Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 916/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 5405/91/2012/a6
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 916/R
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. B. - judecător
Judecător: M. C.
Judecător: D. L. C.
Grefier: C. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror F. H.
- din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
– Serviciul Teritorial G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de inculpații B. M. E. (fiul lui E. și M. N., născut la 16.01.1990, deținut în Penitenciarul Focșani), S. C. D. (fiul lui M. și M., născut la data de 06.04.1987, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani) și S. V. M. ( fiul lui M. și M., născut la data de 21.07.1985, deținut în Penitenciarul Focșani ) împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații recurenți B. M. E., S. C. D. și S. V. M., în stare de arest, asistați de av.G. C., în baza delegației nr.3220 din 07.066.2013 eliberată din oficiu de Baroul G. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că deși av-M. E. – apărătorul ales al inculpatului B. E. a fost înștiințată despre acest termen de judecată, nu a confirmat prezentarea în instanță și nici nu și-a asigurat substituirea, după care:
Întrebați fiind și având pe rând cuvântul, inculpații B. M. E., S. C. D. și S. V. M. au arătat că își mențin recursurile declarate .
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpaților recurenți B. M. E., S. C. D. și S. V. M. solicită admiterea recursurilor declarate de aceștia și în rejudecare, a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că în fața primei instanțe s-au pus concluzii în cauză, instanța a rămas în pronunțare pe fondul cauzei și ulterior a repus cauza pe rol pentru punerea în discuție a unei cereri de schimbare a încadrării juridice, dar și pentru a se discuta administrarea unui probatoriu.
Apreciază că instanța ar fi trebuit, chiar dacă nu a soluționat fondul cauzei, să aibă în vedere și cererile formulate de către apărătorii aleși ai inculpaților, în sensul de a constata că nu mai există indiciile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Instanța ar fi trebuit de asemenea, să aibă în vedere faptul că nu se poate vorbi despre un grup infracțional organizat, astfel cum s-a solicitat de către parchet, pentru că nu există probe în cauză care să demonstreze acest lucru.
Inculpații au avut o atitudine constantă pe parcursul procesului penal. De altfel, și cu ocazia rămânerii în pronunțare, inculpații au solicitat achitarea lor în conformitate cu art.10 lit. d Cod procedură penală întrucât nu erau indicii și elemente în cauză care să contureze măcar faptic situația cum că vreunul dintre ei ar fi încercat să traficheze vreo parte vătămată sau să o constrângă din punct de vedere fizic sau moral.
De aceea, până la lămurirea cauzei și până la pronunțarea unei hotărâri în cauză ar fi putut să aplice inculpaților o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, astfel încât inculpații să își poată formula apărări în cauză, să poată beneficia și de prezumția de nevinovăție și să fie cercetați în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere motivele invocate și a se dispune în consecință, cu onorariul din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpați. Apreciază că încheierea Tribunalului V. prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților este legală și temeinică, în cauză subzistând temeiurile prevăzute de art.143 și 148 lit.f Cod procedură penală, temeiuri care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată sunt deosebit de grave, sunt fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și în raport de natura și gravitatea deosebită a acestor fapte, de numărul de victime traficate, de împrejurarea că în privința inculpatului S. D. sunt aplicabile dispozițiile art.37 lit.a Cod penal ,apreciază că sunt elemente care conturează existența pericolului concret pentru ordinea publică, dacă inculpații ar fi lăsați în stare de libertate.
Inculpatul recurent B. M. E. arată că vrea să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul recurent S. C. D. arată că vrea să fie cercetat în stare de libertate și arată că va respecta orice măsura i se va impune.
Inculpatul recurent S. V. M. solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 12 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților B. M. E., S. C. D., S. V. M..
Prin aceeași încheiere de ședință s-a dispus repunerea cauzei pe rol, după ce inițial instanța a dispus la termenul din 22.05.2013 închiderea dezbaterilor și a amânat pronunțarea asupra soluționării cauzei pe fond.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Verificând susținerile tuturor părților la terminarea cercetării judecătorești a cauzei, instanța a constatat că în ce privește acuzațiile aduse pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 329 c.p., nu au fost puse concluzii, iar inculpații în ultimul cuvânt nu au făcut referire la toate acuzațiile aduse.
De asemenea, instanța a constatat că între declarațiile date de C. I. A. la urmărirea penală și ulterior la cercetarea judecătorească există neconcordanțe care nu au fost lămurite pe deplin prin declarațiile celorlalți martori. Instanța a mai constatat că numita H. E., deși a dat declarație la urmărirea penală, nu a fost propusă ca martor de părți. Pentru a completa probatoriile privind stabilirea situației de fapt și a încadrării juridice raportate la fiecare dintre inculpați pe perioade de timp, activitate infracțională și victime, bine individualizate, în temeiul art. 331 c.p.p. coroborat cu art. 344 c.p.p., instanța a repus cauza pe rol.
Cu referire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, instanța a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Biroul Teritorial V., au fost trimiși în judecată inculpații B. M. E., S. C. D., S. V. M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 8 din legea 39/2003, art.13 alin.1,2,3 din legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 cu aplicarea art. 33 lit.a c.p., iar pentru inculpatul S. C. D. și infracțiunea prev. de art. 329 alin.1 cu aplic. Art. 41 alin.,2 c.p.
