Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 269/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 475/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
decizia penală nr.269/a
Ședința publică din data de 30 Octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - Mița M. - judecător
Judecător D. N.
Grefier M. I.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR C. B.
Din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul G. și de inculpații A. V. – deținut în Penitenciarul G., D. V., G. S., G. I., M. V., R. A. C., S. A. și T. G. – deținut în Penitenciarul G., împotriva sentinței penale nr. 93/22.02.2013 pronunțată de Tribunalul G..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 15.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea, succesiv, la datele de 22.10._13 și, respectiv 30.10.2013.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 93/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2010, a fost condamnat inculpatul S. A. la o pedeapsă de 11 (unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
Conform art.85 alin.1 Cod penal s-a dispus anularea suspendării condiționate a pedepsei rezultante de 1(un) an închisoare aplicată inculpatului S. A. prin sentința penală nr.40/04.02.2010 pronunțată de Judecătoria Tg.N. în dosarul nr._, definitivă prin decizia penală nr.663/21.10.2010 a Curții de Apel Bacău.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1(un) an închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală sus menționată în pedepsele componente de:
- 1(un) an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și 6 luni închisoare.
Conform art.85 alin.1, art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor de 1(un ) an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare, 6 luni închisoare cu pedeapsa de 11( unsprezece) ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b C.pen. pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale aplicată inculpatului S. A. prin prezenta sentință, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 11(unsprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal, sporită la 12(doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului S. A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
Conform art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului S. A. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24.03.2010 și până la data de 14.12.2011, când prin decizia penală nr.2073/14.12.2011, Curtea de Apel G. a respins recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2011 pronunțată de Tribunalul G., prin care s-a dispus în conf. cu art.145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul S. A. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
A fost menținută această măsură luată față de inculpat până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
A fost condamnat pe inculpatul M. V. la o pedeapsă de 10( zece ) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului M. V. perioada reținerii și arestării preventive de la data de 24.03.2010 și până la data de 04.07.2011, când prin încheierea de ședință din 04.07.2011 pronunțată de Curtea de Apel G., în conf. cu art.1451 alin.2 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. V. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
A fost menținută această măsură luată față de inculpat până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Conform art.71 Cod penal a fost aplicată inculpatului M. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul R. A.-C. la o pedeapsă de 6( șase ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului R. A. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal.
Conform art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii pentru 24 ore, respectiv pentru ziua de 24.03.2010.
A fost condamnat inculpatul A. V. la o pedeapsă de 7(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art.71 Cod penal a fost aplicată inculpatului A. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,teza II, b Cod penal.
Conform art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului A. V. iar, potrivit art.88 Cod penal, a fost dedusă din pedeapsa aplicată acestuia, perioada arestării preventive efective începând cu data de 20.04.2012, când a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă emis în lipsă nr.25/07.04.2010 de Judecătoria G. conform mandatului european de arestare nr.66/29.09.2010 care confirmă faptul că acesta a fost arestat în Polonia la data de 12.02.2012 și predat Statului Român de autoritățile din Varșovia la data de 20.04.2012 când a fost încarcerat, perioadă ce va fi dedusă la zi, respectiv 22.02.2013.
A fost condamnat inculpatul G. S. la o pedeapsă de 10(zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.88 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului G. S. perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 21.04.2010 și până la data de 14.12.2011, când prin decizia penală nr.2073/14.12.2011, Curtea de Apel G. a respins recursul declarat de P. de pe lângă Tribunalul G. împotriva încheierii de ședință din data de 07.12.2011 pronunțată de Tribunalul G. prin care s-a dispus, în conf. cu art.145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G. S. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
A fost menținută această măsură până la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.
Conform art.71 Cod penal a fost aplicată inculpatului G. S. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul D. V. la o pedeapsă de 10( zece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal pe o durată de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal. cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului D. V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
Conform art.88 Cod penal a fost dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. V. perioada reținerii de 24 ore, respectiv pentru ziua de 20.05.2010.
A fost condamnat inculpatul G. I. la o pedeapsă de 6(șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului G. I. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
A fost condamnat inculpatul T. G. la o pedeapsă de 12( doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a, teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.215 alin.1,3,5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7(șapte) ani închisoare aplicată inculpatului T. G. prin sentința penală nr.535/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București și rămasă definitivă prin decizia penală nr.1704/30.04.2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în pedepsele componente:
-7(șapte) ani închisoare și
-2 ani, 5 luni și 18 zile rest rămas neexecutat din total pedeapsă aplicată inculpatului de 5(cinci) ani și 3(trei) luni închisoare prin sentința penală nr.190/10.02.2005 a Tribunalului București, secția II penală.
Conform art.39 alin.1 Cod penal, art.34 lit.b și art.35 Cod penal s-a dispus contopirea pedepselor aplicare inculpatului T. G., respectiv 7(șapte) ani închisoare, restul de 2(doi) ani, 5 luni și 18 zile închisoare cu pedeapsa aplicată acestuia prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul T. G. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv cea aplicată prin prezenta, de 12 (doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale, sporită la 13(treisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani după executarea pedepsei principale.
Conform art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului T. G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II, b Cod penal.
Conform art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 15.08.2008 la 24.03.2009, când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr.541/2009 de către Judecătoria sect.4 București( dosar nr._ ), perioada reținerii pentru 24 ore, respectiv pentru ziua de 21.04.2010 și de la 21.05.2010 la zi( prin încheierea de ședință din 21.05.2010 pronunțată în recurs, Tribunalul G. în dosarul nr._ a dispus arestarea preventivă a inculpatului T. G.).
S-a constatat că inculpatul T. G. este arestat într-o altă cauză.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr.720/2010 emis de Tribunalul București, secția I penală și emiterea unui nou mandat de executare pedeapsă în baza prezentei sentințe.
Conform art.14 Cod procedură penală coroborat cu art.998 cod civil au fost obligați inculpații S. A., T. G. și A. V. în solidar să plătească părții civile . Piatra N.-Agenția G. (cu sediul in G., . si in Mun. G., proin afișare la sediul Consiliului Local G.) suma de 464.847,800 lei Rol cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpatul A. V. să plătească părții civile . SRL București (cu sediul in Bcuresti, Sector 6, .. 319, . si in Mun. G., prin afisare la sediul Consiliului Local G.) suma de_ lei Rol, despăgubiri civile, pe inculpații T. G., G. S., D. V., G. I. și R. A.-C. în solidar să plătească părții civile . București (cu sediul in București, Sector 3, . nr. 11, Bucuresti) suma de_ lei Rol despăgubiri civile, pe inculpații R. A. C., G. I., D. V., T. G. și G. S. în solidar să plătească părții civile . București (cu sediul in Mun. Bucuresti,. Sector 2, . nr. 9, .. 1, . G., prin afisare la sediul Consiliului Local G., jud. G.), suma de_ lei Rol cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpații A. V., S. A. și T. G. în solidar să plătească părții civile . Pitești (cu sediul in Pitești, .. 122A, jud. Argeș) suma de_ lei Rol cu titlu de despăgubiri civile, pe inculpații S. A. și M. V. în solidar să plătească părții civile . București (prin S.C.P.A. D. D. si Asociații, cu sediul in Mun. G., ., . si in mun. G., prin afișare la sediul Consiliului Local G.) sumele de 90.653,1 lei și 31.950 Euro cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părților civile . R. (cu sediul in R., .. 12, jud. N. și in G., prin afișare la ușa Consiliului Local G.) . SA București (cu sediul in Bucuresti, Sector 1, . și in G., prin afișare la ușa Consiliului Local G.) . SRL Sibiu (cu sediul in Sibiu, ., . si in G., prin afisare la ușa Consiliului Local G.) și . SRL Valea Călugărească, jud.Prahova-F. București (cu sediul in .. 13, jud. Prahova si in Mun. G., prin afisare la sediul Consiliului Local G., jud. G.)
Conform art.189-191 Cod procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus ca suma de 800 lei, onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu către Baroul G., să fie avansată din fondul Ministerului Justiției și libertăților Cetățenești.
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță, Tribunalul G., a avut în vedere următoarele:
Inculpații A. V., S. A. zis „C.” sau „A.”, G. S. Zis „C.”, T. G. zis „J.”, R. A. C. D. V. și G. I. nu au ocupație și, pentru a face rost de bani, în perioada aprilie 2009 – martie 2010, în diferite participații, au indus în eroare pe reprezentanții legali a 10 (zece) societăți comerciale de la care au închiriat autoturisme pe care le-au vândut ulterior către terțe persoane, contra unor sume modice și, în acest mod, au cauzat prejudicii însemnate părților vătămate . agenția G., . București, . București, . Valea Călugărească, jud. Prahova – F. București, . SRL București, . SRL Sibiu, . Pitești, . SA București, . București și . R., jud. N..
In cazul autoturismelor aparținând părților vătămate . SRL Valea Călugărească – filiala București, . SRL Sibiu, . SA București, . București și . R., acestea au ajuns în posesia inculpatului M. V. care, deși a cunoscut faptul că proveneau din comiterea unor infracțiuni a acceptat, în mod repetat, să le cumpere, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste.
Astfel:
1) La data de 06.02.2010, inculpații S. A. și A. V. l-au contactat telefonic pe martorul A. M. angajat al părții vătămate . Piatra N. - Agenția G. căruia i-au solicitat închirierea unui autoturism.
Pentru că la acel moment firma avea disponibil un autovehicul marca „Skoda O.” cu numărul de înmatriculare_, inculpații au fost de acord să-l închirieze și, în acest scop, s-au prezentat, în aceeași zi, la sediul filialei părții vătămate în mun. G., ..
Întrucât inculpatul S. A. nu poseda permis de conducere, contractul de închiriere s-a întocmit pe numele inculpatului A. V., cetățean român cu domiciliul în Republica M., după ce în prealabil martorul A. M. a procedat la legitimarea acestuia.
Contractul de închiriere cu nr._-1/06.02.2010 a fost încheiat pe o perioadă de 4 zile, suma plătită de inculpați fiind de 200 EURO.
Martorul i-a predat inculpatului A. V. cheia și copii xerox de pe actele mașinii, urmând ca la expirarea termenului stipulat în contract mașina să fie restituită părții vătămate.
Pentru că intenția inculpaților a fost, de la început, aceea de a vinde autoturismul pentru a face astfel rost de bani, inculpații A. V. și S. A. au revenit în municipiul București. Aici, inculpatul S. A. a luat legătura cu coinculpatul T. G. căruia i-a spus că are de vânzare un autoturism marca „Skoda O.” pe care l-a închiriat de la o firmă de rent-a-car și i-a cerut să-i găsească cumpărători.
In acest scop, inculpatul T. G. a luat legătura cu făptuitorul ,,I.” (rămas neidentificat), acesta achiziționând autoturismul în schimbul sumei de 1.600 euro.
Din acești bani, inculpatul S. A. i-a dat suma de 100 euro inculpatului T. G., restul banilor rămânând asupra sa.
La data de 09.02.2010, martorul A. M. a luat legătura telefonic cu inculpatul A. V. și i-a cerut să se prezinte la firmă pentru a preda autoturismul, inculpatul spunându-i că va veni a doua zi.
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat iar inculpatul nu a mai răspuns la telefon, martora P. E. s-a adresat cu o plângere organelor de poliție solicitând efectuarea de cercetări în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților și a recuperării prejudiciului.
Pe parcursul cercetărilor, martorii P. E. și A. M., i-au recunoscut după planșe fotografice pe inculpații A. V. și S. A. ca fiind cei care s-au prezentat la sediul părții vătămate și au închiriat autoturismul marca „Skoda O.” cu numărul de înmatriculare_ .
Inculpatul A. V. nu a putut fi audiat cu privire la fapta comisă întrucât s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis mandat de arestare în lipsă pentru acesta.
In ceea ce îl privește pe inculpatul S. A. acesta a declarat că a purtat discuții telefonice cu martorul A. M. privind închirierea autoturismului mai sus-menționat, că l-a însoțit pe coinculpatul A. V. în municipiul G., la sediul părții vătămate de unde au închiriat autoturismul și că, la solicitarea coinculpatului A. V. a luat legătura cu inculpatul T. G. pentru a vinde autoturismul.
Conform declarațiilor sale, inculpatul S. A. nu ar fi primit nici un ban în urma înstrăinării mașinii. Acest aspect este însă contrazis de declarațiile inculpatului T. G. care a arătat că inculpatul S. A. a primit de la făptuitorul ,,I.” suma de 1.600 euro reprezentând contravaloarea autoturismului vândut, iar din acești bani inculpatul T. G. a primit de la coinculpatul S. A. suma de 100 euro. Pentru că autoturismul nu a fost recuperat, partea vătămată . Piatra N. - Agenția G. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (ROL).
