Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 515/2013. Curtea de Apel GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 515/2013 pronunțată de Curtea de Apel GALAŢI la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 16864/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL G.
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 515/R
Ședința publică din data de 01 Aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. T. - judecător
Judecător – L. H.
JUDECĂTOR – P. D.
Grefier – S. G.
Ministerul Public a fost reprezentat prin PROCUROR – G. L.
Procuror șef secție judiciară
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G.
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata S. E. împotriva Sentinței penale nr.2348 din 19.12.2012 pronunțată de Judecătoria G. (dosar nr._ ) – trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 220 alin.1,2, 3 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 01 aprilie 2013.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ inculpata S. E. a formulat recurs împotriva Sentinței penale nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ .
Prin sentința penală nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosar nr._ s-a dispus condamnarea inculpatei S. E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220(1), (2) si (3) Cod Penal (faptă din 05.09.2009).
În temeiul art. 71(2) Cod Penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64(a) teza II - dreptul de a fi ales in autoritățile publice si în funcțiile elective publice si lit. (b) Cod Penal - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 81 si 71(5) Cod Penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani.
În temeiul art. 359(1) Cod Penal s-a atras atenția inculpatei că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de încercare ori neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor civile din prezenta hotărâre va atrage după sine revocarea suspendării condiționate și executarea în întregime a pedepsei.
În temeiul art. 14 Cod Procedură Penală si art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată . si a fost obligată inculpata S. E. la plata sumei de 87.506 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul art. 14 si art. 348 Cod Procedură Penală a fost obligată inculpata S. E. să permită accesul liber si necondiționat al părții vătămate . pe terenul situat în mun. G., . pe care aceasta din urmă îl deține în baza contractului de colaborare nr. 72 / 14.08.2009 încheiat cu U.J.C.M. G.
În temeiul art. 191(1) Cod Procedură Penală a fost obligată inculpata S. E. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.500 lei.
În temeiul art. 193(1) Cod Procedură Penală a fost obligată inculpata S. E. la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată . în cuantum de 1.000 lei (onorariu expert).
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, Judecătoria G., a avut în vedere că, pe rolul Judecătoriei G. a fost înregistrată plângerea formulată de petenta S.C. T. C. S.R.L., împotriva ordonanței nr. 5789 / P / 2009 dispuse de P. de pe lângă Judecătoria G. în dosarul cu același număr, privind pe făptuitorii S. E., C. Ș., G. D., S. V. și S. G.. În cuprinsul plângerii formulate, petenta a criticat soluția de netrimitere în judecată pe motive de nelegalitate si netemeinicie, arătând că în mod greșit procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală si aplicarea unei amenzi administrative intimatei S. E., deși probele de la dosarul cauzei nu justificau o astfel de soluție.
În vederea soluționării cauzei a fost atașat dosarul nr. 5789/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. în care a fost dată ordonanța cu același număr și lucrarea nr. 1075/II/2/2011 în care a fost dată ordonanța prim-procurorului, cu același număr. De asemenea, au fost citați intimații S. E., S. G., C. S., G. D. si S. V..
Prin încheierea din data de 12.12.2011, Judecătoria G. a admis plângerea formulată de petenta ., a desființat în parte ordonanța dată în dosarul 5789 / P / 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G. (numai în ceea ce prevește intimata S. E.) și a reținut cauza spre judecare sub aspectul săvârșirii de către aceasta a infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220(1),(2) si (3) Cod Penal. În motivarea acestei hotărâri, instanța de judecată a apreciat că fapta învinuitei aduce o atingere suficient de gravă valorilor sociale ocrotite de lege și că astfel prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La aprecierea acestui grad de pericol social, s-a ținut cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei (faptul că inculpata S. E. a înlocuit practic gardul din plasă cu unul metalic, blocând cu același prilej și poarta de acces a petentei), de scopul urmărit (extinderea curții . fără să o intereseze cui aparține terenul respectiv, drepturile cui le vatămă prin acțiunile sale), de urmarea produsă (perturbarea gravă a activității părții vătămate .), de persoana și conduita făptuitorului (aceasta nu a manifestat nicio umbră de regret cu privire la fapta sa, nu a încercat să remedieze în vreun fel răul produs, ci mai mult, a continuat demersul pentru a obține dreptul asupra suprafeței de teren ocupate în mod abuziv).
Ulterior admiterii plângerii, s-a procedat la audierea inculpatei S. E. și a reprezentantului părții vătămate . (I. A. G.). De asemenea a audiat martorii S. G., C. S., G. D., C. A. si S. V..
