Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 666/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 666/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 4819/231/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 666/R
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 24 APRILIE 2013
PREȘEDINTE - M. T. - judecător
JUDECĂTORI - L. H.
P. D.
GREFIER - S. G.
MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de
PROCUROR - G. L.- procuror șef Secția judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul G. G. împotriva Sentinței penale nr.124 din 25.01.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani (dosar nr._ ) trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit recurentul-inculpat G. G. și apărătorul acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că: este al doilea termen de judecată acordat pentru ca recurentul-inculpat să-și angajeze apărător ales, după care:
Curtea, pentru lipsa de apărare a recurentului-inculpat lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a lipsit recurentul-inculpat G. G. care a fost reprezentat de avocat R. E. apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.1465 din 05.03.2013 emisă de Baroul G. (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită în conformitate cu disp. art.177 Cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei în conformitate cu disp.art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, grefierul de ședință arătând că: este al doilea termen de judecată acordat pentru ca recurentul-inculpat să-și angajeze apărător ales, după care:
Conform art.301 Cod procedură penală, se acordă cuvântul procurorului și părților pentru a formula cereri, ridica excepții și pune concluzii.
Apărătorul recurentului-inculpat G. G., avocat R. E., nu are cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu sunt cereri de formulat, alte chestiuni prealabile sau excepții de ridicat, în conformitate cu art.38513 Cod procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului-inculpat G. G., avocat R. E., arată că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul. În această situație, pedepsei stabilită de către instanța de fond nu i se poate aduce decât critica că nu au fost reținute circumstanțe atenuante. Este adevărat că inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a-și preciza poziția procesuală însă solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere declarația de inculpat a acestuia (fila 23) în care recunoaște săvârșirea faptelor. Modalitatea în care inculpatul relatează cum s-au întâmplat evenimentele respectiv, în ceea ce privește infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice, apreciază că nu este în măsură să conducă la achitarea acestuia însă arată circumstanțele în care a înțeles că odată atestată alcoolemia chiar cu ajutorului aparatului etilotest, marca Drager, inculpatul nu a mai înțeles a fi necesar, ulterior, stabilirea alcoolemiei prin mijloace medicale. Față de această situația și față de faptul că din declarațiile martorilor rezultă că conducerea pe drumurile publice fără a avea categoria necesară pentru acel autovehicul s-a întâmplat pe o distanță mică de drum, în condițiile în care zona nu era populată iae iar drumul care chiar dacă este considerat drum public, era nepopulat. Având în vedere această situație, solicită a fi avute în vedere concluziile apărării în ceea ce privește recursul declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la recursul declarat de inculpatul G. G. îl apreciază ca fiind nefondat, sentința penală nr.124/25.01.2013 a Judecătoriei Focșani fiind legală și temeinică. Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, reținând că în data de 25.11.2011a condus pe drumurile publice, respectiv pe DN în direcția Tulnici-Bârsești, pe raza județului V., un autoturism deși nu avea un permis de conducere corespunzător iar la controlul efectuat de către organele poliției rutiere s-a constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. Verificat cu aparatul etilotest s-a constatat o alcoolemie de 0,90mg/l alcool pur în aerul respirat ulterior refuzând recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. În acest sens, arată că instanța de fond a avut în vedere procesul-verbal de depistare (fila 11 dosar) a organelor poliței rutiere rurale, declarația inculpatului în care arată că a apreciat că nu mai trebuie să meargă la spital întrucât se stabilise deja alcoolemia. Însă potrivit dispozițiilor art.88 alin.6 din OUG 195/2002 republicată, în situația în care persoanelor conducător auto care sunt oprite în trafic și care în urma verificării cu aparatul etilotest se stabilește o alcoolemie mai mare de 0,40 mg/l alcool pur în aerul respirat, acei conducători auto sunt obligați să se spună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Instanța de fond a mai avut în vedere și declarația martorului R. G. care a fost martor asistent la întocmirea procesului-verbal. Arată că, pedepsele care au fost aplicate reprezintă minimul special prevăzut de textul de lege iar în raport de faptele săvârșite, de poziția procesuală a inculpatului care nu s-a prezentat în fața instanței de fond, nu a fost audiat (ca de altfel nici în fața instanței de recurs), apreciază că nu se impune o reducere a cuantumului pedepsei motiv pentru care solicită menținerea hotărârii primei instanțe, respingerea recursului declarat cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ inculpatul G. G. a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.124/25.01.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința penală nr.124/25.01.2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatului G. G., pentru comiterea infracțiunilor de:
- refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. 5 din OUG 195/2002 la 2 ani închisoare
- conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 la 6 luni închisoare
In baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa mai grea de 2 ani închisoare.
I-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. II și lit. b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
A fost obligat inculpatul la 350 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, Judecătoria Focșani a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani nr. 5704/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul.
Legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în fața primei instanțe pentru a-și propune probe în apărare, deși în cursul urmăririi penale a recunoscut faptul că a condus autoturismul deși consumase băuturi alcoolice în prealabil precum și faptul că a condus un camion deși avea cunoștință despre faptul că nu poseda permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte autoturismul.
Analizând actele dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.10.2011, în jurul orelor 1,00, lucrătorii secției 8 de Poliție Tulnici, aflați în serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier pe DN2, au oprit pentru control autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ ce se deplasa pe direcția de mers Tulnici Bârsești.
Organele de poliție au solicitat inculpatului documentele personale și ale autoturismului, acesta prezentându-le, stabilindu-se astfel că se numește G. G. și este posesor de permis de conducere categoria B.
Fiind întrebat conducătorul auto dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta a precizat că a băut o bere cu alcool, fapt pentru care i s-a solicitat să fie testat cu aparatul alcooltest care a indicat o concentrație alcoolică de 0,90 mg/l alcool pur în aerul expirat. In aceste condiții, în temeiul art. 88 alin. 6 din OUG 195/2002 organele de poliție i-au solicitat inculpatului să le însoțească la Spitalul Vidra pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, însă inculpatul a refuzat, deși avea obligații în acest sens, conform aceluiași text de lege, luând în considerare concentrația de peste 0,40 mj/l alcool pur în aerul expirat. Inculpatul și-a motiva refuzul prin faptul că atât timp cât a fost testat cu alcooltestul și nu contestă rezultatul afișat, consideră că nu mai este necesar să îi fie recoltate probe biologice.
Situația de fapt reținută mai sus a fost probată prin procesul verbal de depistare, coroborat cu declarațiile inculpatului care recunoaște fapta comisă precum și cu declarația martorului R. G. care se afla în calitate de pasager în autoturismul condus de inculpatul și care a confirmat că inculpatul a refuzat să se deplaseze la unitatea spitalicească pentru a-i fi recoltate probe biologice și motivul acestuia.
La data de 5.11.2011 a fost înregistrată la Secția 8 Poliție Rurală Tulnici plângerea orală formulată de numitul S. C. consemnată în procesul verbal de la fila 15 prin care reclama faptul că inculpatul i-a distrus parțial gardul ce împrejmuiește locuința sa în urma unei manevre greșite executate în timp ce conduce au camion cu nr. de înmatriculare_ . In aceste condiții, organele de poliție au procedat la verificarea datelor inculpatului, situație în care au constatat că acesta posedă permis de conducere doar categoria B, așadar necorespunzător pentru a conduce camioane. De asemenea, s-a constatat că permisul de conducere figurează ca reținut ca urmare a infracțiunii de refuz recoltare probe biologice săvârșită la data de 21.10.2011 însă chiar dacă în momentul în care a condus camionul avea permisul reținut, nu s-au efectuat cercetări pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 teza III din OUG 195/2002 întrucât nu i s-a comunicat inculpatului acest aspect. In aceste condiții, organele de poliție s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei din care face parte vehiculul prevăzută de art. 86 alin. 2 teza I din OUG 195/2002. Pentru a putea conduce camionul marca Automecanica 10 ATFURAJ era necesar ca inculpatul să fie posesor de permis de conducere categoria C.
S-a reținut că, în fapt, la data de 5.11.2011 numitul B. C. s-a deplasat la domiciliul inculpatului pe care l-a rugat să îi transporte cu autovehiculul tip camion pe care îl deține concubina sa o cantitate de deșeuri rezultate in urma efectuării unor construcții de la nepotul lui B. C. până în punctul Prund. Inculpatul a precizat că el nu deține permis de conducere pentru a putea conduce camionul, astfel că ar trebui să îl conducă numitul B., care a refuzat. In acel moment la domiciliul inculpatului se afla un prieten al acestuia, G. M., pe care l-a rugat să conducă el camionul. După ce acesta a fost încărcat, s-au deplasat toți la punctul Prund inculpatul aflându-se în autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ condus de concubina sa. Din drumul național până în punctul Prund, întrucât locul de trecere era strâmt, iar G. M. nu se descurca să conducă vehiculul, inculpatul a decis să urce el la volan. In dreptul locuinței numitului S. C. a făcut o manevră greșită în timpul mersului înapoi, moment în care a atins gardul aparținând lui S. C. distrugându-l parțial.
Din verificările ulterioare, s-a stabilit că porțiunea de drum pe care a condus inculpatul G. G. camionul este drum public.
Situația de fapt prezentată mai sus a rezultat din declarația inculpatului care s-a coroborat cu declarația numitului S. C., declarația martorului B. C. care l-a însoțit pe inculpat de la casa nepotului său la punctul Prund și care confirmă cele relatate mai sus și a martorei B. V..