2) Parte vătămată . – SRL București
La data de 01.02.2010, inculpatul A. V. a luat legătura telefonic cu martorul Țepeligă M., angajat al părții vătămate . SRL București și a solicitat să închirieze un autoturism marca „Dacia L.”. Conform înțelegerii dintre părți, urma ca mașina să-i fie predată inculpatului în parcarea Hotelului ,,PULLMAN” din București.
D. urmare, în aceeași zi martorul Țepeligă M. s-a deplasat în locația stabilită unde s-a întâlnit cu inculpatul A. V.. După întocmirea și semnarea contractului de închiriere, inculpatul a primit de la martor actele mașinii în copie xerox (certificat de înmatriculare și asigurarea RCA) și o cheie. Contractul de închiriere nr._ a fost încheiat pe o perioadă de 5 zile, inculpatul plătind suma de 150 euro.
La data de 06.02.2010, martorul Țepeligă M. l-a contactat pe inculpat pentru a stabili modalitatea în care urma să predea autoturismul, însă acesta i-a spus că-l va restitui a doua zi.
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat iar inculpatul nu a mai răspuns la telefon, reprezentanții legali ai părții vătămate s-au adresat cu o plângere organelor de poliție și s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (ROL), întrucât mașina nu a fost recuperată.
Pe parcursul cercetărilor, martorul Țepeligă M. l-a recunoscut după planșe foto pe inculpatul A. V. ca fiind cel care a închiriat autoturismul de la partea vătămată.
Inculpatul A. V. nu a putut fi audiat în prezenta cauză întrucât s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis mandat de arestare în lipsă pentru acesta.
3) Parte vătămată . București
Inculpații T. G., G. S., D. V. și G. I., sunt vechi cunoștințe și s-au ocupat cu același gen de infracțiuni.
Pentru că aveau nevoie de o persoană cu permis de conducere și care nu figura în ,,lista neagră” a persoanelor ce nu mai puteau închiria autoturisme de la firmele de rent-a-car (învinuitul D. V. aflându-se într-o astfel de situație) au apelat la serviciile coinculpatului R. A. C., posesor al permisului de conducere categoria B. Acesta a fost de acord să se prezinte la părțile vătămate și să închirieze autoturisme pe care ulterior împreună cu ceilalți coinculpați și învinuiți să le vândă și să facă rost de bani.
În acest scop, la data de 12.03.2010, inculpatul D. V. l-a contactat telefonic pe martorul J. A., director operațional la partea vătămată . București și a solicitat închirierea unei autoutilitare pentru o perioadă de 4 zile motivând că îi era necesară pentru a transporta marfă. Conform înțelegerii dintre părți urma ca ,,un șofer” trimis de inculpatul D. V. să se prezinte la sediul părții vătămate în vederea încheierii contractului de închiriere și preluării mașinii.
Așa fiind, în aceeași zi inculpatul R. A. C. s-a prezentat la sediul părții vătămate unde a încheiat contractul de închiriere nr.187/12.03.2010, pe o perioadă de 4 zile, în baza căruia a preluat autoutilitara marca „Renault M.” cu numărul de înmatriculare_, dându-i martorului J. A. suma de 680 euro (400 euro garanția și 280 euro contravaloarea chiriei).
Acești bani îi fuseseră dați inculpatului R. A. C. în scopul mai sus-menționat de coinculpații T. G. și G. S..
În continuare, conform planului dinainte stabilit, inculpatul R. A. C. a predat autoutilitara inculpaților T. G., G. S., D. V. și G. I. care, în tot acest timp, l-au așteptat într-o locație din cartierul V.. La scurt timp, inculpatul T. G. l-a contactat telefonic pe făptuitorul ,,I.” (rămas neidentificat) căruia i-a vândut autoutilitara în schimbul sumei de 1.500 euro.
La data de 16.03.2010, în ultima zi stipulată în contractul de închiriere, martorul J. A. a încercat să ia legătura telefonic cu inculpatul R. A. C., în vederea restituirii autoutilitarei însă acesta nu a răspuns la telefon.
După câteva zile inculpatul l-a contactat telefonic pe martor căruia i-a spus că a dus mașina la sediul . Râmnicu Sărat, jud. B. al cărei angajat era, la indicațiile administratorilor acestei societăți și nu cunoștea ce s-a întâmplat cu ea.
Pentru a-și demonstra ,,buna-credință”, inculpatul i-a promis martorului că se va interesa de situația mașinii și îl va contacta în zilele următoare, lucru care nu s-a mai întâmplat, inculpatul nemaifiind de găsit.
Prin această atitudine inculpatul nu a urmărit altceva decât menținerea în eroare a reprezentanților legali ai părții vătămate . București întrucât cunoștea faptul că mașina fusese vândută (acesta fiind și scopul în care fusese închiriată) beneficiind și el alături de ceilalți coinculpați de o parte din banii astfel obținuți.
Pentru că nu s-a reușit recuperarea autoutilitarei, partea vătămată . București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (ROL).
4) Parte vătămată . – SRL Valea Călugărească, jud. Prahova – F. București
In baza aceleași rezoluții infracționale, tot la data de 12.03.2010, aceeași inculpați au închiriat o autoutilitară marca „Iveco Daily” cu numărul de înmatriculare_ de la partea vătămată . SRL Valea Călugărească, jud. Prahova – F. București.
Astfel, inculpatul D. V. l-a contactat telefonic pe martorul D. A., administratorul părții vătămate căruia i-a spus că este reprezentant al . Râmnicu Sărat, jud. B. și a solicitat închirierea unei autoutilitare sub pretextul că avea de transportat mai multe colete în municipiul București.
Martorul i-a spus inculpatului că în ziua respectivă avea disponibilă o autoutilitară marca „Iveco Daily”, cu o capacitate de 3,5 tone, începând cu ora 19,00, pe care o poate închiria în schimbul sumei de 70 euro/zi plus 200 euro garanția.
Inculpatul a fost de acord să închirieze mașina pentru o perioadă de 4 zile, comunicându-i martorului că va trimite pe ,,un angajat al său” să preia mașina. D. urmare, în seara de 12.03.2010, în jurul orei 19,00, inculpatul R. A. C. s-a prezentat la sediul părții vătămate.
Acesta avea asupra sa o copie a certificatului de înregistrare a . Râmnicu Sărat și ștampila societății, pe care le primise de la D. V..
Inculpatul i-a spus martorului D. A. că era angajat al . Râmnicu Sărat și că fusese trimis pentru a închiria mașina în legătură cu care sunase anterior inculpatul D. V..
Pentru a-i crea convingerea martorului că așa stau lucrurile și că este de ,,bună-credință”, cu ocazia încheierii contractului de închiriere, inculpatul R. A. C. a prezentat copia certificatului de înregistrare a . Râmnicu Sărat și a aplicat ștampila societății, contractul de închiriere fiind încheiat pe numele . Râmnicu Sărat.
Inculpatul i-a dat martorului suma de 480 euro reprezentând garanția și contravaloarea chiriei, bani pe care-i primise în acest scop de la coinculpații T. G. și G. S.. De la martorul D. A. inculpatul a primit actele mașinii (certificatul de înmatriculare și polița de răspundere civilă obligatorie) în original și o cheie.
In aceeași seară, conform înțelegerii anterioare, inculpatul R. A. C. a predat autoutilitara luată de la partea vătămată, inculpaților G. S., T. G., D. V. și G. I..
In continuare, inculpații T. G. și G. S. au luat legătura cu inculpatul S. A. căruia i-au spus că au de vânzare o autoutilitară marca „IVECO DAILLY” și i-au cerut să le găsească cumpărători. De precizat că, în aceeași seară, inculpații T. G. și G. S., au cerut coinculpatului S. A. să le găsească clienți și pentru autoturismul marca „Renault M.” aparținând părții vătămate . București (partea vătămată de la pct.4 rechizitoriu).
La rândul lui, inculpatul S. A., a luat legătura telefonic cu inculpatul M. V., pe care-l cunoștea de mai multă vreme și căruia îi mai vânduse anterior mașini în această modalitate (mașini ce fac obiectul cercetărilor din prezenta cauză) și i-a oferit spre vânzare cele două autoutilitare, acesta din urmă acceptând să cumpere doar una.
De altfel, așa cum rezultă din procesul-verbal de redare a interceptărilor telefonice aflate la dosarul cauzei, inculpatul M. V. i-a cerut coinculpatului S. A. să-i facă rost de ,,dube” pe care să le folosească în activitatea societății al cărui administrator era pentru a transporta produsele de panificație.
In sensul celor mai sus arătate a fost redat conținutul discuțiilor telefonice dintre inculpații S. A., T. G. și G. S., pe de o parte, și dintre S. A. și M. V., pe de altă parte, care vizează legătura infracțională dintre aceștia.
S-a făcut precizarea că discuțiile între inculpații T. G. și G. S. și inculpatul S. A., s-au purtat numai de pe numărul de telefon aparținând inculpatului G. S. (_) deoarece telefonul inculpatului T. G. era descărcat.
Astfel cum rezultă din probele dosarului, în seara respectivă mașina a fost vândută de inculpații S. A., G. S., T. G. și R. A. C., coinculpatului M. V., în schimbul sumei de 2.200 euro, din care la acel moment inculpatul M. V. a plătit 2000 euro. Pentru efectuarea acestei tranzacții, inculpații s-au întâlnit în municipiul Focșani.
Așa cum s-a arătat, inculpatul M. V. a cunoscut proveniența mașinii întrucât anterior mai achiziționase de la inculpatul S. A. alte autoturisme la prețuri net inferioare valorii lor reale.
Pentru a da o aparență de legalitate tranzacției, inculpatul M. V. a întocmit un contract de vânzare-cumpărare, un înscris sub semnătură privată, conform căruia inculpatul S. A. i-ar fi vândut mașina contra sumei de 7.200 euro, din care la momentul încheierii tranzacției, i-ar fi dat suma de 5.000 euro, stabilind ca diferența să o dea la o dată ulterioară.
In realitate, probele administrate în cauză, respectiv la procesele-verbale de redare a interceptărilor telefonice, declarațiile inculpatului S. A., declarațiile inculpatului T. G., ale inculpatului G. S. inclusiv ale inculpatului M. V., arată că suma plătită a fost de 2000 euro.
Banii astfel obținuți au fost dați de inculpatul S. A. coinculpatului T. G. care i-a împărțit cu coinculpații G. S. și R. A. C..
Acesta din urmă a primit de la coinculpatul T. G. suma de 500 euro din care și-a oprit pentru sine suma de 1.500.000 lei iar restul banilor i-a dat inculpaților D. V. și G. I., care rămăseseră în municipiul București.
A doua zi, inculpatul S. A. a primit de la inculpatul M. V. suma de 200 euro, reprezentând partea lui din câștig ca urmare a tranzacției efectuată.
Pentru că la termenul stipulat în contractul de închiriere, inculpatul R. A. C. nu a restituit mașina, reprezentanții legali ai părții vătămate . SRL Valea Călugărească au încercat să ia legătura cu acesta (telefonic sau la domiciliul indicat) dar inculpatul nu a mai fost de găsit.
Ca urmare, martorul D. A. a sesizat organele de poliție și a solicitat recuperarea autoturismului.
La data de 20.03.2010, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Orașului Târgu N., aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu, au oprit în trafic pentru verificare și control autoutilitara marca „Iveco Daily” cu numărul de înmatriculare_ condusă de M. C., fratele inculpatului M. V..
În baza plângerii formulată de partea vătămată, mașina a fost ridicată și predată reprezentanților legali, astfel că partea vătămată . SRL Valea Călugărească – F. București nu s-a constituit în cauză cu suma de_ lei.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul R. A. C. a fost recunoscut după planșe fotografice de martorul D. A. ca fiind cel care a închiriat mașina de la partea vătămată, atribuindu-și calitatea mincinoasă de reprezentant al . Râmnicu Sărat și care a aplicat ștampila acestei societăți pe contractul de închiriere.
Cu privire la copia certificatului de înmatriculare . Râmnicu Sărat și ștampila acestei societăți, s-a reținut că martorul O. A. R., prieten cu inculpații G. I., R. A. C. și D. V., la solicitarea acestuia din urmă, le-a predat o copie de pe actul de înființare al societății și ștampila, de care aceștia s-au folosit ulterior la încheierea unor contracte de închiriere a autoturismelor de la firmele rent-a-car.
Din actele dosarului rezultă că . Râmnicu Sărat a aparținut mamei martorului O. A. R. care a cesionat părțile sociale unor cetățeni arabi, însă sediul societății a rămas la vechea adresă.