La data de 26.11.2012, instanța a procedat la efectuarea unei cercetări la fata locului în prezenta părților (inculpata S. E. si reprezentantul părții vătămate I. A. G.).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la situația de fapt
Prin contractul de colaborare nr. 72 / 14.08.2009, Uniunea Județeană a Organizațiilor Cooperației Meșteșugărești (UJCM G.) a pus la dispoziția ., în mod gratuit, pe o perioadă de 1 an un teren în suprafață totală de 7.730 m2, situat în .. G., teren pe care sunt amplasate un număr de 10 terenuri de tenis cu anexele corespunzătoare (f. 69-74 dosar urmărire penală). Din această suprafață făcea parte și un teren de aproximativ 400 m2, situat între ., dispensarul medical de pe . Botanică.
Deși convenția încheiată a fost denumită de părți ca fiind un ”contract de colaborare”, din descrierea obiectului contractului cuprinsă în art. 2 al acestuia (punere la dispoziție în mod gratuit), se observă că acesta este de fapt un contract de comodat.
Ulterior încheierii contractului, prin două acte adiționale încheiate la datele de 17.11.2009 (f. 73 si 74 dosar urmărire penală) si 14.08.2012, durata acestuia a fost prelungită succesiv până la 14.08.2012 si respectiv 14.08.2013.
La data de 05.09.2009, în urma dispozițiilor date de inculpata S. E., mai mulți angajați din cadrul . au procedat la împrejmuirea terenului situat între această societate, dispensarul medical si .. Prin împrejmuirea suprafeței de teren menționate a fost îngrădit accesul dinspre ., întrucât poarta de acces a fost dublată de o . panouri metalice sudate între ele, ce nu puteau fi îndepărtate. De asemenea, aceștia au procedat la desființarea unui gard de cărămidă aflat pe latura de V a terenului (înspre Gamacris SRL). De menționat că pe acest teren se afla un concasor aparținând părții vătămate, care prin blocarea accesului nu a mai avut acces nici la acest agregat ce asigura zgura pentru terenurile de tenis.
La data de 17.05.2010 între UJCM G. si . a fost încheiat un protocol de colaborare (nr. 53), ce avea drept obiect cedarea cu titlu oneros a dreptului de folosință asupra unei suprafețe de teren de 252,3 m2, ce se suprapunea cu suprafața de teren împrejmuită la data 05.09.2009 (f. 119-124 dosar urmărire penală). Totodată, prin acest protocol . se obliga să asigure relocarea concasorului aparținând părții vătămate, potrivit anexei nr. 2 la contract.
Situația de fapt anterior expusă a rezultat din coroborarea materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale si ulterior al judecății. Astfel, din declarațiile martorilor G. D. si S. V. (angajați ai .) rezultă că la data de 05.09.2009 aceștia au procedat la împrejmuirea suprafeței în litigiu ca urmare a dispozițiilor date de inculpata S. E. în calitate de administrator al societății. Referitor la această acțiune, inculpata a declarat că la acel moment nu avea cunoștință de faptul că terenul era folosit de partea vătămată în baza contractului de colaborare nr. 72 / 14.08.2009 încheiat cu UJCM G., aspectul neîngrijit al terenului creîndu-i impresia că ar fi fost abandonat.
”(…) Am avut reprezentarea că acest teren ar fi fost abandonat, întrucât era plin de gunoaie, fiind folosit de căini si de oameni fără adăpost. De asemenea, pe acest teren erau depozitate o . materiale de construcții aruncate de . (…) Fac precizarea că cei de la dispensar mi-au cerut să iau măsuri în această privință pentru a nu mai permite accesul pe acel teren a animalelor fără stăpân si a persoanelor fără adăpost (…)” – f. 66 dosar instanță.
Această apărare nu a putut fi însă primită. Indiferent de reprezentarea si percepția pe care inculpata ar fi avut-o asupra realității, aceasta a încetat la momentul la care reprezentantul . i-a adus la cunoștință că deține terenul în baza contractului de colaborare, lucru petrecut în chiar ziua efectuării lucrărilor (05.09.2009). De altfel, nici la momentul pronunțării prezentei hotărâri părții vătămate îi este refuzat accesul pe terenul cedat de către UJCM. Referitor la acest ultim aspect, inculpata a arătat că după edificarea gardului despărțitor, ”cei de la . au avut în continuare acces pe teren întrucât reparația a vizat gardul dinspre dispensar” si că această societate ”are posibilitatea deschiderii unei porți de acces în gardul despărțitor”. Se observă o contradciție evidentă între susținerile inculpatei: în situația în care reparațiile au vizat gardul dinspre dispensar (aflat pe latura de N a terenului), se pune întrebarea de ce ar avea nevoie partea vătămată să deschidă o poartă de trecere în gardul despărțitor de pe latura opusă, respectiv cea dinspre S. Mai mult decât atât, atât expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, cât si cercetarea la fata locului efectuată de către instanță a scos în evidentă faptul că pe această latură (S), înspre . există o poartă de acces din grilaj metalic, care este însă dublată către terenul în litigiu de o . plăci metalice din tablă care împiedică în mod evident accesul către teren.
