Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1495/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1495/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-11-2013 în dosarul nr. 5589/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 1495/R
Ședința publică din data de 13.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul T. C., împotriva sentinței penale nr. 713/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani (dosar nr._ ).
La apelul nominal, a răspuns recurentul-inculpat T. C. asistat de avocat T. R. în substituirea d-lui. avocat M. V. – apărător desemnat din oficiu, intimatul-inculpat C. G. I. asistat de avocat C. G. – apărător ales și avocat M. P. pentru intimata-parte vătămată/civilă ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Inculpatul T. C. se legitimează cu C.I. . nr._.
Întrebați fiind, inculpații precizează că își mențin declarațiile date nemaiavând nimic de adăugat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Procurorul, apreciază nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond.
Primul motiv de nelegalitate se referă la faptul că, deși inculpatul C. G. I. a solicitat în termen legal aplicarea disp.art. 320 ind. 1 C.p.p. recunoscând comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, instanța de fond a respins cererea acestuia motivat de faptul că a fost audiat pe o declarație tip și că nu se poate reține acest articol în favoarea inculpatului.
Consideră că greșit instanța a motivat și nu a reținut în favoarea inculpatului acest text de lege. Este adevărat că inculpatul a fost achitat cu aplicarea art. 18 ind. 1 Cod penal, însă având în vedere ultima practică a I.C.C.J. acest lucru este permis.
A doua nelegalitate se referă la faptul că, în cauză instanța de fond l-a obligat doar pe inculpatul T. C. la plata despăgubirilor civile în sumă de_ lei către partea civilă C. SA V..
În cauză, ar fi trebuit ca ambii inculpați să fie obligați în solidar la plata acestor despăgubiri civile. Chiar dacă unul a fost achitat, nu a fost achitat pe vinovăție, ci pe faptul că infracțiunea nu prezintă gradul de pericol social cerut de lege.
În ce privește netemeinicia, aceasta vizează soluția de achitare prin lipsa gradului de pericol social a infracțiunii săvârșite de C. G. I..
Cei doi inculpați au avut cam același grad de vinovăție și atât timp cât inculpatul T. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcină, acesta a săvârșit infracțiunea cu ajutorul inculpatului C.. Acest inculpat a recunoscut fapta și instanța a reținut că a încheiat acele acte nelegale din 24.10.2011, 31.10.2011, 7.11.2011 și 8.11.2011 totalizând cantitatea de tărâțe care a fost constatată lipsă în gestiunea celuilalt inculpat de 16.600 kg.
Consideră că infracțiunea este gravă, nu se poate susține că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni pentru că inculpatul a vrut să ajute un infractor, a văzut că această cantitate este foarte mare și că suma pe care celălalt inculpat o avea de achitat era foarte mare. Având în vedere atitudinea pe care a avut-o precizând că după trecerea controlului ar fi trebuit să-i restituie actele, nu poate fi reținut faptul că această infracțiune săvârșită de inculpat este lipsită de pericol social, mai ales că inculpatul este și recidivist, a mai fost condamnat anterior, trebuia să i se aplice disp.art. 37 lit. a Cod penal, însă instanța a considerat cu toate acestea, că fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Solicită instanței să constate că fapta prezintă grad de pericol social și condamnarea acestuia cu consecințele ce decurg din aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Apărătorul inculpatului T. C. arată că acesta a formulat recurs împotriva hotărârii instanței de fond prin care a fost condamnat pentru infracțiunea de delapidare și instigare la fals intelectual. Inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată, apreciind că hotărârea este netemeinică în ce privește latura civilă.
Acest motiv a fost invocat și de P. la pct. 3 din motivele scrise de recurs depuse la dosar. Prin sentința penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor către partea vătămată . de_ lei. Celălalt inculpat a primit o soluție de achitare în temeiul art. 18 ind. 1 – pe considerentul că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Însă, având în vedere că fapta există, că a fost săvârșită de acest inculpat, apreciază că cei doi ar trebui să răspundă în solidar pentru acest prejudiciu cauzat. Inclusiv din raportul de expertiză contabilă care se află la vol. II dosar fond fila 7 se menționează că producerea pagubei a avut loc cu concursul celor doi gestionari.
Având în vedere că celălalt inculpat nu a primit o soluție de achitare pe motiv că fapta nu există sau că fapta nu a fost săvârșită de acesta, apreciază că cei doi ar trebui să răspundă în solidar pentru plata prejudiciului, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și în rejudecare astfel cum s-a solicitat.