Inculpatul R. A. C. nu a fost angajat niciodată la . Râmnicu Sărat, iar martorul O. A. nu a cunoscut intenția infracțională a inculpaților.
5) Parte vătămată . – SRL București
La data de 14.03.2010, continuându-și activitatea infracțională, în baza înțelegerii prealabile cu coinculpatul R. A. C., G. I. și D. V., inculpatul T. G. l-a contactat telefonic pe martorul M. C., administratorul părții vătămate . SRL București și a solicitat închirierea unui autoturism.
In urma discuțiilor purtate și cu martorul D. M. A. (angajat al părții vătămate) s-a convenit a fi închiriat autoturismul marca „Renault Megane”, inculpatul T. G. spunându-le martorilor că va trimite ,,un angajat de-al său” să semneze contractul de închiriere și să preia autoturismul.
D. urmare, în aceeași zi, inculpatul R. A. C. s-a întâlnit cu martorul D. M. A. căruia i-a spus că este reprezentant al . Râmnicu Sărat și, în această calitate, a semnat contractul de închiriere nr. 25/14.03.2010 aplicând și ștampila acestei societăți.
Inculpatul i-a dat martorului suma de 200 euro reprezentând contravaloarea chiriei, bani pe care îi primise în acest scop de la coinculpatul T. G. iar acesta de la inculpatul G. S. și, după ce a primit de la martor certificatul de înmatriculare (în original), copii de pe polița RCA și CASCO și cheia mașinii a plecat la volanul autoturismului marca „Renault Megane” cu numărul de înmatriculare_ .
In continuare, inculpatul R. A. C. a predat autoturismul inculpatului T. G., G. I. și D. V. care în toată această perioadă, l-au așteptat pe inculpatul R. A. C. în apropierea sediului părții vătămate.
După ce autoturismul a fost preluat de inculpați, inculpatul T. G. a luat legătura cu coinculpatul G. S. pentru a găsi clienți. Deși acesta a căutat cumpărători (așa cum rezultă din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice) nu a reușit să găsească, iar în zilele următoare, autoturismul a fost vândut de învinuitul G. I. unor persoane rămase neidentificate din orașul Oltenița în schimbul sumei de 3.800 lei. Banii astfel obținuți au fost împărțiți între inculpații T. G., D. V. și G. I..
Pentru că la termenul prevăzut în contract inculpatul R. A. C. nu s-a prezentat la sediul părții vătămate pentru a restitui autoturismul, martorul M. C. a încercat să ia legătura telefonic cu el dar inculpatul nu a mai răspuns la numărul de telefon pe care-l lăsase cu ocazia închirierii autoturismului.
In zilele următoare însă, martorul l-a contactat pe inculpat pe un alt număr de telefon pe care-l obținuse de la mama acestuia, ocazie cu care inculpatul, dând dovadă de rea-credință i-a spus că imediat după ce a preluat mașina a predat-o patronului societății al cărei angajat era - . Râmnicu Sărat - un cetățean arab ,,S.” și nu mai știa ce s-a întâmplat cu ea.
Cercetările au dovedit că afirmațiile inculpatului erau mincinoase, prin această atitudine inculpatul urmărind să-i mențină în eroare pe reprezentanții legali ai părții vătămate.
Datorită modului în care au acționat inculpații și învinuiții, nu s-a reușit recuperarea autoturismului, astfel că partea vătămată . SRL București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de_ ROL.
Pe parcursul cercetărilor inculpatul R. A. C. a fost recunoscut după planșe foto de martorii M. C. și D. M..
Atât inculpații T. G., R. A. C., D. V. și G. I. au recunoscut comiterea actului material în dauna acestei părți vătămate.
Inculpatul T. G. a declarat că banii necesari pentru închirierea autoturismului au fost luați de la inculpatul G. S. zis „C.”.
Fiind audiat cu privire la acest aspect, inculpatul G. S. a declarat că nu a participat în vreun mod la comiterea faptei de înșelăciune în dauna societății comerciale mai sus-menționate și nu are cunoștință despre împrejurările în care a fost închiriată mașina marca „Renault Megane” cu numărul de înmatriculare_ .
Rezultă însă că inculpatul G. S. zis „C.” a căutat clienți pentru a vinde acel autoturism.
6) Parte vătămată . – SRL Sibiu
La data de 13.03.2010, inculpatul S. A. l-a contactat telefonic pe martorul A. E., administratorul părții vătămate . SRL Sibiu și i-a solicitat închirierea unei autoutilitare începând cu data de 16.03.2010 pentru o perioadă de 10 zile motivând că avea de transportat mai multe colete din municipiul Oradea în municipiul București.
S-a stabilit ca inculpatul să plătească suma de 400 euro și o garanție de 500 euro, urmând ca, la data de 15.03.2010, martorul să se deplaseze în municipiul București pentru a-i aduce inculpatului autoutilitara solicitată.
Pentru că nu avea permis de conducere, inculpatul a apelat la ajutorul învinuitului F. P. C., posesor de permis auto căruia i-a spus că avea nevoie de un șofer timp de câteva zile în vederea efectuării unor activități de transport-coletărie cu o autoutilitară pe care urma să o închirieze.
Așa fiind, învinuitul a acceptat propunerea inculpatului și, în seara de 15.03.2010, cei doi s-au întâlnit cu martorul A. E. și, la domiciliul inculpatului s-a încheiat contractul de închiriere nr.3/15.03.2010 pe numele învinuitului F. P.-C. care l-a și semnat.
După ce inculpatul i-a achitat martorului suma de 900 euro, acesta i-a predat mașina „Renault M.” cu numărul de înmatriculare_ împreună cu cheia și actele mașinii, în original (certificat de înmatriculare și asigurarea)
In continuare, inculpatul S. A. i-a spus învinuitului F. P.-C. că-l va contacta a doua zi pentru a efectua activitățile de transport în legătură cu care îl solicitase, lucru care nu s-a mai întâmplat.
De asemenea, învinuitul a încercat în repetate rânduri să ia legătura cu inculpatul însă acesta nu a mai fost de găsit.
Este lesne de observat din această atitudine a inculpatului că intenția sa era de a intra în posesia autoturismului marca „Renault M.” cu numărul de înmatriculare_ folosindu-se de învinuitul F. P. C. care avea permis de conducere și nu era înscris în ,,lista neagră” afișată pe internet unde erau înregistrate persoanele care, prin același mod de operare folosit și de învinuiții și inculpații din prezenta cauză, au prejudiciat diferite societăți de închirieri auto.
De precizat faptul că, în seara de 15.03.2010, înainte ca martorul A. E. să ajungă cu autoturismul în municipiul București, inculpatul S. A. l-a contactat pe coinculpatul M. V. căruia i-a oferit mașina spre vânzare în schimbul sumei de 2.800 euro.
Inculpatul M. V., care așa cum s-a arătat anterior, era interesat de achiziționarea unor astfel de mașini („dube”), a acceptat propunerea coinculpatului S. A. și, în noaptea de 15/16.03.2010, cei doi s-au întâlnit în mun. Râmnicu Sărat unde au realizat tranzacția în urma căreia inculpatul S. A. a primit suma de 2.800 euro.
După începerea cercetărilor în prezenta cauză, autoutilitara marca „Renault M.” a fost identificată de lucrătorii de poliție și restituită părții vătămate.
Având în vedere că bunul a fost recuperat, partea vătămată . – SRL Sibiu nu s-a mai constituit parte civilă cu suma de 1._ lei ROL.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul S. A. a fost recunoscut de martorul A. E. după planșa fotografică, ca fiind cel căruia i-a predat autoturismul despre care s-a făcut vorbire mai sus.
De asemenea, din declarațiile inculpaților S. A., M. V. și ale învinuitului F. P. C. rezultă situația de fapt reținută cu privire la acest act material.
7) Parte vătămată . Pitești
Continuându-și activitatea infracțională, în ziua de 05.02.2010, inculpatul A. V. s-a prezentat la sediul părții vătămate . Pitești, unde le-a solicitat martorilor S. I. - administrator și D. A. G. - consilier de vânzări, închirierea autoturismului marca „Audi A6” cu numărul de înmatriculare_ .
Inculpatul a semnat contractul de închiriere cu nr.6/5.02.2010 pe o perioadă de 3 zile și le-a predat martorilor copii ale pașaportului emis de autoritățile române și permisului de conducere. După ce a achitat suma de 242 euro, martorii i-au predat autoturismul urmând ca inculpatul să-l restituie la expirarea termenului stipulat în contract.
In zilele următoare inculpații S. A. și A. V. au luat legătura cu coinculpatul T. G. căruia i-au cerut să găsească cumpărător pentru a vinde mașina și a face rost de bani.
Astfel, autoturismul a fost vândut unui cetățean arab rămas neidentificat în schimbul sumei de 2.200 euro. Din acești bani, inculpatul T. G. a primit suma de 50 euro, restul banilor rămânând asupra celorlalți doi inculpați.
Pentru că la termenul convenit autoturismul nu a fost restituit, reprezentanții legali ai părții vătămate s-au adresat cu o plângere penală organelor de poliție și s-au constituit parte civilă în cauză cu suma de_ lei (ROL).
Datorită modului în care au acționat inculpații, nu s-a reușit recuperarea autoturismului, în prezent fiind implementat în baza de date de către Auto Furt și dat în urmărire generală.
Pe parcursul cercetărilor, inculpatul A. V. a fost recunoscut de pe planșe fotografică de martorii D. A. G. și S. I. ca fiind cel care a închiriat mașina de la partea vătămată.
Inculpatul A. V. nu a putut fi audiat în cursul urmăririi penale, fiind emis mandat de arestare în lipsă, iar inculpatul S. A. a negat că ar avea vreo contribuție în comiterea faptei în dauna părții vătămate . Pitești.
Din declarația inculpatului T. G. rezultă însă că la solicitarea inculpaților S. A. și A. V., a căutat și a găsit cumpărător pentru autoturismul marca „Audi A6” cu numărul de înmatriculare_ (un cetățean arab rămas neidentificat) care a cumpărat mașina în schimbul sumei de 2.200 euro, bani din care inculpatul T. G. a primit suma de 50 euro, restul banilor rămânând asupra celorlalți doi coinculpați.
8) Parte vătămată . – SA București
Învinuitul M. C. este administrator și asociat unic la . Seciuri, jud. Gorj, cu obiect principal de activitate transporturi rutiere de mărfuri.
La data de 12.10.2009, între partea vătămată . – SA București în calitate de finanțator și firma administrată de învinuit în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/12.10.2009, având ca obiect finanțarea de către societatea finanțatoare și transmiterea dreptului de folosință către utilizator a autoturismelor marca „Mitsubishi Outlander” cu . JMBXJCW8W9F504112 și numărul de înmatriculare_ și marca „Mitsubishi Lancer” cu . șasiu JMBSNC53A7U037691 și numărul de înmatriculare_ . În virtutea clauzelor contractuale, învinuitul urma să achite firmei de leasing rate de leasing lunar, fiecare rată fiind scadentă lunar.
La data de 03.03.2010, potrivit contractului de schimb încheiat la Târgu J., inculpatul M. C. i-a predat martorului L. M.-I. autoturismul marca „Mitsubishi Lancer” cu . șasiu JMBSNC53A7U037691 și numărul de înmatriculare_, la schimb cu un autoturism marca „Dacia Pikup” și o diferență de 500 euro.
După realizarea schimbului de mașini, martorul L. M.-I. a discutat cu inculpatul D. V., solicitând acestuia să îl ajute la efectuarea inspecției tehnice a autoturismului marca „Mitsubishi Lacer” cu . șasiu JMBSNC53A7U037691 și numărul de înmatriculare_, în ideea în care învinuitul susținea că are relații la RAR București. În continuare, inculpatul D. V. l-a contactat pe inculpatul S. A. și împreună au hotărât să ia mașina martorului și să o vândă.
În acest sens, în ziua de 05.03.2010, inculpatul D. V. s-a deplasat la domiciliul martorului L. M.-I. și a întocmit un proces verbal cu acesta din care rezulta că preia autoturismul marca „Mitsubshi Lancer” cu . șasiu JMBSNC53A7U037691 și numărul de înmatriculare_ pentru a-i efectua inspecția tehnică periodică, obligându-se totodată să-l restituie la data de 09.03.2010.
Ulterior, inculpații S. A., G. S. și D. V., au luat legătura cu inculpatul M. V. și au lăsat gaj acest autoturism pentru suma de 1.100 euro, urmând ca pentru banii primiți, inculpatul S. A. să-i procure coinculpatului M. V. „dube” iar acesta să-i restituie autoturismul marca „Mitsubshi Lancer”.Banii astfel obținuți au fost împărțiți între inculpați.
