Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Decizia nr. 197/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 2794/121/2013

DOSAR NR._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.197/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 18 iuLIE 2013

PREȘEDINTE - MIȚA M. - Judecător

JUDECĂTOR - N. D.

GREFIER - E. B.

MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de

PROCUROR - G. E. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind soluționarea apelului declarat de condamnatul P. T. împotriva sentinței penale nr. 222/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .

La apelul nominal a răspuns condamnatul P. T., în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu S. C., în substituirea dnei av. B. C., conform delegației de substituire depusă la dosarul cauzei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată, după care:

Condamnatul, prin apărător, arată că își menține calea de atac promovată și depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere.

Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Întrucât în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Av. S. C. pentru condamnatul apelant P. T. arată că acesta a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 222/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ prin care i s-a respins cererea de revizuire formulată în baza disp. art. 394 Cod procedură penală.

Având în vedere motivele invocate de condamnat și de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală, urmează ca instanța să aprecieze asupra apelului declarat de condamnatul P. T..

Reprezentantul Parchetului apreciază că apelul declarat de revizuentul condamnat este nefondat. În mod corect prima instanță a apreciat ca inadmisibilă cererea de revizuire promovată de condamnat. Mai mult, condamnatul a formulat mai multe cereri de revizuire cu același obiect care au fost respinse prin sentințele penale 45/2012, 678/2010, 78/2011.

Pentru motivele arătate, solicită a se respinge apelul declarat în cauză ca nefondat.

Condamnatul P. T., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei aplicate.

CURTEA

Asupra apelului penal de față.

Prin sentința penală nr.222/20.05.2013 Tribunalul G. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire promovată de condamnatul PANDELE T., împotriva sentinței penale nr.653/12.12.2007 a Tribunalului G., definitivă la 4.01.2008 prin neapelare (mandat de executare 774/2007/4.01.2008).

În conformitate cu disp. art. 192 al. 2 C.p.p. a fost obligat condamnatul – revizuent la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 50 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, a avut în vedere următoarele:

Prin sentința penală nr. 653/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul penal_, a fost condamnat revizuentul - petent P. T. la pedeapsa închisorii de 11 ani precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a,b și c C.p. pe o durată de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art.215 al.1,2,3,4, și 5 C.p. cu aplicarea art.41 al.2 C.p.

În temeiul dispozițiilor art.71 C.p. i-a fost aplicată acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi pe durata executării pedepsei principale;

Sub aspectul laturii civile a cauzei au fost obligați în solidar inculpații P. T. și C. C. la plata despăgubirilor civile stabilite în cauză.

Sentința penală a rămas definitivă prin neapelare la data de 4.01.2008.

Prin Decizia penală nr.21/25.02.2009 a Curții de Apel G. a fost respins, ca fiind tardiv, apelul peste termen declarat de inculpat, iar prin Decizia penală nr.3943/26.11.2009 I.C.C.J.- Secția penală a respins, ca tardiv, recursul condamnatului; în baza hotărârii penale de condamnare a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.774/2007/4.01.2008.

În fapt, în sarcina condamnatului P. T. s-a reținut că în intervalul iulie-august 2005, în calitate de administrator la .. G., în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții legali a unui număr de 11 societăți comerciale, cu ocazia încheierii și derulării unor contracte comerciale, cu prilejul achiziționării de mărfuri prin emiterea de file CEC, știind că pentru valorificarea acestora nu există provizia necesară, cauzând un prejudiciu de 664.129 lei.

Prin cererea promovată la data de 7.03.2013, revizuentul a reiterat motivele invocate într-o altă cerere de revizuire care a făcut obiectul dosarului nr._ a Tribunalului G., arătând că principalul vinovat este C. C., că deși s-a aflat în țară, nu a participat la două termene de judecata întrucât organele de politie de la domiciliul său au arătat că este plecat în străinătate și că martorii au făcut declarații mincinoase. A mai arătat că a înțeles să-și retragă acea cererea din motive personale.

Verificând dosarul nr._ al Tribunalului G., în care s-a pronunțat sentința penala nr. 45/CC/20.06.2012, instanța a constatat că petentul P. T. și-a retras cererea de revizuire.

Analizând din nou motivele cererii de revizuire, instanța a constatat că inculpatul P. T. a fost prezent la instanța de judecata la un singur termen, când a cerut amânarea pentru a-și angaja avocat.

Cu privire la declarațiile mincinoase ale martorilor s-a constatat că nu a fost formulata vreo sesizare în acest sens.

Instanța de fond a apreciat acțiunea penală în revizuirea sentinței nr. 653/2007 a Tribunalului G. ca fiind inadmisibilă având în vedere că revizuirea este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, datorate necunoașterii de către instanțele care au pronunțat hotărârea definitivă a unor împrejurări în funcție de care aceasta nu corespunde adevărului; așadar, noile elemente care ar putea promova o revizuire a soluției date apar din fapte și împrejurări stabilite prin probe expres detaliate ori stabilite prin hotărâri judecătorești.

În speță condamnatul revizuent nu a identificat nici o faptă ori altă împrejurare care să nu fi fost cunoscută de instanță la soluționarea cauzei;

Pe de altă parte, nu a fost dovedită, prin intermediul vreunei hotărâri de condamnare ori prin sesizări penale, frauda procesuală grefată pe mărturii mincinoase care să atace bazele sentinței a cărei revizuire se solicită.

Față de cele arătate mai sus, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, cu consecința obligării condamnatului P. T. la plata de cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, revizuentul P. T., solicitând reducerea pedepsei.

Apelul nu este fondat, urmând să fie respins ca atare pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit art. 393 din Codul de procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

Din prevederile art. 394 din Codul de procedură penală rezultă că "revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia".

Din conținutul prevederilor menționate rezultă caracterul de cale extraordinară de atac al revizuirii, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, din cauza necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul, împrejurări care nu se regăsesc în cauza de față, revizuentul neindicând vreo faptă sau împrejurare care să nu fi fost cunoscută de instanță la soluționarea în fond a cauzei și nici nu a dovedit frauda procesuală grefată pe mărturii mincinoase care să atace bazele sentinței a cărei revizuire se solicită, astfel cum corect a reținut instanța de fond.

Verificând cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, în mod corect Tribunalul a constatat că motivele invocate de cel condamnat nu se regăsesc între cazurile limitativ și expres prevăzute în art.394 cpp și, pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct.1 lit.b cpp în referire la art.407 cpp, apelul de față va fi respins ca nefondat, cu consecința obligării apelantului la plata către stat, conform art.192 alin.2 cpp, a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului, cheltuieli în care va fi inclus și onorariul avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul P. T. (fiul lui M. și M., născut la data de 24.11.1954 în C., județul C., domiciliat în Medgidia, ., județul C., CNP -_, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) împotriva sentinței penale nr.222/20.05.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .

Potrivit art.189 Cod procedură penală onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei (avocat B. C.) va fi avansat Baroului G. din fondul Ministerului Justiției.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă pe condamnatul P. T. la plata sumei de 280 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare pentru apelantul - condamnat – revizuent P. T..

Pronunțată în ședința publică, azi, 18.07.2013.

Ptr. Președinte, Ptr. Judecător,

Mița M. D. N.

Conf. art.312 al. 2 C.pr.pen Conf. art.312 al.2 C.pr.pen.

Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G.

Judecător M. N. Judecător M. N.

Grefier,

E. B.

Red. M.M. – 30.07.2013

Tehnored. E.B.

31.07.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 197/2013. Curtea de Apel GALAŢI