Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 414/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Curtea de Apel GALAŢI - Sentințe și decizii penale / 2013

Decizia nr. 414/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 18306/233/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL G.

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

DECIZIA PENALĂ NR. 414/R

Ședința publică din data de 15.03.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE – D. P.

Judecător – M. T.

Judecător – L. H.

Grefier – E. M.

Ministerul Public reprezentat de M. C. C. – procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.

La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul S.C. Omniasig V. Insurance Group S.A., inculpatul F. V. M. și partea vătămată O. M., împotriva sentinței penale nr. 2302/17.12.2012 a Judecătoriei G..

La apelul nominal au răspuns inculpatul F. V. M., asistat de apărător ales, av. F. S., conform împuternicirii avocațiale atașată la dosarul cauzei, partea vătămată O. M. asistată de apărător ales, av. P. Marietta, conform împuternicirii avocațiale atașată la dosarul, celelalte părți fiind lipsă.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei, în sensul că asiguratorul S.C. Omniasig V. Insurance Group S.A. a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, după care;

Inculpatul, prin apărătorul ales, solicită administrarea de noi probatorii.

Apreciază că instanța de fond a procedat greșit când a reținut exclusiv culpa inculpatului și și-a însușit concluziile raportului de expertiză contrar faptului că fotografiile reținute de expert în elaborarea lucrării și schița accidentului (fila 4 dosar urm. pen.) nu evidențiază existența unui trotuar în zona respectivă. În eventualitatea lipsei acestui trotuar, s-ar putea discuta de o culpă parțială a pietonului. Arată că prima instanță și-a bazat hotărârea exclusiv pe opinia expertului, neținând seama de solicitarea inculpatului.

Planșele foto reținute de expert în elaborarea expertizei tehnice nu arată existența unui trotuar la momentul evenimentului rutier și nici schița locului întocmită de lucrătorul de poliție.

De asemenea solicită instanței de recurs ca expertul să depună lămuriri în scris privind existența în planșele foto (pag. 3 și 4 din raportul de expertiză), trotuarul despre care face vorbire, locul de impact cu precizarea că în expertiză arată că victima s-a aflat post impact pe trotuar. De asemenea solicită a se arăta zona de protecție și siguranță aferentă indicatorului de stație de tramvai raportat la locul de impact și distanța la care se afla acest indicator față de locul accidentului.

Pentru aceste considerente solicită lămuriri din partea Primăriei G. privind existența la locul accidentului a unui trotuar în data de 12.03.2009, dat fiind faptul că în prezent se efectuează lucrări de reabilitare stradală, schimbându-se configurația străzii, și completarea expertizei tehnice de către expert cu cerințele arătate anterior.

Apărătorul părții vătămate O. M. arată că din procesul verbal de constatare de la fața locului reiese că autovehiculul era cu puntea roților din spate pe trotuarul sensului de mers, expertul a constatat că autovehiculul care a provocat accidentul se afla oprit pe . din spate la nivelul bordurii trotuarului. Apreciază că probatoriul solicitat nu este concludent întrucât nu afectează cuantumul pedepsei primite și nici suma sau modalitatea de plată a despăgubirilor morale solicitate de partea vătămată.

Pentru aceste motive solicită respingerea cererii de administrare de probe formulată de inculpat prin apărătorul ales.

Reprezentantul Parchetului solicită a se observa că, indiferent dacă era trotuar sau nu, zona era sub jurisdicția unui semn rutier de stația de tramvai. Datorită acestui semn de stație de tramvai, prezența persoanelor în zonă era prezumată. În consecință consideră că este neconcludentă proba solicitată de inculpat și solicită a fi respinsă.

Apărătorul inculpatului, în replică, arată că cererea formulată vizează și prevederile disp. art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, ignorat de prima instanță. Aceste dispoziții fac referire la pietonul surprins și accidentat în timp ce traversa prin locuri nepermise, în situația dată purtând întreaga răspundere. Dorește a se elucida dacă pietonul a respectat normele rutiere, rezultând, în funcție de rezultatul obținut, o culpă exclusivă a pietonului, o culpă exclusivă a inculpatului sau o culpă comună.

Curtea respinge cererea formulată de inculpat prin apărătorul ales, motivând că în procesul verbal de constatare la fața locului, act ce nu a fost contestat de nici una din părți, se face precizarea existenței unui trotuar în lățime de 2,10 m.

Se depun acte în circumstanțiere de către apărătorii aleși pentru inculpatul F. V. M. și pentru partea vătămată O. M..

Participanții procesuali arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Av. P. Marietta pentru partea vătămată O. M. critică sentința penală nr. 2302/17.12.2012 a Judecătoriei G. sub aspectul netemeiniciei, precizând că suma solicitată ca daune morale de clienta sa era în valoare de 1.200.000 euro.

