Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 184/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 450/113/2012/a13
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 184/R
Ședința publică de la 07 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror L. M. C.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
– Serviciul Teritorial G. –
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul V. VICTORAȘ ( fiul lui G. și T., născut la data de 11.06.1976, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) împotriva încheierii de ședință nr._ 2 din 01.02.2013 a Tribunalului B..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul V. Victoraș, în stare de arest, asistat de avocat S. M., în substituirea av. N. L., în baza delegației de substituire din 06.02.2013 eliberată de Baroul G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebat fiind, inculpatul V. Victoraș arată că este fiul lui G. și T., ns. la data de 11.06.1976 și că își mențiune recursul declarat împotriva încheierii din data de 1.02.2013.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent V. Victoraș solicită admiterea recursului promovat de acesta și a se avea în vedere următoarele aspecte:
În primul rând, nu există dovezi precum că inculpatul ar fi exercitat violențe asupra fetelor, care au făcut obiectul infracțiunii de trafic de persoane. De asemenea, nu există dovezi cum că inculpatul le-ar fi amenințat pe aceste fete.
Inculpatul are o situație familială foarte grea acasă. În principiu, a recunoscut și săvârșirea infracțiunii și consideră că nu se îndeplinesc cumulativ prevederile art.148 Cod pr.penală .
De altfel și art.136 al.1 Cod pr. penală se referă la faptul că trebuie urmărit scopul judecății, respectiv să se desfășoare în cele mai bune condiții.
Dar, pe de altă parte, practica ÎCCJ este aceea că parchetul trebuie să facă dovada că judecata nu se desfășoară în cele mai bune condiții . Nefăcându-se până la acest moment această dovadă, consideră că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate, astfel încât acesta să nu impieteze buna desfășurare a judecății în continuare.
Față de aceste aspecte solicită admiterea recursului, cu plata onorariului din oficiu.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat și a se constata că încheierea recurată este legală și temeinică. Instanța a efectuat o analiză amplă a probatoriului, a actelor existente la dosar, a verificat în prealabil subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și a constatat că acestea se mențin în continuare, cât și asupra oportunității cererii de liberare provizorie sub control judiciar, asupra temeiniciei acesteia și a constatat că pericolul la care s-a făcut referire și azi de către apărătorul inculpatului este real, a persistat .
Constrângerea la care s-a făcut referire s-a realizat nu neapărat strict de către inculpat, dar în cadrul grupului în care acesta a acționat alături de ceilalți inculpați, care s-a materializat prin presiuni, prin amenințări asupra victimelor racolate pentru activitatea infracțională care s-a concretizat în prezentul dosar.
Apreciază că motivele invocate, constând în circumstanțele personale și prin faptul că la acest moment nu mai există un pericol real al faptelor reținute în sarcina inculpatului nu își au suport în actele dosarului . Dimpotrivă, există un pericol real care persistă și la acest moment prin natura infracțiunilor și modalitatea concretă în care au acționat inculpații, respectiv inculpatul de față alături de ceilalți inculpați, ceea ce denotă că măsura arestării preventive este oportună și la acest moment, față de ceea ce s-a propus prin cererea de față.
Instanța s-a ghidat în mod corect față de dispozițiile deciziei 17/2011, asupra criteriilor stabilite, respectându-le întrutotul și raportându-le în concret la datele dosarului și la contribuția în concret a inculpatului.
Inculpatul recurent V. Victoraș arată că vrea să se judece în stare de libertate, că are doi copii minori și vrea să fie și el pus în libertate, la fel ca și inculpatul A. C., pentru că nu a amenințat și nu a bătut pe nimeni, nu a fost plecat din țară.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 01.02.2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 2, în temeiul art. 1608a al.6 C.p.p s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V. Victoraș.
În baza art. 3002 C. pr. pen. în referire la art. 160b C. pr. pen. S-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților: A. M.-V. (fiul lui I. și V., născut la data de 08.06.1976 în mun. B., cu domiciliul în B. .. 21, jud. B., CNP –_, în prezent reținut în Penitenciarul G.), S. C. L. (fiul lui G. și V., născut la data de 16.05.1979 în B., cu domiciliul în B., ., județul B., CNP –_, în prezent aflat în Penitenciarul G.) și V. Victoraș, (fiul lui G. și T., născut la data de 11.06.1976 în mun. B. jud. B., cu domiciliul în orașul Făurei ..13 jud. B., CNP –_, în prezent reținut în Penitenciarul G.).