O altă apărare care a fost invocată de către inculpata S. E. a fost aceea că din discuțiile purtate cu administrația municipiului G., aceasta ar fi avut o speranță legitimă în privința atribuirii terenului în litigiu. Nici această apărare nu a putu fi primită: orice speranță, oricât de legitimă ar fi, nu echivalează cu existenta unui drept efectiv. În lipsa unui asemenea drept neechivoc asupra terenului, inculpata avea obligația de a se abține de la orice acțiune ce ar fi avut drept rezultat tulburarea posesiei părții vătămate. De altfel, această speranță legitimă s-a materializat abia peste aproximativ zece luni de la data tulburării, când la data de 17.05.2010 UJCM a cedat către . cu titlu gratuit terenul în litigiu. Chiar și în aceste condiții, se observă că titlul părții vătămate nu a fost desființat, ea având în continuare dreptul de acces pe teren în aceleași condiții ori în condiții asemănătoare cu societatea administrată de inculpată. Orice nemulțumiri ar fi avut inculpata referitor la ”suprapunerea” celor două titluri, acestea trebuiau rezolvate prin apelarea la instituțiile statului (instanțe judecătorești) si nu prin îngrădirea abuzivă a accesului pe teren.
Cu privire la încadrarea juridică s-a apreciat că fapta inculpatei S. E., care începând cu data de 05.09.2009, prin intermediul mai multor persoane care au acționat fără vinovăție (angajați ai .) și prin desființarea unor semne de hotar (gard de cărămidă), a blocat accesul părții vătămate . pe terenul pe care această societate îl deținea în baza contractului de colaborare nr. 72 / 14.08.2009 încheiat cu U.J.C.M. G., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 220(1), (2) si (3) Cod Penal.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei
În ceea ce privește pedeapsa principală, instanța a ținut cont la stabilirea acestora de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod Penal, de persoana inculpatei, de urmările produse, precum si de atitudinea adoptată de aceasta în cursul procesului penal.
Referitor la modalitatea de sancționare, instanța a apreciat că nu poate fi aplicată o sancțiune administrativă din cele prevăzute de dispozițiile art. 91 Cod Penal. În acest sens, s-a reținut că potrivit art. 181 Cod Penal ”nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni”. Cât privește gradul de pericol social al unei asemenea fapte, alin. (2) al textului de lege anterior citat prevede o . criterii ce trebuie avute în vedere de către organul judiciar, respectiv ”modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului”.
S-a constatat, cu ușurință, că în ceea ce privește criteriile prevăzute de lege, acestea nu se regăsesc în nicio măsură raportat la fapta săvârșită. Astfel, inculpata S. E. a acționat într-un dispreț evident al drepturilor pe care partea vătămată T. C. SRL le avea asupra terenului, deși avea cunoștință în mod cert de existenta contractului de colaborare încheiat de aceasta din urmă cu U.J.C.M. G.. Mai mult decât atât, acțiunea de blocare a accesului pe teren a continuat mult timp după ocupare, această situație existând si la acest moment, în ciuda faptului că prezenta cauză a fost reținută de către instanță în vederea judecării pe fond. Această conduită a inculpatei, precum si prejudiciul relativ ridicat cauzat părții vătămate au impus - în opinia instanței - aplicarea unei pedepse prevăzute de lege, respectiv închisoare, fără reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea sa.
Alăturat pedepsei principale, inculpatei i-a fost aplicată și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64(a) teza II - dreptul de a fi ales in autoritățile publice si in funcțiile elective publice si lit. (b) Cod Penal - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În ceea ce privește modalitatea de executare a acestor pedepse, s-a ținut cont și de faptul că inculpata S. E. nu este cunoscută cu niciun fel de antecedente penale, precum si faptul că administrează o societate comercială cu un număr mare de angajați, iar instanța de fond a apreciat că atingerea scopului represiv si reeducativ al pedepselor poate fi atins si fără executarea efectivă, respectiv prin suspendarea condiționată a executării acestora pe durata unui termen de încercare stabilit si calculat potrivit art. 82 Cod Penal. În speranța că prezenta hotărâre reprezintă un avertisment suficient de serios pentru a o determina pe inculpată să respecte un set minim de reguli si norme juridice, inclusiv cele ce ocrotesc drepturile si interesele legitime ale părții vătămate, instanța a făcut aplicarea art. 81 si 71(5) Cod Penal și a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii.
