Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 196/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-07-2013 în dosarul nr. 3461/91/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.196/A

ȘEDINȚA PUBLICĂ din 18 iuLIE 2013

PREȘEDINTE - MIȚA M. - Judecător

JUDECĂTOR – D. - I. B.

GREFIER - E. B.

MINISTERUL PUBLIC a fost reprezentat de

PROCUROR - G. E. -

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpatul A. C., împotriva sentinței penale nr. 27 din 8.02.2013 pronunțată de Tribunalul V..

La apelul nominal a răspuns inculpatul A. C. în stare de arest, asistat de avocat din oficiu J. R. în substituirea av. P. Tincuța – apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată S. C. și partea civilă Z. E..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, arătându-se că P. de pe lângă Tribunalul V. a comunicat faptul că la data 01.05.2012 barul martorului P. P. - S.C. MONIPAUL S.R.L. din . - nu era dotat cu cameră de supraveghere. Totodată comunică faptul că la data de 25.10.2012 a fost montat sistem de alarmare antiefracție în acest bar, sens în care a depus copia contractului de prestări servicii privind instalarea acestuia, după care;

Apărătorul inculpatului, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru studierea dosarului.

La apelul nominal la a doua strigare, a răspuns inculpatul A. C., asistat de apărător din oficiu av. J. R., în substituirea avocatului din oficiu P. Tincuța, lipsă fiind partea vătămată S. C. și partea civilă Z. E..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Participanții procesuali arată că nu au cereri de formulat.

Având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public arată că P. de pe lângă Tribunalul V. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 27/8.02.2013 pronunțată de Tribunalului V., criticând-o pe motive de netemeinicie. Procurorul arată că, în motivele orale va invoca și anumite aspecte sub care sentința penală apelată este, în opinia sa, nelegală.

Apreciază că pedepsele aplicate inculpatului major pentru cele două infracțiuni deduse judecății nu corespund pericolului social al acestora, pericol pus în evidență prin natura relațiilor sociale încălcate, prin modalitatea și mijloacele de comitere a faptei, persoana inculpatului, cuantumul fiecărei pedepse și cuantumul pedepsei rezultante, nefiind în măsură să conducă la atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei așa cum este stabilit de acesta conform art. 52 Cod penal.

În concret, la momentul efectuării procesului de individualizare a pedepsei, instanța de fond nu a luat în seamă anumite împrejurări esențiale referitoare la operațiunea de individualizare. Trebuiau avute în vedere următoarele împrejurări: natura relațiilor sociale încălcate prin săvârșirea celor două infracțiuni, una dintre ele afectând valoarea supremă, respectiv dreptul la viață, comportarea nesinceră a inculpatului în timpul judecății în contrast vădit cu ansamblul probelor care au fost administrate, modul în care a fost concepută săvârșirea celor două infracțiuni, inițiativa și contribuția majoră avută de inculpat la săvârșirea infracțiunii, în activitatea sa infracțională, inculpatul antrenând și doi inculpați minori.

De asemenea, nu s-a acordat semnificația cuvenită antecedentelor penale ale inculpatului, relevant fiind faptul că starea de recidivă în care a săvârșit infracțiunile din cauza este atrasă de o condamnare aplicată anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului. Mai mult, fișa de cazier judiciar relevă că precedentele condamnări nu au avut nici un efect în ceea ce privește atitudinea inculpatului referitor la respectarea normelor de conviețuire sociala.

În baza considerentelor expuse mai sus, solicită aplicarea pedepsei detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat decât cel de 10 ani stabilit de prima instanță pentru infracțiunea de tâlhărie.

În subsidiar, în raport de aceleași argumente expuse, solicită să se aprecieze asupra pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni deduse judecății precum și asupra cuantumului pedepsei rezultante. Acestea sunt netemeinice, nu numai prin prisma argumentelor invocate anterior, dar și prin prisma faptului că pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, cuantumul pedepsei primei instanțe se află situat mult sub limita maximă prevăzută de legea penală, iar pentru infracțiunea de tâlhărie, pedeapsa aplicată se află aproape de limita minimă prevăzut de legea penală. Arată că nu s-a aplicat spor la operațiunea de contopire pentru cele două infracțiuni concurente, împrejurare prin care s-ar putea trage concluzia că infracțiunea de tâlhărie nu a fost sancționată.

De asemenea nu s-a aplicat spor nici la contopirea pedepsei cu restul rămas de efectuat, în baza art. 39 alin. 2 Cod penal, instanța dispunând ca inculpatul să execute doar pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare stabilită pentru infracțiunea de omor deosebit de grav.