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V. Victoraș, instanța a reținut următoarele :
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 01.02.2013, în dosarul nr._ 2, inculpatul V. Victoraș a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar în motivarea căreia a arătat următoarele: nu mai poate influența buna desfășurare a procesului penal, are o situație familială grea, are doi copii în întreținere, are un comportament foarte bun pe perioada detenției și în cazul punerii în libertate sub control judiciar se va prezenta la toate termene de judecată. Consideră că în ceea ce-l privește sunt întrunite cumulativ cele două condiții prev. de art. 160/1, atât referitor la limita de pedeapsă care este cu mult sub cea de 18 ani prev. de art. 160 indice 1 alin. 1 cât și în ceea ce privește prevederile alin. 2.
S-a solicitat ca instanța să aibă în vedere poziția procesuală sinceră, corectă, că a recunoscut faptele de complicitate la infracțiunea de proxenetism. S-a considerat că judecarea în fond a cauzei nu ar avea de suferit dacă ar fi lăsat în libertate, avându-se în vedere poziția sa procesuală corectă. S-a mai precizat că nu este recidivist și în cazul în care i s-ar admite cererea de liberare sub control judiciar, stabilindu-se în sarcina sa obligațiile legale, acestea ar fi respectate în totalitate.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul V. Victoraș, instanța a reținut următoarele:
Inculpatul V. Victoraș a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile la data de 12.11.2011 în baza mandatului de arestare preventivă nr. 37/12.11.2011 emis de Tribunalul B. în temeiul încheierii de ședință din aceeași dată, ds._ . Încheierea a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Ca temei al arestării s-au reținut prev. art.148 lit f Cpp.
Acest inculpat este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; de art. 26 C.p. raportat la art. 329 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; de art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. în dosarul penal 154/D/P/2005 instrumentat de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial B..
În sarcina acestuia, în fapt s-a reținut că activitatea sa infracțională s-a desfășurat pe raza localității Făurei și zonele limitrofe, de unde le-a racolat pe victimele B. E., N., C. V. și C. C. V., primind pentru fiecare dintre acestea câte 1.000 lei de la inculpatul A. M. V..
Potrivit dispozițiilor art. 1602 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În primul rând, astfel cum s-a arătat și în practicaua prezentei încheieri, s-a apreciat că cererea de liberare provizorie este admisibilă în principiu față de dispozițiile RIL nr.VII/2009, având în vedere că pedeapsa cea mai grea care intră în scopul grupului infracțional organizat nu depășește 18 ani.
Instanța a constatat însă că cererea de liberare provizorie este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1608a C. proc. pen:
„În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.”
„În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost făcută de către o altă persoană și nu a fost însușită de învinuit sau de inculpat, instanța respinge cererea.”
Prin Decizia nr. XVII din data de 17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, în dosarul nr. 23/2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.1608a alin. 2 teza a II a și alin. 6 teza a II a din Codul de procedură penală s-a stabilit următoarele:
„Instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului.”
Prin această decizie dată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit practic ce anume trebuie avut în vedere de către instanță atunci când se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru liberarea provizorie sub control judiciar (adică cele prevăzute în art.1602 al.1 și 2) și trebuie să se analizeze dacă cererea este sau nu și întemeiată.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în cazul în care se constată că subzistă temeiurile arestării se verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a învinuitului ori inculpatului. Cu alte cuvinte, chiar dacă subzistă temeiurile arestării (întrucât dacă nu ar subzista, arestarea ar trebui revocată și nu s-ar mai pune problema liberării provizorii) dacă se constată că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului, cererea trebuie considerată întemeiată și admisă ca atare.
Pe de altă parte, dacă se constată că buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului, cererea trebuie considerată neîntemeiată și respinsă ca atare.
În cauza de față, Tribunalul a constatat că temeiurile arestării subzistă în continuare, dat fiind și timpul scurs de la data discutării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului rezultând din gravitatea faptelor reținute în sarcina lui; modul și împrejurările săvârșirii faptelor; caracterul repetat al faptelor și temerea produsă persoanelor vătămate.
Totodată, s-a arătat că măsura arestării preventive a inculpatului V. Victoraș este necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța apreciind că există posibilitatea influențării martorilor cauzei și în cauza de față mai sunt de audiat 20-30 de martori, de asemenea, având în vedere complexitatea cauzei și a probatoriului și pentru a-l împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată.
Nu în ultimul rând, dată fiind gravitatea acuzațiilor –negate de inculpat – s-a apreciat că există riscul ca lăsat în libertate acesta să exercite presiuni asupra victimelor traficului de persoane – acestea fiind ușor de intimidat prin prisma fricii pe care inculpații le-o inspiră.