Reglementarea Consiliului privind asigurarea de răspundere civilă pentru prejudicii produse din accidente de vehicule, la nivelul anului 2009, stabilește că limita de despăgubire pentru vătămare corporală și deces este de 1.500.000 euro.

De asemenea, solicită a se observa de către instanță că partea vătămată O. M. a suferit o vătămare gravă a integrității corporale prin paralizie la nivelul T11, pierzându-și total capacitatea de deplasare. Datorită modului de deplasare în scaun rulant, a renunțat la apartamentul la etajul II unde locuia, mutându-se în . la sol a unuia dintre părinți. Apărătorul critică argumentarea judecătorului de la instanța de fond care justifică admiterea în parte a cererii prin „tocmai pentru ca partea vătămată să aibă posibilitatea să înlocuiască – cel puțin în parte – acele latitudini pe care un om sănătos le are, dar de care a fost lipsită ireversibilă.”

În condițiile date, dorește ca și Curtea să aprecieze că suma acordată cu titlu de daune morale de către instanța de fond nu este suficientă părții vătămate.

De asemenea arată că nu se poate vorbi despre o îmbogățire fără just temei deoarece partea vătămată necesită îngrijire specială 24 de ore, condițiile de viață actuale sunt necorespunzătoare, având nevoie de adaptări speciale pentru deplasarea cu scaunul rulant, toate acestea fiind aspecte pe care instanța de fond nu le-a luat în calcul.

Pentru aceste considerente solicită instanței reaprecierea cuantumului daunelor morale acordate în sensul majorării lui către limita cerută de partea vătămată.

Referitor la recursul inculpatului, pe latura civilă, lasă la aprecierea instanței.

Referitor la recursul declarat de asiguratorul Omniasig V. Insurance Group SA, având în vedere motivele de recurs formulate pentru partea vătămată, solicită respingerea acestuia. Speța din dreptul francez invocată de asigurator nu este clar individualizată și, deci, nu poate fi luată în considerare. Referitor la sentința penală nr. 444/2010 de la Judecătoria Călărași, menționată de asemenea de asiguratorul Omniasig V. Insurance Group SA, subliniază faptul că sentința a rămas definitivă prin nerecurare, instanța de control judecătoresc neputându-se pronunța.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de asiguratorul S.C. Omniasig V. Insurance Group S.A.

Av. S. F. pentru inculpatului F. V. M. învederează instanței că inculpatul și-a recunoscut de la început vinovăția dar a solicitat elucidarea situației de fapt sub toate aspectele, inclusiv existența culpei pietonului prin traversarea neregulamentară a locului unde s-a produs accidentul. Pe de o parte există stația de tramvai fără refugiu pietonal, iar pe de altă parte nu s-a delimitat zona de protecție aferentă indicatorului stației de tramvai.

În situația dată, instanța de recurs are posibilitatea să primească apărările făcute de inculpat, analizând actele și lucrările dosarului are posibilitatea să constate că cererile inculpatului sunt fondate, să aibă în vedere aplicarea prev. art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, reținându-se la situația de fapt culpa comună ce rezultă și din încălcarea normelor rutiere de către pieton.

Pentru aceste considerente solicită instanței achitarea inculpatului F. M. V. prin reținerea incidenței art. 10 lit. d Cod procedură penală.

În subsidiar, solicită reformarea hotărârii instanței de fond prin reținerea unei culpe comune în producerea accidentului, conform art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, situație ce urmează a se răsfrânge și asupra laturii civile a cauzei, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale, proporțional cu culpa fiecăruia.

Referitor la recursul declarat de asiguratorul S.C. Omniasig V. Insurance Group S.A., care tinde la diminuarea cuantumului daunelor morale acordate ca despăgubire părții vătămate, solicită admiterea acestuia dacă, în motivele scrise, invocă de asemenea culpa comună a inculpatului și a părții vătămate.

Referitor la recursul declarat de partea vătămată, având în vedere motivele formulate de inculpat, prin apărător, solicită a fi respins ca nefondat.

Reprezentantul Parchetului arată că nu s-a făcut dovada, din probatoriul existent la dosarul cauzei, că s-ar fi aplicat dispozițiile art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002. Declarațiile părții vătămate coroborate cu declarațiile martorilor duc la concluzia certă că partea vătămată se afla în staționare pe trotuar, în stația de tramvai, neputând duce la concluzia că ar exista culpă comună. În concluzie susținerile inculpatului sunt nefondate. S-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul se face vinovat de încălcarea dispozițiilor art. 35 pct. 10 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 128 alin. 1, 2 și 4 din H.G. nr. 1391/2006, condiții în care s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului F. M. V.. De asemenea, solicită a se reține că inculpatul, în primele declarații pe care le-a dat în prezenta cauză, a specificat că a manevrat autoturismul în direcția înapoi, fără să se asigure, în condițiile în care vizibilitatea era obturată, ulterior acesta revenind asupra acestor declarații și susținând că a încercat evitarea accidentului.