După începerea cercetărilor, autoturismul a fost predat de către martorul M. V. – fiul inculpatului M. V. organelor de poliție iar ulterior a fost predat firmei de leasing . - SA București. Autoturismul a fost predat părții vătămate . – SA București și nu martorului L. M.-I. deoarece firma de leasing reziliase contractul de leasing pentru neplata ratelor lunare.
Situația de fapt cu privire la acest act material rezultă din declarațiile martorilor L. M. I., L. V., D. S. A., ale învinuiților M. C., D. V. și ale inculpaților T. G., S. A., G. S. și M. V.
Partea vătămată .- SA București a precizat că prejudiciul este de 29.743,47 EURO, echivalentul a 124.922.57 lei, sumă cu care nu s-a mai constituit parte civilă în procesul penal.
9) Parte vătămată . București
La data de 20.06.2007, între partea vătămată . București și firma de leasing . SA Pitești s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._, contract în baza căruia proprietara ceda părții vătămate (utilizator), în sistem de leasing, dreptul de folosință și posesie asupra autoturismului marca „Nissan Pathfinder 5DR 2,5L” – . VSKJVWR51U0130359. Firma parte vătămată, printre altele, avea ca obiect de activitate și închirierea de autoturisme.
La data de 16.04.2009, inculpatul S. A. l-a contactat telefonic pe martorul G. R. – asistent vânzări la parte vătămată . București și a solicitat acestuia să-i rezerve un autoturism de teren în vederea închirierii. Inculpatul s-a prezentat martorului ca fiind „A.” și a și precizat că dorește să închirieze un autoturism marca „Nissan Panthfinder”.
În aceeași zi, inculpatul S. A. însoțit de învinuita Girescu A.-Luanda-D. (prietena sa), s-au prezentat la sediul părții vătămate. În discuțiile purtate cu martorul G. R., inculpatul a precizat că mașina urmează a fi închiriată în numele învinuitei deoarece el are permisul de conducere suspendat. După ce martorul a xerocopiat cartea de identitate și permisul de conducere ale învinuitei, a încheiat cu aceasta un proces verbal de predare-primire pentru autoturismul marca „Nissan Pathfinder” cu numărul de înmatriculare_ (autoturism utilat cu GPS), închirierea fiind valabilă până la data de 23.04.2009. Învinuita a achitat garanția de 800 euro și suma de 360 euro reprezentând contravaloarea a 4 zile chirie. După întocmirea actelor specifice închirierii, martorul G. R. a înmânat învinuitei Girescu A.-Luanda-D. o cheie originală, certificatul de înmatriculare în original și xerocopii ale asigurărilor obligatorii și CASCO.
A doua zi, 17.04.2009, în jurul orelor 10,00, inculpatul S. A. l-a sunat pe martorul G. R. și i-a spus că se află pe raza jud. Bacău, că autoturismul s-a defectat și că dorește să-i fie adus un altul. În aceste condiții, martorul a dat dispoziție martorului B. M. Ginel – conducător auto la partea vătămată, să încarce pe platformă autoturismul marca „Nissan Pathfinder” cu numărul de înmatriculare_, dându-i indicații cu privire la deplasarea în mun. Bacău în vederea schimbării unui autoturism deja închiriat. De precizat că autoturismul marca „Nissan Pathfinder” cu numărul de înmatriculare_, nu era destinat închirierii, nu era dotat cu GPS și era utilizat de patronul firmei parte vătămată.
În aceeași zi, martorul B. M. Ginel s-a deplasat în mun. Bacău, în zona service „Dedeman”, loc în care era așteptat de inculpatul S. A. și de doi bărbați – persoane rămase neidentificate. Martorul a procedat la schimbul de mașini, neavând dispoziție să încheie alte acte în acest sens. De altfel, fiind ajunul Paștelui și în interesul păstrării unei bune relații cu clienții, martorul G. R. hotărâse să schimbe autoturismul fără a întocmi noi acte în acest sens. De precizat că inculpatul S. A. plecase însoțit de doi bărbați spre mun. Târgu N., fără a lua cu el și pe învinuita Girescu A.-Luanda-D..
La expirarea duratei contractului de închiriere, inculpatul S. A. l-a sunat pe martorul G. R. și i-a solicitat prelungirea cu încă câteva zile, promițându-i că va plăti ulterior la predarea autoturismului. Au mai urmat alte două prelungiri de contract, de fiecare dată, inculpatul asigurându-l pe martor că va restitui autoturismul și că va face plata.
La expirarea ultimei perioade, martorul G. R. l-a contactat pe inculpat la numărul de telefon pe care mai sus menționat, însă intra căsuța poștală. În perioada următoare, martorul a fost contactat de mama inculpatului de la numărul de telefon 021/_, care i-a comunicat că fiul său are ceva probleme dar l-a asigurat că-i va restitui mașina și-i va plăti chiria. La rândul său, martorul G. R. l-a sunat pe tatăl învinuitei Girescu A.-Luanda-D. de la care a aflat că și acestuia îi fusese luată mașina de către inculpatul S. A. și că formulase plângere.
După . marca „Nissan Pathfinder” cu numărul de înmatriculare_, inculpatul S. A. s-a deplasat în mun. Târgu N., la inculpatul M. V.. În executarea rezoluției infracționale, inculpatul S. A. a întocmit două înscrisuri sub semnătură privată, cu titlu de „contract de vânzare-cumpărare” din care rezultă că acesta, în calitate de reprezentant al firmei parte vătămată, vinde inculpatului M. V. autoturismul marca „Nissan Pathfinder” cu numărul de înmatriculare_, cu suma de 19.000 euro. Pe aceste înscrisuri sub semnătură privată, au fost menționați ca și martori M. V. (fiul inculpatului M. V.) - CNP_ și T. M. D. – CNP_.
În realitate, mașina fusese lăsată gaj coinculpatului M. V. pentru un împrumut de 4.000 euro, acesta din urmă cunoscând proveniența mașinii.
În cursul lunii noiembrie 2009, inculpatul M. V. a avariat autoturismul, motiv pentru care l-a transportat la sediul . Băltățești, jud. N., lăsându-l în custodia martorului C. V. pentru a-l repara. La data de 02.02.2010, acest autoturism a fost identificat la sediul . N., de unde a fost ridicat de lucrătorii de poliție și predat reprezentanților legali ai părții vătămate.
Pe parcursul cercetărilor, martorii G. R. și B. M. Gigel l-au recunoscut de pe planșa fotografică pe inculpatul S. A. ca fiind cel căruia i-au predat autoturismul.
Astfel cum a rezultat din cercetări, învinuita Girescu A.-Luanda-D. nu a avut cunoștință despre activitatea infracțională a inculpatului S. A., fiind evident faptul că acesta s-a folosit de învinuită pentru a putea intra în posesia mașinii aparținând părții vătămate . București.
Situația de fapt reținută cu privire la acest act material, rezultă din declarațiile martorilor G. R., B. M. Gigel precum și din declarațiile inculpaților S. A. și M. V..
Partea vătămată . București a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu sumele de 90.653,1 lei și 31.950 euro, reprezentând:
- valoarea pieselor și echipamentelor auto standard care nu s-au mai găsit la momentul recuperării autoturismului – 14.357 lei;
- contravaloarea folosinței îndelungate – 6.361,5 lei;
- dauna produsă în urma accidentului pe care l-a avut inculpatul – 69.934,57 lei;
- chiria aferentă utilizării autoturismului pe o perioadă de 355 zile – 31.950 euro.
10) Parte vătămată . R.
La data de 30.05.2009, inculpatul S. A. s-a prezentat la sediul părții vătămate . R. și l-a contactat pe martorul D. S. P. – administrator. În discuțiile purtate cu martorul, inculpatul s-a arătat interesat să preia ratele de leasing la trei autoturisme marca „Kia Ceed”, inculpatul susținând că este reprezentantul firmei . București, aspect nereal. În parcul auto aparținând părții vătămate, se aflau la acel moment, patru autoturisme „Kia Picanto” și două autoutilitare „Peugeot Boxer”.
În momentul în care inculpatul a văzut aceste autoturisme, a propus martorului D. S. P. să i le închirieze și, astfel, au ajuns la o înțelegere pentru închirierea spre folosință a patru mașini marca ”Kia Picanto” la prețul de 200 euro/lună/mașină pe un termen de 12 luni.
Contractele de închiriere nr.93 (Kia Picanto cu numărul de înmatriculare_ ), nr.94 (Kia Picanto cu numărul de înmatriculare_ ), nr.95 (Kia Picanto cu numărul de înmatriculare_ ), nr.96/01.06.2009 (Kia Picanto cu numărul de înmatriculare_ ), au fost încheiate de partea vătămată sub condiția ca . București, reprezentată de inculpat, să plătească poliția de asigurare CASCO. Cele patru contracte au fost semnate de inculpatul S. A. care a prezentat și folosit o ștampilă aparținând firmei . București.
Toate cele patru autoturisme au fost ridicate din mun. R. chiar de către inculpat ajutat de două persoane neidentificate, cu precizarea că la discuțiile purtate de inculpat pe marginea acestor patru contracte de închiriere a participat și martora D. E..
La data de 25.06.2009, inculpatul S. A. a solicitat telefonic martorului D. S. P. să-i închirieze și o autoutilitară marca „Peugeot Boxer”. Cu privire la această mașină părțile s-au înțeles ca . București să plătească suma de 650 euro pentru folosință în prima lună și 800 euro în următoarele două luni. Potrivit înțelegerii, autoutilitara a fost trimisă la București, a fost condusă de martorul T. S. și preluată de inculpatul S. A.. În acest sens, inculpatul a semnat un contract de închiriere nr.97/05.06.2009 (autoutilitara Peugeot Boxer cu numărul de înmatriculare_ ) și a uzitat de ștampila . București.
În luna iulie 2009, martorul D. S. P. a constatat că inculpatul S. A. nu și-a respectat clauzele contractuale privind plățile lunare, fapt pentru care a reziliat cele cinci contracte de închiriere și a înaintat deciziile de reziliere unilaterală către . București. Martorul a primit răspuns de la această firmă că inculpatul S. A. nu are nicio legătură cu . București.
După . mai sus menționate, inculpatul S. A. i-a dat martorului N. A. din mun. B., trei dintre cele patru autoturisme marca „Kia Picanto”, în contul unei datorii mai vechi de aproximativ 3.000 euro. Martorul N. A., la rândul său, a vândut autoturismele către alte persoane, fiind identificate în trafic de către Poliția Rutieră a Mun. București și predate părții vătămate.
Al patrulea autoturism marca „Kia Picanto” a fost depistat în trafic fiind condus de martorul C. I.. Acesta a precizat că a achiziționat autoturismul din talciocul „V.” de la o persoană necunoscută, urmând să se întâlnească cu această persoană ulterior pentru perfectarea actelor, lucru care nu s-a mai întâmplat. S-a procedat la ridicarea și a acestui autoturism și la predarea lui către partea vătămată.
Autoutilitara marca „Peugeot Boxer” a fost vândută de inculpatul S. A. tot inculpatului M. V.. Autovehiculul a fost depistată pe raza mun. R. și a fost predat părții vătămate.
Inculpatul S. A. a refuzat să dea declarație cu privire la acest act material, iar inculpatul M. V. a susținut că nu a avut cunoștință de proveniența mașinii și că el a fost „cumpărător de bună-credință” (așa cum, de altfel, a susținut cu privire la toate mașinile pe care le-a achiziționat de la inculpați).
S-a apreciat că afirmațiile inculpatului nu sunt reale întrucât din probele administrate în cauză rezultă că, imediat după ce au fost sesizați lucrătorii de poliție, inculpatul M. V. a luat legătura telefonic cu coinculpatul S. A. căruia i-a cerut să-i facă rost de o ștampilă cu denumirea . R. pentru a întocmi în fals documente care să ateste că deținea „legal” autoturismul marca „Peugeot Boxer”.