Suplimentar, față de motivele invocate, procurorul arată că înțelege să invoce nelegalitatea hotărârii primei instanțe în ceea ce-l privește pe inculpatul major A. C., prima instanță omițând să dispună, în temeiul art. 118 lit. e Cod penal, confiscarea sumei de 30 lei de la inculpat pe care acesta a primit-o din vânzarea telefonului către martorul de bună credință R. P., telefonul fiind recuperat de organele de poliție, iar martorul a precizat că nu are pretenții civile referitor la această sumă.

De asemenea, se impune modificarea dispoziției aflate la alin. 4 fila 8 din hotărârea primei instanțe conform căreia părțile vătămate Z. E. și S. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, deoarece, în concret, partea vătămată S. C. s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei daune materiale și 5000 lei daune morale, numai că pe parcursul procesului penal, acesta nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a justifica daunele cerute.

Ca atare, pentru această parte vătămată trebuia să se dispună respingerea pretențiilor civile ca neîntemeiate.

Pentru considerentele expuse, solicită admiterea apelului declarat, casarea sentinței penale apelate și în rejudecare să se dispună înlăturarea condamnării pentru infracțiunea de omor deosebit de grav de 20 de ani închisoare și condamnarea acestuia în principal, la detențiune pe viață, sau majorarea pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni deduse judecății, contopirea celor două pedepse și aplicarea unui spor la operațiunea de contopire precum și aplicarea unui spor la operațiunea de contopire în baza art. 61 și 39 alin. 2 Cod penal pentru restul de pedeapsă rămasă neexecutată. De asemenea, în baza art. 118 lit. e Cod penal, solicită respingerea pretențiilor civile ale părții vătămate S. C..

De asemenea solicită menținerea stării de arest preventiv a inculpatului deoarece această măsură a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și se mențin temeiurile avute în vedere la luarea ei.

Apărătorul inculpatului, A. C., referitor la primul motiv de apel Parchetului, solicită respingerea acestuia cu următoarele argumente:

Aplicarea unui spor este o posibilitate dată de lege, nu o obligativitate a instanței. Ca atare, instanța, având în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta este tânăr, a considerat că un spor nu este necesar. Totodată, pedeapsa rezultantă aplicată, de 20 de ani închisoare este o pedeapsă mare, este apropiată de maximul prevăzut de lege, de 25 de ani, astfel că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală cu privire la aceste aspecte.

În ceea ce privește detenția pe viață, se opune acestei cereri, considerând că este o pedeapsă prea grea pentru o persoană de vârsta inculpatului. De aceea, în privința pedepse aplicate, solicită Curții să mențină hotărârea primei instanțe.

Cu privire la al doilea motiv de apel, solicită admiterea acestuia. Apreciază că instanța urma să respingă cererea părții vătămate S. C. care s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei pentru daune materiale și 5000 lei pentru daune morale, daune care nu au fost în nici un fel dovedite. De aceea achiesează la acest motiv de apel al Parchetului.

Referitor la al treilea motiv de apel invocat de P., de asemenea este de acord în ceea ce privește confiscarea specială prev. de art. 118 lit. e Cod penal a sumei de 30 lei provenită din săvârșirea infracțiunilor.

În concluzie, solicită admiterea în parte a apelului declarat de P., respectiv admiterea motivelor 2 și 3 invocate și respingerea primului motiv de apel.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul A. C., față de poziția pe care a avută de acesta cu prilejul cercetării judecătorești, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, inculpat a arătat în fața instanței de apel că se afla în altă parte la momentul săvârșirii infracțiunii, că ceilalți doi inculpați minori au săvârșit această faptă. Arată că declarația inculpatului nu se coroborează cu probele pe care chiar el le-a solicitat, dar având în vedere poziția acestuia, apărătorul este obligat să susțină motivul de apel invocat anterior.

În subsidiar, solicită aplicarea de către instanța de apel a unei pedepse mai blânde având în vedere că inculpatul este tânăr, iar pedepsele aplicate să fie mai mici astfel încât rezultanta să fie mai mică de 20 de ani închisoare.

Reprezentantul Parchetului, referitor la apelul inculpatului, în ceea ce privește confiscarea sumei de 30 de lei și a respingerii cererii părții vătămate/ părții civile, solicită admiterea apelului formulat de acesta pentru aspectele mai sus menționate.

În ceea ce privește motivul privind achitarea inculpatului, consideră apelul formulat ca nefondat și solicită respingerea acestuia ca atare. Din punctul de vedere al Parchetului, instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul celor două infracțiuni deduse judecății, respectiv omor deosebit de grav și tâlhărie.

Relevante în acest sens sunt următoarele mijloacele de probă: declarațiile de recunoaștere ale inculpatului făcute în cursul urmăririi penale, declarații în care a făcut anumite precizări pe care nu putea să le cunoască dacă nu ar fi săvârșit fapta, proces verbal de reconstituire care se coroborează cu declarația recunoaștere a faptei făcută de inculpat, declarația inculpatului minor B. G. dată în fața primei instanțe în ultimul cuvânt, prin care a descris fapta săvârșită la care a participat și inculpatul major A. C., raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor aflați în bar, declarațiile martorului R. P. care a achiziționat telefonul mobil al victimei de la inculpatul A. C..

Probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, inclusiv în calea apelului nu susțin concluzia inculpatului de achitare.

Pentru considerentele arătate, solicită respingerea apelului declarat de inculpatul A. C., cu menținerea stării de arest.

Avocatul inculpatului, cu privire la menținerea stării de arest, având în vedere infracțiunile deduse judecății, lasă la aprecierea instanței.

Inculpatul A. C., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.

CURTEA

Asupra apelului penal de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr.27/08.02.2013, Tribunalul V. a dispus condamnarea inculpatului A. C., la:

- 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal;

- 10 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal.

Conform art. 33 lit. a, art. 34 lit. b si art. 35 alin. 1 Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 (doua zeci) ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal.

Conform art. 61 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de pedeapsa de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentința penala nr. 53/2009 a Judecătoriei P., rest de pedeapsa care a fost contopit cu pedeapsa rezultantă aplicata prin prezenta sentința, dispunându-se ca inculpatul A. C. să execute pedeapsa principală de 20 (doua zeci) ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II - a și lit. b Cod penal.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A. C..

Conform art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei principale, perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 06.05.2012 până la data pronunțării sentinței.

A fost condamnat inculpatul A. C., la:

- 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 99 si art. 109 Cod penal;

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si art. 109 Cod penal.

Conform art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 88 alin. 1 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reținerii si arestării preventive, începând cu data de 06.05.2012 până la data pronunțării sentinței.

A fost condamnat inculpatul B. G., la:

- 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 si art. 109 Cod penal.

Conform art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal, a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 (zece) ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedura penala, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A. C., A. C. si B. G., in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Au fost obligați cei trei inculpați, inculpatul minor A. C. in solidar cu părțile responsabile civilmente A. L. si A. V., iar pe inculpatul minor B. G. in solidar cu partea responsabila civilmente B. N., să plătească parții civile Z. E. sumele de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale si 20.000 lei, reprezentând daune morale.

Au fost respinse, ca nefondate, restul daunelor morale solicitate de partea civila Z. E..

S-a constatat că părțile civile Z. M. si S. C. nu au solicitat despăgubiri civile in cauza.

S-a dispus restituirea către mama victimei, Z. M. a unui portmoneu aparținând victimei Z. M. si care a fost introdus in camera de corpuri delicte a Tribunalului V. la data de 17.09.2012.

Conform art. 191 alin. 1 si 3 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul major A. C., inculpatul minor A. C. in solidar cu părinții săi si inculpatul minor B. G. in solidar cu mama sa, să plătească statului sumele de cate 2.500 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma de cate 404 lei reprezintă taxa medico-legala, pentru autopsia medico-legala, determinarea alcoolemiei, transportul cadavrului si examenul histopatologic, taxă ce a fost achitată prin ordin de plata in contul Spitalului Județean Focșani nr. RO69TREZ6915041XXX000202, deschis la Trezoreria Focsani; suma de cate 135 lei reprezintă taxa pentru expertiza medico-legala psihiatrica a fiecărui inculpat; sumele de cate 600 lei la urmărirea penala si cate 300 lei la cercetarea judecătoreasca, reprezintă onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarea stare de fapt:

„Inculpatii A. C. si A. C. sunt frați iar inculpatul B. G. este prieten cu aceștia, in unele perioade chiar locuind cu aceștia.

In după-amiaza zilei de 01.05.2012 victima Z. M. se afla in barul . din ., local in care se găseau si cei trei inculpați. Cat timp partile au stat in bar, victima a jucat la aparatele electronice unde a câștigat o suma mare, aproape 500 lei din care a mai jucat de 300 lei, ramanandu-i astfel suma de 200 lei. De asemenea le-a cumpărat din banii săi de băut martorului V. N. I. si inculpatului major 3 beri si a mai jucat si tenis, schimbând la patronul barului suma de 50 euro.

In aceste împrejurări, cei trei inculpați, care se uitau la victima cum joaca la aparate, au observat ca aceasta deține sume mari de bani, atât in lei cat si euro si au luat hotararea de a-i sustrage banii.

In acest sens, cei trei inculpați au plecat din bar înainte de închiderea programului si cu câteva minute înaintea plecării victimei, ascunzându-se pe marginea unui drum, pe traseul spre locuința victimei, cu intenția de a-l ataca pe acesta si a-i sustrage bunurile si banii, cunoscând ca victima se afla si in stare de ebrietate.

