Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 1308/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 19524/233/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 1308/R

Ședința publică din data de 14 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – M. C.

Judecător – D. L. C.

Judecător – A. B.

Grefier – E. M.

Ministerul Public reprezentat de procuror P. M. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de P. de pe lângă Judecătoria G. împotriva sentinței penale nr. 1014/31.05.2013 privind pe inculpatul O. I. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp. art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea la data de 07.10.2013 și, apoi, la data de 14.10.2013.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.1014 din 31.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. a fost condamnat inculpatul O. I. C. la o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, cât și cu aplicarea art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală, art. 74 alin. 1 lit. b Cod penal și art. 76 alin. 1 lit. e teza I Cod penal (faptă săvârșită în cursul anului 2010, părți vătămate V. C., S. I. și D. A.).

În temeiul art. 81 alin. 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului O. I. C., pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni, termen stabilit în condițiile art. 82 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal, s-a aplicat inculpatului O. I. C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin.5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală, respectiv de 2 (doi) ani și 3 (trei) luni.

În temeiul art.14 Cod procedură penală și art.346 alin.1 Cod procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul O. I. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „H. T.” S.R.L. G., la plata următoarelor sume:

- 1.350 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă D. A.;

- 428,40 euro, cu titlu de daune materiale către partea civilă S. I., sumă ce va fi plătită în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății efectivă (din care, însă, se va scădea suma de 1.050 lei, achitată deja de inculpat);

- 2.000 euro, cu titlu de daune materiale către partea civilă V. C., sumă ce va fi plătită în lei, la cursul de schimb al B.N.R. din ziua plății efectivă (din care, însă, se va scădea suma de 900 lei, achitată deja de inculpat).

În temeiul art. 189 alin.1 Cod procedură penală și art. 6 din Protocolul nr. 113.928/1.693/2008 încheiat între M.J. și U.N.B.R., s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați G., a sumei de 100 lei, reprezentând plata parțială a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pentru faza de judecată în primă instanță (delegație nr. 3687/29.10.2012 – avocat B. C.).

În temeiul art. 191 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul O. I. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „H. T.” S.R.L. G., la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă cheltuielile judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul cu nr. 6001/P/2010 din data de 05.10.2012, al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului O. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului O. I. C. faptul că, în calitate de administrator al S.C. „H. T.” S.R.L. G., în cursul anului 2010, a indus în eroare pe părțile vătămate V. C., S. I. și D. A., cu ocazia comercializării unor bilete de avion, inculpatul însușindu-și pe nedrept și folosind în interes personal sumele de bani încasate în schimbul contravalorii călătoriilor.

În cursul urmăririi penale s-au efectuat acte de cercetare specifice, concretizate în următoarele mijloace materiale de probă, repartizate pe fiecare act material în parte:

1. sesizarea părții vătămate D. A. (fila 6 dosar urm. pen.); acte doveditoare privind prejudiciul creat (filele 7-17 dosar urm. pen.); declarațiile martorei D. V. (filele 18-19 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate D. A. (filele 20-22 dosar urm. pen.);

2. sesizarea părții vătămate S. I. (fila 25 dosar urm. pen.); acte doveditoare privind prejudiciul creat (filele 26-28 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate S. I. (filele 29-30 dosar urm. pen.);

3. sesizarea părții vătămate V. C. (fila 33 dosar urm. pen.); acte doveditoare privind prejudiciul creat (filele 34-41 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate V. C. (filele 42-45 dosar urm. pen.); declarațiile învinuitului O. I. C. (filele 46-47, 49-51 dosar urm. pen.).

La dosar cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a învinuitului (fila 52 dosar urm. pen.).

Date privind desfășurarea urmăririi penale:

La datele de 11.01.2011 și 26.03.2012, a fost începută urmărirea penală împotriva numitului O. I. C., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen., măsură ce a fost confirmată de reprezentantul Ministerului Public (filele 4-5, 23-24, 31-32 dosar urm. pen.).

La data de 27.03.2012 s-a dispus conexarea plângerii celor trei părți vătămate, totodată fiind dispusă și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (filele 2-3 dosar urm. pen.).