Partea vătămată . R. a precizat că valoarea prejudiciului total este de 184.220,10 lei (109.308,64 lei contravaloarea autoturismelor marca „Kia Picanto” și 74.911,46 lei contravaloarea autoturism marca „Peugeot Boxer”), sume cu care nu se constituie parte civilă în procesul penal deoarece prejudiciul a fost recuperat.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S. A. zis „C.” sau „A.” care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 8 (opt) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, iar la unul dintre actele materiale folosind și calități mincinoase, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . Piatra N. – F. G., . SRL Valea Călugărească – F. București, . SRL Sibiu, . Pitești, . SA București, . București, . R. și . București, cu suma de 7._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului A. V. care în cursul lunii februarie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . Piatra N. – F. G., . București și . Pitești cu suma de 1._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alin.1 și alin.3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului T. G. care, în perioada februarie – martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 5 (cinci) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . Piatra N. – F. G., . București, . SRL Valea Călugărească – F. București, . SRL București și . Pitești cu suma de 2._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului R. A. C. care, în perioada februarie-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, iar la două dintre actele materiale folosind și calități mincinoase, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . București, . SRL Valea Călugărească – F. București și . SRL București cu suma de 1._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului G. S. care, în perioada octombrie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 4 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, în baza unor înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . București, . SRL Valea Călugărească – F. București, . SRL București și . SA București cu suma de 2._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului M. V. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a achiziționat autoturisme de la ceilalți inculpați și învinuiți despre care cunoștea că proveneau din comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și de a cauza, în acest mod, părților vătămate . SRL Valea Călugărească – F. București, . SRL Sibiu, . SA București, . București și . R. au prejudiciu în valoare de 4._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului G. I. care, în cursul lunii martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, în baza unor înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați și învinuit, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . București, . SRL Valea Călugărească – F. București și . București cu suma de 1._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului D. V. care, în perioada octombrie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 4 (patru) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, în baza unor înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați și învinuit, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare prejudicierea părților vătămate . București, . – SRL Valea Călugărească – F. București, . – SRL București și . – SA București cu suma de 2._ lei ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Instanța nu a primit favorabil solicitarea inculpaților privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunea de abuz de încredere, reținând că infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal prevede însușirea unui bun mobil al altuia sau dispunerea de acest lucru pe nedrept si refuzul a-l restitui. În speță inculpații nu se afla in aceasta stare deoarece prin faptele lor infracționale, conform probelor administrate in cauza au indus in eroare pe părțile vătămate prin prezentarea ca adevărate fapte mincinoase în scopul de a obține pentru ei foloase materiale injuste (inculpații au vândut autovehiculele închiriate obținând bani ce i-au folosit in interes personal) producând pagube importante, fapta având caracter deosebit de grav.
În plus, niciunul dintre inculpați nu a folosit mașinile închiriate in interes personal și apoi să refuze restituirea acestora, ci toate mașinile, imediat după închiriere, erau vândute contra unor sume de bani, iar restituirea devenea astfel imposibilă.
S-a reținut, așadar, că inculpații au acționat cu intenția vădită de a înșela si obține importante sume de bani astfel ca se fac vinovați de infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 al. 1, 2, 3, 5 din Codul penal in forma continuata cu aplicarea art. 41 al. 2 din C.p.
Inculpatul M. V. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 în referire la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală‚ (lipsa intenției de a înșela). Aceeași solicitarea de achitare a formulat-o si inculpatul S. A., iar inculpatul G. S. solicita achitarea in baza art. 11 pct. 2 lit. a in referire la art. 10 lit. c (fapta nu a fost săvârșita de inculpat).
Tribunalul G. a apreciat că cererile de achitare invocate de cei trei inculpați nu au susținere probatorie. Inculpații nu au adus in apărarea lor probe care sa combată situația de fapt reținută si probată atât la urmărirea penala cât si in faza de judecată, la dosar existând probe că aceștia, alături de ceilalți inculpați din cauză, au participat la infracțiunile ce au un caracter organizat vizând inducerea in eroare a unor societăți comerciale cu prilejul încheierii si executării unor contracte de închiriere auto urmate de înstrăinarea autovehiculelor închiriate contribuind astfel la producerea unui prejudiciu de peste 1.336.623,200 lei ROL.
S-a mai reținut că prejudiciile au fost stabilite in baza unei documentații depuse la dosar in faza de urmărire penala de societățile prejudiciate cât si in faza de cercetare judecătoreasca in baza unei expertize auto de specialitate.
Tribunalul a arătat că în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțele atenuante prev. de art. 74-76 din Codul penal, întrucât aceștia nu au recunoscut faptele infracționale, nu au colaborat cu organul de ancheta, nu au depus diligente in recuperarea prejudiciilor, iar o parte dintre inculpați (S. A., T. G.) au antecedente penale fiind recidiviști, respectiv au stare de recidivă postcondamnatorie.
Așa fiind, tribunalul a procedat la condamnarea fiecărui inculpat la pedeapsa închisorii și, reținând că scopul preventiv – educativ al pedepsei conf. art. 52 din Codul penal nu poate fi atins decât prin privare de libertate, a dispus în acest sens.
În ce privește latura civilă, s-au reținut următoarele:
În cauză părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sumele ce cu care au fost prejudiciate prin faptele infracționale ale inculpaților. In timpul cercetării judecătorești inculpații au solicitat administrarea probei cu expertiza auto, probă ce a fost admisa de instanță.
Coroborând sumele pretinse cu titlu de paguba de către părțile civile in timpul urmăririi penale si cu sumele stabilite in raportul de expertiză auto, instanța de fond a obligat inculpații in solidar la plata de despăgubiri civile către părțile civile păgubite in cauza.
A constatat ca o parte din societățile prejudiciate și-au recuperat prejudiciile.
Împotriva sentinței penale nr.93/22.02.2013 a Tribunalului G., în termen legal, au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul G. și inculpații S. A., A. V., R. A. C., M. V., G. S., D. V., G. I. și T. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. de pe lângă Tribunalul G. a susținut în esență că:
- nelegal instanța de fond a făcut aplicarea art.37 alin.1 lit.a Cod Penal cu privire la inculpatul S. A., fapta dedusă judecății fiind concurentă cu cele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr.40/4.02.2010 a Judecătoriei Tg.N., definitivă prin decizia penală nr.663/21.10.2010 a Curții de Apel Bacău,
- în mod greșit instanța de fond nu a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. V. și perioada în care acesta a fost arestat provizoriu în vederea predării, respectiv de la 12.02.2012 la 20.04.2012,
- în mod greșit tribunalul nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 din Codul de procedură penală în ceea ce îi privește pe inculpații R. A. C. și G. I.,
- greșit a rezolvat antecedentele penale ale inculpatului T. G..
Procurorul de ședință a suplimentat motivele de apel, invocând greșita încadrare juridică dată de instanța de fond faptei săvârșite de inculpatul R. A. C., în sensul că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.1,2,3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, instanța l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fără să invoce incidența dispozițiilor art.334 din Codul de procedură penală,
De asemenea, a susținut că în mod greșit instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor în ROL sau în euro și că, față de poziția adoptată de partea civilă . București în cursul cercetării judecătorești, corect era ca inculpații S. A. și M. V. să fie obligați doar la plata sumei de 71.000 lei cu titlu de despăgubiri către această parte civilă.
Inculpatul S. A. a susținut, în principal - prin apărător că, raportat la cuantumul prejudiciului stabilit prin expertiza tehnică, s-ar fi impus înlăturarea alin.5 al art.215 Cod penal și, în noua încadrarea, achitarea sa întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală.
În subsidiar, a susținut că s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art.215 alin.1,2,3,5 Cod penal în infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de art.213 Cod Penal și, în această încadrare să se dispună condamnarea sa, recunoscând că a dispus fără drept de autovehiculele în discuție.
Inculpatul D. V. a susținut prin apărătorul său, în principal, că se impune desființarea sentinței penale deoarece nu a fost legal citat la judecata în fond a cauzei, el locuind în ..
În subsidiar, a arătat că infracțiunea pentru care ar fi putut fi condamnat este cea prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, valoarea reală a prejudiciului nejustificând reținerea și alin.5 al art.215 Cod penal, dar, modalitatea în care inculpatul D. V. a acționat conduce la concluzia că acesta nu a comis infracțiunea de înșelăciune ci de abuz de încredere, infracțiune pentru săvârșirea căreia trebuia condamnat.
Într-un al doilea subsidiar, s-a arătat că în situația în care se va aprecia că încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu este corectă, să se constate că pedeapsa de 10 ani închisoare este prea aspră și nu corespunde participației și vinovăției inculpatului D. V..
Inculpatul G. S. a susținut, prin apărător, că se impunea achitarea sa în baza art.11 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedură penală în referire la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, atât timp cât nu a avut vreo legătură cu reprezentanții părților civile, iar martorii audiați nemijlocit în fața instanței de fond au declarat că nu l-au văzut vreodată.
5.Inculpatul G. I., prin apărător, a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1 și 3 din Codul penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal, atât timp cât predarea/primirea autoturismelor în discuție nu s-a făcut prin inducerea în eroare a părților vătămate, ci în baza unor contracte de închiriere semnate de ambele părți, în baza cărora inculpații au plătit prețul cerut pentru folosința autoturismelor pe perioadele specificate în contracte.
Or, tocmai refuzul restituirii autoturismelor, după epuizarea perioadelor specificate în contracte pentru folosința acestora, realizează conținutul concret al infracțiunii de abuz de încredere și nu cel al infracțiunii de înșelăciune.
Un alt motiv de nelegalitate invocat de inculpatul G. I., prin apărător, constă în aceea că instanța de fond nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în ceea ce privește sumele cu care inculpatul G. I. ar fi prejudiciat cele 3 părți vătămate.
Astfel, pentru . București, instanța de fond a apreciat un prejudiciu de 55.000 lei, în timp ce expertul a stabilit un prejudiciu de 36.864 lei. Pentru . București instanța a apreciat un prejudiciu de_ lei, în timp ce în expertiză s-a stabilit un prejudiciu de 19.382 lei. Pentru . SRL Valea Călugărească - F. București instanța a stabilit un prejudiciu recuperat de_ lei în timp ce expertul a stabilit un prejudiciu în sumă de 1196 lei.
Prin urmare, în opinia apărării, instanța de fond trebuia să retină în sarcina inculpatului G. I. un prejudiciu total în sumă de 57.442 lei, în loc de 164.433,3 lei.
Că, deși în sentința pronunțată si în rechizitoriu se vorbește despre participarea inculpatului G. I. la 3 acte materiale, respectiv asupra părților vătămate . București, . SRL Valea Călugărească - F. București și . București, probele dosarului nu relevă vreo contribuție a acestui inculpat la săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel că se impunea achitarea, în baza art. 11. pct. 2 lit. a în referire la art. 10 alin. 1 lit. c din Codul de procedură penală.
În subsidiar, s-a arătat că în situația în care instanța de apel va aprecia că inculpatul G. I. se face vinovat de săvârșirea acestei infracțiunii, trebuie să țină cont de buna atitudine a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii și de lipsa antecedentelor penale, astfel încât se pot reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a și c, care să permită aplicarea dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal, astfel încât să îi poată fi aplicată inculpatului o pedeapsă sub minimul special de 3 ani, pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat, conform art. 81-82 din Codul penal.
La rândul său inculpatul R. A. C. a susținut prin apărător, că în mod greșit instanța de fond a respins solicitarea privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal în infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin. 1 din Codul penal, atât timp cât predarea/primirea autoturismelor în discuție nu s-a făcut prin inducerea în eroare a părților vătămate, ci în baza unor contracte de închiriere semnate de ambele părți, în baza cărora inculpații au plătit prețul cerut pentru folosința autoturismelor pe perioadele specificate în contracte.
Că în mod nelegal instanța de fond nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză în ceea ce privește suma cu care inculpatul R. A. a prejudiciat, alături de ceilalți coinculpați, cele 3 părți vătămate și anume în cuantum de 57.442 lei, în loc de 164.433,3 lei.
Că, în mod greșit, față de poziția adoptată de inculpat în cursul procesului, instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală și nu a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a,b,c Cod Penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special și a suspendării executării în condițiile art.81-82 din Codul penal referitoare la suspendarea condiționată a pedepsei.
Inculpatul A. V. a susținut, prin apărător, că în ceea ce îl privește erau incidente dispozițiile art.3201 din Codul de Procedură Penală având în vedere că la data de 20.04.2012 a fost predat autorităților judiciare române, că la acel termen de judecată a solicitat un termen pentru a se putea consulta cu un avocat cu privire la acest text de lege iar, ulterior, la data de 19.06.2012, a declarat în fața judecătorului fondului că solicită judecarea sa în procedura simplificată, neputându-i-se imputa că urmărirea penală a început fără ca el să aibă cunoștință, ulterior dispunându-se arestarea sa în lipsă.
Că în mod nelegal instanța de fond nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, prejudiciul produs fiind cu mult mai mic decât cel reținut de instanță și parțial acoperit.
S-a mai susținut că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepsei, în cauză impunându-se a fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și c Cod penal, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit și are doi copii minori în întreținere.
