Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 121/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 444/44/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 121/A
Ședința publică de la 23 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. – judecător
Judecător: M.-M. I.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. B.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de condamnatul A. D. ( fiul lui G. și I., născut la data de 23.06.1968, deținut în Penitenciarul G. ) împotriva sentinței penale nr. 14/CC/14.02.2013 a Tribunalului G., având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns apelantul condamnat A. D., în stare de arest, asistat de av. T. L. C., în substituirea av. G. G., în baza delegației de substituire eliberată din oficiu de Baroul G. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul condamnatului apelant arată că acesta are de formulat o cerere de amânare a cauzei pentru că vrea să își angajeze apărător ales.
Întrebat fiind, condamnatul apelant A. D. arată că avocatul care trebuia să îl asiste, chiar dacă era din oficiu, cunoaște dosarul și că avocatul care este în substituirea acestuia, nu cunoaște dosarul .
Întrebat fiind, apărătorul condamnatului apelant arată că nu a studiat dosarul, întrucât acesta i-a spus că dorește să își angajeze avocat.
Apărătorul condamnatului apelant depune la dosar un memoriu din partea acestuia.
Curtea, pentru ca apărătorul condamnatului să studieze dosarul, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns apelantul condamnat A. D., în stare de arest, asistat de av. T. L. C., în substituirea av. G. G., în baza delegației de substituire eliberată din oficiu de Baroul G. .
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul condamnatului apelant A. D. arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 14/CC/14.02.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva sentinței penale nr.317/20.08.2012a Tribunalului G., pentru că motivele condamnatului nu se circumscriu în cazurile expres și limitativ prev. de art.394 Cod pr.penală . Ca atare, lasă la aprecierea instanței admisibilitatea apelului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului condamnatului . În cauză în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnat. În revizuire a solicita schimbarea încadrării juridice, audierea unor martori considerați ca martori mincinoși, însă în cauză nu s-a depus nicio dovadă din care să rezulte că martorii respectivi au fost condamnați pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Ca atare, reluându-se aceleași chestiuni care au fost invocate de condamnat și la judecarea cauzei în căile sale de atac, în revizuire nu se poate rejudeca, întrucât revizuirea nu reprezintă o nouă cale de atac ordinară, așa cum a considerat condamnatul.
Avându-se în vedere că motivele invocate de condamnat nu se înscriu în cele expres prevăzute de dispozițiile legale privind revizuire, solicită respingerea apelului.
Condamnatul apelant A. S. arată că a formulat o cerere în temeiul art.394 lit. a și b Cod procedură penală. În fapt, aspectele care au fost cunoscute deja de organele de anchetă ,de cercetare penală nu au fost consemnate în totalitate în rechizitoriu, motiv pentru care a depus note explicative cu privire la ce nu s-a trecut.
Curtea de Apel G. a admis apelul, a respins cererea de revizuire, trimițând dosarul spre rejudecare la Tribunalul G.. Deci, Tribunalul G. nu a luat act de rejudecare, nicidecum de revizuire, pentru că cererea de revizuire s-a respins în apel. Solicită rejudecarea cauzei pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, pentru care a fost trimis în judecată, nu pentru infracțiunea de omor.
CURTEA
Asupra apelului penal de față,
Prin sentința penală nr. 14/CC/14.02.2013 a Tribunalului G. s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul A. D. față de sentința penală nr. 317/20.08.2010 pronunțată de Tribunalul G..
Totodată, în baza art. 192 al. 2 Cod pr. penală s-a dispus obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Cu adresa nr. 525/III/6/2012, P. de pe lângă Tribunalul G. a înaintat instanței, potrivit art. 399 alin 5 C.pr.pen, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. D. împotriva sentinței penale nr. 317/2010 a Tribunalului G., împreună cu referatul întocmit de procuror.
Prin referat s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire, întrucât motivele invocate de petent în cererea sa nu se regăsesc printre cele strict și limitativ prevăzute de lege.
Prin cererea adresată procurorului, petentul – condamnat A. D. nu și-a motivat-o în fapt, împrejurare în care, la data de 18.06.2012 a fost convocat la parchet pentru audiere.
În prezența unui apărător desemnat din oficiu, condamnatul a precizat că este nemulțumit de faptul că:
- a fost condamnat pentru omor când ar fi trebuit să plătească doar pentru lovituri sau alte violențe;
- în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei sale din data de 25.12.2009, din lovituri cauzatoare de moarte în omor;
- modul în care s-a făcut reconstituirea faptei a fost incorect;
- martorul Ț. V., audiat în cauză, a făcut declarații mincinoase care au condus la condamnarea sa.
