină în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C.pen., dată fiind atitudinea de recunoaștere a vinovăției și de cooperare cu organele de cercetare penală. A apreciat inculpatul, prin apărător, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 și urm. C.pen. pentru a se putea dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Recursul declarat de inculpatul C. P. este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856 alin. 3 C.proc.pen., Curtea consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Curtea apreciază că, pe baza unei analize complete a materialului probator, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptei și vinovăția inculpatului C. P., acesta recunoscând de altfel săvârșirea faptei reținute în sarcina sa și solicitând a se face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 3201 C.proc.pen., referitoare la procedura abreviată de judecată în cazul recunoașterii de vinovăție.
Din probatoriile administrate în cauză, analizate în mod detaliat de prima instanță, rezultă mai presus de orice îndoială împrejurarea că, la data de 29.02.2012, inculpatul a fost depistat pe raza municipiului Focșani conducând un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere.
Pe de altă parte, Curtea consideră că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art. 72 C.pen. Astfel, în cauză s-a dat eficiență împrejurărilor invocate de inculpat în favoarea sa (comportamentul sincer și atitudinea de colaborare cu organele judiciare), pedeapsa aplicată fiind orientată înspre limita minimă prevăzută de lege. În opinia Curții, dat fiind statutul de recidivist al inculpatului, pedeapsa aplicată inculpatului în cuantum de 1 an închisoare apare ca fiind legală și temeinică.
Reiterarea comportamentului infracțional la scurt timp de la executarea pedepsei aplicate anterior constituie o împrejurare care nu poate fi trecută cu vederea la individualizarea pedepsei, justificând în mod suficient refuzul instanței de fond de a reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că pentru pedeapsa aplicată inculpatului C. P. nu se poate dispune decât executarea efectivă, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. b C.pen. (potrivit cărora suspendarea condiționată a executării pedepsei se poate dispune numai dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C.pen.), respectiv de dispozițiile art. 861 alin. 1 lit. b C.pen. (potrivit cărora suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei se poate dispune numai dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38 C.pen.). Astfel, din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a mai fost anterior condamnat de nu mai puțin de șapte ori pentru săvârșirea, cu precădere, de infracțiuni împotriva patrimoniului, unele dintre pedepsele cu închisoarea aplicate depășind 4 ani, ceea ce face imposibilă aplicarea față de inculpat a vreuneia dintre cele două modalități de suspendare a executării pedepsei, pedepsele anterior aplicate inculpatului neintrând sub incidența dispozițiilor art. 38 C.pen.
Față de cele de mai sus, nefiind incident niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C.proc.pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. P..
În baza art. 192 alin. 2 C.proc.pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs, în cuantumul acestora urmând a fi inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, cu privire la care se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. P. ( fiul lui A. si M., născut la data de 13.02.1970 in municipiul Focsani, judetul V., domiciliat in municipiul Focsani, ..22, judetul V., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 2083/05.12.2012 a Judecătoriei Focșani (dosar nr._ ).
Obligă pe inculpat la plata, către stat, a sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. M. M.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mița M. D.-I. B. D. N.
Grefier,
Red. D.I.B./02.04.2013
Tehnored: D.I.B./02.04.2013
fond: L.D.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1611/2013. Curtea... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