În ce privește latura civilă este de acord având în vedere solicitarea făcută.
Apărătorul inculpatului C. G. I., arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru că în încercarea de a acoperi lipsurile de cereale de la moara din Focșani creată de inculpatul T. a întocmit un număr de patru acte false.
Judecătoria a apreciat corect că fapta inculpatului C. prezintă un pericol social scăzut. Nu a prevăzut prin fapta sa obținerea vreunui folos material nici pentru sine și nici pentru celălalt inculpat. Acesta a declarat că a întocmit actele false la solicitarea lui T. C. care i-a promis că în decurs de o săptămână va încerca să acopere aceste lipsuri din gestiune, lucru care nu l-a mai făcut.
Susține că prejudiciul cauzat societății este rezultatul delapidării săvârșite de T. C. și nu de falsul intelectual săvârșit de inculpatul C.. Din declarația aflată la dosar rezultă că, cantitățile de tărâțe lipseau cu mult timp înainte de a se fi efectuat NIR-urile. Acestea au fost întocmite doar la momentul în care s-a aflat că urmează a se face un inventar, la presiunile inculpatului T. asupra lui C..
Dovada faptului că inculpatul C. nu a vrut să vizeze crearea unui prejudiciu asupra societății rezultă din atitudinea ulterioară săvârșirii faptei care până la efectuarea inventarului a mers la conducerea societății și a raportat situația respectivă.
Consideră că inclusiv latura civilă a cauzei a fost soluționată corect de instanța de fond, prejudiciul creat fiind urmarea infracțiunii de delapidare săvârșite de inculpatul T. C..
Apărătorul părții vătămate, cu privire la recursul Parchetului lasă la aprecierea instanței.
Cu privire la recursul inculpatului T. C., privind latura civilă, consideră că instanța de fond a avut în vedere faptul că nu există legătură directă de cauzalitate între faptă și prejudiciu decât în situația inculpatului T. C. pentru că a săvârșit infracțiunea de delapidare, prejudiciul s-a creat efectiv la momentul respectiv și ulterior l-a determinat pe inculpatul C. să întocmească acele acte în fals. Probabil că aceasta a fost raționamentul instanței pe latură civilă.
A făcut plângere penală doar împotriva inculpatului T. pentru că inculpatul C. a avut o atitudine sinceră când s-a depistat neregula. A venit la societate a dat notă explicativă, însă P. a dispus extinderea cercetărilor și față de inculpatul C..
Cu privire la recursul inculpatului T. C., lasă la aprecierea instanței.
Procurorul, cu privire la recursul inculpatului T. C., având în vedere că acesta vizează latura civilă și corespunde cu unul din motivele de recurs al Parchetului, solicită admiterea. Consideră că pedeapsa a fost corect stabilită.
Inculpatul T. C., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Inculpatul C. G. I., în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, solicită respingerea recursului Parchetului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul T. C., înregistrate sub nr._ la Curtea de Apel G..
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 713/12.04.2013 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr._ a fost condamnat inculpatul T. C. pentru comiterea infracțiunilor de:
- delapidare, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen. la 1 an și 2 luni închisoare;
- instigare la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 25 C.pen. raportat la art. 289 alin. 1 C.pen. la 7 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a C.pen. și art. 34 lit. b C.pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa mai grea de 1 an și 2 luni închisoare.
A interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. a II-a și lit. b C.pen.
In baza art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului pe durata termenului de încercare de 3 ani și 2 luni.
A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art. 83 C.pen.
In baza art. 71 alin. 5 C.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. cu referire la art. 10 lit. b ind. 1 C.proc.pen. și art. 18 ind. 1 C.pen. a fost achitat inculpatul C. G. I. pentru infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen.
În baza art. 18 ind. 1 alin. 3 C.pen. cu referire la art. 91 lit. c C.pen. a aplicat inculpatului 800 de lei amendă administrativă.
A fost obligat inculpatul T. C. la 10 790 lei despăgubiri civile către ..
A anulat actele false, respectiv NIR nr. 24/27.10.2011, NIR nr. 26/31.10.2011, NIR nr. 30/07.11.2011 și NIR nr. 31/08.11.2011.