În aceste condiții, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare.
Instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, în condițiile art. 3002 Cod de procedură penală în referire la art. 160b C.p.p., prin prisma actelor și lucrărilor aflate la dosar, a concluziilor puse de reprezentantul Ministerului Public și de inculpați prin avocați și a dispozițiilor legale în materie, a reținut următoarele:
În cauza de față inculpații au fost trimiși în judecată astfel: inc. A. M. V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 din C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 329 alin.1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 20 C.p. raportat la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p. și de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.; inc. S. C. L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.p.; de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea 37 lit. „a” C.p.; de art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.p.; de art. 329 alin.1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „a” C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.; inc. A. M. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; de art. 329 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. ; de art. 329 alin. 1 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p. și inc. V. Victoraș pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; de art. 26 C.p. raportat la art. 329 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; de art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p., existând probe temeinice că au comis faptele reținute în sarcina lor, fapte deosebit de grave, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, arestarea acestora având drept scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.
Potrivit dispozițiilor art.1491 alin.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive poate fi dispusă dacă sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 c.pr pen, există vreunul din cazurile prevăzute de art.148 C.pr pen și se consideră că arestarea inculpatului este necesară în interesul urmării penale.
Potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.”f” C.pr.pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art.143 C.pr.pen. și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că sunt indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, se apreciază că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 C.pr.pen., aspect ce nu comportă discuții, și că există probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Art.148 alin 1 lit. ”f” C.p.p. reglementează situația în care „inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică”.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzută de art.148 alin. 1 lit.”f” C.p.p., instanța a avut în vedere că pentru menținerea ordinii publice, anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită, pot să suscite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie cel puțin o perioadă de timp. În circumstanțe excepționale acest element poate fi avut în vedere în măsura în care în dreptul intern este recunoscută noțiunea de tulburare a ordinii publice provocată de o infracțiune.
Este adevărat că arestarea acestora durează de un an și două luni și este un termen îndelungat pentru o măsură privativă de libertate, cea mai aspră dintre măsurile preventive.
Cu privire la inculpații A. M. V., S. C. L. și V. Victoraș, în stabilirea pericolului concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea în libertate a inculpaților, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
- inc. A. M. V. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art.41 alin. 2 din C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 329 alin.1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „b” C.p.; de art. 20 C.p. raportat la art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p. și de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.; inc. S. C. L. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.p.; de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea 37 lit. „a” C.p.; de art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.p.; de art. 329 alin.1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. „a” C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.; iar inculpatul V. Victoraș pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute: de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003; de art. 26 C.p. raportat la art. 329 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.; de art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p.; toate cu aplicarea art. 33 lit. „a” C.p.
- durata mare a activității infracționale desfășurată de inculpații A. M. V., S. C. L. și V. Victoraș, care au exploatat un număr mare de persoane de sex feminin determinându-le să practice prostituția pentru o lungă perioadă de timp și obținând importante sume de bani din aceasta, dând dovadă de perseverență infracțională;
- periculozitatea inculpaților rezultă și din faptul că erau organizați într-un grup infracțional constituit în scopul obținerii de bani din exploatarea unor persoane de sex feminin, modul violent în care determinau părțile vătămate să practice prostituția, precum și durata mare de timp în care au desfășurat activități infracționale (5-6 ani);
- în cazul lăsării în libertate a celor trei inculpați cercetați pentru constituire și aderare la un grup infracțional organizat, în cadrul căruia fiecare inculpat avea roluri distincte în vederea săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, există pericolul comiterii unor noi infracțiuni de același gen cu atât mai mult cu cât aceștia nu au nici o ocupație.
Din audierea făcută la termenele anterioare a rezultat că mai mulți martori ar avea o temere față de inculpatul A. M. V., această temere nu ar putea veni în nici un caz din faptul că martorii ar putea să răspundă penal pentru infracțiunea de practicarea prostituției, deoarece în cadrul infracțiunii de trafic de persoane, nu există infracțiunea de prostituție. Persoana este obligată să întrețină relații sexuale și aceasta nu poate răspunde pentru prostituție.
Este adevărat că pericolul social al faptei pentru care sunt cercetați nu trebuie confundat cu pericolul judecării în libertate a inculpatului cercetat pentru o anumită faptă, dar datele și indiciile despre care vorbește legiuitorul, fiind vorba de o conduită viitoare, acestea nu pot fi luate decât din trecut, din conduita anterioară a inculpatului. Astfel, față de faptele pentru care sunt cercetați inculpații – fapte deosebit de grave ( prin durata mare în timp și numărul mare de persoane ), s-a arătat că rezultă o anumită periculozitate pentru făptuitor, faptele grave nu pot fi comise de către inocenți.