De asemenea, s-a atras atenția inculpatei că săvârșirea unei infracțiuni în termenul de încercare ori neexecutarea cu rea-credință a obligațiilor civile din prezenta hotărâre va atrage după sine revocarea suspendării condiționate si executarea în întregime a pedepsei.
Cu privire la latura civilă
La termenul din data de 11.07.2012, partea vătămată . s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 180.000 lei:
-10.000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu expertul cadastru, onorariu avocat, onorariu expert judiciar si taxe pentru întocmirea unei noi lucrări cadastrale pentru intabularea în cartea funciară;
-170.000 lei reprezentând despăgubirea pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de cca. 500 mp ocupat abuziv de inculpată, sumă calculată pentru o lipsă de folosință echivalentă cu 5.000 lei/lună de la data săvârșirii faptei, respectiv 05.09.2009 până în prezent.
Instanța a apreciat pretențiile civile formulate în cauză ca fiind parțial întemeiate. Astfel, referitor la onorariul avocat si onorariul expert judiciar, acestea reprezintă în realitate cheltuieli judiciare si nu daune propriu-zise ivite ca urmare a săvârșirii infracțiunii, astfel că instanța de fond le-a analizat ulterior în cadrul acestei hotărâri.
În ceea ce privește ”cheltuieli efectuate cu expertul cadastru, (…) si taxe pentru întocmirea unei noi lucrări cadastrale pentru intabularea în cartea funciară”, partea vătămată nu a indicat nici un motiv pentru care aceste cheltuieli ar trebui să fie puse în sarcina inculpatei. Acestea nu sunt urmarea comiterii infracțiunii de tulburare de posesie, ci reprezintă cheltuieli prilejuite de efectuarea unor formalități normale de asigurare a publicității imobiliare a dreptului al cărei titular este partea vătămată. Inexistenta unei legături de cauzalitate între infracțiunea săvârșită si plata acestor sume s-a apreciat că nu pot avea drept consecință decât respingerea acestor pretenții ca nefondate.
Cât privește suma pretinsă cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului, partea vătămată nu a cerut administrarea niciunui mijloc de probă care să demonstreze cuantumul daunelor ce i-au fost astfel create. În lipsa unor asemenea probe care să cuantifice prejudiciul, instanța de fond a apreciat acest aspect prin prisma prevederilor contractului de colaborare nr. 72 / 14.08.2009 încheiat cu U.J.C.M. G., convenție în cadrul căreia părțile au stabilit plata anumitor sume în schimbul cedării folosinței asupra terenului. Astfel, în cuprinsul art. 4 (intitulat Pretul Contractului) s-a arătat următoarele:
”(…)
A) Beneficiarul (. – n. instantei) va avea o obligatie lunară de plată calculată după cum urmează:
-echivalentul tutror obligatiilor lunare aferente terenului pe care UJCM le datorează si le plăteste diverselor institutii sau societăti;
-un comision de de consultantă si management de 20% aplicat la valoarea mai sus mentionată, dar nu mai putin de 200 lei lunar.
(…)”
În opinia instanței, aceste sume de plata stabilite de către părți constituie cea mai fidelă reprezentare a lipsei de folosință si implicit a prejudiciului suferit de partea vătămată. În acest sens, au fost luate în considerare înscrisurile depuse de partea vătămată la ultimul termen si care fac dovada plăților făcute de aceasta către U.J.C.M în baza contractului de colaborare încheiat (f. 120-142 dosar instanță’). Aceste înscrisuri, reprezentând ordine de plată si chitanțe de plată a facturilor emise de U.J.C.M. G., totalizează suma de 87.506 lei, sumă la care inculpata a fost obligată la plată, conform art. 998 Cod Civil (1865).
Totodată, potrivit art. 348 Cod Procedură Penală, instanța de fond a fost obligată, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, să se pronunțe cu privire la ”repararea pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii”. Având în vedere că acțiunea de ocupare a terenului si de blocare a accesului pe acesta continuă si la acest moment, inculpata a fost obligată să permită accesul liber si necondiționat al părții vătămate . pe terenul situat în mun. G., . pe care aceasta din urmă îl deține în baza contractului de colaborare nr. 72 / 14.08.2009 încheiat cu U.J.C.M. G..
