Omor calificat. At. 175 C.p.. Decizia nr. 212/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 212/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 4204/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR.212/A
Ședința publică din data de 05 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –P. D. - judecător
Judecător – L. H.
Grefier – I. Ș.
Ministerul Public a fost reprezentat de PROCUROR- M. B.
Procuror șef -secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului penal formulat de condamnatul-revizuent D. P., în prezent deținut în Penitenciarul B., împotriva sentinței penale nr.267/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent D. P., în stare de deținere, personal și asistat de avocat R. E., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.3504/02.07.2013 emisă de Baroul G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că s-a acordat prezentul termen de judecată pentru ca apelantul-revizuient să-și angajeze apărător, după care;
Întrebat fiind, apelantul-revizuent D. P. arată că nu și-a angajat apărător și că își menține apelul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat R. E., având cuvântul pentru apelantul-revizuient D. P., arată că acesta a declarat apel împotriva sentinței penale nr.267/10.06.2013 a Tribunalului G., prin care i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr.267/10.06.2013 a Tribunalului G. prin a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru tentativă la omor. Din economia art.394 Cod procedură penală, motivele pentru care se poate admite revizuirea au fost atent analizate de către instanța de fond. Prin urmare, față de motivele arătate și de către apelant în cererea introdusă și supusă judecății de către instanța de fond, solicită ca instanța să aprecieze în ce măsură se încadrează acestea ca și motive de apel pentru revizuirea hotărârii.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac, având în vedere că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în cele prevăzute pentru promovarea căii extraordinare de atac a revizuirii.
Se depune la dosar un memoriu de către revizuient.
Acordându-i-se ultimul cuvânt, apelantul-revizuient D. P. arată că a recunoscut de prima dată rechizitoriul, faptul că a greșit. La judecata în fond nu a beneficiat de Legea 202/2010, art.3201 Cod procedură penală. Nu s-a avut în vedere că victima a suferit din 2000 până în 2007 de cancer în gât, că aceasta avea asupra sa un cuțit. Mai arată că N. Tănăsache a rămas la stână, nu a fost cu el, cu căruța; că martorii au arătat că l-a bătut la 12 km de stână. Consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare este prea mare pentru fapta săvârșită.
După închiderea dezbaterilor și deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.267/2013 Tribunalul G. a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul D. P..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la nr._ din 20.05.2013 petentul condamnat D. P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 357 /2011 a Tribunalului G. prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal în referire la art. 174 – 175 lit i din Cod penal.
În motivarea cererii condamnatul D. P. a precizat că se impune revizuirea hotărârii de condamnare deoarece martorii audiați au făcut declarații mincinoase, certificatul medico-legal al victimei nu a constatat leziuni grave iar pe de altă parte a recunoscut și regretat cele întâmplate și dorește aplicarea art. 320 ind. 1 din C.pr.pen, cu consecința reducerii pedepsei cu 1/3.
În cauză s-au efectuat cercetări de către P. de pe lângă Tribunalul G. conf. art. 397-399 din Cod procedură penală, s-a întocmit referat corespunzător cu concluzia de a se respinge cererea de revizuire întrucât în cauză nu s-au invocat motive de revizuire de către condamnatul D. P. și nu sunt aplicabile disp. art. 394 din Cod procedură penală.
Cererea de revizuire formulată de condamnatul D. P. este inadmisibilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă a cauzei, dar numai pentru motivele legale strict prev. de art. 394 lit a – e din Cod procedură penală.
Motivele legate de revizuirea unei hotărâri penale definitive prev. de art. 394 din Cc.pr.pen vizează aspecte precum: s-au descoperit fapte sau întâmplări necunoscute de instanță la data pronunțării hotărârii de condamnare, martorii audiați au făcut declarații mincinoase, un înscris folosit la soluționarea hotărârii de condamnare a fost declarat ulterior fals, autoritățile judiciare care au instrumentat cauza au comis fapte penale în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere sau există două sau mai multe hotărâri penale definitive care nu se pot concilia.
În cauză condamnatul D. P. a invocat motive confuze și contradictorii, care nu pot fi încadrate clar la disp. 394 din Cod procedură penală și prin urmare cererea de revizuire a sentinței penale 357/2011 a Tribunalului G. este vădit inadmisibilă.
Astfel, inițial, condamnatul a arătat în esență că este nevinovat și că martorii audiați au făcut declarații mincinoase la adresa sa și a situației de fapt reținută prin sentința penală 357/2011 a Tribunalului G., după care prin aceiași cerere a precizat că a recunoscut și regretat cele întâmplate și trebuie să beneficieze de aplicarea art. 320 ind. 1 din Cod procedură penală.
Din analiza probelor aflate în dosarul de fond aferent prezentei cereri de revizuire se constată că nu există nicio probă din care să rezulte că martorii au fost cercetați sau condamnați pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 din Cod penal. iar înscrisurile aflate la dosar inclusiv actul de constatare medico-legală a victimei nu este falsificat și reflectă situația medicală constatată de medicii legiști.
Pe de altă parte aplicarea disp. art. 320 ind. 1 din Cod procedură penală nu se poate dispune în faza de executare a pedepsei sau într-o cerere de revizuire, ci doar în fața instanței de fond sesizată cu rechizitoriul și până la momentul începerii cercetării judecătorești.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal condamnatul D. P., care a solicitat admiterea cererii de revizuire și să se constate că în această cauză sunt probe din care rezultă că martorii N. Tănăsache și O. F. au dat declarații mincinoase.
De asemenea, în condițiile în care și-a recunoscut fapta, în sensul că a aplicat niște lovituri victimei pentru a o dezarma de cuțitul ce-l avea în mână, să beneficieze de disp. art.3201 Cod procedură penală în referire la recunoașterea vinovăției.
Analizând cauza prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios, instanța de fond a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
Astfel, motivele invocate referitoare la declarațiile mincinoase ale martorilor, precum și aplicarea disp. art. 3201 Cod procedură penală în referire la recunoașterea vinovăției nu se încadrează în cazurile strict prevăzute de lege.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar motivele de admitere ale unei astfel de cereri sunt strict și limitativ prevăzute de lege.
Pentru a se putea admite cererea de revizuire pe motivul că martorii N. Tănăsache și O. F. au dat declarații mincinoase trebuie să existe o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate că aceștia au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza în care s-a dispus condamnarea definitivă a revizuientului.
Simplele afirmații ale acestuia de săvârșire a infracțiunii de mărturie mincinoasă nu sunt suficiente pentru admiterea cererii de revizuire.
În ceea ce privește aplicarea disp. art.3201 Cod procedură penală, referitor la recunoașterea vinovăției, acest motiv excede cazurilor de revizuire prevăzute de lege și pe cale de consecință nu poate fi analizat pe fond.
În concluzie, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se va respinge ca nefondat apelul declarat de condamnatul D. P..
Văzând și disp. art.192 al.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul D. P. (fiul lui I. și N., născut la data de 24.01.1971 în ., CNP_, domiciliat în .. C. N., județul G., în prezent deținut în Penitenciarul B.), împotriva sentinței penale nr.267/2013 a Tribunalului G..
În baza disp. art.192 al.2 C.pr.pen. obligă pe apelant la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu (avocat R. E.) în sumă de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul G..
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul-inculpat D. P..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.09.2013.
Președinte, Judecător,
P. D. L. H.
Grefier,
I. Ș.
Red.:P.D./09.09.2013
Tehnored.:I.Ș./09.09.2013
Fond:jud.A. C.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