La data de 27.03.2012, învinuitului O. I. C. i s-a adus la cunoștință infracțiunea imputată și în ce constă aceasta, încadrarea juridică a faptei, cât și toate drepturile și obligațiile pe care le are pe parcursul întregului proces penal (fila 48 dosar urm. pen.).

La data de 28.03.2012, învinuitului O. I. C. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, ocazie cu care acesta a declarat că își menține declarațiile date anterior, că nu formulează ale declarații, nu solicită noi probe și nu are alte cereri, învinuitul recunoscând și regretând faptele comise (proces verbal – fila 56 dosar urm. pen.).

Date privind latura civilă a cauzei:

Partea vătămata D. A. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 lei (fila 22 dosar urm. pen.).

Partea vătămata S. lulia a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 428,40 euro (fila 29 verso dosar urm. pen.).

Partea vătămata V. C. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2.000 euro (fila 43 dosar urm. pen.).

În faza de cercetare judecătorească, la termenul din data de 23.05.2013, înainte de a pune în discuție regularitatea actului de sesizare și a da citire acestuia, respectiv înainte de începerea cercetării judecătorești,apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar declarația autentificată sub nr. 948/08.05.2013, prin care inculpatul O. I. C. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței de judecată, că are cunoștință de întregul material probator administrat în faza de urmărire penală, material pe care și-l însușește (declarație notarială – fila 59 dosar fond).

Prin această declarație, inculpatul a solicitat ca judecarea prezentei cauze să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, acesta arătând că nu dorește administrarea de noi probe, cu excepția actelor în circumstanțiere.

Inculpatul și-a motivat această cerere pe dispozițiile art. 320¹ alin. 1 – 6 C. proc. pen., așa cum acesta din urmă a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.

Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale mai sus citate, instanța a încuviințat cererea inculpatului și a dispus ca judecarea prezente cauze să se facă doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul urmând a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta dedusă judecății, așa cum prevede art. 320¹ alin. 7 Cod procedură penală.

De menționat este faptul că, prezente fiind la termenul de judecată din data de 29.11.2012, părțile vătămate V. C., S. I. și D. A. au arătat „că își mențin constituirea de parte civilă de la urmărirea penală”. Totodată, partea vătămată S. I. a precizat că „inculpatul i-a achitat suma de 900 lei și se constituie parte civilă cu restul prejudiciului” (încheiere de ședință – fila 14 dosar fond).

Faptul că partea vătămată V. C. își menține constituirea de parte civilă rezultă și din încheierea de ședință din data de 17.01.2013 (fila 29 dosar fond).

Partea vătămată V. C. a depus o cerere la dosar (fila 55 dosar fond).

Este de menționat și faptul că, inițial, întrucât inculpatul nu s-a prezentat deloc în fața instanței de judecată, s-a dispus efectuarea unor acte de căutare pe numele acestuia (filele 28, 31, 39-41 dosar fond).

În vederea soluționării complete a cauzei, instanța a dispus atașarea la dosar a fișei de cazier judiciar a inculpatului (filele 13, 26 dosar fond).

Instanța a dispus efectuarea unor verificări, în evidențele O.R.C., în ce privește partea responsabilă civilmente S.C. „H. T.” S.R.L. G. (filele 24-25 dosar fond).

Apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar acte din care rezultă că inculpatul are rezidență în Italia și că acesta a efectuat mai multe plăți în conturile celor trei părți vătămate (filele 47-51, 60-61 dosar fond).

Pe durata judecării cauzei, inculpatul a avut asigurată asistență juridică din partea unor apărători desemnați din oficiu sau aleși (delegații – filele 5, 42 dosar fond).

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:

În fapt, inculpatul O. I. C. este cunoscut cu trecut infracțional. Astfel, prin ordonanța nr. 6808/P/2010 din 15.05.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., inculpatul a fost sancționat cu o amendă administrativă în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 241/2005. De asemenea, pe lângă fapta din prezenta cauză, împotriva inculpatului a mai fost pusă în mișcare acțiunea penală și în dosarul penal nr. 645/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., pentru comiterea unei infracțiuni similare celei din prezenta cauză, respectiv cea prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. (fișă de cazier – fila 26 dosar fond).

