Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1091/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Decizia nr. 1091/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 05-08-2013 în dosarul nr. 176/121/2013/a2

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR.1091/R

Ședința publică din data de 05.08.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. M. I.

JUDECĂTOR: M. T.

JUDECĂTOR: M. C.

Grefier: T. C.

-.-.-.-.-

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror G. L. din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul P. T., deținut în Penitenciarul G., împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.

La apelul nominal, a răspuns inculpatul P. T., în stare de arest, asistat de avocat A. M. – apărător desemnat din oficiu.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Întrebat fiind inculpatul precizează că își menține recursul declarat.

Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul, solicită admiterea recursului apreciind că la acest moment nu mai subzistă temeiuri ce au determinat luarea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să justifice prelungirea măsurii arestării preventive.

Arată că nu există probe care să ducă la concluzia că inculpatul ar putea influența aflarea adevărului în situația în care ar fi pus în libertate. De asemenea, urmărirea penală este finalizată, inculpatul a menționat că a săvârșit fapta doar pentru a se apăra împotriva acțiunilor părții vătămate.

Solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Procurorul, apreciază recursul nefondat. Consideră că, încheierea de ședință din 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. este legală și temeinică. Instanța în conformitate cu disp.art. 300 ind. 2 C.p.p. a constatat că măsura arestării preventive este legală, măsură care a fost menținută.

De asemenea, a arătat că, hotărârea este motivată în sensul că la dosarul cauzei există probe temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că în ziua de 16.09.2012 inculpatul în loc public a aplicat părții vătămate M. V. multiple lovituri cu un cuțit în zona abdomenului provocându-i leziuni grave și care i-au pus viața în primejdie.

Instanța a reținut ca și indicii temeinice procesul verbal de cercetare la fața locului, actul medico-legal, declarația părții vătămate și declarațiile martorilor, respectiv cercetarea judecătorească fiind în plină desfășurare. De asemenea, mai sunt de audiat încă cinci martori din lucrări asupra cărora instanța a constatat că este necesară audierea acestora pentru că inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere în fața instanței de judecată și, pe de altă parte, având în vedere și temeiul luării măsurii arestării preventive - art. 148 lit. f C.p.p. instanța de judecată a apreciat corect că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită – tentativă la omor calificat este sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani.

De asemenea, raportat la fapta săvârșită, de datele ce caracterizează persoana inculpatului în sensul că din fișa de cazier rezultă toate infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat sunt infracțiuni de violență, aceste aspecte au determinat în mod corect instanța în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

Solicită respingerea recursului declarat de inculpat.

Inculpatul P. T., în ultimul cuvânt, susține că nu este adevărat ce s-a susținut, că partea vătămată l-a tăiat. Că a fugit și că nu l-a lovit. Solicită judecarea sa în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursului penal de față:

Inculpatul P. T. a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 25.07.2013 pronunțată în dosarul nr._ 13, Tribunalul G., în baza art.3002 c.p.p. raportat la art.160b c.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului P. T..

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 817/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G. și înregistrat sub nr._ 13 din data de 08.01.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. T. în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev. de art. 20 C.pen. rap. la art. 174 al. 1- 175 al. 1 lit. i și art. 37 lit. b C.pen., reținându-se că la data de 16.09.2012 în loc public și pe fondul consumului de alcool și al unui conflict anterior, i-a aplicat părții vătămate M. V. multiple lovituri cu corp cu vârf ascuțit (posibil cuțit) în zonă vitală (abdomen), producându-i leziuni traumatice care au interesat vasele sanguine și organele interne, ce au pus în primejdie viața, prin hemoragie internă și externă masivă și a desterilizării cavităților, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare efectuate în timp util.

În speță, din datele existente la dosarul cauzei (procesele-verbale de sesizare a infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața locului, proces verbal de fixare a locului faptei cu planșele foto aferente, declarația părții vătămate M. V., declarațiile martorilor cu identitate protejată „ C. A.”, „R. M.”, „ A. A.”, I. D.” și a martorilor P. G., N. A., B. D., N. I., A. I., N. A. R. și M. F., precum și declarațiile inculpatului), tribunalul a apreciat că sunt indicii temeinice și probe de natură a induce presupunerea rezonabilă că inculpatul P. T. a comis fapta reținută în sarcina sa.

Totodată instanța a avut în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, în cauză urmând a fi audiați 5 martori respectiv R. M., I. D., P. G., B. D., A. I., toate acestea și în raport de faptul că inculpatul neagă săvârșirea faptei.

Totodată tribunalul a avut în vedere faptul că de la ultima încheiere de menținere a măsurii arestării preventive -11.07.2013- și până la acest moment nu au apărut motive care să impună o altă soluție în ceea ce privește măsura preventivă luată și nici nu se poate vorbi de o depășire a termenului rezonabil al acesteia.

Pe de altă parte, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunii presupus a fi săvârșită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a valorilor sociale cărora li se aduce atingere (fiind vorba de o infracțiune contra vieții), modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi săvârșită fapta urmarea produsă și nu în ultimul rând, rezonanța unei astfel de fapte și impactul social negativ în rândul comunității, instanța a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere și faptul că acesta anterior a mai suferit condamnări tot pentru infracțiuni de violență.

În raport de considerentele arătate, instanța a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului P. T. subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel că potrivit art. 3002 raportat la art 160 indice b C.p.p. a menținut arestarea preventivă a inculpatului, măsura fiind legală și temeinică.

Pentru aceleași considerente tribunalul a apreciat că la acest moment o altă măsură restrictivă de libertate nu este oportună și pe cale de consecință, a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicitată de inculpat prin apărător.

Împotriva încheierii de ședință dată de instanța de fond, a declarat recurs inculpatul P. T., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând judecarea sa în stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Analizând încheierea de ședință recurată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a susținerilor inculpatului recurent, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o încheiere legală și temeinică, urmând a o menține.

In mod corect, prima instanță a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului P. T., respectiv, cele prevăzute de disp.art.148 alin.1 lit.f din codul de procedură penală.

A considerat că nu s-au schimbat condițiile care au condus la arestarea preventivă a inculpatului, în sensul că nu există nici o probă din care să reiasă ca s-ar fi diminuat în vreun fel pericolul social prezentat de inculpat.

Inculpatul, prin activitatea sa infracțională, a pus în primejdie viața unei persoane, valoare supremă apărată de lege, creând astfel, o stare de neliniște și nesiguranță în rândul opiniei publice.

Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art.141 c.proc.penală, Curtea să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. T. împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13 și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod proc.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. T. (fiul lui C. și S., născut la 23.03.1967 în ., domiciliat în com.Măstăcani, ., în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva încheierii de ședință din data de 25.07.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 13.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.

Suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu ( avocat A. M.) va fi avansată către Baroul G. din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.08.2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

M.-M. IstrateMaria TaceaMariana C.

Grefier,

Red.M.T./09.08.2013

Tehnored: C.T./09.08.2013

fond: A.C.C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1091/2013. Curtea de Apel GALAŢI