Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 380/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 380/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 19305/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 380 /R
Ședința publică din data de 13.03.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: MIȚA M.
JUDECĂTOR: D.-I. B.
JUDECĂTOR: D. N.
Grefier: T. C.
-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat de procuror C. B. din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul Fureszeș L. deținut în Penitenciarul B., împotriva sentinței penale nr. 188/05.02.2013 a Judecătoriei G..
La apelul nominal, a răspuns condamnatul Fureszeș L., în stare de arest, asistat de avocat M. D. – apărător desemnat din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul, arată că inculpatul susține motivele scrise de recurs depuse la dosar. Însă, având în vedere că în dosarul în care s-a pronunțat sentința atacată nu există nicio dovadă care să justifice existența unei extrădări sau a unei predări în baza unui mandat european de arestare, lasă la aprecierea instanței cu privire la caracterul întemeiat al cererii formulate pe disp.art. 522 ind. 1 C.pp.
Procurorul, solicită respingerea recursului condamnatului. În cauză din referatul Biroului Executări Penale al Judecătoriei G. rezultă că nu figurează cu mandat european de arestare. Ca atare, corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea condamnatului.
Condamnatul Fureszeș L., în ultimul cuvânt, susține că nu a cunoscut faptul că pe numele său a fost emis un mandat de arestare întrucât a fost plecat în străinătate pentru a munci. A fost ridicat la A. când a venit în țară.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 188/05.02.2013, Judecătoria G., a respins ca
inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de condamnatul Fureszeș L. în temeiul art. 5221 Cod de procedură penală, cu privire la sentința penală nr. 1198/23.06.2010 a Judecătoriei G..
În temeiul art. 189 alin. 1 Cod procedură penală, s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați G..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul Fureszeș L. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria G. sub nr._, petentul-condamnat F. L. a solicitat rejudecarea – în temeiul art. 5221 Cod procedură penală a cauzei ce a format obiectul dosarul nr._/233/2009 al Judecătoriei G., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1198/23.06.2010.
Motivele invocate de condamnat au fost judecarea sa în lipsă și nerespectarea drepturilor și garanțiilor procesuale proprii judecății în primă instanță.
În vederea soluționării cererii formulate de petentul-condamnat Fureszeș L., instanța a dispus atașarea dosarului nr._/233/2009 al Judecătoriei G., în care a fost pronunțată sentința penală nr. 1198/23.06.2010.
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2230/P/2008 din 12.10.2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
- H. C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și
- Fureszeș L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
Prin același rechizitoriu s-au mai dispus următoarele:
- scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului Fureszeș L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. 1 Cod penal.
- scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului G. M., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal și aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei.
- scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului M. N., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cât și de art. 293 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal și aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi administrative în cuantum de 700 lei.
- scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului O. I., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod penal și aplicarea în sarcina acestuia a unei amenzi administrative în cuantum de 500 lei.
S-a reținut în sarcina inculpaților H. C. și Fureszeș L. faptul că, în noaptea de 12/13.04.2008, împreună și cu alte persoane, printre care și un minor, au sustras din incinta S.C. „Arcelor Mittal Steel” S.A. G. o cantitate de 6.930 kg fier vechi, în scopul însușirii pe nedrept, creând un prejudiciu în valoare de 11.513,50 lei.
În faza de urmărire penală au fost audiați inculpații H. C. (filele 29-30 dosar urmărire penală) și Fureszeș L. (filele 33-34 dosar urmărire penală).
În faza de cercetare judecătorească, instanța a procedat la audierea inculpaților H. C. (fila 69 dosar fond) și Fureszeș L. (fila 68 dosar fond).
Prin sentința penală nr. 1198/23.06.2010 a Judecătoriei G., inculpatul Fureszeș L. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. a și g Cod penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal și a art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Instanța a constat că fapta din prezenta cauză a fost comisă de inculpatul Fureszeș L. în perioada termenului de încercare de 4 (patru) ani, stabilit prin sentința penală nr. 809/16.04.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.05.2007 prin neapelare.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 2 (doi) ani închisoare, la care inculpatul Fureszeș L. a fost condamnat prin sentința penală nr. 809/16.04.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.05.2007 prin neapelare.
În temeiul art. 83 alin. 1 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul Fureszeș L. să execute pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 809/16.04.2007 a Judecătoriei G., definitivă la data de 08.05.2007 prin neapelare) alături de pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare (aplicată prin prezenta sentință penală), în final inculpatul Fureszeș L. urmând a executa o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare.
În temeiul art. 71 alin. 2 Cod penal, a aplicat inculpatului Fureszeș L., pe perioada executării pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
A dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului Fureszeș L., după rămânerea definitivă a sentințe penale.