Referitor la recursul declarat de partea responsabilă civilmente care susține, în primul motiv de recurs, înlăturarea obligației de acordare a dobânzii legale aferentă sumei de 2046 lei către S. C. de Recuperare Medicală Băile F., reprezentantul Parchetului arată că răspunderea este în primul rând specificată de legiuitor, apoi, atât victima cât și spitalul au calitatea de terți în convenția încheiată între asigurator și inculpat. În condițiile date, asiguratorul trebuie să răspundă și să acopere integral paguba, conform disp. art. 14 Cod procedură penală, inclusiv a dobânzilor legale.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat, atât pentru plata dobânzilor legale către S. C. de Recuperare Medicală Băile F. cât și pentru reducerea sumei acordată părții vătămate cu titlu de daune morale.

Față de recursul declarat de partea vătămată, procurorul de ședință raportându-se la practica judiciară în materie, apreciază că suma acordată ca daune morale de către prima instanță este suficientă. În cazul vătămării corporale, suferința psihică a victimei este mult mai intensă, trebuind pe viitor să suporte acele consecințe și traumele de natură fizică și psihologică pe tot parcursul vieții.

Toate aceste motive justifică hotărârea instanței de fond prin acordarea de daune morale în sumă de 300.000 euro și solicită menținerea acestor despăgubiri ca fiind o soluționare corectă a laturii civile a cauzei.

Apărătorul părții vătămate, în replică, arată că nu se cere maximul sumei solicitate, de 1.200.000 euro, dar cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță nu este îndestulător, solicitând majorarea sumei acordată cu titlu de daune morale.

Partea vătămată, având ultimul cuvânt, solicită majorarea sumei acordată ca despăgubiri morale.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu concluziile apărătorului.

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față:

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr._ inculpatul F. V. M., partea vătămată O. M. și asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. „Omniasig V. Insurance Group” S.A. au formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 2302/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .

Prin sentința penală nr. 2302/17.12.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus condamnarea inculpatului F. V. M. la o pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, în referire la art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal (faptă săvârșită la data de 12.03.2009, parte vătămată O. M.).

În temeiul art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

A aplicat inculpatului F. V. M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni.

A constatat că partea vătămată O. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.200.000 euro cu titlu de despăgubiri morale.

A constatat că în cauză S. C. de Recuperare Medicală Băile F. s-a constituit parte civilă cu suma de 2064 lei daune materiale - reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate O. M., precum și majorările de întârziere a creanțelor bugetare în procent de 0,10% zi până la data plății efective.

A constatat că în cauză S. C. de Urgență B. - A. București, s-a constituit parte civilă cu suma de_,10 lei daune materiale - reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate O. M..

A constatat că în cauză S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 756,83 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate O. M.

În temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, a obligat pe inculpatul F. V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Filiala G. și alături de asigurătorul . la plata următoarelor sume:

-300.000 euro (calculată în lei la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă O. M.

-2064 lei cu titlu de daune materiale, către S. C. de Recuperare Medicală Băile F., sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății efective

-_,10 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. de Urgență B. - A. București

-756,83 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgență Sfântul A. A. din G.,

A respins ca nefondate celelalte pretențiile civile formulate de partea vătămată O. M. și S. C. de Recuperare Medicală Băile F..

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul F. V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . Filiala G. la plata sumei de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat(din care suma de 500 lei cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Judecătoria G., a avut în vedere că, prin rechizitoriul nr. 1718/P/2009 din 16.07.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului F. V. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal (partea vătămată O. M.).

În sarcina inculpatului F. V. M. s-a reținut că în data 12.03.2009, prin efectuarea manevrei de mers înapoi, cu încălcarea dispozițiilor art. 54 din OUG 195/2002 rep. și art. 128 alin.2 și 4 din H.G. nr. 1391/2006, a accidentat partea vătămată O. M., producându-i leziuni soldate cu o infirmitate fizică permanentă ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Pe parcursul urmăririi penale, s-au efectuat acte de cercetare specifice, care s-au concretizat în următoarele mijloace materiale de probă:

- proces verbal de constatare (filele 3-4 dosar urm.penală)

- declarație parte vătămată O. M. (filele 18-19 dosar urm.penală);

- declarație martor T. O. R. (filele 37-38 dosar urm.penală);

- declarație martor T. S.(filele 35-36 dosar urm.penală);

- declarație martor Ș. O. (filele 33-34 dosar urm.penală);

- declarație inculpat F. V. M. (filele 28 - 31 dosar urm.penală);

- raport de constatare medico legal (filele 20-27 dosar urm.penală);

- buletin analiză toxicologică inculpat F. V. M. (f. 7-11 dosar urm.penală).