A fost obligat inculpatul T. C. la 450 de lei cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul C. G. I. la 300 de lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 111/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focșani, s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului T. C. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen. și art. 25 C.pen., rap. la art. 289 alin. 1 C.pen. constând in aceea că, fiind angajat la moara ., și-a însușit_ kg tărâțe de grâu din gestiune și a determinat o altă persoană să încheie acte false pentru a acoperi lipsa și a inculpatului C. G. I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 289 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. constând in aceea că a încheiat acte ce nu corespund realității, privind recepția unei cantități de 16 600 kg tărâțe.
Analizând probele administrate in cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpații T. C. și C. G. I. au lucrat la moara ..
La data de 01.07.2011, inculpatul T. C. a fost numit șef al acestei unități, având obligația de a preda coinculpatului C. G., gestionar al magaziei morii, produsele rezultate din procesul de măciniș, făina și tărâțele, ocazie cu care se întocmeau note de intrare - recepție, după ce produsele livrate erau cântărite.
In luna noiembrie 2011, s-a făcut un inventar la subunitatea M., împrejurare in care inculpatul T. C. l-a rugat insistent pe coinculpatul C. G. să întocmească trei note de intrare - recepție, pentru justificarea cantității de 16 600 kg tărâțe de grâu care, în realitate, nu au intrat in gestiunea magaziei.
Inculpatul T. C. a promis coinculpatului C. G. că va plăti contravaloarea tărâțelor, însă după ce coinculpatul C. G. a întocmit cele 4 NIR-uri, nu s-a mai prezentat la serviciu. Inventarul făcut de către martorul F. G. a constatat lipsa celor 16 600 kg de tărâțe.
Din declarațiile martorilor audiați in cauză, lucrători la moara respectivă, a rezultat că aceștia au încărcat mai mulți saci cu tărâțe de grâu, la indicația inculpatului T. C., fără ca produsul să fie facturat și cântărit.
La această împrejurare s-a referit martorul B. A. care a indicat și mașina în care au fost, in mai multe rânduri, încărcați saci cu tărâțe, dar și de martorii D. A. și O. M. care au relatat aceleași împrejurări.
Din declarațiile acestor martori, coroborate cu declarațiile inculpatului C. G., rezultă că inculpatul T. C. și-a însușit din gestiunea morii cantitatea de tărâțe, iar pentru a acoperi scriptic această lipsă din gestiune, l-a determinat pe inculpatul C. G. să întocmească notele fictive de recepție.
Audiat fiind, inculpatul T. C. a declarat că nu și-a însușit nicio cantitate de produs finit, că lipsa constata in gestiune s-a datorat vechiului gestionar și că nu l-a determinat pe inculpatul C. G. să întocmească respectivele note de intrare-recepție.
La cererea inculpatului T. C. s-a efectuat o expertiză contabilă care a concluzionat că lipsa cantității de 16 600 kg tărâțe de grâu, in valoarea de_ lei, este localizată in perioada octombrie-noiembrie 2011, după data inventarului din 07.09.2011, neavând nicio legătură cu activitatea persoanei care a avut gestiunea înainte. Expertiza a concluzionat, de asemenea, că paguba este imputabilă celor doi inculpați.
Așadar, în aceste condiții, prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului T. C. care este infirmată de declarațiile martorilor și de expertiza contabilă efectuată in cauză.
În ce-l privește pe inculpatul C. G., acesta a declarat că într-adevăr a întocmit cele 4 NIR-uri, în care a consemnat, nereal, că cele 16 600 kg de tărâțe au intrat în gestiunea magaziei morii, la insistențele inculpatului T. C..
Inculpatul a mai declarat că după ce a întocmit documentele, inculpatul T. C. nu s-a mai prezentat la serviciu. În legătură cu motivul ce l-a determinat să întocmească documentele in mod nereal, inculpatul C. G. a declarat că a fost impresionat de situația in care se afla inculpatul T. C., despre care a crezut că nu este direct răspunzător de lipsa din gestiune și că mai degrabă a preluat lipsa din gestiune.
Prima instanță a apreciat că apărarea acestui inculpat nu are relevanță sub aspectul conținutului constitutiv al faptei de fals, însă este relevantă sub aspectul gradului de pericol social al faptei sale, probele administrate in cauză confirmând susținerile acestuia.
S-a arătat că, de altminteri, însuși reprezentantul legal al . nu a intenționat să formuleze o plângere penală împotriva inculpatului C. G., care nu a fost bănuit că și-a însușit in interesul său produse din gestiune, mai ales că acest inculpat a și recunoscut condițiile în care a întocmit cele 4 NIR-uri.