Inculpatul M. V. a susținut, la rândul său, prin apărător, că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,3,5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, prin înlăturarea agravantei de la alineatul 5, cu atât mai mult cu cât din concluziile raportului de expertiza auto efectuată in cauza rezulta că prejudiciul este cu mult sub suma cu care cele 5 părți vătămate s-au constituit părți civile în cauză.
Că, inculpatul manole V. poate fi considerat un cumpărător de bună credință acesta achiziționând și folosind în propria afacere autovehiculele și, cum a susținut în permanență că nu a cunoscut proveniența autoturismelor, că nu a încheiat contracte cu vreuna dintre părțile civile, reprezentanții acestora sau martorii audiați neindicându-l în acest sens, s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 alin.1 lit.d din Codul de procedură penală.
În subsidiar, s-a susținut că în situația în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, s-ar impune reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea dispozițiilor prevăzute art.74 – 76 Cod penal și art.81 Cod Penal, având în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a cooperat cu organele de anchetă în faza de urmărire penală, s-a prezentat la fiecare termen de judecată în fața instanței de judecată, și-a adus aportul la recuperarea tuturor bunurilor aflate în custodia sa, astfel că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, iar în comunitatea de unde provine este cunoscut ca un om gospodar.
Inculpatul T. G. a susținut prin apărător că s-ar fi impus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.213 Cod penal apreciind că lipsește intenția de a înșela, iar în situația în care instanța de apel nu va accepta acest punct de vedere, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1,3 și 5 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, arătând că nu este întrunită condiția prevăzută de alineatul 5 a aceluiași articol, având în vedere expertiza efectuată în cauză prin care prejudiciul este mult diminuat.
S-a solicitat admiterea apelurilor conform celor invocate.
Criticile formulate sunt parțial întemeiate, apelurile urmând să fie admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate în raport de criticile formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul de Procedură Penală, se constată că deși prima instanță a reținut, în baza probelor administrate în cursul procesului, o corectă stare de fapt, a dat infracțiunilor deduse judecății o încadrare juridică parțial corectă.
Astfel, cu plângerile penale formulate de părțile vătămate . Piatra N. – F. G., . SRL Valea Călugărească – F. București, . SRL Sibiu, . Pitești, . SA București, . București, . R. și . București, . SRL București și . SRL București, prin care organele de urmărire penală au fost sesizate cu privire la modalitatea în care au fost înșelate în cursul derulării unor contracte având ca obiect închirierea/vânzarea în sistem leasing de autovehicule, declarațiile reprezentanților legali ai acestora, declarațiile martorilor P. E., A. M., Țepeligă M., J. A., D. A., M. C., D. M. A., A. E., D. A. G., S. I., L. V., D. S. A., P. D., G. R., B. M. Gigel, Mazzanti Marco, D. S. P., D. E., T. I. S., M. C., Girescu A. Luanda D., F. P. C., contractele de închiriere și documentația de identificare a autovehiculelor închiriate, procesele verbale de redare a convorbirilor sau comunicărilor prin SMS efectuate de inculpați, astfel cum au fost interceptate și înregistrate, procesele verbale de recunoaștere după planșa foto, procesele verbale de ridicare/predare a autovehiculelor, raportul de expertiză tehnică judiciară, suplimentul la acest raport și declarațiile inculpaților, atât cât acestea se coroborează cu restul probatoriului, s-a demonstrat că în perioada aprilie 2009 – martie 2010, inculpații S. A., G. S., T. G., R. A. C., D. V., G. I. și A. V., persoane fără surse de venit licit, în diferite participații și perioade de timp (astfel cum au fost arătate în mod detaliat de instanța de fond, nemaifiind necesară reiterarea acestor aspecte), au indus/menținut în eroare pe reprezentanții legali a 10 (zece) societăți comerciale de la care au închiriat autoturisme în scopul vinderii lor contra unor sume modice raportat la valoarea bunurilor închiriate, obținând astfel foloase materiale injuste corelativ cu păgubirea însemnată a patrimoniilor părților vătămate.
De asemenea s-a demonstrat că inculpatul M. V., care, deși a cunoscut faptul că autovehiculele aduse de inculpatul S. A. proveneau din comiterea unor infracțiuni, a acceptat în mod repetat să le cumpere la prețuri modice sau să le folosească în contul unor datorii făcute la el de către inculpatul S. A., obținând astfel foloase materiale injuste pentru sine sau pentru fiul său, pe fondul prejudicierii părților vătămate . SRL Valea Călugărească – filiala București, . SRL Sibiu, . SA București, . București și . R..
Curtea observă că, deși în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară auto (care în mod firesc ar fi trebuit administrat încă din cursul urmăririi penale), instanța de fond nu i-a dat valoarea probatorie cuvenită cu toate că l-a enumerat printre mijloacele de probă care au fundamentat situația de fapt reținută, raportându-se în exclusivitate la cuantumul prejudiciilor reclamate de părțile vătămate în cursul urmăririi penale – prejudicii funcție de care a stabilit încadrarea juridică a faptelor, cuantumul pedepselor aplicate și a soluționat latura civilă a cauzei, fără să țină cont, între alte criterii, de vechimea autovehiculelor și mai ales de destinația acestora (închiriere către terți).
Sub acest aspect motivul invocat de toți inculpații apelanți este fondat.
Astfel, partea vătămată . SRL Sibiu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 100.599,60 lei (valoarea de achiziție), pentru autoturismul Reno M. (recuperat) pus în circulație în anul 2007, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 29.729 lei și nu cel de achiziție. În cursul cercetării judecătorești . SRL Sibiu nu a mai formulat pretenții civile.
Partea vătămată . București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 55.000 lei pentru autoturismul Reno M. pus în circulație în anul 2005, fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenții civile, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert și anume de 36.864 lei. În cursul cercetării judecătorești . București nu a mai formulat pretenții civile.
Partea vătămată . SRL București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 30.000 lei pentru autoturismul Dacia L. pus în circulație în anul 2008 fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenții civile, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 11.378 lei.
Partea vătămată . SRL Valea Călugărească – filiala București, s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 13.000 euro (echivalând în lei suma de 55.532 lei la un curs de 42.717 lei/euro) pentru autovehiculul Iveco Daily (recuperat) pus în circulație în anul 2001 fără să producă vreo dovadă cu privire la aceste pretenții civile, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 27.237 lei. În cursul cercetării judecătorești aceasta nu a mai formulat pretenții civile.
Partea vătămată . SRL București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 59.433,30 lei (valoarea de achiziție), pentru autoturismul Reno M. pus în circulație în anul 2007, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 19.382 lei și nu cel de achiziție. Mai mult, cum autoturismul i-a fost restituit, partea vătămată a înțeles (în cursul cercetării judecătorești) să se constituie parte civilă cu suma de 53.801 lei, din care 49.601 lei reprezentând c/val lipsă de folosință și 4.200 lei reprezentând c/val. serviciilor prestate de o firmă de detectivi particulari, fără ca pentru această din urmă sumă să facă dovada achitării ei.
Partea vătămată . București s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 116.016,83 lei (valoarea de achiziție), pentru autoturismul Nissan Pathfinder fabricat în anul 2006 și pus în circulație în anul 2007, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 42.053,41 lei și nu cel de achiziție. Cum autoturismul a fost restituit, partea vătămată a solicitat despăgubiri civile în sumă de 227.133 lei reprezentând c/val. pieselor de schimb lipsă, reparații (autoturismul a fost avariat de fiul inculpatului M. V.), uzură și lipsă de folosință pentru 90 de zile. În cursul cercetării judecătorești, partea civilă și-a redus cuantumul pretențiilor civile la suma de 71.000 lei.
Partea vătămată . R. s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 184.220,1 lei (preț de achiziție) pentru patru 4 autovehicule Kia Picanto și un autovehicul Peugeot Boxer (restituite) puse în circulație în anul 2007, situație în care trebuia să se ia în calcul prețul de piață stabilit de expert în sumă de 79.254 lei din care suma de 32.220,44 lei pentru autovehicul Peogeut Boxer. În cursul cercetării judecătorești aceasta nu a mai formulat pretenții civile.
Prejudiciul cauzat părții vătămate . Piatra N. – F. G. este cel cu care partea s-a constituit parte civilă și anume în sumă de 46.484, 78 lei, autoturismul Skoda O. fiind nou la data comiterii faptei, iar cel înregistrat în patrimoniul . Pitești pentru autoturismul Audi A6 este în sumă de 57.177,54 lei, valoare ce rezultă din contractul de asigurare. Cum partea vătămată . Pitești a fost despăgubită de asigurător, aceasta nu a înțeles să mai formuleze pretenții civile în cauză.
Nici partea vătămată . SA București nu a înțeles să se mai constituie parte civilă în cauză pentru suma de 124.922,54 lei, autoturismul Mitsubishi Lancer cu 18.000 Km la bord, fiindu-i restituit.
Așadar, din actele și lucrările dosarului rezultă că fapta inculpatului S. A. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, singur sau în înțelegere cu ceilalți inculpați, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 7 (șapte) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, iar în cazul . SA București printr-o înțelegere frauduloasă cu persoana care probabil urma să preia contractul de leasing (asupra căreia organele de urmărire penală nu au continuat cercetările), vânzând sau dând în folosință autoturismele astfel închiriate/preluate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, iar la unul dintre actele materiale folosind și calități mincinoase, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de 443.722, 30 lei, din care: 46.484,78 lei (. Piatra N. – F. G.), 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 29.729 lei (. SRL Sibiu), 57.177,54 lei (. Pitești), 124.922,54 lei (. SA București), 42.053,41 lei (. București), 79.254 lei (. R.), 36.864 lei (. București), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul s-a manifestat ca un adevărat lider al întregii activități infracționale, acesta participând activ la înșelarea majorității părților vătămate prin combinații bine gândite, cererea vizând achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală raportat la art.10 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Penală, apare ca nefondată, neputându-se susține că faptei i-ar lipsi un element constitutiv, chiar apărătorul ales negăsind argumente prin care să susțină cererea în fața instanței de control judiciar.
Tot cu privire la inculpatul S. A., Curtea constată că acesta a fost trimis în judecată de P. de pe lângă Tribunalul G. reținându-se, între altele, că este recidivist, în condițiile recidivei postcondamnatorii prevăzute de art.37 alin.1 lit.a Cod penal, primul termen al recidivei constituindu-l, în opinia procurorului, pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată, aplicată prin sentința penală nr.859/3.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă la data de 25.04.2006, prin neapelare.
Procedând la condamnarea inculpatului S. A., instanța de fond a constatat, pe de o parte că acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie făcând aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a Cod Penal, iar pe de altă parte că fapta dedusă judecății este concurentă cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare prin sentința penală nr.859/3.04.2006 a Judecătoriei Sector 3 București, făcând aplicarea dispozițiilor art.85 alin.1 Cod Penal.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului S. A. rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr.1789/22.11.2004 a Judecătoriei Sect.3 București, definitivă prin decizia penală nr.351/5.04.2005 a Tribunalului București, la 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pentru un termen de încercare de 2 ani și 4 luni.
Prin sentința penală nr.859/3.04.2006 a Judecătoriei Sect.3 București, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare pentru o faptă comisă la data de 15.03.2004.
Prin aceeași sentință penală a fost anulată suspendarea condiționată a pedepsei de 4 luni închisoare (sent.pen. nr.1789/2004), pedeapsă care a fost contopită cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicându-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, iar ca modalitate de executare s-a dispus suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr.1789/2004, respectiv de la data de 5.04.2005.
Cum în cursul termenului de încercare inculpatul nu a mai săvârșit vreo infracțiune și nici nu s-a dispus revocarea suspendării condiționate, procurorul, dar și judecătorul fondului trebuiau să observe că în cauză sunt incidente dispozițiile art.86 Cod Penal, inculpatul fiind reabilitat de drept.
Prin sentința penală nr.40/4.02.2010 a Judecătoriei Tg. N. definitivă la data de 21.10.2010 prin decizia penală nr.663/2010 a Curții de Apel Bacău, inculpatul a fost condamnat pentru fapte comise la data de 20.07.2008 (deci după intervenirea reabilitării de drept) la 1 an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicându-se spre executare (urmare contopirii) pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Cum fapta dedusă judecății a fost comisă în perioada aprilie 2009 – martie 2010, deci anterior datei la care sentința penală nr.40/4.02.2010 a Judecătoriei Tg. N. a rămas definitivă, respectiv 21.10.2010, în mod nelegal procurorul, dar și prima instanță au reținut ca fiind aplicabile în cauză dispozițiile art.37 alin.1 lit.a Cod Penal, privind recidiva postcondamnatorie, infracțiunea dedusă judecății fiind concurentă cu cele comise la data de 20.07.2008.