Inculpatului F. V. M. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 08.06.2010 conform procesului verbal aflat la fila 42 dosar urm.penală.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a audiat nemijlocit partea vătămată O. M. (fila 220 dosar fond), precum și martorii T. O. R. (fila 201 dosar fond), T. S. (fila 202 dosar fond), Ș. O. (fila 219 dosar urm.penală).

Inculpatul, prezentat în fața instanței de judecată a arătat că nu dorește să se prevaleze de disp. art. 320 ind.1 Cod procedură penală (fila 188 dosar fond) și că se prevalează de disp. art. 70 Cod procedură penală,(fila 186 dosar urm.penală)

Partea vătămată O. M. (fila 136 dosar fond), a precizat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.200.000 euro reprezentând daune morale.

În cauză s-a constituit parte civilă și S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. cu suma de 756,83 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate O. M. (fila 15 dosar urm.penală).

Tot pentru cheltuielile medicale ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate O. M. s-au constituit în cauză părți civile S. C. de Recuperare Medicală Băile F. cu suma de 2064 lei daune materiale, precum și majorările de întârziere a creanțelor bugetare în procent de 0,10% zi până la data plății efective (fila 101 dosar fond) și S. C. de Urgență B. - A. București, cu suma de_,10 lei daune materiale (fila 227 dosar fond)

Din verificările efectuate de instanța de judecată a rezultat că autoturismul condus de inculpat la momentul producerii accidentului era asigurat la S.C. B.C.R. Asigurări S.A., motiv pentru care această societate a fost introdusă în cauză în calitate de asigurător. (fila 55 dosar fond)

De asemenea, din verificările efectuate de instanța de judecată a rezultat că la momentul producerii accidentului (12.03.2009), inculpatul F. V. M. avea calitatea de angajat al S.C. C. 1993 S.R.L. Filiala G. și la momentul săvârșirii infracțiunii se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, motiv pentru care această societate a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente (fila 200 dosar fond).

Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul a avut asigurată asistența juridică de un avocat ales conform delegației aflate la fila 117 dosar fond, iar partea vătămată a fost asistate de apărător ales conform delegației avocațiale fila 40 dosar fond, partea responsabilă civilmente a fost și ea reprezentată de un apărător ales conform delegației avocațiale fila 127 dosar fond.

În vederea soluționării cauzei, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, atașat la dosarul de fond filele 275-283.

La dosarul cauzei a fost atașată și fișa de antecedente penale a inculpatului (fila 293 dosar fond).

Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, la data de 12.03.2009, ora 16.40, organele de poliție judiciară din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului G. - Serviciul Rutier au fost sesizați de ofițerul de serviciu al Dispeceratului de Urgență 112 despre faptul că pe .. G., în dreptul stației Peco - petrol Plus s-a produs un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane.

Deplasându-se la locul accidentului, lucrătorii de poliție au identificat autoturismul implicat în accident, respectiv autoutilitara marca F., cu nr. de înmatriculare_, condusă de către inculpatul F. V. M..

Din cercetările efectuate, a rezultat că la data de 12.03.2009, în jurul orei 16.00, inculpatul F. V. M. se deplasa la volanul autoutilitarei marca F., cu nr. de înmatriculare_, pe .. G. iar în dreptul spălătoriei Nobless a virat în parcarea aferentă acesteia pentru a spăla autovehiculul.

Întrucât era aglomerat, inculpatul s-a hotărât să plece, timp în care a efectuat manevra de mers înapoi, accidentând partea vătămată O. M. ce se afla în stația de tramvai.

Inculpatul a oprit autovehiculul, auzind strigătele persoanelor din apropiere, precum și un zgomot în partea din spate a autovehiculului.

Coborând din autovehicul și verificând zona din spatele autovehiculului, inculpatul a observat-o pe partea vătămată, care era întinsă pe spate, cu picioarele sub roata de rezervă, cel drept fiind prins între roata de rezervă și puntea spate a autoutilitarei.

Împreună cu martorul Ș. O. ce se afla în imediata apropiere a locului producerii accidentului, și cu ajutorul unui cric, inculpatul a reușit să o scoată pe partea vătămată de sub autoutilitara marca F..

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 535/E/26.05.2009, partea vătămată O. M. a suferit leziuni prin lovire din spate de către un autovehicul la data de 12.03.2009, necesitând pentru vindecare 80-90 zile îngrijiri medicale și infirmitate fizică permanentă(paraplegie completă nivel T11).

Audiată fiind partea vătămată O. M. a arătat că la data de 12.03.2009, în jurul orei 16.35 se afla pe trotuarul străzii Frunzei, în stația de tramvai din dreptul restaurantului Nobless, fiind poziționată cu spatele către acesta, zonă în care de altfel mai erau și alte persoane. Partea vătămată a arătat că în timp ce aștepta tramvaiul a fost lovită din spate de un autovehicul, a fost ajutată de inculpat să iasă de sub autovehicul și apoi a fost transportată la spital.