Împotriva inculpatului B. M. E. s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea 39/2003 și art.13 alin. 1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., constând în aceea că, în perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012 împreună cu S. C.-D. a inițiat un grup în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani și pentru inculpatul S. C. D. s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea 39/2003 și art.13 alin. 1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și art. 329 alin. 1 C.pen, toate cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., constând în aceea că în perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012 împreună cu B. M. E. a inițiat un grup în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani.
Împotriva inculpatului lipsă S. V. M., s-a început urmărirea penală și s-a pus mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 8 din Legea 39/2003 și art.13 alin. 1,2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen., motivat de faptul că, din actele premergătoare efectuate rezultă indicii care stabilesc existența elementelor constitutive ale infracțiunii anterior arătate, în sensul că, în perioada noiembrie 2011- ianuarie 2012 a aderat la grupul inițiat de B. E. M. și S. C. D. în vederea săvârșirii de trafic de minori cu scopul de a exploata sexual persoane de sex feminin care nu aveau împlinită vârsta de 18 ani.
Prin „ Încheierea” din 22 august 2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M. E. și S. C. D. pe o perioadă de 29 zile, începând cu 22.08.2012 până la 19 .09.2012, fiind îndeplinite disp. art 143 c.p.p. raportat la art. 68 ind.1 c.p.p. și art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit acte materiale specifice infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări penale, precum și art. 148 al.1 lit.f c.p.p.
La data de 12.10.2012, a fost sesizată instanța de judecată cu soluționarea cauzei înregistrată sub nr._ 12, cauză în care inculpații B. M. E. și S. C. D., se află în arest preventiv. La data de 29 noiembrie 2012 a fost arestat preventiv și inculpatul S. V. M., motivat de același text de lege.
În aceste condiții prin Încheierea din 15.10.2012 a Tribunalului V. s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților menționați, în temeiul art. 300 ind.1 al.3 c.p.p.
Potrivit art. 160 ind.b c.p.p., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În ședința nepublică din 22 mai 2013, punând concluzii pentru condamnarea inculpaților sau achitarea acestora, atât Reprezentantul Ministerului Public, apărătorii inculpaților și inculpații au pus concluzii implicit și asupra stării de arest preventiv care față de aceste concluzii au devenit cereri accesorii. Pronunțându-se asupra repunerii cauzei pe rol, instanța este ținută să rezolve și aceste cereri accesorii privind starea de arest preventiv a inculpaților.
Prin aplicarea art. 160 ind.b al.3 c.p.p. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.
Astfel încadrarea juridică și situațiile de fapt pentru care s-a dispus și ulterior menținut arestarea preventivă a inculpaților nu s-au modificat ,iar administrarea probelor pentru care se continuă judecarea cauzei impune privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații B. M. E., S. C. D., S. V. M., criticând-o pe motive de netemeinicie.
Prin recursurile promovate, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea recursurilor, inculpații au arătat că în speță nu mai există indiciile care au stat la baza luării arestării preventive, iar cu ocazia dezbaterilor pe fond, în fața primei instanțe au solicitat achitarea conform art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât nu există elemente care să confirme că au traficat sau constrâns moral vreo victimă.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, considerăm că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Așa cum reține și instanța de fond, în cauză există și la acest moment procesual indicii și probe temeinice care confirmă împrejurarea că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a celor trei inculpați, subzistă .
Astfel, probatoriile administrate în cauză ( în faza urmăririi penale și în fața instanței de fond ) conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, încadrate la art. 8 din Legea nr.39/2003, art.13 alin.1, 2, 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, precum și prev. de art.329 alin.1 Cod penal în ceea ce-l privește pe S. C. D.), sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Aspectele invocate mai sus atrag incidența dispozițiilor art.143 și art.148 lit. f teza I Cod procedură penală.
De asemenea, materialul probator administrat în cauză confirmă împrejurarea că lăsarea în libertate a celor trei inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică.
Condiția reglementată de art.148 lit.f teza II Cod procedură penală rezultă și din gravitatea faptelor presupus a fi comise de inculpați, din modalitățile și împrejurările săvârșirii (în formă continuată, în participație penală, prin implicarea mai multor persoane), din urmarea produsă și atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege .
Prin raportare și la dispozițiile art.136 Cod procedură penală, considerăm că menținerea inculpaților în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împrejurările că instanța de fond a dispus repunerea cauzei pe rol, iar inculpații au invocat aspecte de nevinovăție, solicitând achitarea pentru infracțiunile deduse judecății, nu impun lăsarea lor în stare de libertate și nici nu echivalează cu modificarea ori dispariția temeiurilor care au stat la baza arestării preventive.
Față de cele de mai sus, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. M. E., S. C. D., S. V. M..
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, ocazionate de soluționarea cauzei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații B. M. E. (fiul lui E. și M. N., născut la 16.01.1990 în oraș Onești, jud. Bacău, CNP_, domiciliat în ., deținut în Penitenciarul Focșani), S. C. D. (fiul lui M. și M., născut la data de 06.04.1987 în P., jud. V., CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Focșani), S. V. M. (fiul lui M. și M., născut la data de 21.07.1985 în P., jud. V., CNP_, domiciliat în ., deținut în Penitenciarul Focșani) împotriva încheierii de ședință din data de 31.05.2013 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ 12.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpați la plata a câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs .
Suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu (avocat G. C. ) va fi avansată către Baroul G. din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 .06.2013 .
Președinte, Judecător, Judecător,
A. B. M. C. D. L. C.
Grefier,
C. G.
Red.dec.jud.M.C./17.06.2013
Jud.fond R.N.
Tehnored.CG/2 ex./17.06.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