Cu privire la cheltuieli judiciare
În temeiul art. 191(1) Cod de Procedură Penală, inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în prezenta cauză, atât cele din faza de urmărire penală, cât si cele din timpul judecății.
De asemenea, în temeiul art. 193(1) Cod Procedură Penală, inculpata a fost obligată doar la plata onorariului plătit expertului judiciar din faza de urmărire penală (f. 37, 38 dosar urmărire penală), la dosarul cauzei nefiind identificat vreun document de plata care să indice cuantumul onorariului plătit apărătorului părții vătămate.
Împotriva sentinței penale nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G. a formulat recurs inculpata S. E. criticând hotărârea instanței de fond pentru motivele arătate pe larg în încheierea de ședință din 27.03.2013 a Curții de Apel G., când au avut loc dezbaterile pe fond asupra recursului, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A solicitat, în esență, achitarea, în baza prev. art.11 pct.2 lit.c Cod proc.pen. raportat la art.10 lit.d Cod proc.pen. arătând că faptei pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată îi lipsește atât latura obiectivă (deoarece nu s-a realizat ocuparea niciunei suprafețe de teren) cât și latura subiectivă (deoarece a acționat cu intenția împiedicării accesului rozătoarelor de pe terenul . și . G. către dispensarul medical din zonă).
În subsidiar a solicitat achitarea în baza art.11 pc.t 2 lit.a Cod proc.pen. în ref. la art.10 lit.b1 Cod proc.pen. și aplicarea unei amenzi administrative conform art.181 Cod penal în sumă de 1.000 lei, menținându-se astfel soluția dispusă de P. de pe lângă Judecătoria G. arătând că ulterior, între . și UJCM G. s-a încheiat un protocol de colaborare, iar după pronunțarea sentinței penale nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G. inculpata de bună-voie a creat o poartă de acces în gardul despărțitor pe care l-a edificat, permițând accesul . G. pe respectivul teren.
Sub aspectul laturii civile inculpata a arătat că partea vătămată nu a făcut dovada vreunui prejudiciu prin lipsa de folosință a respectivei suprafețe de teren, iar suma de 87.506 lei reprezentând despăgubiri civile este nejustificat de mare, având în vedere că inculpata nu a ocupat întreaga suprafață de 7700 m2 a . G. ci numai 484 m2 .
De asemenea, a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus repunerea în situația anterioară, având în vedere că între . și UJCM G. s-a încheiat un protocol de colaborare și sunt plătite „consultații și taxe” către U.J.C.M.G..
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate dar și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.3856 alin.3 Cod proc.pen., Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii penale, instanța de fond nu a avut în vedere, în mod eficient criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 Cod pen., respectiv persoana inculpatei și atitudinea acesteia după săvârșirea faptei.
Inculpata este în vârstă de 63 de ani, fără antecedente penale, studii medii, administrator al ., unitate specializată în fabricarea pâinii și produselor de panificație.
Pe durata procesului penal, deși nu a recunoscut săvârșirea faptei, a realizat o apărare onestă participând la aflarea adevărului și prezentându-se în fața instanței de judecată.
După pronunțarea sentinței penale nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G. realizând probabil consecința faptelor sale a încercat înlăturarea consecințelor faptei sale, practicând, din proprie inițiativă în gardul edificat abuziv, o poartă de trecere care să permită accesul reprezentanților . G. și notificând despre aceasta pe reprezentanții legali ai acestei societăți comerciale. De asemenea, a procedat la mutarea concasorului de zgură aparținând .” SRL G., pe cheltuiala sa.
Față de aceste aspecte Curtea apreciază că în sarcina inculpatei pot fi reținute circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit.a, b, c Cod pen. care vor avea ca efect coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, potrivit art.76 alin.1 lit.c Cod pen. până la un nivel care să reflecte pericolul social al faptei săvârșite și nevoia de apărare socială și prevenire a săvârșirii de fapte asemănătoare, pe viitor. Va fi păstrată modalitatea de executare a pedepsei și v-a fi redus corespunzător termenul de încercare.
2 . Sub aspectul laturii civile se constată că instanța de fond a obligat în mod greșit inculpata la plata către . G. a sumei de 87.506 lei cu titlu de daune materiale reprezentând lipsa de folosință.