Sentința penală nr. 1198/23.06.2010 a Judecătoriei G. a rămas definitivă prin neapelare la data de 13.07.2010. Pentru inculpatul F. L. a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1458/2010.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de rejudecare formulată de condamnatul F. L. prin prisma motivelor invocate, instanța a reținut următoarele:
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221 Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Din examinarea textului de lege mai sus citat, rezultă că pentru rejudecarea unei persoane este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv ca aceasta să fi fost extrădată/predată în baza unui mandat european de arestare și să fi fost judecată și condamnată în lipsă.
Potrivit art. 5221 Cod de procedură penală cauza „va putea” fi rejudecată, prin aceasta înțelegându-se că nu întotdeauna are loc rejudecarea unei persoanei, ci numai atunci când sunt îndeplinite cumulativ cerințele legii mai sus arătate.
Din examinarea lucrărilor dosarului nr._/233/2009 al Judecătoriei G., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1198/23.06.2010, instanța a constatat că petentul condamnat F. L. nu este o persoană care să fi fost extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare, acesta fiind arestat de I.P.J. A. la data de 24.08.2010
Față de cele ce preced, reținând că petentul condamnat F. L. nefiind extrădat sau predat în baza mandatului european de arestare, nu poate beneficia de prevederile art. 5221 Cod procedură penală, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de acesta privind rejudecarea cauzei care a format obiectul dosarului dosarul nr._/233/2009 al Judecătoriei G..
În opinia instanței de fond, soluția de respingere a cererii de rejudecare ca neîntemeiat( nefondată) poate fi pronunțată numai în a doua etapă, aceea a rejudecării după admiterea în principiu.
Faza admiterii în principiu este o judecată de admisibilitate cu privire la exercitarea unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei sau netemeiniciei solicitării Această din urmă apreciere instanța o poate realiza numai după ce a constatat că dreptul de a supune judecății o anume chestiune este în acord cu condițiile instituite de lege în acest sens. Altfel spus, numai după o judecată formală (asupra formelor prescrise de lege) se poate da o soluție pe fond care statuează asupra temeiniciei sau absenței acesteia. Din întreaga reglementare a soluționării cererii de revizuire în fața instanței la care fac trimitere disp. art. 5221 alin. 2 Cod procedură penală, rezultă că voința legiuitorului a fost aceasta, aspect evident din normarea expresă a două stadii și a soluțiilor care o însoțesc.
Prin urmare, în etapa admiterii în principiu ca judecată de admisibilitate, soluțiile ce pot fi pronunțate sunt admiterea în principiu a cererii de rejudecare prin încheiere, conform art. 5221 alin. 2 Cod procedură penală în referire la art. 403 alin. 3 teza I din Codul de procedură penală sau de respingere ca inadmisibilă a cererii, prin sentință, conform art. 5221 alin. 2 în referire la 403 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură penală.
Față de soluția pronunțată în cauză, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, instanța l-a obligat pe petentul l condamnat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul Fureszeș L. susținând că nu a cunoscut că pe numele său a fost emis un mandat de arestare și că a fost arestat în România, tocmai când se întorcea din străinătate.
Recursul nu este fondat.
Rejudecarea în caz de extrădare este reglementată în art. 5221 Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului, legiuitorul stabilind pentru astfel de situații îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume: persoana să fi fost extrădată/predată în baza unui mandat european de arestare și să fi fost judecată și condamnată în lipsă.
Cum din examinarea lucrărilor dosarului nr._/233/2009 al Judecătoriei G., în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1198/23.06.2010, rezultă că recurentul condamnat nu este o persoană care să fi fost extrădată sau predată în baza unui mandat european de arestare, acesta fiind arestat de I.P.J. A. la data de 24.08.2010, în mod corect instanța de fond a constatat că F. L. nu poate beneficia de prevederile art. 5221 din Codul de Procedură Penală și, pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă cererea formulată de acesta privind rejudecarea cauzeicare a format obiectul dosarului dosarul nr._/233/2009 al Judecătoriei G..
Așa fiind, constatând că recursul de față nu este fondat, Curtea îl va respinge ca atare, conform dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 din Codul de Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul Fureszeș L. ( fiul lui L. și K., născut la data de 02.09.1965 în Tg. M., CNP_, cu domiciliul în com. Vădeni, .. 180, jud.B. – deținut în Penitenciarul B.),împotriva sentinței penale nr. 188/05.02.2013 a Judecătoriei G..
Obligă pe recurentul-condamnat la plata, către stat, a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av. M. D.), va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul G..
D E F I N I T I V Ă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Mița M. D.-I. B. D. N.
Grefier,
Red.M.M./12.04.2013
Tehnored: M.M./12.04.2013
fond: C.E.C.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 197/2013. Curtea de... | Favorizarea infractorului. Art. 264 C.p.. Decizia nr. 1252/2013.... → |
|---|