În ce privește fapta din prezenta cauză, ținând cont de probele administrate în cauză, dar și poziția inculpatului O. I. C., care a recunoscut comiterea faptei și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă doar în baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, instanța reține următoarea situație de fapt:

La data de 24.01.2008, în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul G. a fost înregistrată, sub nr. J_, societatea comercială „H. T.” S.R.L. G. (filele 24-25 dosar fond).

Această societate avea ca obiect principal de activitate „agenție de turism”, asociat unic și administrator fiind inculpatul O. I. C..

În zilele de 09.08.2010, 17.09.2010 și 17.09.2011, părțile vătămate D. A., S. lulia și V. C. au formulat plângeri împotriva reprezentanților S.C. „H. T.” S.R.L. G. (filele 6, 25, 33 dosar urm. pen.).

Astfel, cele trei părți vătămate au reclamat faptul că au încheiat, cu această din urmă societate, contracte de prestări servicii turistice, respectiv pentru obținerea unor bilete de transport aerian, ocazie cu care au fost induse în eroare, având în vedere că ulterior au constatat că rezervările solicitate, și pentru care au plătit integral prețul, nu s-au efectuat.

În susținerea plângerilor formulate, părțile vătămate au depus la dosar copii după documentele întocmite cu reprezentanții agenției de turism, cât și după documentele care justifică prejudiciile create acestora (filele 7-17, 26-28, 34-41 dosar urm. pen.).

Din cercetările efectuate în cauză s-a constatat că, în cursul anului 2010, S.C. „H. T.” S.R.L. G., reprezentată de inculpatul O. I. C., în calitate de asociat unic și administrator, a încheiat un număr de trei contracte de prestări servicii turistice, cu părțile vătămate D. A., S. lulia și V. C., părți vătămate pe care le-a indus în eroare, după cum urmează:

- contractul încheiat cu partea vătămată D. A..

La data de 20.07.2010, partea vătămată D. A. s-a prezentat la sediul S.C. „H. T.” S.R.L. G., în vederea achiziționării unui bilet de avion pe relația București-Veneția-București, pentru sora sa D. V.. Cu oceasta ocazie, partea vătămată a achitat integral contravaloarea biletului, în valoare de 450 lei, așa cum rezultă din factura nr. 474/20.07.2010 și chitanța nr. 1143/20.07.2010 (fila 7 dosar urm. pen.).

Însă, odată ajunsă la aeroport, partea vătămată a constatat că, de fapt, nu se efectuase nicio rezervare, astfel încât a fost nevoită să achite din nou contravaloarea călătoriei, atât la plecare cât și la sosire (filele 8-17 dosar urm. pen.).

Astfel, partea vătămată D. A. a mai achitat suma de 885 lei (potrivit facturii nr._/07.08.2010 și chitanței nr._/07.08.2010 – fila 17 dosar urm. pen.), cât și suma de 85 euro (potrivit chitanței aflată la fila 9 dosar urm. pen.).

Cele declarate de partea vătămată sunt susținute și de martora D. V., care a fost audiată în acest sens (filele 18-19 dosar urm. pen.).

Fiind audiată, partea vătămată D. A. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.000 lei (filele 20-22 dosar urm. pen.), poziție procesuală menținută și în fața instanței de judecată (încheiere de ședință - fila 14 dosar fond).

- contractul încheiat cu partea vătămată S. I..

La data de 29.03.2010, partea vătămata S. lulia s-a prezentat la sediul S.C. „H. T.” S.R.L. G., în vederea achiziționării unui bilet de avion cu destinația Sunny Beach-Bulgaria. Cu aceasta ocazie, între partea vătămată și inculpat s-a încheiat contractul nr. 800/29.03.2010, prețul serviciilor oferite de agenția de turism fiind stabilit la suma de 428,40 euro (filele 27-28 dosar urm. pen.).

Partea vătămata a achitat integral suma solicitată, respectiv de 428,40 euro, sumă achitată direct inculpatului O. I. C. (așa cum rezultă din factura 550/29.03.2010, chitanța nr. 1042/29.03.2010 și chitanța nr. 475/30.04.2010 – fila 26 dosar urm. pen.).

Cu o săptămâna înainte de plecare, partea vătămată S. lulia s-a deplasat la sediul agenției de turism, pentru a-și ridica voucherele, ocazie cu care i s-a comunicat că sunt anumite probleme la hotelul unde urma să fie cazată, în sensul că la destinație nu se acceptă turiști români. Deși i s-a propus efectuarea unui alt sejur, într-o altă perioadă, partea vătămată nu a fost de acord.