Fiind audiat la data de 12.03.2009, inculpatul F. V. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunii arătând că întrucât era aglomerat la spălătoria auto, s-a hotărât să plece, astfel încât s-a urcat la volanul autoutilitarei_, și în timp ce efectua manevra de mers înapoi pentru a ieși cu spatele în .-a asigurat temeinic și fiind lipsit de vizibilitate a accidentat pe partea vătămată O. M.. Inculpatul a mai arătat că a fost sesizat de accident de strigătele persoanelor ce se aflau în apropierea mașinii dar și de un zgomot pe care l-a auzit în partea din spate a autovehiculului și că cu ajutorul persoanelor care erau în zonă dar și utilizând un cric a scos-o pe partea vătămată de sub autovehicul.

Fiind audiat, ulterior atât pe parcursul urmăririi penale dar și în fața instanței de judecată, inculpatul a relatat aceeași împrejurare, respectiv că la data de 12.03.2009 a accidentat-o pe partea vătămată, însă a arătat că atât înainte de a se urca la volanul autoutilitarei, dar și după ce s-a urcat la volanul acesteia s-a asigurat temeinic, atât vizual cât și folosind semnalele acustice ale autovehiculului, respectiv claxonând de mai multe ori, pentru a evita posibilitatea accidentării eventualelor persoane care s-ar fi aflat în spatele acestuia.

Aceste susțineri ale inculpatului F. V. M. nu vor putea fi reținute de instanța de judecată întrucât ele nu se coroborează cu materialul probator existent la dosarul cauzei.

Astfel, martorul O. Ș. a arătat că în ziua de 12.03.2009, în jurul orei 16.30 se afla pe trotuarul străzii Frunzei în stația de tramvai din apropierea stației Peco Petrol Plus, timp în care a observat că în stația de tramvai se afla o persoană de sex feminin la aproximativ 10 metri de el, așteptând probabil tramvaiul. La puțin timp martorul a văzut un autovehicul marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . a intrat la spălătoria de lângă stația peco menționată anterior. La scurt timp, atenția martorului a fost atrasă de strigătele unor persoane din zonă, și claxoanele unui autoturism de mici dimensiuni care era în zonă, iar când s-a uitat în acel loc a văzut-o pe femeia menționată anterior, sub microbuzul marca F..

Și partea vătămată O. M. a arătat de asemenea că nu a fost avertizată în nici un fel înainte de a fi accidentată de autovehiculul condus de inculpat.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat că inculpatul a efectuat manevra de mers înapoi fără a fi dirijat din exterior de o altă persoană, încălcând astfel disp. art. 35 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 128 alin.1, 2 și 4 din H.G. nr. 1391/2006.

De asemenea, în raportul de expertiză s-a arătat că locul de impact dintre autoutilitara marca F. și partea vătămată s-a situat pe trotuarul străzii Frunzei, în timp ce aceasta aștepta tramvaiul. Totodată, se arată că în zonă stația de tramvai era semnalizată de un indicator rutier, și că era amenajată în spațiul situat în dreptul stației peco Petrol Plus.

Din întreg materialul probator (declarațiile inculpatului, a părții vătămate, a martorilor audiați în cauză, dar și din planșele foto existente la dosarul cauzei - fila 277 dosar fond) a rezultat cu certitudine împrejurarea că stația de tramvai nu era prevăzută cu refugiu pentru pietoni, aceasta confundându-se practic cu parcarea aferentă stației peco Petrol Plus, și a spălătoriei auto existente în zonă, motiv pentru care în sarcina părții vătămate, instanța nu a putut reține nici o culpă în producerea accidentului.

Așadar, instanța a reținut concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, care au relevat împrejurarea că culpa exclusivă în producerea accidentului aparține inculpatului F. V. M., care a încălcat disp. art. 35 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 128 alin.1, 2 și 4 din H.G. nr. 1391/2006 în sensul că a manevrat autoutilitara fără a fi dirijat de o persoană aflată în afara vehiculului, manevră care a condus la accidentarea părții vătămate.

În drept, fapta inculpatului F. V. M. care în data 12.03.2009, prin efectuarea manevrei de mers înapoi, cu încălcarea dispozițiilor art. 35 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și art. 128 alin.2 și 4 din H.G. nr. 1391/2006, a accidentat partea vătămată O. M., producându-i leziuni soldate cu o infirmitate fizică permanentă ce au necesitat 80-90 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin. 2 și alin. 4 Cod penal.

Instanța nu a putut fi de acord cu concluziile de achitare formulate de inculpat, prin apărătorul său ales, pe considerentul că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă – culpa acestuia, cerere întemeiată pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Astfel, potrivit art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, fapta este săvârșită din culpă atunci când inculpatul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce.