La scurt timp in zona a apărut victima care se deplasa sinuos, pe fondul consumului de alcool si pe care inculpații au început sa o urmărească, in scopul de a găsi un moment propice pentru a o ataca. In scurt timp inculpații au ajuns victima din urma, inculpatul A. C. i-a aplicat acesteia doua lovituri cu pumnul in zona capului si a trântit-o la pamant, după care împreuna cu cei doi inculpați minori au deposedat-o pe victima de inelul din material galben pe care-l purta pe deget, de un pachet de țigări, un telefon mobil marca Nokia si un portmoneu in care se aflau acte de identitate ale victimei, un card bancar si sumele de 100 euro si 190 lei.

Întrucât victima îl recunoscuse pe inculpatul A. C. acesta din urma le-a propus celorlalți doi inculpați minori sa o arunce . apropiere, propunere acceptata de minori. In acest sens cei trei inculpați au apucat victima de brațe si picioare, au ridicat-o de la sol si au dus-o la fântâna din apropiere. După ce au așezat victima deasupra tubulaturii, poziționata cu capul in jos, aceasta a încercat sa se salveze, prinzându-se cu mâinile de găleata de scos apa si de ulucul de la fântâna, dar inculpatul A. C. a împins-o cu forța încât victima a căzut in interior decedând imediat prin înec.

Ulterior cei trei inculpați s-au deplasat la domiciliile lor, iar pe traseu s-au spălat la o alta fântâna, unde au aruncat si portofelul victimei, după ce in prealabil si-au însușit sumele de bani din acesta.

A doua zi cei trei inculpați s-au deplasat in orașul P., inițial la casa de schimb aparținând . au schimbat valuta sustrasa de la victima, apoi la un magazin, de unde si-au cumpărat obiecte de îmbrăcăminte si încălțăminte.

Telefonul mobil sustras de la victima a fost vândut de inculpatul A. C. la câteva zile martorului R. P., căruia inculpatul i-a spus ca bunul respectiv l-a găsit .>

Victima a fost scoasa din fântâna de un echipaj al ISU V., in prezenta organelor de politie la data de 05.05.2012.

In cursul urmăririi penale s-a efectuat autopsia cadavrului si prin raportul nr. 69/A/2012 emis de Serviciul de Medicina Legala V. s-a stabilit ca moartea victimei a fost violenta, s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie in apă-înec, poate data din 01/02.05.2012 si între asfixie si deces exista legătura de cauzalitate directa necondiționata”.

In drept, s-a reținut că faptele inculpaților A. C., A. C. și B. G., care în noaptea de 01.05.2012, în jurul orelor 23³⁰, în timp ce se aflau pe drumul public din ., care duce la domiciliul victimei, au deposedat-o pe aceasta, prin violență de sumele de 190 lei si 100 euro, un portmoneu in care se mai aflau un card bancar, un telefon mobil marca Nokia, un pachet de tigari si un inel din metal galben si pentru a ascunde aceste fapte având in vedere ca victima l-a recunoscut pe inculpatul major, au aruncat-o într-o fântâna din apropiere, victima decedând pe loc prin înec, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzute de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal si art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 2¹ lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, referitoare la concursul real de infracțiuni.

Inculpatului A. C. i-a fost reținută circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. c Cod penal, pentru că a comis ambele fapte împreuna cu fratele si prietenul lui, ambii minori, cunoscând aceasta împrejurare, iar inculpaților A. C. si B. G. le-au fost aplicate dispozițiile referitoare la minoritatea făptuitorului, având in vedere ca aceștia nu aveau împlinita vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor.

La individualizarea pedepselor ce le-au fost aplicate inculpaților, instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsa prevăzute pentru infracțiunile comise, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii, dar si datele ce circumstanțiată persoana inculpaților.

În concret, a ținut seama de împrejurarea ca infracțiunea de omor deosebit de grav face parte din categoria celor mai grave, îndreptate împotriva valorii sociale supreme ocrotite de legiuitor, respectiv viata unei persoane, iar infracțiunea de tâlhărie este una dintre cele mai grave infracțiuni contra patrimoniului si contra integrității corporale ale unei persoane. Pe lângă gravitatea infracțiunilor, instanța de fond a reținut si gravitatea ce a rezultat din modalitatea de operare. Inculpații, la o vârsta atât de frageda fiind capabili de astfel de fapte de o gravitate deosebita, după punerea in aplicare a înțelegerii avute in bar, premeditat urmărind victima si deposedând-o de bunuri prin violenta, profitând si de starea de beție in care se găsea aceasta dar si de împrejurarea ca era noapte si nu era nicio persoana prin zona, apoi aruncat-o in fântâna, nefiind „sensibilizați” nici măcar de rezistenta opusa de victima.