În aceste condiții, partea vătămată a solicitat restituirea sumei achitate, însă suma respectivă nu i-a fost restituită.

Fiind audiată, partea vătămată S. lulia a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 428,40 euro (filele 29-30 dosar urm. pen.), poziție procesuală menținută și în fața instanței de judecată (încheiere de ședință - fila 14 dosar fond).

- contractul încheiat cu partea vătămată V. C..

La data de 20.03.2010, partea vătămată V. C. s-a prezentat la sediul S.C. „H. T.” S.R.L. G., în vederea achiziționării unui bilet de avion, pe relația București-Adelaide-București.

Aici, partea vătămată a discutat cu inculpatul O. I. C., căruia i-a și achitat integral contravaloarea biletului, respectiv suma de 1.550 euro, așa cum rezultă din factura nr. 542/20.03.2010 și chitanța nr. 1026/20.03.2010 (fila 34 dosar urm. pen.).

La data de 27.05.2010, partea vătămată a călătorit cu avionul, pe relația București - Australia, fără a avea probleme cu biletul cumpărat de la societatea administrată de inculpat.

Însă, la întoarcere, respectiv la data de 21.08.2010, părții vătămate i s-a comunicat că biletul de avion achiziționat prin intermediul S.C. „H. T.” S.R.L. G. nu era valabil, întrucât între timp acesta fusese anulat de agenția de turism.

Deoarece nu avea sumele de bani necesare întoarcerii în România, partea vătămată V. C. a fost nevoită să rămână în Australia încă 9 luni de zile, pentru care a fost necesar să-și reînnoiască viza de ședere și să încheie altă asigurare medicală.

Partea vătămată V. C. a reușit să se întoară în țară la data de 21.05.2011, după ce a obținut, cu împrumut, sumele de bani necesare călătoriei.

Fiind audiată, partea vătămată V. C. a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro (filele 42-45 dosar urm. pen.), poziție procesuală menținută și în fața instanței de judecată (încheiere de ședință - fila 14 dosar fond).

Partea vătămată a depus la dosar copii după actele care justifică prejudiciul suferit (filele 34-41 dosar urm. pen.).

Fiind audiat, inculpatul O. I. C. a recunoscut faptele comise, în modalitatea descrisă mai sus (filele 46-51 dosar urm. pen.).

De altfel, în cursul judecării cauzei, inculpatul O. I. C. a depus la dosar declarația notarială autentificată sub nr. 948/08.05.2013, prin care inculpatul a arătat că „recunosc în totalitate faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria G.” (fila 59 dosar fond).

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța constată că inculpatul O. I. C. a făcut mai multe plăți în contul celor trei părți vătămate, după cum urmează:

- 900 lei către partea vătămată S. I., așa cum rezultă din declarația dată de aceasta din urmă în fața instanței de judecată (încheiere de ședință – fila 14 dosar fond);

- suma de 500 lei către partea vătămată V. C., așa cum rezultă din factura nr._/14.03.2013 și chitanța nr._/14.03.2013 (fila 49 dosar fond);

- suma de 150 lei către partea vătămată S. I., așa cum rezultă din factura nr._/14.03.2013 și chitanța nr._/14.03.2013 (fila 50 dosar fond);

- suma de 450 lei către partea vătămată D. A., așa cum rezultă din factura nr._/14.03.2013 și chitanța nr._/14.03.2013 (fila 51 dosar fond);

- suma de 400 lei către partea vătămată V. C., așa cum rezultă din factura nr._/23.05.2013 și chitanța nr._/23.05.2013 (fila 60 dosar fond);

- suma de 200 lei către partea vătămată D. A., așa cum rezultă din factura nr._/23.05.2013 și chitanța nr._/23.05.2013 (fila 61 dosar fond).

În drept, fapta inculpatului O. I. C. care, în calitate de administrator al S.C. „H. T.” S.R.L. G., în cursul anului 2010, a indus în eroare pe părțile vătămate V. C., S. I. și D. A., cu ocazia comercializării unor bilete de avion, inculpatul însușindu-și pe nedrept și folosind în interes personal sumele de bani încasate în schimbul contravalorii călătoriilor, creând un prejudiciu total de 2.428,40 euro și 2.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, faptă prevăzută de art. 215 alin. 1 și 3 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen.