Prima instanță a arătat că, situația de fapt reținută rezultă din plângerea penală formulată în cauză, procesul-verbal în care s-a consemnat rezultatul inventarului, declarațiile martorilor, documentele întocmite de inculpatul C. G., raportul de expertiză contabilă, declarațiile inculpatului C. G..
S-a reținut că,în drept, fapta inculpatului T. C. de a-și însuși, cu intenție, cantitatea de 16.600 kg tărâțe de grâu din gestiunea subunității moară aparținând ., gestiune de care era răspunzător conform fișei postului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.pen.
In drept, fapta aceluiași inculpat de a determina o altă persoană să încheie acte false pentru a acoperi lipsa din gestiune, întrunește elementele constitutive ale instigării la infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 25 rap. la art. 289 alin. 1 C.pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului T. C. pentru infracțiunile comise, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C.pen., respectiv valoarea prejudiciului cauzat, împrejurările in are a comis infracțiunile, lipsa de antecedente penale a inculpatului, față de care i-a aplicat pedepse orientate spre mediul special prevăzut de lege, in măsura să asigure scopul educativ al pedepselor.
Având în vedere natura infracțiunilor comise, drepturile prev. la art. 64 C.pen., drepturile pe care le exercită efectiv inculpatul și legătura acestora cu infracțiunile comise, care impun o restrângere în parte a acestor drepturi și anume, a acelora care privesc participarea inculpatului la exercițiul electoral ca potențial candidat și alegător, prima instanță a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a ip. a II-a și lit. b C.pen.
Având in vedere că inculpatul nu are antecedente penale, instanța de fond a apreciat că reeducarea acestuia se poate realiza prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultate.
În cauză s-a constituit parte civilă ., motiv pentru care, potrivit art. 14 C.proc.pen. coroborat cu art. 1359 C.civ. a obligat inculpatul, la despăgubiri civile către partea civilă.
In ce-l privește pe inculpatul C. G., prima instanță a apreciat față de împrejurările concrete in care a acceptat să întocmească in fals actele respective, față de împrejurarea că nu a urmărit obținerea vreunului folos personal, ci numai să ajute pe celălalt inculpat, convins fiind că acesta a preluat o lipsă in gestiune, față de atitudinea ulterioară întocmirii actelor și anume, recunoașterea in fața revizorului că a întocmit nereal actele respective, că fapta acestuia nu are concret gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată.
S-a arătat că, deși inculpatului i s-a reținut și recidiva postcondamnatorie, infracțiunea pentru care a fost anterior condamnat nu are legătură cu fapta din prezenta cauză, este o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, condamnarea nu reflectă profilul moral al inculpatului și nu face dovada că acesta are potențial criminogen.
S-a apreciat că, dimpotrivă, împrejurările in care s-au desfășurat faptele din prezenta cauză, relevă, mai degrabă, capacitatea redusă a inculpatului C. G. de a se adapta unor relații sociale care, in principiu, nu se mai bazează pe încredere între oameni.
În consecință, in baza art. 11 pct. 2 lit. a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C.proc.pen. și art. 18 ind. 1 a achitat pe inculpatul C. G..
In temeiul art. 18 ind. 1 alin.3 C.pen. a aplicat inculpatului C. G., o amendă administrativă, în cuantum de 800 lei.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul T. C..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani a apreciat sentința penală recurată ca fiind nelegală și netemeinică.
Primul motiv de nelegalitate se referă la faptul că, deși inculpatul C. G. I. a solicitat în termen legal aplicarea art. 3201 C.pr.pen., recunoscând comiterea faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, instanța de fond a respins cererea acestuia motivat de faptul că a fost audiat pe o declarație tip și că nu se pot reține aceste dispoziții legale.
S-a arătat că, în mod greșit instanța de fond nu a reținut aceste dispoziții legale.
Al doilea motiv de nelegalitate vizează modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, arătându-se că în mod greșit instanța de fond l-a obligat doar pe inculpatul T. C. la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.790 lei către partea civilă C. SA V..
S-a arătat că, în cauză, trebuia ca ambii inculpați să fie obligați, în solidar, la plata acestor despăgubiri.
În ce privește netemeinicia sentinței penale recurate, s-a arătat că aceasta vizează soluția de achitare a inculpatului C. G. I., conform art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în ref. la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.pr.pen. și art. 181 Cod penal.