Expertizele medico-legale psihiatrice întocmite în cauză au concluzionat că inculpații nu prezintă tulburări psihice de natură a le afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și au discernământul păstrat în raport cu fapta. Totodată, aceleași rapoarte de expertiză au scos în evidență trăsăturile agresive, violente ale acestora, ceea ce denotă o periculozitate sporită.

De asemenea, din anchetele sociale efectuate la domiciliile inculpaților minori si din referatele de evaluare întocmite pentru aceștia rezultă aceleași aspecte: ca inculpații minori provin din familii dezorganizate, perspectivele lor de reintegrare in comunitate sunt în conexiune directa cu abandonul școlar, lipsa valorilor necesare relaționării, lipsa resurselor financiare ale familiei, influenta negativa din partea familiei, împrejurarea ca părinții minorilor i-au scăpat de sub supraveghere. De altfel, pe parcursul prezentului proces doar părinții inculpatului A. C. s-au prezentat la un singur termen de judecata si au susținut ca „nu are ce sa-i facă minorului”.

Tot din referatul de evaluare mai rezulta ca inculpatul minor A. C. a mai comis alte doua fapte pentru care are dosar penal pe rolul Judecătoriei P. si înainte de a răspunde penal a mai comis alte patru furturi pe raza comunei de domiciliu.

Inculpatul major A. C. a mai fost condamnat de doua ori pentru infracțiuni contra patrimoniului si se afla in stare de recidiva poscondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a Cod penal, fata de restul de pedeapsa de 536 zile care nu era împlinit la data comiterii prezentelor infracțiuni.

Pe lângă toate acestea, instanța de fond a mai reținut, în mod negativ si atitudinea adoptată de inculpați față de fapte și urmările lor, aceștia la fiecare termen de judecata adoptând o atitudine de nepăsare si chiar distracție - atitudine care a creat convingerea instanței că inculpații nu se căiesc și nu regretă faptele, ba chiar nu conștientizează gravitatea lor si nu înțeleg de ce trebuie sa fie pedepsiți pentru acestea.

Pentru toate acestea, instanța de fond le-a aplicat inculpaților pedepse cu executare în regim de detenție, apreciind ca aceasta este singura modalitate prin care scopul pedepsei poate fi atins, modalitate de executare care atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, apreciind că o persoana condamnata pentru o infracțiune de omor calificat, fiind incompatibilă cu ocuparea unei funcții ce implica exercițiul autorității de stat sau de a fi ales in autoritățile publice.

Dreptul la vot nefiind in corelație directa cu infracțiunea comisă de inculpat nu i-a fost interzis acestuia.

Față de natura si gravitatea infracțiunii contra vieții comisa de inculpatul major A. C., având in vedere împrejurările cauzei si cuantumul pedepsei principale aplicate pentru aceasta infracțiune, instanța de fond a apreciat ca este necesară și chiar obligatorie aplicarea pedepsei complementare in condițiile prev. de art. 65 Cod penal, pedeapsa care s-a dispus a fi executată după executarea pedepsei principale.

Având in vedere gravitatea faptelor si periculozitatea inculpatului major A. C., conform art. 61 Cod penal, instanța de fond a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 536 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicata prin sentința penala nr. 53/2009 a Judecătoriei P., rest ce a fost contopit cu pedeapsa rezultantă.

Cu privire la soluționarea laturii civile, instanța de fond a avut in vedere ca daunele materiale solicitate de partea civila Z. E., soția victimei au fost dovedite in totalitate cu declarațiile celor doi martori propuși de aceasta, H. N. si Granate M., aceștia precizând ca soția victimei a suportat toate cheltuielile cu înmormântarea și cu pomenirile de 9, 20 si 40 zile si că aceste cheltuieli depășesc suma de 10.000 lei cat a solicitat partea civila.

In consecința instanța a acordat despăgubirile materiale conform celor solicitate.

În ce privește daunele morale, instanța a apreciat că suma de 50.000 lei solicitată de soția victimei, este într-un cuantum prea mare raportat la criteriile care trebuiesc avute in vedere la acordarea acestora.

S-a reținut că este de necontestat că, urmare faptei săvârșite de inculpați, partea civilă, soția victimei, a fost expusă unor reale suferințe fizice și psihice. Însă, în lipsa unor criterii obiective de determinare a daunelor morale, instanța de fond a considerat că acestea trebuie acordate într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind unul rezonabil pentru a compensa suferințele de natură fizică și psihică îndurate de partea civila. În acest context, instanța de fond a subliniat că rolul despăgubirilor morale, dificil de cuantificat, este de a repara o suferință psihică, ele netrebuind să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru părțile civile.

In acord cu aceste criterii, instanța de fond a apreciat că suma de 20.000 lei este îndestulătoare pentru a răspunde scopului anterior menționat, cu atât mai mult cu cat partea care le-a solicitat este soția victimei, nu o ruda de sânge pentru care suferința ar fi mult mai mare si era despărțita in fapt de soțul ei, fiind plecata in Italia, unde se află si in prezent.