Instanța a înțeles să rețină forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, având în vedere dispozițiile art. 41 alin. 2 C. pen., potrivit cărora „infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni”.

Or, prin natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor imputate, este clar că inculpatul O. I. C. a avut o rezoluție infracțională unică în ce privește comiterea infracțiunii reținute în sarcina sa. Astfel, în calitate de administrator al unei agenții de turism, inculpatul s-a hotărât să-și însușească, fără drept, sumele de bani ce urmau a fi încasate de la persoanele care apelau la serviciile sale, activitate infracțională finalizată de inculpat, prin inducerea în eroare a celor trei părți vătămate din prezenta cauză.

S-a reținut că din întregul material probator existent la dosarul cauzei, rezultă că inculpatul O. I. C. a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, cu forma de vinovăție cerută de lege, respectiv cu intenție directă, inculpatul având reprezentarea pericolului social al faptei sale. Astfel, în calitatea sa de administrator al S.C. „H. T.” S.R.L. G., inculpatul a încheiat cu cele trei părți vătămate contracte de prestări servicii turistice, constând în obținerea unor bilete de avion, servicii în schimbul cărora inculpatul a încasat sumele de bani cuvenite, dar pentru care nu a întreprins nimic, sumele de bani astfel obținute fiind folosite în scop personal de către inculpat.

Instanța a apreciat că vinovăția inculpatului O. I. C. este pe deplin dovedită, prin mijloacele de probă administrate în cauză și detaliate mai sus, respectiv: sesizările părților vătămate D. A., S. I. și V. C. (fila 6, 25, 33 dosar urm. pen.); acte doveditoare privind prejudiciul creat (filele 7-17, 26-28 și 34-41 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate D. A. (filele 20-22 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate S. I. (filele 29-30 dosar urm. pen.); declarațiile părții vătămate V. C. (filele 42-45 dosar urm. pen.); declarațiile martorei D. V. (filele 18-19 dosar urm. pen.); toate acestea coroborându-se cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului O. I. C. (filele 46-47, 49-51 dosar urm. pen., fila 59 dosar fond).

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța a dispus condamnarea inculpatului O. I. C. la o pedeapsă cu închisoarea, a cărei limite va fi între cele prevăzute de lege.

La individualizarea și dozarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru fapta din prezenta cauză, în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, pericolul social concret al faptei comise, atitudinea inculpatului pe parcursul procesului penal (care a recunoscut fapta comisă), persoana inculpatului (care nu se află la primul impact cu legea penală), de modul concret de săvârșire al faptei deduse judecății (care a fost expus mai sus), cât și de urmările care s-au produs (respectiv, s-a produs un prejudiciu total de 2.428,40 euro și 2.000 lei).

Având în vedere conduita anterioară a inculpatului O. I. C., care nu se află la primul impact cu legea penală (fișă de cazier – fila 26 dosar fond), instanța nu a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. a C. pen.

Însă, având în vedere că inculpatul a înțeles să ia măsuri în vederea acoperirii, chiar dacă la acest moment parțială, a prejudiciului creat celor trei părți vătămate (așa cum rezultă din actele existente la dosar - filele 14, 49-51, 60-61 dosar fond), instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. b C. pen.

În ce privește dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., s-a arătat că este adevărat că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, însă instanța a apreciat că acest lucru s-a datorat doar probelor evidente existente la dosar împotriva sa, cât și a faptului că acesta a dorit să beneficieze de dispozițiile art. 320¹ C. proc. pen. și nicidecum că inculpatul a înțeles să adopte vreo conduită de regret sincer față de fapta comisă.

Instanța a apreciat că reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c C. pen. nu poate fi făcută în mod automat, doar ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat, ea putând fi reținută doar în urma coroborării condițiilor concrete în care a fost comisă fapta, cât și raportat la circumstanțele personale ale inculpatului (or, inculpatul O. I. C. este cunoscut cu trecut infracțional, el fiind trimis în judecată și într-un alt dosar în care este judecat pentru comiterea unor fapte similare celei din prezenta cauză).