În condițiile în care inculpatul s-a urcat la volanul autovehicul marca F. Ducato, cu nr. de înmatriculare_, a efectuat manevra de mers înapoi fără a fi pilotat din exterior, astfel cum prevăd dispozițiile legale mai sus amintite, a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv posibilitatea de a accidenta o persoană care s-ar fi aflat în spatele acestuia, însă nu a acceptat acest rezultat, socotind fără temei că el nu se va produce, fapta inculpatului încadrându-se astfel în disp. art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată, instanța, având în vedere dispozițiile art. 72 Cod penal, a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator pentru faptele săvârșite (de la 6 luni la 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal), de pericolul social concret al faptei dedusă judecății, de datele privind persoana inculpatului (vârsta acestuia, nivelul de instruire).

Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii acestei fapte, care nu avea antecedente penale așa cum rezulta din fișa sa de cazier (fila 293 dosar urm. pen.), instanța a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, cu consecința aplicării disp. art. 76 lit. e Cod penal.

Față de considerentele de fapt și de drept mai sus arătate, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, apreciind că doar astfel poate fi restabilită ordinea de drept.

Având în vedere situația de fapt reținută, dar și persoana inculpatului, instanța a apreciat că scopul și funcțiile pedepsei rezultante ce a fost stabilită acestuia în cauză, astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 52 Cod penal, pot fi atinse și fără privarea sa efectivă de libertate. În consecință, observând că inculpatul a întrunit condițiile prevăzute de art. 81 și urm. Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului F. V. M. asupra consecințelor prevăzute de art. 83 Cod penal, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni, intenționate, în interiorul termenului de încercare ce va fi stabilit.

În considerarea naturii și a gravității infracțiunii reținute în sarcina inculpatului F. V. M., instanța a aplicat acestuia pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, iar potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata aceluiași termen de încercare ce va fi stabilit cu privire la pedeapsa principală.

În referire la latura civilă, instanța a constatat că partea vătămată O. M. (fila 136 dosar fond) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.200.000 euro reprezentând daune morale.

În cauză s-a constituit de asemenea parte civilă și S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G. cu suma de 756,83 lei reprezentând cheltuieli medicale efectuate pentru îngrijirile acordate părții vătămate O. M. (fila 15 dosar urm.penală).

Potrivit art. 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 – 999 Cod civil, orice faptă a omului săvârșită cu intenție, sau prin neglijență, ori prin imprudență, care a cauzat altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. Obligația răspunderii civile delictuale nu este condiționată de alte împrejurări, în afara producerii unui prejudiciu. În temeiul acestor dispoziții legale, prejudiciul nepatrimonial constituie un element structural al răspunderii civile delictuale, alături de fapta ilicită, din culpa autorului și de raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

În raport de aceste considerente, coroborate cu actele dosarului, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, astfel că s-au apreciat cererile părților civile O. M., S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., S. C. de Recuperare Medicală Băile F. și S. C. de Urgență B. - A. București ca fiind întemeiate, motiv pentru care au fost admise.

Astfel, în ceea ce o privește pe partea vătămată O. M., instanța a avut în vedere considerațiile teoretice și practice în materie, prin care s-a statuat că vătămarea gravă a integrității corporale a unei persoane, poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial determinat și imediat evaluabil, constând, de exemplu, în cheltuielile medicale, pierderea retribuției sau diminuarea acesteia, dar și într-un al prejudiciu, care este consecința caracterului ireversibil al vătămării, cum ar fi de exemplu, în speță, paralizia, care lipsește persoana în cauză de posibilitatea deplină de a participa la viața socială și de a se bucura efectiv și direct de binefacerile acestei participări. În speță, partea vătămată O. M. avea la data accidentului vârsta de 33 ani, era căsătorită și nu avea copii, iar în urma producerii acestuia a suferit o infirmitate fizică permanentă (paraplegie completă nivel T11), fiind încadrată în grad de handicap grav, nerevizuibil, deplasându-se în prezent într-un scaun cu rotile, fiindu-i astfel evident afectată viața din toate punctele de vedere, de la cel social până la cel intim.

Instanța a apreciat că acest prejudiciu moral, se justifică tocmai pentru ca partea vătămată O. M. să aibă posibilitatea să înlocuiască, cel puțin în parte, acele latitudini pe care un om deplin sănătos le are, dar de care a fost lipsită ireversibil prin accidentul a cărui victimă a fost.

Totodată, instanța a avut în vedere că despăgubirile la care va fi obligat inculpatul nu trebuie să reprezinte pentru partea vătămată constituită parte civilă o îmbogățire fără justă cauză, acesta fiind de fapt motivul pentru care instanța a înțeles să reducă cuantumul pretențiilor solicitate de aceasta.

