Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 435/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 10884/121/2012/a3
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 435/R
Ședința publică de la 18 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A.-M. M.
Judecător: F. M.
Judecător: M.-M. I.
Grefier: F. B.
.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Public reprezentat de Procuror G. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul G. P. împotriva încheierii din 05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/121/_ al Tribunalului G..
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat G. P., în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu av.I.-G. L. din cadrul Baroului G., care răspunde în baza delegației pentru asistența judiciară obligatorie pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Se procedează la identificarea recurentului-inculpat G. P., care confirmă datele de stare civilă existente la dosarul cauzei și care, întrebat fiind arată că își menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.I.-G. L. pentru recurentul-inculpat G. P., solicită admiterea recursului apreciind că la acest moment nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, arată că este adevărat că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune gravă, respectiv tentativă la omor, însă menționează că față de persoana inculpatului și de poziția lui, acesta nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică iar procesul se poate desfășura în continuare cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată și ca urmare a aplicat acesteia o singură lovitură; că trebuie avută în vedere și atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei în sensul că partea vătămată aflându-se la pământ, acesta putea să-i mai aplice în continuare lovituri, însă nu a făcut-o întrucât a realizat consecințele faptei sale. De asemenea menționează că la momentul audierii inculpatul a precizat că dorește să o despăgubească pe partea vătămată și că dorește să se împace cu aceasta.
Solicită a se mai avea în vedere și faptul că inculpatul se află la primul impact cu legea penală, are în întreținere un copil minor și consideră că la acest moment procesual lăsarea sa în libertate nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestării preventive; cu plata onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul G. P., apreciind că încheierea de ședință din 5.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. este legală și temeinică.
Astfel, consideră că instanța de fond a verificat legalitatea măsurii arestării preventive și a constatat că această măsură luată față de acest inculpat a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că temeiul luării acestei măsuri subzistă în sensul că la dosar există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul, la data de 10.09.2012, pe fondul unui conflict mai vechi, a aplicat părții vătămate M. T. o lovitură deosebit de puternică cu o bâtă în zona capului provocându-i leziuni pentru care a necesitat 70-80 de zile de îngrijiri medicale, lovitură care i-au pus în primejdie viața.
Apreciază că în cauză s-a ținut cont de declarația părții vătămate coroborată cu declarațiile martorilor A. P., M. V., M. V. și M. G., precum și de actul medico-legal din care rezultă că viața victimei a putut fi salvată datorită intervenției imediate și de înaltă calificare a medicilor.
Având în vedere subzistența temeiului prev. de art.143 și în raport de fapta presupus a fi săvârșită, de limitele mari de pedeapsă prevăzută de legiuitor pentru această infracțiune, de urmările produse, consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Celelalte aspecte care au fost reiterate și în fața instanței de fond privitor la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, la datele ce caracterizează persoana inculpatului, precizează că sunt aspecte care vizează fondul cauzei și care nu au legătură cu criteriile și cu temeiurile prev. de art.148 C.pr.pen.
Solicită respingerea recursului cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul-inculpat G. P., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului desemnat din oficiu.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din 05.03.2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ 12 în conformitate cu art.3002 C.pr.pen. coroborat cu art.160b al.1, 3 C.pr.pen. s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive privind pe inculpatul G. P., măsură pe care a menținut-o.
S-a respinge, ca fiind nefondată, cererea inculpatului privind înlocuirea stării de arest preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 C.pr.pen.
În motivarea încheierii s-a arătat că nu au fost dovedite date noi relative împrejurărilor avute inițial în vedere în privința inculpatului.
S-a precizat că materialul probator administrat cauzei până la acest moment al cercetării (implicit declarațiile martorilor audiați la prezentul termen de judecată (martorii A. P., M. G. și M. V.), implicit ale martorilor audiați pe latura civilă a cauzei prefigurează infracțiunea dedusă judecății – tentativă la omor calificat prevăzută de disp. art.20 C.p. raportat la art.174 al.1 C.p.-art.175 al.1 lit.i C.p.- infracțiune sancționată de legea penală cu pedeapsa închisorii într-un cuantum mai mare de 4 ani.
S-a menționat că și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta cercetarea în libertate a inculpatului este în continuare reliefat de natura faptei penale (faptele de acest gen proliferând în ultima perioadă), de valoarea socială lezată, de rezonanța în rândul comunității a unor asemenea manifestări; nuanțările legate de modalitatea de comitere a faptei ori elementele ce caracterizează persoana inculpatului nu pot constitui temeiuri pentru înlocuirea stării de arest preventiv la acest moment procesual.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G. P. arătând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, solicitând să fie judecat în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpatul G. P. este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul G. P., fiind îndeplinite cerințele impuse de art. 143 și art. 148 lit. f C.pr.pen., în cauză existând probe și indicii temeinice din care rezultă că acesta ar fi comis infracțiunea de tentativă de omor, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ținând cont de modul și împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, de gradul ridicat de pericol social al faptei, urmările grave asupra părții vătămate, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte cu un grad ridicat de pericol social ar fi în libertate, Curtea apreciază că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal iar o altă măsură preventivă dintre cele prevăzute de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, cu toate restricțiile aferente, nu ar corespunde pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu vin să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă acesta dacă ar fi lăsat în libertate, aceste aspecte nepunând fi privite disociat față de împrejurările în care s-a comis fapta și gravitatea acesteia.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului și că acestea impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Față de cele arătate, în baza disp. art. 385 15 al. 1 pct. 1 lit. b C.pr.pen., se va respinge ca fiind nefondat recursul declarate de inculpatul G. P..
Văzând și disp. art.189 și art.192 al.2 C.pr.pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. P. (fiul lui V.-M. și F., născut la 27.10.1985 în T. jud.G., domiciliat în . jud.G., CNP._, în prezent deținut în Penitenciarul G.), împotriva încheierii din 05.03.2013 pronunțată în dosarul nr._/121/_ al Tribunalului G..
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu (av.I. L.), se va vira către Baroul G. din fondurile M.J.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A.-M. M. F. MeleacăIstrate M. M.
Grefier,
F. B.
Fond:L.C./Trib.G.
Red.F.M./27.03.2013
Tehnored.F.M./F.B./27.03.2013/ 2ex.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 151/2013.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