S-a arătat că, în cauză, cei doi inculpați au acționat cu același grad de vinovăție și atât timp cât inculpatul T. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina acestuia, acesta a comis infracțiunea dedusă judecății cu ajutorul inculpatului C. G. I..
S-a arătat că infracțiunea este gravă, nu se poate susține că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni inculpatul C. ajutându-l pe inculpatul T., cunoscând că în cauză este vorba de o cantitate mare de cereale și că suma pe care acesta din urmă o avea de achitat era foarte mare. S-a arătat totodată că, având în vedere și atitudinea acestui inculpat, nu poate fi reținut faptul că această infracțiune este lipsită de pericol social, mai ales că inculpatul este recidivist.
S-a solicitat să se constate că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și pe cale de consecință, să se dispună condamnarea acestuia, cu reținerea disp.art. 37 lit. a Cod penal.
Inculpatul T. C., apreciază sentința penală recurată ca fiind netemeinică în ce privește latura civilă a cauzei. A arătat că prin sentința penală recurată a fost obligat la plata sumei de 10.790 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă C. SA, inculpatul C. fiind achitat pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. în ref. la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.pr.pen. și art. 181 Cod penal. Având în vedere acest aspect și ținând cont și de raportul de expertiză contabilă (f.7 vol.II dosar fond) în care se menționează că producerea pagubei a avut loc cu concursul celor doi gestionari, inculpatul a solicitat obligarea sa în solidar cu inculpatul C. la plata despăgubirilor către partea civilă.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Prima instanță, analizând și coroborând probele administrate în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de cercetare judecătorească, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina celor doi inculpați încadrarea juridică corespunzătoare.
În mod corect instanța de fond a respins cererea inculpatului C. G. I. de aplicare a disp.art. 3201 C.pr.pen. – formulată la termenul de judecată din 07.09.2012 (încheiere fila 53 dosar fond), având în vedere că a solicitat aplicarea acestei proceduri după începerea cercetării judecătorești și audierea sa, conform art. 323 C.pr.pen.
De asemenea, având în vedere soluția de achitare a acestui inculpat și ținând cont și de disp.art. 3201 alin. 8 C.pr.pen. și din această perspectivă se constată că în mod corect a fost respinsă cererea inculpatului de aplicare a disp.art. 3201 C.pr.pen.
Prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului T. C. pentru infracțiunile deduse judecații în conformitate cu criteriile prev. de art. 72 Cod penal, precum și a modalității de executare a pedepsei rezultante stabilite.
În ce privește infracțiunea dedusă judecății reținută în sarcina inculpatului C. G. I., în mod corect instanța de fond a constatat că aceasta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, având în vedere împrejurările concrete de săvârșire, atitudinea acestuia după comiterea faptei, urmarea produsă, atitudinea procesuală a inculpatului, în cauză fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 181 alin. 1 și 2 Cod penal.
Instanța de fond a soluționat legal și temeinic și latura civilă a cauzei.
Astfel, constatând că în cauză, în privința inculpatului T. C., sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale – prejudiciul cauzat părții civile fiind urmare săvârșirii de către acesta a infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 alin. 1 Cod penal (faptă, prejudiciu cert, vinovăție, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu), în mod corect l-a obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile către partea civilă.
Solicitarea recurenților de a se dispune obligarea, în solidar, a inculpaților T. C. și C. G. I. la plata de despăgubiri civile către partea civilă nu va putea fi admisă, prejudiciul cauzat fiind urmare săvârșirii de către inculpatul T. a infracțiunii de delapidare, infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal, reținută în privința inculpatului C. fiind o infracțiune de pericol și care nu a generat un prejudiciu material în cauză.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b C.pr.pen., vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul T. C..
Văzând și disp.art. 189 C.pr.pen. și art. 192 alin. 2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Focșani și inculpatul T. C. ( fiul lui I. și M., născut la data de 24.06.1971 în ., domiciliat în . V., CNP_), împotriva sentinței penale nr. 713/12.04.2013 a Judecătoriei Focșani (dosar nr._ ).
Obligă pe inculpatul T. C. la plata către stat a sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției, către Baroul G. (av. M. V.).
D E F I N I T I V A.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Mița MârzaDragoș-I. BeliganDaniela N.
Grefier,
Red.D.N./04.12.2013
Tehnored:C.T./04.12.2013
fond: B. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 280/2013.... → |
|---|