În opinia instanței, inculpatul singur, este autorul faptului juridic ilicit cauzator de prejudicii iar asigurătorul răspunde alături de inculpat, în baza contractului de asigurare R.C.A., obligatoriu prin voința legii, aflându-ne în prezența unei obligații in solidium.

Temeiul răspunderii juridice a inculpatului își are sorgintea așadar, în faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii (art. 998-999 Cod civil), în timp ce asigurătorul răspunde alături de asigurat, în temeiul prevăzut de art. 49, 50 Legea nr. 136/1995, prin voința legiuitorului, însă până la concurența unei anumite sume, stabilite unilateral de către asigurător.

Cât privește constituirea de parte civilă a Spitalului C. de Recuperare Medicală Băile F. cu majorările de întârziere a creanțelor bugetare în procent de 0,10% zi până la data plății efective, instanța a apreciat că aceste majorări sunt nejustificate, urmând a acorda dobânda legală calculată pentru sumă solicitată până la data plății efective.

Față de cele arătate, în temeiul art. 14 și 346 Cod de procedură penală, în referire la art. 998 și urm. Cod civil, instanța a obligat inculpatul F. V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. 1993 S.R.L. Filiala G. și alături de asigurătorul S.C. B.C.R. Asigurări S.A. la plata următoarelor sume:

-300.000 euro (calculată în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective) cu titlu de despăgubiri morale către partea civilă O. M.

-2064 lei cu titlu de daune materiale, către S. C. de Recuperare Medicală Băile F., sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății efective

-_,10 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. de Urgență B. - A. București

-756,83 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă S. C. Județean de Urgență Sfântul A. A. din G.,

Totodată a respins ca nefondate celelalte pretenții civile formulate de partea vătămată O. M. și S. C. de Recuperare Medicală Băile F..

În temeiul art. 191 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală, instanța a obligat pe inculpatul F. V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. C. 1993 S.R.L. Filiala G. și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 2302/2012 a Judecătoriei G. au formulat recurs inculpatul F. V. M., partea vătămată O. M. și asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. „Omniasig V. Insurance Group” S.A. (fostă S.C. B.C.R. Asigurări S.A.).

În recursul formulat partea vătămată O. M., prin apărător ales, a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, arătând că cuantumul acestora este prea mic, raportat la suferințele îndurate de partea vătămată, a celor prezente și mai ales a celor viitoare.

A solicitat admiterea recursului și majorarea cuantumului daunelor morale până la suma de 1.200.000 euro, echivalent în lei, așa cum s-a constituit parte civilă în fața instanței de fond.

În recursul formulat asigurătorul de răspundere civilă auto S.C. „Omniasig V. Insurance Group” S.A. (fostă S.C. B.C.R. Asigurări S.A.) a solicitat înlăturarea sa de la plata dobânzilor legale aferente sumei de 2064 lei acordată părții civile S. C. de Recuperare Medicală Băile F. și reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile O. M..

În recursul formulat inculpatul F. V. M., prin apărător ales, a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. d Cod procedură penală și art. 72 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 R și exonerarea sa de plata despăgubirilor civile.

În subsidiar, a solicitat să se constate că și victima a avut o culpă concurentă în producerea accidentului și a solicitat reducerea despăgubirilor civile proporțional cu culpa victimei în producerea accidentului.

Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile formulate de către inculpatul F. V. M. și de către asiguratorul de răspundere civilă-auto sunt nefondate, iar recursul formulat de partea vătămată O. M. este fondat, din următoarele considerente:

Recursul inculpatului F. V. Mariu este nefondat, deoarece potrivit art. 72 alin. 4 teza ultima din OUG nr. 195/2002 pentru ca inculpatul să fie exonerat de răspunderea civilă auto se impunea ca acesta să respecte prevederile legale privind circulația în acel sector.

Din analiza materialului probator rezultă că locul în care s-a produs accidentul era semnalizat corespunzător, fiind stație de tramvai fără refugiu pentru pietoni, iar partea vătămată era poziționată corespunzător în această zonă, neîncălcând nici o prevedere regulamentară.

În schimb inculpatul nu a respectat dispozițiile legale privitoare la mersul cu spatele al autovehiculului, încălcând prevederile art. 54 din OUG nr. 195/2002 R și ale art. 128 alin. 2 și 4 din HG nr. 1391/2006.

În această situație nu sunt aplicabile disp. art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, inculpatul purtând întreaga vinovăție pentru accidentul produs iar partea vătămată neavând culpă în producerea accidentului.

Urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 Cod procedură penală recursul inculpatului F. V. M. să fie respins ca nefondat, cu obligarea sa la plata de cheltuieli judiciare către stat și către partea vătămată.