Se constată că acest motiv de apel invocat de parchet este întemeiat, urmând să se dispună înlăturarea stării de recidivă reținută în sarcina inculpatului S. A..
Fapta inculpatului M. V. care, în perioada aprilie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine sau fiul său a unor foloase materiale injuste, a achiziționat/folosit autoturismele despre care cunoștea că proveneau din comiterea unor infracțiuni de înșelăciune și de a cauza, în acest mod, un prejudiciu total în sumă de 256.162,01 lei, din care: 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 29.729 lei (. SRL Sibiu), 124.922,54 lei (. SA București), 42.053,41 lei (. București), 32.220,44 lei (. R. - doar autovehiculul Peogeot), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, neputându-se susține că acesta ar fi fost victima inculpatului S. A. și că deci ar fi acționat fără vinovăție sub forma intenției ori că ar fi fost cumpărător de bună credință, atât timp cât a acceptat să cumpere autoturisme la un preț net inferior valorii lor reale și, chiar acceptând că achiziționarea pentru fiul său a autoturismului Nissan Pathfinder în aprilie 2009 (de la inculpatul S. A.) ar fi fost realizată cu bună credință, atitudinea manifestată de inculpat după data de 2.02.2010 (când autoturismul a fost ridicat de poliție, aflând deci în mod oficial despre activitățile infracționale ale inculpatului S. A.), atitudine demonstrată cu precădere prin interceptările telefonice redate în procesele verbale, dar și prin declarațiile inculpaților S. A., T. G. și R. A. C., a relevat că acesta a cunoscut că mașinile pe care le achiziționa sau folosea proveneau dintr-o activitate infracțională în derularea căreia a avut un rol activ.
Așa fiind, Curtea nu va primi favorabil solicitarea inculpatului privind achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală în referire la art.10 alin.1 lit.d din Codul de Procedură Penală.
Fapta inculpaților G. S. și D. V. care, în perioada octombrie 2009-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii unor foloase materiale injuste, au indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, iar în cazul . SA București printr-o înțelegere frauduloasă cu persoana care probabil urma să preia contractul de leasing (asupra căreia organele de urmărire penală nu au continuat cercetările), în baza unor înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, vânzând autoturismele astfel închiriate/preluate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare crearea unui prejudiciu total în sumă de 208.405,54 lei, din care: 36.864 lei (. București), 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 19.382 lei (. SRL București), 124.922,54 lei (. SA București), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art.215 alin.1, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Curtea nu poate primi susținerea apărătorului inculpatului D. V. potrivit căreia cauza s-a judecat în fond cu lipsă de procedură, atât timp cât prin încheierea de ședință din 16.07.2010 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ s-a luat față de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, inculpatul fiind obligat, pe durata măsurii să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată. Or, inculpatul a fost legal citat la adresele cunoscute.
Fapta inculpatului T. G. care, în perioada februarie – martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 5 (cinci) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, vânzând autoturismele astfel închiriate, la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare
cauzarea unui prejudiciu în sumă totală de 187.145,32 lei, din care: 46.484,78 lei (. Piatra N. – F. G.), 36.864 lei (. București), 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 19.382 lei (. SRL București), 57.177,54 lei (. Pitești), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin.1 și 3 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod Penal.
Cum încadrarea juridică dată de prima instanță faptei săvârșită de inculpatul T. G. este greșită, Curtea, constatând că sub acest aspect apelul inculpatului este întemeiat, va da eficiența cuvenită dispozițiilor art.334 din Codul de Procedură Penală și va schimba încadrarea juridică prin înlăturarea alin.5 al art.215 Cod Penal, prejudiciul produs de acesta fiind sub 200.000 lei.
Tot cu privire la acest inculpat se constată că prima instanță i-a soluționat în mod greșit antecedentele penale, astfel că motivul de apel invocat în acest sens de parchet este întemeiat.
Astfel, din analiza fișei de cazier a inculpatului rezultă că fapta dedusă judecății este concurentă cu cea pentru care inculpatul T. G. a fost condamnat la 7 ani închisoare prin sentința penală nr.535/F/14.05.2009 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.1704/30.04.2010 a ICCJ, infracțiuni săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 190/2005 a Tribunalului București, din executarea căreia a fost liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 2 ani, 5 luni și 18 zile închisoare, liberare condiționată care a fost revocată prin sentința penală nr. 535/F/14.05.2009 a Tribunalului București.
În această situație, instanța de fond trebuia mai întâi să facă concursul, în condițiile art.36 alin.1 Cod Penal și art.33 lit.a – 34 lit.b Cod Penal între pedepsele stabilite pentru faptele concurente, iar pedeapsa rezultantă să o contopească în condițiile art. 39 alin.2 Cod penal și art.61 Cod penal cu restul rămas de executat de 2 ani, 5 luni și 18 zile închisoare. Neprocedând astfel, prima instanță a pronunțat o sentință nelegală.
Fapta inculpatului A. V. care în cursul lunii februarie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, autoturismele astfel închiriate fiind vândute la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu total în sumă de 115.040,32 lei, din care: 46.484,78 lei (. Piatra N. – F. G.), 11.378 lei (. SRL București), 57.177,54 lei (. Pitești), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Tot cu privire la acest inculpat se constată că în mod greșit instanța de fond nu i-a dedus din pedeapsa stabilită și perioada în care a fost arestat provizoriu în Polonia, în vederea predării, respectiv de la 12.02.2012 la 20.04.2012, motivul de apel invocat de parchet sub acest aspect fiind fondat.
Curtea nu va primi însă solicitarea inculpatului vizând aplicarea dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de Procedură Penală privind reducerea limitelor pedepsei cu o treime, având în vedere că în mod corect instanța de fond i-a respins cererea de a fi judecat în procedura prevăzută de art.3201 din Codul de Procedură Penală, inculpatul sustrăgându-se urmăririi penale și în mare parte cercetării judecătorești, circumstanțele personale și conduita procesuală sinceră urmând să fie avute în vedere la individualizarea pedepsei.
Fapta inculpatului R. A. C. care, în perioada februarie-martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto, autoturismele astfel închiriate fiind vândute la prețuri net inferioare valorii lor reale, iar la două dintre actele materiale folosind și calități mincinoase, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de 83.483 lei, din care: 36.864 lei (. București), 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 19.382 lei (. SRL București), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Se observă că prima instanță deși a reținut, la încadrarea în drept a faptei săvârșită de inculpatul R. A. C., că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 2, 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, când a procedat la condamnarea inculpatului a omis să rețină și alin. 2 al art.215 Cod Penal, astfel că motivul invocat de parchet sub acest aspect apare ca fiind fondat.
Tot cu privire la acest inculpat se constată că în mod nejustificat prima instanță nu a dat eficiență dispozițiilor art.3201 din Codul de Procedură Penală, având în vedere că inculpatul a solicitat în termen legal (încheierea de ședință din data de 8.04.2011) să fie judecat conform procedurii simplificate, astfel că motivul de apel invocat în acest sens de parchet și de către inculpat este fondat, Curtea urmând să dea eficiența cuvenită dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de Procedură Penală.
Fapta inculpatului G. I. care, în cursul lunii martie 2010, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în scopul obținerii pentru sine a unor foloase materiale injuste, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali ai 3 (trei) societăți comerciale, cu prilejul încheierii și executării unor contracte de închiriere auto în baza unor înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați, autoturismele astfel închiriate fiind vândute la prețuri net inferioare valorii lor reale, activitate ce a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în sumă totală de de 83.483 lei, din care: 36.864 lei (. București), 27.237 lei (. SRL Valea Călugărească/ filiala București), 19.382 lei (. SRL București), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Solicitarea inculpaților G. I. și G. S. privind achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 din Codul de Procedură Penală raportat la art.10 alin.1 lit.c din Codul de Procedură Penală nu poate fi primită favorabil având în vedere că probatoriul administrat în cauză a demonstrat fără dubiu activitatea infracțională a inculpaților, aceștia nefiind indicați de vreunul dintre reprezentanții părților vătămate sau de martori având în vedere modalitatea prin care au înțeles să se protejeze, inculpatul R. A. C. fiind cel care s-a expus încheind contractele de închiriere cu banii puși la dispoziție de inculpatul G. S., iar inculpatul G. I. fiind cel care a căutat cumpărători, mai mult inculpatul G. I. a intenționat să se judece în procedura simplificată odată cu inculpatul R. A. C., dar observând poziția adoptată de judecătorul fondului, a revenit asupra poziției de recunoaștere și asumare a faptei.
Raportând cuantumul prejudiciului reținut în sarcina fiecăruia dintre inculpații S. A., M. V. și D. V. la dispozițiile art.146 Cod Penal, potrivit cărora prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice, Curtea va da un fine de neprimire solicitărilor acestora vizând schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea alin.5 al art.215 Cod Penal, prejudiciile produse de fiecare dintre inculpații – apelanți depășind pragul stabilit de legiuitor.
Nu va fi primită nici solicitarea inculpaților S. A., D. V., G. I., R. A. C. și T. G. privind schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de abuz de încredere, probatoriul administrat în cauză demonstrând fără dubiu că operațiunea de închiriere a autovehiculelor în discuție a reprezentat unul dintre mijloacele prin care reprezentanții părților vătămate au fost induși și menținuți în eroare, scopul inculpaților fiind acela de a obține cu o cheltuială minoră foloase materiale injuste, corelativ cu producerea unor pagube însemnate în patrimoniul părților vătămate.
Curtea constată că motivul vizând reducerea cuantumului pedepselor aplicate invocat de fiecare inculpat, este întemeiat, urmând să dispună în consecință.
Astfel, potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.
Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate.
Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.
Față de datele care caracterizează faptele astfel cum au fost reținute mai sus, modul în care au fost comise, împrejurările care le particularizează, precum și datele care caracterizează persoana inculpaților (necunoscuți cu antecedente penale, cu excepția inculpaților S. A. și T. G., acesta din urmă fiind recidivist în condițiile art.37 alin.1 lit.a Cod Penal; cu un grad de instrucție mediu; fără ocupație, cu excepția inculpatului M. V. care a fost bine integrat din punct de vedere social și economic – căsătorit, administrator al unei afaceri cu produse de panificație, cunoscut în comunitatea de unde provine ca un om gospodar, serios, muncitor; cu vârste cuprinse între 25 ani și 50 ani la data comiterii faptelor (R. A. C. și A. V. – 25 ani, S. A. – 26 ani, T. G. și D. V. - 33 ani,G. S. – 34 ani, M. V. – 45 ani și G. I. – 50 ani), iar în cursul procesului au manifestat o conduită procesuală corectă, recunoscând și regretând fapta comisă (R. A. C. și A. V.) sau parțial sinceră (restul inculpaților), se constată că pedepsele aplicate în cauză nu răspund exigențelor principiului proporționalității sancțiunii cu gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor, sancțiunile aplicate fiind prea aspre.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că aplicarea unor pedepse mai blânde reprezintă în concret o șansă acordată fiecărui inculpat, fiind de natură să convingă de necesitatea respectării legii penale pentru viitor.
Așa fiind, constatând ca fiind întemeiat motivul vizând reindividualizarea pedepsei, Curtea va proceda la reducerea pedepsei aplicate fiecărui inculpat, într-un cuantum care să fie în măsură să asigure reeducarea și reinserția socială a acestora.
Apreciind că scopul educativ - preventiv al pedepsei, precum și reeducarea inculpaților se pot realiza doar prin executarea efectivă a pedepselor, prin lipsirea de libertate și plasarea lor într-un mediu închis unde vor fi supuși unui regim de viață și de muncă impus, de natură să determine o schimbare în conștiința și atitudinea lor față de valorile sociale ocrotite de legea penală, Curtea nu va primi solicitările apelanților G. I., R. A. C. și M. V. vizând suspendarea condiționată a executării pedepsei, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.81 Cod penal.
Raportat la prejudiciile reale suferite de părțile vătămate (astfel cum acestea au fost stabilite mai sus) și ținând cont că majoritatea părților și-au recuperat autovehiculele, nereclamând alte pretenții civile sau diminuându-le pe cele inițial formulate, se constată că și latura civilă a cauzei a fost greșit soluționată, instanța de control judiciar urmând să dispună în consecință, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor civile acordate, sau, după caz, a înlăturării dispozițiilor privind acordarea de despăgubiri.
Pentru toate aceste motive, apelurile de față vor fi admise, conform dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală.
Pe cale de consecință, se va desființa în parte sentința penală nr. 93/22.02.2013 a Tribunalului G. și, în rejudecare, după ce se va înlătura aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a Cod Penal în ce îl privește pe inculpatul S. A. și se vor repune în individualitate lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, cu înlăturarea sporului de pedeapsă, se va reduce cuantumul pedepsei principale stabilită inculpatului și se va reface concursul pedepselor stabilite pentru fapte concurente, urmând să i se aplice spre executare pedeapsa cea mai grea.