Astfel fiind, instanța reținând pe de o parte, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații A. M. V., S. C. L. și V. Victoraș, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate, iar pe de altă parte, că cercetarea judecătorească este în derulare, fiind necesar a se audia martori și a se administra și alte probe necesare, a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul V. Victoraș, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
- la dosarul cauzei nu există dovezi că inculpatul ar fi exercitat violențe asupra victimelor sau că le-ar fi amenințat ;
- în principiu, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor ;
- inculpatul are o situație familială grea, are doi copii în întreținere.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în limitele prev. de art.3856 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată că încheierea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
În mod corect prima instanță a constatat că în cauză temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului V. Victoraș subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cauză până la acest moment procesual rezultă indicii temeinice de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus trimiterea acestuia în judecată, fiind îndeplinite astfel condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală.
Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, apreciate astfel și la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, pentru infracțiunile presupus a fi comise de acesta legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și având în vedere gravitatea acestora (fiind vorba de infracțiuni prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 ; art. 26 C.p. raportat la art. 329 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p și art. 26 C.p. raportat la art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. „a” din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p), natura și importanța valorilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete de comitere ( caracterul repetat al faptelor și temerea produsă persoanelor vătămate), scopul urmărit, urmarea produsă – se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În prezenta cauză, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului poate fi suficientă pentru a justifica aprecierea că acesta prezintă pericol pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinice reținute mai sus, iar existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, măsura arestării preventive fiind astfel conformă cu scopul instituit de art. 5 din Convenție.
Se constată totodată că, raportat la stadiul procesual și la complexitatea cauzei, măsura arestării preventive este justificată și prin prisma disp. art. 136 Cod procedură penală – fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind menținut un just echilibru între interesul general al comunității și imperativul protejării drepturilor individuale ale inculpatului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată în cauză apreciem că prima instanță în mod corect a respins-o.
Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în decizia nr. 17/17.10.2011 pronunțată în recurs în interesul legii că liberarea provizorie poate fi dispusă indiferent de temeiul care a stat la baza arestării preventive, după constatarea îndeplinirii condițiilor formale de admisibilitate, precum și împlinirea cerințelor de legalitate, temeinicie, oportunitate.
Astfel, după constatarea îndeplinirii cerințelor de admisibilitate prevăzute de art. 160 ind. b Cod procedură penală, a condiției pozitive prevăzute de art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedură penală, precum și a subzistenței temeiurilor care au stat la baza arestării preventive, judecătorul verifică, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, dacă există ori nu date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, ori că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Analizarea de către instanța de fond a subzistenței pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi lăsat în state de libertate reprezintă doar o condiție preliminară soluționării cererii pe fond nu și o condiție în baza căreia s-ar impune respingerea respectivei cereri de liberare provizorie.
Analizarea temeiniciei cererii de liberare provizorie presupune verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală dar și a aptitudinii pe care această măsură o va avea de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 136 alin. 1 în ref. la art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv oportunitatea acestei măsuri.
Având în vedere activitatea infracțională presupus a fi comisă de inculpat, modalitatea și împrejurările săvârșirii, modul violent în care inculpatul determina părțile vătămate să practice prostituția, precum și durata mare de timp în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională ( 5 – 6 ani), considerăm că primează necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârșească alte fapte, prin menținerea acestuia în stare de arest cu consecința respingerii cererii de liberare provizorie.
De asemenea prin raportare la art. 136 Cod procedură penală considerăm că la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului, sub control judiciar nu este oportună pentru buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere practica Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța este datoare să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire a faptelor și din consecințele acestora.
În speță, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi lăsat în stare de libertate.
În raport de considerentele expuse, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. Victoraș .
Văzând și disp.art.189 și 192 alin.2 Cod proc.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V. VICTORAȘ ( fiul lui G. și T., născut la data de 11.06.1976 în mun. B. jud. B., cu domiciliul în orașul Făurei, ..13 jud. B., CNP –_, în prezent deținut în Penitenciarul G. ) împotriva încheierii de ședință nr._ 2 din 01.02.2013 a Tribunalului B..
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul V. Victoraș la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în recurs – avocat N. L., va fi virată în contul Baroului G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 07.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.DLC/08.02.2013
Jud.fond V.V.
Tehnored.CG/2 ex./12.02.2013
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 1388/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