Recursul asigurătorului de răspundere civilă - S.C. „Omniasig V. Insurance Group” S.A. (fostă S.C. B.C.R. Asigurări S.A.) este nefondat, deoarece potrivit prevederilor art. 49-54 Legii nr. 136/1995, ale Ordinului nr. 20/2008 ale C.S.A. (în vigoare la data săvârșirii faptei) și poliței de asigurare R.C.A. încheiată, în caz de accident, despăgubirea să fie integrală (daune materiale și daune morale), în limita sumei prevăzute în Ordinul nr. 20/2008 al C.S.A.

Victima O. M. a făcut eforturi pentru recuperarea stării sale de sănătate efectuând tratament medical de specialitate la S. C. de Recuperare Medicală Băile F., județul Oradea.

Costul acestui tratament, se include în cheltuielile de spitalizare pe care asigurătorul trebuie să le plătească, în numele inculpatului către unitățile spitalicești.

Având în vedere perioada îndelungată necesară judecății unui astfel de proces și rămânerii definitive a hotărârii precum și perioada îndelungată de timp între data efectuării cheltuielilor cu tratamentul medical și data plății efective, în mod corect instanța de fond a dispus ca această sumă de 2064 lei să fie actualizată cu dobânda legală până la data efectuării plății.

Al doilea motiv, vizând cuantumul prea mare al daunelor morale acordate părții vătămate O. M. se dovedește nefondat.

În cele ce urmează vom motiva, de ce în opinia Curții, cuantumul daunelor morale acordate părții vătămate este prea mic, urmând a se dispune majorarea acestora.

Urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală, art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și art. 193 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat, recursul asigurătorului de răspundere civilă auto și să-l oblige la plata de cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Recursul părții vătămate O. M. este fondat.

Curtea își însușește argumentele instanței de fond, însă apreciază ca suma de 300.000 euro (calculată în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective) nu reprezintă o reparație justă și îndestulătoare a suferințelor încercate de partea vătămată.

La data producerii accidentului era în vigoare Ordinul nr. 8/2008 al C.S.A. care stabilea un prag maxim de despăgubire de 1.500.000 euro.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.200.000 euro. Având în vedere că la data producerii accidentului victima avea 33 de ani, căsătorită, fără copii, că în urma accidentului a suferit o paraplegie completă nivel T11 (infirmitate fizică permanentă și ireversibilă), având în vedere că în general, în România, speranța de viață se situează în jurul vârstei de 70 de ani și că pe viitor victima va trebui să facă față unor nevoi speciale (schimbarea locuinței astfel încât aceasta să fie la parter, reamenajarea acesteia pentru ca victima să se poată deplasa prin casă cu scaunul cu rotile, aspecte legate de igienă și întreținerea sa fizică, efort suplimentar pentru a se adapta la relațiile sociale). Curtea apreciază că suma de 500.000 euro (calculată în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective) reprezintă o justă reparație pentru partea vătămată.

Urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul părții vătămate O. M..

Va fi casată în parte, sub aspectul laturii civile, sentința penală nr. 2302/17.12.2012 a Judecătoriei G. și în rejudecare se va majora cuantumul daunelor morale de la 300.000 euro (calculată în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective) la 500.000 euro (calculată în lei la cursul B.N.R. de la data plății efective).

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului părții vătămate O. M. vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de partea vătămată O. M. (cu domiciliul în G., ..6, ., .).

Casează în parte sentința penală nr. 2302/17.12.2012 a Judecătoriei G. și în rejudecare:

Majorează de la 300.000 euro (calculată în lei la cursul BNR de la data plății efective) la 500.000 euro (calculată în lei la cursul BNR la data plății efective) cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul F. V. M. în solidar cu partea responsabilă civilmente . – Filiala G. și alături de asigurătorul de răspundere civilă . GROUP” SA (fostă BCR Asigurări SA), către partea vătămată O. M..

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpatul F. V. M. (fiul lui O. și G., născut la data de 02.07.1979 în G., cu domiciliul în G., ..10, ..14, jud. G., cetățenie română, studii medii, șomer, necăsătorit, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, CNP._) și asigurătorul de răspundere civilă . GROUP” SA (cu sediul în C., .. 21, Cod poștal_, J. C.) împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat F. V. M. și asigurătorul de răspundere civilă . GROUP” SA la plata a câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza disp. aret. 193 Cod procedură penală obligă pe inculpatul F. V. M. și pe asigurătorul de răspundere civilă . GROUP” SA la plata a câte 50 lei către partea civilă O. M. cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate de aceasta (onorariu apărător ales)

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi 15.03.2013.

Președinte, Judecător, Pt. Judecător,

D. P. M. T. L. H.

Aflat în concediu de studii

Conf. art. 312 C.p.p. semnează

Președinte de complet D. P.

Grefier,

E. M.

Red. L. H./20.03.2013

Tehnored. M. V.

2 ex. /04.04.2013

Fond. C.I. C.

← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 928/2013. Curtea de... →

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 414/2013. Curtea de Apel GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 414/2013. Curtea de Apel GALAŢI