Suma de 87.506 lei reprezintă suma totală plătită de . G. către U.J.C.M. cu titlu de chirie pentru folosința suprafeței totale de 7700 m2 începând cu anul 2009 la zi.
Ori, trebuia avut în vedere că inculpata, prin fapta sa a împiedicat folosirea de către . G. a suprafeței de 484 m2 (stabilită conform expertizei efectuată la urmărirea penală) din totalul de 7700 m2 deținut de către . G..
În această situație se impunea reducerea cuantumului despăgubirilor acordate, proporțional cu suprafața de 484 m2 ocupată abuziv de către inculpată. Curtea urmează să admită și acest motiv de recurs și să reducă cuantumul daunelor materiale la care a fost obligată inculpata S. E. către . G. de la 87.506 lei la 5.479 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
Restul motivelor de recurs invocate de către inculpată, prin apărător ales, se dovedesc nefondate.
Cererea acesteia de achitare în baza prev. art.11 pct.2 lit.a Cod proc.pen. raportat la art.10 lit.d Cod proc.pen. se dovedește nefondată, în primul rând datorită faptului că inculpata nu a formulat plângere împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ nr.5789/P/2009 din 03.06.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G., menținută prin ordonanța nr.1075/II/2/2011 din 21.07.2011 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria G..
Aceasta înseamnă că inculpata și-a recunoscut implicit vinovăția în săvârșirea infracțiunii imputate deoarece potrivit art.181 Cod pen. fapta există însă organul judiciar apreciază că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Dacă ar fi dorit achitarea sa în baza prev. art.11 pct.1 lit.b Cod proc.pen. raportat la art.10 lit.d Cod proc.pen., inculpata trebuia, conform art.2781 Cod proc.pen. și deciziei XIVL/13.oct 2008 a ÎCCJ – Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, să se adreseze la Judecătoria G. cu plângere împotriva ordonanței procurorului și să solicite schimbarea temeiului juridic din art.10, b1 Cod proc.pen. în art.10 lit.d Cod proc.pen.
Inculpata nu a procedat în acest mod, întregul proces penal prezent fiind declanșat și susținut la inițiativa părții vătămate . G. care a formulat plângere la instanța de judecată, conform art.2781 Cod proc.pen.
Pe fondul cererii se constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.220 alin.1,2,3 Cod pen., ele rezultând „ex re” din modul de săvârșire a infracțiunii și din modul în care s-a comportat inculpata după săvârșirea infracțiunii.
În actualul context socio-economic nu se mai poate vorbi de ocupațiune ca mod primar de dobândire a posesiei asupra unui teren considerat al nimănui.
De altfel, în „Protocolul de colaborare” încheiat la 17.05.2010 între . și UJCM, inculpata, în calitate de administrator, arată că a purtat negocieri începând cu luna august 2009 cu U.J.C.M., recunoscând în mod implicit că a avut reprezentarea că terenul respectiv era în concesiunea U.J.C.M. care îl cedase în folosința . G..
Modul în care a acționat inculpata, pe timpul nopții, cu ajutorul muncitorilor C. Ș., G. D. și S. V. (care au acționat fără vinovăție și față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale) care au folosit mijloace și instrumente specializate pentru a demola un gard de cărămidă cu înălțimea de 2,10 m aflat pe latura de vest (vecinătatea . G. cu .) și pentru a construi (edifica) un gard din tablă în partea de nor, întăresc convingerea că inculpata a acționat mod premeditat, pregătind forța de muncă și mijloacele materiale și tehnice necesare săvârșirii laturii obiective a infracțiunii și că a avut reprezentarea acțiunilor sale, fapt atestat și de blocarea accesului pe terenul astfel împrejmuit.
De asemenea, la momentul demolării gardului de cărămidă, observând concasorul de zgură, aparținând . G., inculpata trebuia să aibă reprezentarea că terenul respectiv nu este abandonat ci că el este folosit conform destinației sale economice.
Sub aspectul laturii subiective, considerăm că susținerile inculpatei sunt nefondate deoarece mult mai eficient în combaterea migrării rozătoarelor era un gard de cărămidă, de genul celui demolat de inculpată cu ajutorul muncitorilor din subordine, decât gardul de tablă ondulată edificat de aceasta.
Oricum, migrația rozătoarelor nu ar putea fi combătută deoarece acestea au posibilitatea să sape tuneluri pe sub garduri și să migreze în continuare.