Se vor înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului R. A. C. și, după reținerea în încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune în formă continuată a dispozițiilor art.215 alin.2 Cod Penal, se va proceda la condamnarea acestuia, făcând și aplicarea art.3201 alin.7 din Codul de Procedură Penală.
Se vor înlătura dispozițiile privind condamnarea inculpatului T. G., precum și modalitatea de soluționare a antecedentelor penale.
În baza art.334 din Codul de Procedură Penală se va schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod Penal și, în această încadrare juridică, se va proceda la condamnarea inculpatului T. G..
În baza art.36 alin.1 Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal și art.35 Cod penal, se va contopi pedeapsa stabilită prin prezenta decizie penală, cu pedeapsa stabilită prin sentința penală nr.535/14.05.2009 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr.1704/30.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând să aplice spre executare pedeapsa cea mai grea sporită în mod corespunzător.
Se va menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani 5 luni și 18 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.190/2005 a Tribunalului București, rest care se va contopi în condițiile art.39 alin.2 Cod penal și art.61 Cod penal cu pedeapsa rezultantă de mai sus, urmând să aplice spre executare pedeapsa cea mai grea la care se va adăuga un spor corespunzător.
Se va computa din pedeapsa aplicată spre executare timpul executat în perioada 15.08.2008 – 24.03.2009 și de la data de 4.05.2010 la zi, respectiv 30.10.2013.
Se va reduce cuantumul pedepselor aplicate inculpaților G. I., A. V., M. V., D. V. și G. S..
Totodată se va reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate în cauză, după cum urmează:
- către partea civilă . SRL București de la 30.000 lei la 11.378 lei.
- către partea civilă . București de la 55.000 lei la 36.864 lei.
- către partea civilă . București de la 90.653,10 și 31.950 euro, la 71.000 lei.
Se va constata că autoturismul Renault M. înmatriculat sub nr._ a fost restituit părții vătămate Q M. A. SRL București și pe cale de consecință se vor înlătura dispozițiile privind obligarea inculpaților R. A. C., G. I., D. V., T. G. și G. S. la plata c/valorii acestuia, inculpații urmând să fie obligați doar la plata în solidar a sumei de 49.601 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosință a autoturismului, partea civilă nedovedind restul pretențiilor, respectiv că ar fi suportat și echivalentul prestațiilor firmei de detectivi particulari.
Cum partea civilă . Pitești a fost despăgubită de asigurător, se vor înlătura dispozițiile privind obligarea în solidar a inculpaților A. Vitali, S. A. și T. G. la plata sumei de 57.177,5 lei către această partea civilă.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate vor fi menținute.
Se va menține starea de arest a inculpatului A. V. și se va computa din pedeapsa aplicată arestarea provizorie în perioada 12.02.2012 – 20.04.2012 și durata arestării preventive de la 20.04.2012 la zi, respectiv 30.10.2013.
De asemenea, se va menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații S. A., G. S., R. A. C., M. V. și D. V..
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 3 din Codul de procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul G. și de inculpații S. A., A. V., R. A. C., M. V., G. S., D. V., G. I. și T. G. împotriva sentinței penale nr.93/22.02.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/121/2010.
Desființează în parte sentința penală nr. 93/22.02.2013 a Tribunalului G. și, în rejudecare:
1. Înlătură aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a Cod Penal în ce îl privește pe inculpatul S. A. (zis „C.” sau „A.”, fiul lui G. și M., născut la data de 15.07.1983 în București, CNP:_, domiciliat în București, Bulevardul T. Pallady nr. 27, ., apartament 22, sector 3, București, fără forme legale în București, .. 7, ., apartament 32, sector 6, și în București, Șoseaua Olteniței nr.20, . 40, sector 4).
Repune în individualitate lor pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 12 ani închisoare și înlătură sporul de 1 an închisoare.
Reduce cuantumul pedepsei principale stabilită inculpatului S. A., de la 11 ani închisoare la 10 ani închisoare.
Contopește pedeapsa de 10 ani închisoare cu pedepsele de 1 an închisoare, 4 luni închisoare, 4 luni închisoare și 6 luni închisoare (sentința penală nr.40/4.02.2010 a Judecătoriei Tg.N.) și aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și b Cod Penal.
2. Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului R. A. C. (fiul lui C. si M., născut la data de 20.10.1984 în municipiul București, sector 4, cu domiciliul in municipiul București, Sector 4, Bulevardul C. B. nr.101, ., apartament 48, CNP_) .
Reține în încadrarea juridică a infracțiunii deduse judecății privind pe inculpatul R. A. C. și dispozițiile art.215 alin.2 Cod Penal.
În baza art.215 alin.1, 2 și 3 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.3201 alin.7 din Codul de Procedură Penală,
Condamnă pe inculpatul R. A. C. la 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
3. Înlătură dispozițiile privind condamnarea inculpatului T. G. (zis „J.” sau „G.”, fiul lui I. și E., născut la 01.01.1976 în municipiul București, Sector 4, cu domiciliul în municipiul București, Sector 3, ., ., CNP:_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) și modalitatea de soluționare a antecedentelor penale.
În baza art.334 din Codul de Procedură Penală schimbă încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1, 3 și 5 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod Penal în infracțiunea prevăzută de art.215 alin.1 și 3 Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal și art.37 alin.1 lit.a Cod Penal și, în această încadrare juridică,
Condamnă pe inculpatul T. G. la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art.36 alin.1 Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal și art.35 Cod penal,
Contopește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin prezenta, cu pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod Penal aplicată prin sentința penală nr.535/14.05.2009 a Tribunalului București definitivă prin decizia penală nr.1704/30.04.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită la 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod Penal.
Menține revocarea liberării condiționate pentru restul de 2 ani 5 luni și 18 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.190/2005 a Tribunalului București.
În baza art.39 alin.2 Cod penal și art.61 Cod penal contopește pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod Penal cu restul de 2 ani 5 luni și 18 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.190/2005 a Tribunalului București și aplică spre executare pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporită la 9 (nouă) ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod Penal.
Compută din pedeapsa aplicată timpul executat în perioada 15.08.2008 – 24.03.2009 și de la data de 4.05.2010 la zi, respectiv 30.10.2013.
4. Reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului G. I. (fiul lui C. V. si C. G., născut la data de 06.06.1959, în ., domiciliat în ., județul B., CNP_) de la 6 ani închisoare la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
5. Reduce cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. V. (fiul lui V. și I., născut la data de 08.01.1984 în orașul Surgut, Federația Rusă, CNP:_, domiciliat în Republica M., orașul Chișinău, Calea Eșilor, nr 55/2, apartament 7, în prezent deținut în Penitenciarul G.) de la 7 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare.
Menține starea de arest a inculpatului A. V. și compută din pedeapsa aplicată arestarea provizorie în perioada 12.02.2012 – 20.04.2012 și durata arestării preventive de la 20.04.2012 la zi, respectiv 30.10.2013.
6. Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului M. V. (fiul lui V. și I., născut la data de 01.01.1964 în ., CNP:_, domiciliat în .) de la 10 ani închisoare la 5 (cinci) ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a și alin.2 Cod penal în referire la art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
7. Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului D. V. (fiul lui A. si F., născut la data de 25.09.1976 în localitatea Schwerin – Germania, cetățean român, domiciliat în Municipiul București, sector 2, ..1, ., apartament 5 și fără forme legale in ., în ., CNP_) de la 10 ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal în referire la art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
8. Reduce cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului G. S. (zis „C.”, fiul lui I. și M., născut la data de 27.02.1975 în municipiul București, Sector 3, cu domiciliul în București, Sector 2, ., CNP_) de la 10 ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare prin reținerea dispozițiilor art.74 alin.1 lit.a Cod penal în referire la art.76 alin.1 lit.a Cod penal.
9. Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile . SRL București (cu sedii cunoscute în: București, sector 6, .. 319, ., în București, sector 6, ..319, . 2, Birou 15, în București, sector 6, Splaiul Independenței nr.273, . 2, apartament 15) de la 30.000 lei la 11.378 lei.
10. Reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile . București (cu sediul în București, Sector 3, . nr.11, București) de la 55.000 lei la 36.864 lei.
11. Constată că autoturismul Renault M. înmatriculat sub nr._ a fost restituit părții vătămate Q M. A. SRL București și înlătură dispozițiile privind obligarea inculpaților R. A. C., G. I., D. V., T. G. și G. S. la plata c/valorii acestuia.
Obligă pe inculpații R. A. C., G. I., D. V., T. G. și G. S. la plata în solidar către partea civilă Q M. A. SRL București (cu sedii cunoscute în Municipiul București, Sector 2, . nr. 9, . 1, apartament 2 și în București, sector 2, . nr.9) a sumei de 49.601 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând lipsa de folosință a autoturismului.
12. Reduce cuantumul despăgubirilor acordate . București (prin S.C.P.A. D. D. si Asociații, cu sediul în municipiul G., ., etaj 1, județul Galati) de la 90.653,10 și 31.950 euro la 71.000 lei.
13. Înlătură dispozițiile privind obligarea în solidar a inculpaților A. Vitali, S. A. și T. G. la plata sumei de 57.177,5 lei către partea civilă . Pitești și constată că aceasta a fost despăgubită de asigurător.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Menține starea de arest a inculpatului A. V. și compută din pedeapsa aplicată arestarea provizorie în perioada 12.02.2012 – 20.04.2012 și durata arestării preventive de la 20.04.2012 la zi, respectiv 30.10.2013.
Menține măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpații S. A., G. S., R. A. C., M. V. și D. V..
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul T. G. (avocat Z. M. O.).
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G. a sumei de 700 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru restul inculpaților (câte 100 lei pentru fiecare dintre avocații J. R., P. B., T. L. S., R. D. L., P. L., L. A. și S. Clemansa).
În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru: apelantul-inculpat G. S., apelantul-inculpat G. I., apelantul-inculpat M. V., apelantul-inculpat R. A.-C., apelantul-inculpat S. A., și de la comunicare pentru: apelantul-inculpat A. V., în Penitenciarul G., apelantul-inculpat D. V., în sector 2, București, ., ._, în comuna Sărulești, ._, J. Călărași, în ._, Județul IAȘI, și prin afișare la sediul consiliului local galați, județ G., pentru apelantul-inculpat T. G., în Penitenciarul G., pentru intimatele-părți vătămate: S.C. A&G I. SR-F. București, cu sediul in comuna Valea Călugărească, .. 13, Cod postal_, J. Prahova, prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G., S.C. A. A. SRL - R., .. 12, Cod postal_, J. N., prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G., prin administrator judiciar Strună V., cu sediul in Piatra N., .. 8, ._, J. N., S.C. P. E C. SRL, cu sediul in Sibiu, ., ._, J. Sibiu, și prin afișare la sediul Consiliului Local Galati, J. G., pentru Ț. L. IFN SA, cu sediul in sector 1, București, ., Cod postal_, și prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G., pentru intimatele-părți civile: S.C. A. T. Invest SRL, cu sediul în sector 6, București, .. 319, ., Cod postal_, prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G., în sector 6, București, .. 319, .. 2, . postal_, în sector 6, București, Spl. Independenței, nr. 273, . 15, Cod postal_, S.C. A. S. SRL - Agenția G., cu sediul în G., ., Cod postal_, J. G., S.C. F. C. SRL Pitești-F. București, cu sediul in Pitești, .. 122 A, Cod postal_, J. Argeș, S.C. P. R. SRL, cu sediul în sector 3, București, ., nr. 11, Cod postal_, S.C. Q M. A. SRL, cu sediul în: sector 2, București, ., nr. 9, Cod postal_, prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G., sector 2, București, ., nr. 9, ._, . - la S.C.P.A "D. D. Și Asociații", cu sediul în G., ., ._, J. G. și prin afișare la ușa Consiliului Local Galati, J. G..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30.10.2013.
Președinte, Judecător,
Mița M. D. N.
Grefier,
M. I.
Proces-Verbal
Potrivit dispozițiilor art.195 alin.3 Cod procedură penală, dispozitivul Deciziei penale nr.269/A/30.10.2013, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._, a fost îndreptat conform Încheierii de îndreptare a erorii materiale din Camera de Consiliu din data de 05.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ .
Președinte, Grefier,
Mița M. M. I.
Red. M.M./06.12.2013
Tehnored. M. M./3 ex/06.12.2013
Fond: A. C.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 479/2013. Curtea... → |
|---|