Inițial, cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 22.06.2012, Tribunalul G. pronunțând sentința penală nr. 61/CC/10.10.2012, în sensul respingerii ca nefondate a cererii de revizuire formulată de revizuientul A. D..
Conform art. 192 alin 2 C.pr.pen, condamnatul a fost obligat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, onorariu ce s-a dispus a fi înaintat către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe penale revizuientul a declarat apel, care a fost admis prin decizia penală nr. 256/20.11.2012 a Curții de Apel G., instanța de apel dispunând totodată desființarea în parte a sentinței penale nr. 61/CC/2012 a Tribunalului G. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul G..
În considerente, instanța de control judiciar a arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 402 C.pr.pen și nu a dispus atașarea dosarului de fond în care condamnatul a fost judecat și condamnat în primul ciclu ordinar de judecată. În lipsa acestui dosar s-a încălcat condamnatului dreptul la un proces echitabil, prev. de art. 6 din C.E.D.O., în sensul că susținerile și apărările sale nu au putut să beneficieze de o verificare atentă, pe bază de probe, din partea unei instanțe de judecată independente și imparțiale, verificările făcute de instanța de fond fiind pur formale.
Pe de altă parte, Curtea de Apel G. a mai arătat că instanța de fond nu a respectat prev. art. 403 alin 1 C.pr.pen, potrivit cărora admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire se examinează în camera de consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului.
Or, instanța de fond a dispus citarea condamnatului și a apărătorului din oficiu pentru termenul din 09.10.2012. Încheierea întocmită cu această ocazie deși poartă mențiunea că este în „ședință camerei de consiliu”, atestă de fapt că ședința s-a desfășurat în ședință publică, cu citarea uneia dintre părți.
Mai mult, s-au luat doar concluziile condamnatului și ale apărătorului desemnat din oficiu, fără a se lua și concluziile procurorului, fiind astfel înfrânt principiul „egalității de arme” dintre acuzare și apărare, prevăzut de legislația CEDO.
Ca atare, în temeiul art. 379 pct .2 lit b C. pr.pen, Curtea a Apel G. a admis apelul formulat de condamnatul A. D..
În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 08.01.2013, sub același număr (_ ) și, din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului de fond în care s-a pronunțat sentința penală pentru care se cere revizuirea.
Analizând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 317/20.08.2010 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, definitivă la data de 30.05.2011, inculpatul A. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, în baza art .334 C.pr.pen, din infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a și c Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II și b C.pen, pe o perioadă de 5 ani.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.p.
În temeiul art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului A. D., iar în temeiul art. 88 alin. 1 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv de la 05.01.2010 la zi.
Ca situație de fapt s-a reținut că în seara zilei de 25.12.2009, în timp ce se afla la domiciliul său din ., inculpatul A. D., în urma unui conflict spontan și pe fondul consumului de băuturi alcoolice, împreună cu alte trei persoane (inculpații M. C. I., Ș. D. și N. V.) dintre care doi minori în vârstă de 16 ani, lucru cunoscut de inculpat, i-a aplicat victimei S. Ș. lovituri repetate cu o rangă în zona toracelui și a membrelor, cauzându-i acesteia un politraumatism cu traumatism toracic cu fractură de stern, fracturi costale stângi (9 coaste), hemotorax stâng, complicat în evoluție cu bronhopneumonie, urmare căruia, ulterior, victima a decedat.
Sentința penală sus menționată a rămas definitivă la data de 30.05.2011 prin decizia penală nr 2193/30.05.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit art. 394 C.pr.pen, revizuirea poate fi cerută când:
a). s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b). un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c). un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d). când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat actul de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
e). când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac care privește cazuri stricte și limitativ prevăzute de lege.
Pe calea revizuirii nu poate fi admisă o prelungire a probațiunii pentru fapte sau împrejurări ce au fost cunoscute deja de instanța de judecată.
O nouă apreciere a materialului probator și respectiv schimbarea încadrării juridice nu sunt posibile în calea de atac extraordinară a revizuirii, acestea fiind atributul exclusiv al instanței învestite cu soluționarea cauzei în fond, precum și a instanțelor investite cu soluționarea căilor ordinare de atac (apel, recurs), căi pe care revizuientul le-a epuizat.