S-a constatat ca mama victimei si fiica acesteia dintr-o căsătorie anterioara, respectiv Z. M. si S. C. nu s-au constituit parți civile în cauza.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul V. și inculpatul A. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor apel, P. a susținut că pedepsele aplicate inculpatului A. C., precum și pedeapsa rezultantă nu corespund pericolului social al faptelor comise, precum și periculozității persoanei inculpatului, acesta fiind recidivist, atingerea scopului educativ-preventiv al pedepsei așa cum este stabilit prin art. 52 Cod penal neputându-se realiza decât prin aplicarea pedepsei detențiunii pe viață pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat pentru infracțiunea de tâlhărie.

În subsidiar, s-a solicitat să se aprecieze asupra pedepselor aplicate pentru fiecare din cele două infracțiuni deduse judecății precum și asupra cuantumului pedepsei rezultante. S-a apreciat că acestea sunt netemeinice, atât prin cuantumul redus cât și prin neaplicarea unor sporuri de pedeapsă în cadrul operațiunilor de contopire succesivă.

Suplimentar, față de motivele invocate, procurorul de ședință a invocat nelegalitatea hotărârii întrucât prima instanță a omis să dispună, în temeiul art. 118 lit. e Cod penal, confiscarea sumei de 30 lei de la inculpatul A. C. pe care acesta a primit-o din vânzarea telefonului către martorul de bună credință R. P., telefonul fiind recuperat de organele de poliție, iar martorul nu a formulat pretenții civile.

De asemenea, se a susținut că se impunea respingerea acțiunii civile formulată de partea vătămată S. C., întrucât, deși aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de_ lei daune materiale și 5000 lei daune morale, aceasta nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a justifica daunele cerute.

La rândul său inculpatul A. C. a susținut, că s-ar fi impus achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu el este autorul, că la momentul comiterii faptelor se afla într-un super marchet din orașul P. împreună cu martorul P. P., astfel că nu ar fi avut cum să comită faptele, că a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârșirea acestora doar că să-și salveze fratele și pe prietenul acestuia și că a fost audiat când se afla sub influența unor substanțe etnobotanice și a alcoolului.

În subsidiar, a susținut că pedeapsa aplicată este exagerat de mare și că raportat la vârsta tânără, în mod greșit instanța de fond nu s-a orientat către o pedeapsă mai blândă.

Verificând sentința penală atacată raportat la motivele invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță pe baza ansamblului probator a reținut o corectă stare de fapt și a dat infracțiunilor încadrarea juridică legală.

Astfel, cu probatoriul administrat în cauză, respectiv:

- procesul verbal de cercetare la fata locului si planșele fotografice prin care s-au fixat urmele infracțiunii și s-a stabilit poziția și starea mijloacelor materiale de probă,

- raportul de constatare medico legala asupra cadavrului victimei nr. 69/A/2012 emis de Serviciul de Medicina Legala V. prin care s-a stabilit ca moartea victimei a fost violenta, că s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei asfixii mecanice prin submersie în apă-înec, care poate data din 01/02.05.2012 și că între asfixie si deces exista legătura de cauzalitate directa necondiționată,

- declarațiile martorilor P. P., V. N. I., A. C., V. M. și G. carmen R., care au confirmat prezența inculpaților în bar, precum și momentul la care aceștia au plecat pe rând, ultimul fiind A. C. care a urmărit îndeaproape victima,

- declarația martorului P. A. căruia inculpații i-au oferit spre vânzare un telefon mobil,

- declarația martorului R. P. care a cumpărat de la inculpatul A. C. telefonul mobil sustras de la victimă,

- declarația salariatei la casa de schimb valutar din orașul P., unde inculpații au schimbat valuta sustrasa de la victimă,

- procesul verbal de reconstituire activitate în cursul căreia inculpații au precizat cu lux de amănunte cum au procedat tâlhărirea victimei și la aruncarea acesteia în fântână,

- coroborat cu declarațiile fiecărui inculpat date în cursul urmăririi penale prin care au recunoscut în totalitate faptele de care au fost acuzați, conducând, prin amănuntele indicate, la stabilirea situației de fapt astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare a instanței,