Mai mult, s-a apreciat că atitudinea sinceră a inculpatului O. I. C. pe parcursul procesului penal și colaborarea cu organele de cercetare penală, ce a constat în recunoașterea faptelor de care este învinuit, nu poate constitui o comportare sinceră în cursul procesului penal atâta timp cât inculpatul a fost pus în fața probelor evidente de vinovăție, iar această recunoaștere a faptelor a fost avută în vedere de instanță prin aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. Astfel, în opinia instanței, reținerea aceleiași situații ca și circumstanță atenuantă, potrivit art. 74 alin. 1 lit. c C. pen., nu este posibilă deoarece ar însemna ca aceleiași situații de fapt să i se acorde o dublă valență juridică.

Observând că la dosar nu au fost atașate acte în circumstanțiere, din care instanța și-ar fi putut forma o părere cu privire la conduita inculpatului în familie și societate, instanța a apreciat că în cauză nu pot fi reținute nici dispozițiile art. 74 alin. 2 C. pen.

Însă, instanța a ținut cont că inculpatul a înțeles să solicite aplicarea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen., dispoziții în baza cărora instanța va reduce cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta dedusă judecății (astfel, infracțiunea reținută în sarcina inculpatului putând fi pedepsită cu o pedeapsă cuprinsă între 4 luni și 8 ani închisoare).

Totodată, ținând cont că în favoarea inculpatului urmează a se reține și dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. b C. pen., așa cum am arătat mai sus, instanța a dat eficiență și dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. e teza I C. pen., în sensul că a coborât cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege (respectiv sub minimul de 4 luni închisoare, minim obținut prin aplicarea dispozițiilor art. 320¹ alin. 7 C. proc. pen.).

Având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului O. I. C., instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei aplicată acestuia în prezenta cauză, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 52 C. pen. (scopul pedepsei fiind „prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”), pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate. În consecință, observând că inculpatul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 81 alin. 1 C. pen., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe care o va aplica acestuia, pe durata unui termen de încercare ce va fi stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 82 alin. 1 C. pen.

Astfel, instanța nu a fost de acord cu solicitarea reprezentantului Ministerului Public, referitoare la condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, apreciind că măsura privării de libertate este o măsură extremă și poate fi aplicată doar în situații limită. Or, raportat la modalitatea concretă în care fapta a fost comisă, la conduita procesuală adoptată de inculpat (care a recunoscut și regretat fapta comisă, inculpatul luând chiar măsuri pentru achitarea prejudiciului creat în cauză), dar și la faptul că inculpatul nu a mai fost anterior condamnat la vreo pedeapsă privativă de libertate, instanța a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins, în ce-l privește pe inculpatul O. I. C., și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, a cărei executare să fie suspendată condiționat.

În considerarea naturii și a gravității infracțiunii reținute în sarcina inculpatului O. I. C., instanța a aplicat acestuia pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. c C. pen.,iar potrivit art. 71 alin. 5 C. pen., se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare ce va fi stabilit cu privire la pedeapsa principală.

În ce privește latura civilă, apreciind a fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14 Cod procedură penală și art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului O. I. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „H. T.” S.R.L. G., la plata următoarelor sume:

- 1.350 lei, cu titlu de daune materiale către partea civilă D. A. (ținând cont că din prejudiciul de 2.000 lei, suferit de această parte vătămată, inculpatul a achitat deja suma de 650 lei, așa cum rezultă din filele 51, 61 din dosarul instanței);

Astfel, având în vedere actele existente la dosar, instanța a apreciat că prejudiciul material invocat de către cele trei părți vătămate este cert, acest prejudiciu este rezultatul direct al acțiunii desfășurată de inculpat, iar între activitatea infracțională a inculpatului și prejudiciul total creat în cauză există o strânsă legătură de cauzalitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 C. proc. pen., instanța a atras atenția inculpatului O. I. C. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 alin. 1 Cod penal și art. 84 Cod penal, referitoare la: săvârșirea, cu intenție, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracțiuni; cât și la neîndeplinirea, până la expirarea termenului de încercare, a obligațiilor civile stabilite în sarcina sa prin prezenta hotărâre de condamnare.

În continuare, instanța a constatat că inculpatul a avut asigurată asistență juridică din partea unui apărător ales (delegație – fila 42 dosar fond).