Deoarece partea vătămată, prin reprezentant legal a sesizat în mod prompt abuzul comis organelor de poliție, inculpata s-a gândit să mascheze sub aparența unui contract juridic încheiat cu U.J.C.M. acest abuz, încheind Protocolul de colaborare din 17.05.2010. Se remarcă, în primul rând că fapta a fost săvârșită la 05.09.2009 iar Protocolul de colaborare este încheiat la 17.05.2010 la aproximativ 8 luni, de la data săvârșirii faptei.
Protocolul de colaborare din 17.05.2010 are ca obiect cedarea de către U.J.C.M. a folosinței asupra suprafeței de 252,3 m2 în favoarea . or, inculpata, prin fapta sa a ocupat abuziv suprafața de 484 m2 conform expertizei de la dosar.
În Protocolul de colaborare din 17.05.2010 la capitolul 4.3 U.J.C.M. recunoaște drepturile . G. și condiționează perfectarea contractului de relocarea concasorului de zgură pe cheltuiala . din poziția în care se afla la poziția indicată de U.J.C.M.
La data de 15.11.2010, deci după încă aproximativ 6 luni, de la data încheierii Protocolului de Colaborare, . notifică U.J.C.M. că a realizat relocarea concasorului (fila 131 dosar u.p.) fără ca la dosarul cauzei să existe vreo adresă a U.J.C.M. de indicare a locației pe care trebuia așezat concasorul de zgură sau vreo adresă de recepție din partea U.J.C.M. sau . G. (proces-verbal încheiat de procuror – fila 147 dosar u.p.)
Pentru a păstra aparența de existență a unui contract civil . a plătit către U.J.C.M. diferite sume de bani, fără însă a exista vreo dovadă din partea U.J.C.M. că a încasat acești bani și cu ce titlu.
Cert este că din adresa nr._/25.09.2012 emisă de Primăria Municipiului G. la solicitarea instanței de judecată rezultă că . nu deține în concesiune nicio suprafață de teren și nu a plătit impozite către stat pentru această suprafață (fila 76 dosar instanța de fond).
Față de toate acestea considerăm că în mod corect instanța de fond a apreciat că „Protocolul de colaborare” încheiat la 17.05.2010 între U.J.C.M. G. și . nu reprezintă un contract valabil încheiat, care să poată fi opozabil terților, deoarece a lipsit atât voința reală de a contracta din partea U.J.C.M.G. cât și datorită faptului că nu au fost îndeplinite condițiile impuse de U.J.C.M.G. pentru perfectarea ulterioară a contractului.
În această situație, în mod corect instanța de fond a dispus repunerea părților în situația anterioară, apreciind că numai titlul deținut de . G. este un titlu valabil.
Motivul de recurs privind achitarea inculpatei în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.pen. raportat la art.10, b1 Cod proc.pen. și aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ se dovedește nefondat.
Față de caracterul elaborat în care a acționat inculpata pentru demolarea gardului din cărămidă, edificarea unui gard nou din tablă ondulată, acapararea suprafeței de 484 m2 și împiedicarea accesului la această suprafață de teren, acțiunea pe timp de noapte, în disprețul oricăror norme legale, fac ca această faptă să nu fie în mod vădit lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.
De asemenea, modul în care a acționat ulterior inculpata, în încercarea de a da o aparență de legalitate infracțiunii săvârșite formează convingerea Curții că fapta nu este în mod vădit lipsită de pericol social.
Așa fiind și văzând prev. de art.38515 pct.2 lit.d Cod proc.pen. Curtea va admite recursul inculpatei S. E. și va casa în parte sentința penală nr.2348/19.12.2012 a Judecătoriei G. numai în ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatei și a individualizării cuantumului daunelor materiale la care a fost obligată inculpata către ..
Conform art.192 alin.3 Cod proc.pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
cu opinie majoritară,
DECIDE
Admite recursul formulat de inculpata S. E. (fiica lui I. și A., născută la data de 13.08.1950 în . T., județul Bacău, CNP –_, domiciliată în G., . nr. 42)
Casează în parte Sentința penală nr.2348 din 19.12.2012 a Judecătoriei G. și în rejudecare:
Reduce de la 3 (trei) ani închisoare la 9(nouă) luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatei S. E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.220 alin.1,2,3 Cod penal prin completarea încadrării juridice cu disp. art.74 alin.1 lit.a, b, c și art.76 alin.1 lit.c Cod penal.
Reduce de la 5 ani la 2 ani și 9 luni termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.
Reduce de la 87.506 lei la 5.479 lei cuantumul daunelor materiale la care a fost obligată inculpata S. E. către partea vătămată . G..
Menține restul dispozițiilor sentinței penale.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 01.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. P. D.