- afirmațiile inculpatului minor B. G. făcute cu ocazia acordării ultimului cuvânt acesta precizând că regretă faptele care s-au petrecut așa cum a recunoscut la urmărirea penală,

s-a demonstrat că în noaptea de 01.05.2012, în jurul orei 23³⁰ inculpatul apelant A. C. împreună cu coinculpații minori A. C. si B. G. au urmărit-o pe victima Z. M., în timp ce aceasta se deplasa pe drum către casă, cu intenția de a-i sustrage banii, și, profitând de întuneric, de împrejurarea că pe drum nu se aflau alte persoane, precum și de starea de ebrietate a victimei, inculpatul A. C. i-a aplicat doua lovituri cu pumnul în cap, victima cazând la sol, inculpații minori A. C. si B. G. au deposedat-o de un telefon mobil, un pachet de țigări, un inel din material galben și un portofel în care se găseau actele de stare civila ale victimei si sumele de 100 euro si 190 lei, după care realizând ca victima i-a recunoscut și, pentru a nu fi trași la răspundere pentru fapta de tâlhărie, s-au hotărât s-o omoare, sens în care toți trei inculpații au ridicat-o la marginea unei fântâni unde au aruncat-o cu capul în jos, victima decedând pe loc prin înec.

Faptele astfel expuse, în ce îl privește pe inculpatul apelant A. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie aflate în concurs real, prevăzute de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal si art. 176 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal și de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b si c si alin. 2¹ lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 75 lit. c Cod penal, texte de lege enunțate în ședință publică și în baza cărora în mod corect instanța de fond a procedat la condamnarea inculpatului.

Simpla negare a săvârșirii faptei, sau invocarea unei împrejurări care ar fi putut constitui un alibi – deplasarea în jurul orei 23 la un supermarchet dintr-o localitate apropiată, care nu s-a confirmat, din relațiile obținute de la . rezultând că programul supermarchetului Z. din P. a fost la data de 1.05.2012 între orele 8⁰⁰ – 21⁰⁰, nu sunt de natură să atragă achitarea întemeiat pe dispozițiile art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c Cod procedură penală, probatoriul administrat demonstrând fără echivoc că inculpatul a fost autorul faptelor reținute în sarcina sa.

Așa fiind, Curtea nu va primi solicitarea privind achitarea, în cauză nefiind incidente dispozițiile ar.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală raportat la art.10 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală.

În ce privește solicitările vizând individualizarea pedepselor stabilite inculpatului apelant, respectiv solicitarea Parchetului ca inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav sau majorarea cuantumului pedepselor stabilite, corelativ cu solicitarea inculpatului de a-i fi reduse pedepsele, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni.

Ca să-și poată îndeplini funcțiile care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul duratei și naturii, atât gravității faptei cât și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana infractorului, precum și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii

Ca măsură de constrângere și reeducare, astfel cum a statuat ICCJ într-o decizie de speță, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii penale aplicate, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuind să fie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale.

În cauza de față, prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 C. pen., Curtea constată că pedepsele aplicate nu au fost just dimensionate, nefiind apte să răspundă scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând însă suficiente motive pentru condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață, dar nici pentru reducerea pedepselor stabilite acestuia.

Având în vedere natura relațiilor sociale încălcate prin săvârșirea celor două infracțiuni, una dintre ele afectând valoarea supremă, respectiv dreptul la viață, gravitatea activității infracționale, reliefată prin modul și mijloacele de săvârșire (atacarea pe timp de noapte a unei persoane aflată în imposibilitatea de a se apăra atât din cauza stării de ebrietate în care se afla, cât și a numărului de atacatori, modul în care a fost concepută săvârșirea celor două infracțiuni, contribuția majoră avută de inculpat la săvârșirea infracțiunii, antrenarea în activitatea infracțională a doi minori, dintre care unul îi era frate), conduita procesuală nesinceră manifestată în cursul judecății, acesta încercând să acrediteze ideea că nu este autorul faptelor reținute în sarcina sa, starea de recidivă postcondamnatorie în care a comis infracțiunile, atrasă de o condamnare aplicată anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, Curtea constată că motivele de netemeinicie invocate de P. vizând cuantumul pedepselor stabilite inculpatului A. C., sunt întemeiate, impunându-se majorarea acestora.

De asemenea, se constată că și motivele de nelegalitate invocate de P. sunt fondate, motive la care a achiesat și inculpatul, fapt ce atrage admiterea, doar sub aceste aspecte, și a apelului declarat de acesta.

Astfel, instanța de fond a omis să facă aplicarea dispozițiilor art.118 lit.e Cod penal potrivit cărora sunt supuse confiscării bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia. Or, martorul R. P. care a cumpărat de la inculpatul A. C. telefonul mobil sustras de la victimă pentru suma de 30 lei, nu a formulat pretenții civile în cauză, deși telefonul i-a fost ridicat, împrejurare în care cu privire la suma de 30 lei trebuia să se dispună confiscarea specială.