Faptele reținute în sarcina inculpatului G. G. așa cum au fost descrise mai sus, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de refuz al conducătorului auto de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere este corespunzător categoriei din care face parte vehiculul, texte de lege în baza cărora inculpatul a răspuns penal.
S-a reținut în favoarea inculpatului și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, art. 34 Cod penal privitoare la concursul de infracțiuni întrucât pentru nici una din fapte nu a intervenit o hotărâre judecătorească de condamnare.
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu a contestat rezultatul etilotestului, astfel că nu existau motive pentru care să meargă la spital, precum și faptul că porțiunea de drum parcursă era mică și nu era circulată, nu a putut fi avută în vedere de instanța de fond, întrucât acesta nu a probat în nici un fel cele susținute și mai mult, au fost infirmate de întreg materialul probator administrat in cauză.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, împrejurările comiterii faptei, gradul de pericol social reflectată și în limitele stabilite de legiuitor, circumstanțele personale, și faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, aspecte față de care s-a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul textului, au fost de natură să asigure scopul educativ și sancționator al pedepsei.
Din considerentele expuse instanța de fond, a apreciat că scopul pedepsei, așa cum este definit în art. 52 Cod penal, și funcțiile imediate ale acesteia, pot fi îndeplinite și prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat spre minimul prevăzut de lege.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat, față de pedeapsa aplicată și persoana inculpatului, că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea ei.
Astfel, în temeiul art. 81 Cod penal și art. 71 al. 5 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare, stabilit conform art. 82 Cod penal.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiile art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Apreciind ca natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civica pe care l-a implicat exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, instanța de fond a dispus interzicerea exercitării acestora pe durata executării pedepsei.
În consens cu cele statuate în mai multe rânduri de CEDO, de exemplu prin Hotărârea S. și P., instanța de fond a apreciat că restrângerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal este necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii și moralei publice, o persoană condamnată neputând să-și exercite drepturile menționate pe durata executării pedepsei.
Cât privește dreptul de a alege și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul în săvârșirea infracțiunii, prev. de art. lit. a teza I și lit. c Cod penal, deși interzicerea acestora este prevăzută în art. 71 Cod penal ca fiind atrasă de drept de condamnarea la pedeapsa închisorii, față de faptul că inculpatul nu ocupă o astfel de funcție și față de faptul că dreptul la vot reprezintă o opțiune ce poate fi exprimată întrucât nu implică exercițiul autorității, ca factor de decizie, instanța de fond a apreciat că nu se impune și interzicerea acestor drepturi. Împotriva sentinței penale nr.124/25.01.2013 a Judecătoriei Focșani a formulat recurs inculpatul G. G. criticând soluția instanței de judecată pentru netemeinicie.
A solicitat prin apărător din oficiu, acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, care să aibă ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, cu menținerea modalității de executare dispusă de instanța de fond.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3856 alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Pedeapsa aplicată de instanța de fond și modalitatea de executare dispusă este just individualizată, raportat la disp. art.72 Cod Penal, natura infracțiunilor săvârșite și persoana inculpatului, scris în care se constată că instanța de fond a dozat pedepsele aplicate inculpatului către minimul special prevăzut de lege, iar cu prilejul contopirii nu a acordat nici un spor de pedeapsă.
Acordarea de circumstanțe atenuante judiciare este o facultate și nu o obligație a instanței de judecată, lăsată la aprecierea judecătorului, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte.
În cauză, Curtea nu poate acorda circumstanțe atenuante inculpatului, raportat la conduita procesuală a acestuia care după ce a solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui avocat ales, nu a mai angajat avocat ales, și nu s-a prezentat în fața Curții, părăsind definitiv localitatea de domiciliu cunoscută, iar rudele acestuia au refuzat să dea orice relații cu privire la domiciliul actual, după cum rezultă din actele de procedură și citare îndeplinite de factorul poștal.
Așa fiind și văzând prev. art.38515 pct.1 lit.b) Cod Procedură Penală și art.192 alin.2 Cod Procedură Penală, Curtea va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul G. G. împotriva sentinței penale nr.124/25.01.2013 a Judecătoriei Focșani și îl va obliga la plata de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. G., fiul lui I. și M., născut la 1707.1966 în ., cu același domiciliu, CNP_, împotriva sentinței penale nr 124/2013 a Judecătoriei Focșani, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurentul la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av.R. E.) în suma de 200 lei către Baroul G. va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
D e f i n i t i v ă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. T. L. H. P. D.
Grefier,
S. G.
Redactat:L.H./30.04.2013
Tehnoredactat:S.G./2 ex./10.05.2013
Fond: A.D.M.
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1562/2013. Curtea... | Infracţiuni la alte legi speciale. Decizia nr. 667/2013. Curtea... → |
|---|