În această împrejurare s-a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile prevăzute limitativ de art. 394 C.pr.pen.
În acest sens trebuie menționat că nici susținerea condamnatului referitoare la declarația martorului Ț. V. (apreciată mincinoasă) nu poate fi primită, având în vedere că declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile altor 7 martori.
Având în vedere că cele învederate de condamnat nu se circumscriu în niciunul din motivele expres și limitativ prev. de art .394 C.pr.pen și în raport de decizia nr 60/24.09.2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii (publicată în M.O. nr. 574/30.07.2008) prin care s-a stabilit că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art .394 din C.pr.pen este inadmisibilă, s-a apreciat că prezenta cerere de revizuire formulată de condamnatul A. D. este inadmisibilă, motiv pentru care se va respinge ca atare.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A. D. solicitând admiterea cererii de revizuire formulată pe motiv că nu s-au examinat în mod corespunzător probele administrate în cauză și că fapta sa constituie infracțiunea de „lovituri cauzatoare de moarte” și nu infracțiunea de „omor” astfel cum s-a stabilit prin hotărârea de condamnare.
Apelul declarat de condamnatul A. D. este nefondat și urmează a fi respins.
Analizând hotărârea apel prin prisma motivelor de recurs dar și din oficiu, sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 indice 9 al. 3 Cod pr. penală care se pot lua în considerare și din oficiu, Curtea reține că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că nu se impune reformarea acesteia.
Înainte de a analiza motivele de apel formulate de revizuient Curtea consideră util a reaminti că revizuirea este o cale de atac extraordinară care provoacă o amplificare în desfășurarea procesului penal dincolo de limita sa obișnuită și care pune în discuție autoritatea unei hotărâri penale definitive astfel că folosirea ei este limitată la anumite cazuri în care presupunerea că s-a comis o eroare judiciară prezintă serioase aparențe de temeinicie.
În ceea ce privește motivul de apel invocat Curtea va reține că, potrivit art. 394 al. 1 lit. a Cod pr. penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei iar conform art. 394 alin. 2 C. proc. penală, cazul prevăzut în art. 394 alin. 1 lit. a constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.
Cele mai sus arătate indică faptul că acest caz de revizuire, ce poate conduce în mod excepțional la reformarea unei hotărâri definitive, vizează situația în care, pe de o parte, instanțele care au soluționat cauza în ciclul procesual obișnuit (fond, apel, recurs) nu au avut cunoștință despre anumite fapte sau împrejurări iar pe de altă parte, dacă ar fi fost cunoscute, acestea ar fi fost apte să conducă la pronunțarea unei soluții contrare celei adoptate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Aceste două condiții cumulative cerute de textul de lege pe care și-a întemeiat cererea de revizuire condamnatul A. D. nu sunt îndeplinite în cauză întrucât susținerea condamnatului referitoare la încadrarea juridică a faptei comise nu este o împrejurare nouă, necunoscută instanțelor care au soluționat cauza în ciclul procesual obișnuit iar această împrejurare pe care se întemeiază cererea condamnatului nu poate duce la pronunțarea unei soluții contrare celei adoptate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv a unei soluții de achitare.
Cu alte cuvinte o cerere de revizuire întemeiată pe motivul că încadrarea juridică dată faptelor de instanțe în primul ciclu procesual nu este corectă și pe solicitarea de schimbare a acestei încadrări prin reanalizarea materialului probator administrat în cauză nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 al. 1 lit. a Cod pr. penală și cu atât mai puțin în cazurile prevăzute de art. 394 al. 1 lit. b-e Cod pr. penală.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că în mod justificata apreciat instanța de fond că în cauză nu este admisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul A. D., motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod pr. penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul A. D. ( fiul lui G. și I., născut la data de 23.06.1968 în ., CNP_, cu domiciliul în ., deținut în Penitenciarul G. ) împotriva sentinței penale nr. 14/CC/14.02.2013 a Tribunalului G..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe condamnatul A. D. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel – avocat G. G., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru condamnatul A. D..
Pronunțată în ședință publică azi 23.04.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. M.-M. I.
Grefier,
C. G.
Red. dec.jud.M.M.I./13.05.2013
Jud.fond Dr.A.C.
Tehnored.C.G. / 3 ex./ 13 Mai 2013
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 292/2013. Curtea... → |
|---|