De asemenea, se constată, conform probatoriului, că toate cheltuielile cu înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare au fost suportate doar de soția acestuia, partea civilă Z. E. și că între victimă și fiica sa S. C. provenită dintr-o altă căsătorie nu au existat relații apropiate care să conducă la concluzia că aceasta a suferit vreo traumă psihică în urma pierderii tatălui, acest fapt rezultând chiar din declarația acesteia dată in cursul urmăririi penale dar și din și lipsa de interes manifestată în tot cursul judecății, când, deși legal citată nu s-a prezentat niciodată în fața judecătorului fondului și nici în fața instanței de apel.

Toate aceste elemente conduc la concluzia că pretențiile civile solicitate în cauză de partea vătămată S. C. nu sunt întemeiate și că deci acțiunea civilă formulată de aceasta trebuia respinsă de prima instanță ca nefondată.

Neprocedând conform celor mai sus arătate, prima instanță a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.

Pentru toate aceste motive, constatând că apelurile de față sunt întemeiate, Curtea le va admite, conform dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a din Codul de Procedură Penală.

Pe cale de consecință, se va desființa în parte sentința penală nr. 27/08.02.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și, în rejudecare, după repunerea succesivă în individualitatea lor a pedepselor componente ale rezultantelor de câte 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. și art. 176 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen., de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

Va majora cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen., combinat cu art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 1 C.pen., se va aplica spre executare inculpatului A. C. pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, sporită la 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen., va contopi pedeapsa de 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, cu restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei P., urmând ca inculpatul A. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 24 de ani închisoare, sporită la 24 (douăzeci și patru) de ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., se va confiscă de la inculpatul A. C. suma de 30 lei.

Se vor înlătură din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora s-a constatat că partea civilă S. C. nu a solicitat despăgubiri civile în cauză și se va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de aceasta.

Restul dispozițiilor sentinței penale apelate se vor menține.

Totodată, în baza art. 383 alin. 1¹ C.proc.pen., în referire la art. 350 alin. 1 C.proc.pen., se va menține măsura arestării preventive a inculpatului A. C., iar în baza art.88 Cod Penal se va deduce din pedeapsa rezultantă aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.05.2012, până la zi (respectiv, 18.07.2013).

În baza art. 189 C.proc.pen., se va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. P. Tincuța).

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.proc.pen;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul V. și de inculpatul A. C. (fiul lui V. și L., născut la data de 24 Octombrie 1989 în orașul P., județul V., cu domiciliul în ., cetățenie română, studii 5 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva sentinței penale nr.27/08.02.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosar nr._ .

Desființează în parte sentința penală nr. 27/08.02.2013, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și, în rejudecare:

Descontopește pedeapsa rezultantă finală aplicată inculpatului A. C., de 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, stabilită pentru infracțiunile din prezenta cauză;

- restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei P..

Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, stabilită pentru infracțiunile din prezenta cauză, în pedepsele componente, respectiv:

- pedeapsa de 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. și art. 176 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen.;

- pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen.

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., raportat la art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. și art. 176 lit. d C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen., de la 20 de ani închisoare la 22 de ani închisoare.

Majorează cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 2¹ lit. a C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. și art. 75 lit. c C.pen., de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a C.pen., combinat cu art. 34 lit. b C.pen. și art. 35 alin. 1 C.pen., aplică spre executare inculpatului A. C. pedeapsa cea mai grea de 22 de ani închisoare, sporită la 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 61 alin. 1 teza a III-a C.pen., contopește pedeapsa de 24 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 ani, cu restul de pedeapsă de 536 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 53/2009 a Judecătoriei P., urmând ca inculpatul A. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 24 de ani închisoare, sporită la 24 (douăzeci și patru) de ani și 6 (șase) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o perioadă de 5 (cinci) ani.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C.pen., confiscă de la inculpatul A. C. suma de 30 lei.

Înlătură din sentința penală apelată dispozițiile potrivit cărora s-a constatat că partea civilă S. C. nu a solicitat despăgubiri civile în cauză.

Respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 383 alin. 1¹ C.proc.pen., în referire la art. 350 alin. 1 C.proc.pen., menține măsura arestării preventive a inculpatului A. C..

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 06.05.2012, până la zi (respectiv, 18.07.2013).

În baza art. 189 C.proc.pen., dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G., a sumei de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în apel (av. P. Tincuța).

În baza art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpatul A. C., intimata - parte vătămată S. C., domiciliată în Focșani, ., ..2, . E., domiciliată în comuna Străoane, ..

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.07.2013.

Ptr. Președinte, Ptr. Judecător,

Mița M. D. - I. B.

Conf. art.312 al. 2 C.pr.pen Conf. art.312 al.2 C.pr.pen.

Președintele Curții de Apel G. Președintele Curții de Apel G.

Judecător M. N. Judecător M. N.

Grefier,

E. B.

Red. M.M. – 30.07.2013

Tehnored. E.B.

31.07.2013/2 ex.

Fond. M . P.

← Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 1252/2013....		Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 183/2013.... →

Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 196/2013. Curtea de Apel GALAŢI