Însă, instanța a observat că în cauză a fost desemnat și un apărător din oficiu, apărător care a studiat dosarul cauzei (potrivit cererii existentă la fila 6 din dosarul instanței) și care a fost prezent la termenele de judecată din datele de 29.11.1012, 17.01.2013 și 14.02.2013 (la acest din urmă termen formulând cerere, oral, pentru acordarea parțială a onorariului cuvenit).

În aceste condiții, instanța a acordat onorariul ce se cuvine acestui apărător, potrivit prestației efectuate de acesta în cauză. Aici, instanța ține cont de cererea formulată oral de apărătorul desemnat din oficiu, respectiv d-na avocat B. C., cât și de dispozițiile art. 6 din Protocolul nr. 113.928/1.693/2008 încheiat între M.J. și U.N.B.R.

Astfel, art. 6 din protocolul menționat anterior prevede că „în cazul în care delegația apărătorului desemnat din oficiu încetează, potrivit art. 171 alin. 5 din Codul de procedură penală, la prezentarea apărătorului ales, procurorul prin ordonanță sau, după caz, instanța prin încheiere, va dispune plata onorariului cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru prestațiile efectuate până la data încetării însărcinării, ținându-se cont de timpul necesar studierii dosarului, complexitatea cauzei, durata și numărul actelor de urmărire penală la care apărătorul a luat parte sau numărul de termene la care a fost prezent în fața instanței. Onorariul astfel stabilit nu poate fi mai mic de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestația avocațială din oficiu ar fi fost finalizată”.

Or, în prezenta cauză, valoarea delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru petent este de 200 lei, delegație care a încetat la al treilea termen de judecată, respectiv cel din data de 14.02.2013, termen la care s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului (delegații – filele 5, 42 dosar fond).

Față de aceste aspecte, potrivit art. 189 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 6 din Protocolul nr. 113.928/1.693/2008 încheiat între M.J. și U.N.B.R., instanța a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul de Avocați G., a sumei de 100 lei, reprezentând plata parțială a onorariului apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, pentru activitatea desfășurată de acesta în prezenta cauză până la încetarea delegației sale, respectiv studierea dosarului cauzei și prezentarea la termenele din datele de 29.11.1012, 17.01.2013 și 14.02.2013 (delegație și cerere – filele 5-6 dosar fond).

Potrivit art. 191 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, a dispus obligarea inculpatului O. I. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. „H. T.” S.R.L. G., la plata unei sume de bani, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care vor fi incluse și cheltuielile judiciare avansate de stat pentru faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria G. și inculpatul O. I. C..

P. de pe lângă Judecătoria G. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie sub aspectul conținutului pedepsei aplicate inculpatului O. I. C. sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate și al reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b Cod penal.

Prin recursul promovat P. a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului și înlăturarea circumstanțelor atenuante, având în vedere gravitatea faptei comise de acesta.

Inculpatul O. I. C. a criticat hotărârea pe motive de netemeinicie, solicitând achitarea în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală, având în vedere conduita procesuală manifestată față de fapta săvârșită și de faptul că a depus eforturi în vederea achitării prejudiciului.

În recurs, inculpatul prin apărătorul său ales a depus la dosar facturile prin care a făcut dovada achitării sumelor la care a fost obligat cu titlu de daune materiale către părțile civile (filele 24-31 dosar).

Recursul declarat de inculpatul O. I. C. este fondat iar recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G. e nefondat.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept constată următoarele:

Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului O. I. C., pe baza analizei materialului probator administrat în faza urmăririi penale, coroborat cu declarația inculpatului dată în faza cercetării judecătorești, urmare a incidenței dispozițiilor art.320¹ Cod procedură penală.

Astfel, probatoriile administrate în cauză confirmă împrejurările că fapta există în materialitatea sa, e prevăzută de legea penală (încadrată la dispozițiile art.215 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal), și a fost comisă cu vinovăție de către inculpat.

În speță nu este incident niciunul dintre cazurile reglementate de art.10 lit.a – e Cod procedură penală, sens în care soluția de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății este legală.