Grefier,
S. G.
Redactat judec.L. H./03.04.2013
Tehnoredactat S.G./2 ex./03.04.2013
Fond:F. C.
Cu opinia separată a d-nei judecător M. T.
În baza art.11 pct.2 lit.a Cpp în ref. la art.10 alin.1 lit.b indice 1 Cpp achită pe inculpata S. E. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 alin.1,2,3 Cod penal și aplică acesteia o amendă administrativă de 1.500 lei.
Lasă nesoluționată latura civilă a cauzei.
JUDECĂTOR,
M. T.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Cu privire la opinia separată formulată în recursul inculpatei S. E..
Am considerat că se impune achitarea inculpatei, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.pen. în referire la art. 10 alin.1 lit.b1 Cod proc.pen., din următoarele considerente:
Prin Contractul de colaborare nr. 72/14.08.2009, U.J.C.M.G. a pus la dispoziția S.C.T. C. S.R.L.G., in mod gratuit, pe o perioadă de 1 an, cu posibilitatea prelungirii, un teren în suprafață totală de 7.730 mp2, situat în . în G., pe care sunt amplasate un număr de 10 terenuri de tenis, căile de acces aferente și o platformă betonată.
Din suprafața de teren de 7.730 m2 face parte și o suprafață de teren de aproximativ 4002, neamenajată de societatea de tenis susmenționată, în spatele . G., folosită de ambele societăți ca depozit pentru bunuri nefolositoare dar și pentru zgura necesară întreținerii terenurilor de tenis.
Pe acest teren, inculpata S. E. a construit un gard, îngrădind accesul . G..
Inculpata S. E. a declarat că nu avea cunoștință de contractul încheiat de administratorul . G., însă nu a prezentat probe în acest sens, mai mult, nu a făcut dovada că, în acel moment, deținea acel teren în virtutea vreunui titlu.
In declarațiile sale, partea vătămată a arătat că, datorită activității de îngrădire efectuată de inculpată, activitatea sportivă a fost diminuată prin încetarea contractelor de muncă.
Partea vătămată însă, nu a făcut dovada că, pentru a-și continua activitatea, a făcut vreun demers pentru a pătrunde, prin alt loc, în depozit, pentru a lua cantitatea necesară de zgură necesară pentru întreținerea terenurilor de tenis.
Inculpata, prin activitatea sa ilicită, nu a îngrădit în nici un fel desfășurarea activităților de tenis pe terenurile contractate de partea vătămată ci a îngrădit accesul acesteia la depozitul de zgură și nici nu a făcut dovada faptului că încetarea contractelor de muncă cu salariații societății s-ar fi datorat lipsei de acces la depozit.
Faptul că ulterior, la data de 17.05.2010 s-a încheiat un Protocol de colaborare între U.J.C.M: G. și societatea administrată de pârâtă dovedește faptul că activitatea de îngrădire a terenului în discuție a fost realizată de inculpată în vederea încheierii acestui protocol.
Având în vedere faptul că inculpata nu a ocupat și îngrădit terenurile de tenis ocupat de partea vătămată și că nu există vreo dovadă că partea vătămată ar fi încercat pătrunderea, prin alt loc la depozitul de zgură pentru a-și întreține terenurile de tenis și că inculpata nu i-ar fi permis, considerăm că activitatea acesteia, deși există, constituie un fapt izolat, fără prea mare importanță, limitat în timp și având în vedere și persoana inculpatei, motivația acesteia și comportamentul anterior, consider că fapta sa nu prezintă pericolul social prevăzut de lege.
Potrivit art. 346 alin.2 Cod proc.penală, în situația în care instanța a pronunțat o soluție de achitare în baza art. 10 alin.1 lit.b1 Cod proc.penală, aceasta poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale, potrivit legii civile.
Având în vedere faptul că, pe de o parte, inculpatul nu a făcut diferența între pierderile datorate de îngrădirea de către inculpată a terenului unde se afla depozitul de zgură și alte cauze care au condus la încetarea unor contracte de muncă iar, pe de altă parte, la scurt timp, după câteva luni, pe aceeași suprafață de teren au fost încheiate două contracte de către U.J.C.M. cu persoane juridice diferite, pentru compararea acestora și stabilirea prejudiciului real încercat de partea vătămată, consider că partea civilă trebuie soluționată de o instanță civilă pentru a analiza toate aspectele ce reies din cauză.
JUDECĂTOR,
M. T.
Redactat judec. M. T./04.04.2013
tehnoredactat S.G./04.04.2013
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 292/2013. Curtea... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