Ca situație de fapt reținem împrejurarea că inculpatul, în calitate de administrator al . G., în cursul anului 2010, a indus în eroare pe părțile vătămate V. C., S. I. și D. A. cu ocazia comercializării unor bilete de avion, inculpatul însușindu-și pe nedrept și folosind în interes personal sumele de bani încasate în schimbul contravalorii călătoriilor, creând un prejudiciu total de 2428,40 euro și 2000 lei.

Instanța de fond a realizat și o corectă individualizare a răspunderii penale a inculpatului, respectând dispozițiile art.72 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind legală și temeinică.

În mod just au fost reținute în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.b Cod penal, având în vedere că acesta a înțeles să ia măsuri în vederea acoperirii prejudiciului cauzat celor trei părți vătămate (așa cum rezultă din actele existente atât la dosarul primei instanțe cât și în recurs ).

Ținând cont de gravitatea faptei comise, modalitatea și împrejurările săvârșirii – așa cum au fost arătate mai sus, persoana și atitudinea inculpatului, în sensul că a recunoscut comiterea infracțiunii, a depus eforturi în vederea achitării prejudiciului, considerăm că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului (prin prisma motivelor de apel invocate de P.).

Față de toate aceste recursul declarat de P. va fi respins ca nefondat.

Totodată, apreciem că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.18¹ alin.1 Cod penal neputând fi primită cererea de achitare formulată de inculpat în conformitate cu dispozițiile art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.b¹ Cod procedură penală.

Avem în vedere natura și importanța valorilor sociale cărora li s-a adus atingere, modul concret de săvârșire a faptei deduse judecății (în forma continuată, fiind prejudiciate trei părți civile), urmările produse (prin fapta comisă s-a produs un prejudiciu total de 2.428,40 euro și 2000 lei chiar dacă a fost acoperit de inculpat), cât și persoana inculpatului (care nu se află la primul impact cu legea penală fișa de cazier aflată la fila 26 dosar fond).

Însă apreciem că se impune admiterea recursului declarat de inculpat doar cu privire la latura civilă, în sensul de a se constata achitate în recurs sumele la care a fost obligat cu titlu de daune materiale către părțile civile.

Față de toate acestea se va admite recursul declarat de inculpatul O. I. C..

Se va casa în parte sentința penală nr.1014/31.05.2013 a Judecătoriei G. și în rejudecare:

Se va constata că inculpatul a achitat în recurs sumele la care a fost obligat cu titlu de daune materiale către părțile civile și anume:

- Către partea civilă D. A. suma de 350 lei cu factura nr. M._ din 26.09.2013 și suma de 1000 lei cu factura M._ din 26.08.2013;

- Către partea civilă S. I. suma de 600 lei cu factura M._ din 26.09.2013 și suma de 1000 cu factura M._ din 26.08.2013;

- Către partea civilă V. C. suma de 1000 lei cu factura M._ din 26.08.2013, suma de 1000 lei cu factura M._ din 26.09.2013, suma de 2000 lei cu factura M._ din 27.09.2013 și suma de 3550 lei cu factura M._ din 28.09.2013.

Se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G..

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de inculpatul O. I. C. (fiul lui I. și C. L., născut la data de 01.02.1988 în G., CNP-_, cetățenie română, fără antecedente penale, domiciliat în G., ., ..107, jud. G.) și în consecință.

Casează în parte sentința penală nr. 1014/31.05.2013 a Judecătoriei G. și în rejudecare:

Constată că inculpatul a achitat în recurs sumele la care a fost obligat cu titlu de daune materiale către părțile civile respectiv:

- Către partea civilă D. A. suma de 350 lei cu factura nr. M._ din 26.09.2013 și suma de 1000 lei cu factura M._ din 26.08.2013;

- Către partea civilă S. I. suma de 600 lei cu factura M._ din 26.09.2013 și suma de 1000 cu factura M._ din 26.08.2013;

Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria G..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei în recurs rămân în sarcina statului.

Suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu (av. G. C.) va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului G..

Definitivă

Pronunțată în ședință publică azi 14.10.2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

M. C. D. L. C. B. A.

Pt. Grefier,

E. M.

Aflat în C.O

Conform art.312 al.2 cpp

Grefier,

Red. D.L. C./23.l0.2013

Tehnored. M. I./ 2 ex./29.10.2013

Fond:C. P.

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1488/2013. Curtea...		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1495/2013. Curtea de... →

Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1308/2013. Curtea de Apel GALAŢI