Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel IAŞI

Curtea de Apel IAŞI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 610/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 610/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

C. DE A. IAȘI

SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP

DECIZIE PENALĂ Nr. 610/2014

Ședința publică de la 22 Octombrie 2014

Completul compus din:

Președinte D. A.

Judecător A. C.-C.

Grefier L. R.-C.

Pe rol judecarea apelurilor formulat de inculpatul Z. D., de părțile civile L. M., L. I. G. prin reprezentant L. M. și D. I. și de asigurator împotriva sentinței penale nr. 114/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.).

Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de_, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de_, când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de_ când, din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, când,

C. DE A.

Asupra apelulurilor penale de față:

P. sentința penală nr. 114/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ ,, s-a hotărât:

„În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 18.10.2013 în dosar nr. 4234/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului Z. D.,

- din infracțiunea de „ ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 „ în infracțiunea de „ ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 și cu aplicarea art. 5 Cod penal „ .

- din infracțiunea de „părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului, implicat într-un accident de circulație dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni, fără încuviințarea poliției care efectuează cercetarea locului faptei, prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 modificată prin OUG nr. 63/2006- privind circulația pe drumurile publice aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 „ în infracțiunea de „ părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 și cu aplicarea art. 5 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

I. Condamnă pe inculpatul Z. D., fiul lui J. și M., născut la data de 18.03.1991 în M., jud. V., CNP –_, cetățean român, studii liceu, student, cu antecedente penale, domiciliat în Bârlad, ., .. A, ., deținut în prezent în Penitenciarul V. - în stare de arest preventiv, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 65 emis la data de 25.09.2013 de Judecătoria Bârlad, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „ ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală – victimă L. M.-M., decedat la data de 21.09.2013;

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal - Legea nr. 286 din 2009, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior– Legea nr. 15 din 1968 și cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Constată că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

În temeiul art. 83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare ( termen de încercare 4 ani ) la care a fost condamnat Z. D. prin Sentința penală nr. 492 din 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad – rămasă definitivă la data de 19.11.2012 .

Cumulează pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 492 din 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad.

Dispune ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare.

În baza art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 obligă pe inculpatul Z. D. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 24.09.2013 la zi.

Menține măsura arestului preventiv.

II. În temeiul art. 16 alin. 1 litera b raportat la art. 25 alin 5 cu referire la art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală - Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 cu referire la art. 4 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, achită pe Z. D., fiul lui J. și M., născut la data de 18.03.1991 în M., jud. V., CNP –_, cetățean român, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 18.10..2013, în dosar nr. 4234/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 2 Cod penal anterior – Legea 15 din 1968 împotriva părții vătămate M. L.-G., ca efect al dezincriminării faptei.

Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. L.-G., domiciliată în Bârlad, ., ..

Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul Bârlad, ., jud. V..

Lasă nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „Dr. N. O.” cu sediul în municipiul Iași, ., jud. V. .

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M., domiciliat în Bârlad, .. 5, ..

Admite în parte acțiunea civilă exercitată din oficiu și formulată și prin reprezentant legal L. M., de partea civilă L. I. - G..

Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I., domiciliată în ..

Obligă pe asigurător B. A. DE A. D. R. ( BAAR), cu sediul în București, sector 2, .. 40-40 BIS, . de mandatar al asigurătorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte V. valabile pe teritoriul României - O. E. de A. de A. și M. F. C. de Seguris Y Reaseguris S.A. Spania - cod E 1058, să plătească:

- părții civile L. M., suma de 16.500 lei reprezentând daune materiale și suma de 35.000 lei reprezentând daune morale.

- părții civile L. I. - G. suma de 20.000 lei reprezentând daune morale.

- părții civile D. I. a de 35.000 lei reprezentând daune morale.

Ia act că părțile civile își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile judiciare prin acțiune separată.”

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:

“La data de 21.09.2013 organele de poliție au fost sesizate telefonic despre faptul că pe DE 581, loc. Banca, jud. V. a avut loc un eveniment rutier cu victime omenești.

La fața locului s-a deplasat un echipaj de la poliția rutieră care a constatat că cele sesizate se confirmă. La fața locului a fost găsit autoturismul marca Crysler cu nr. de înmatriculare 2515 GZJ (Spania), care prezenta avarii.

În urma accidentului a rezultat decesul numitului L. M. M., acesta fiind găsit în partea din spate a autoturismului, fiind nevoie de un echipaj de la descarcerare pentru a fi scos din autoturism.

Conducătorul auto de la momentul accidentului nu a fost găsit la fața locului, ulterior fiind identificat în persoana inculpatului Z. D..

D. probele administrate rezultă că accidentul a avut loc în următoarele circumstanțe:

La data de 20.09.2013 in jurul orei 14,00 inculpatul Z. D. s-a intîlnit pe langa Liceul M. E. cu numitul L. M. M. care venise să-l ia de la școală pe fratele sau, L. I..

La acel moment nu l-a recunoscut pe L. M. M. avand in vedere ca nu-l mai vazuse de aprox 9 ani, deoarece victima fusese plecat cu familia în Spania.

Ulterior l-a recunoscut și cei doi au facut schimb de numere de telefon, stabilind sa se intalnească in cursul serii.

După ce s-au despartit, inculpatul Z. D. a plecat acasa, a dormit aprox. o ora și în jurul orei 16.00 a fost sunat de L. M. M., care l-a invitat la el.

Inculpatul Z. D. a ajuns la locuinta lui L. M. M. cu autoturismul marca Ford Mondeo cu nr. de inmatriculare_, proprietatea mamei mele.

Inculpatul Z. D. a stat la locuinta numitului L. M. M. aprox. 2 ore,iar pe la ora 18,00 au hotarât sa iasă in oraș.

Cand au plecat in oraș, L. M. M. i-a spus inculpatului sa lase mașina acestuia în parcarea blocului și să meargă cu mașina lui, un autoturism marca JEEP cu nr. de Spania.

Inculpatul Z. D. a fost de acord cu aceasta propunere, L. M. M. urcând la volan.

Între timp inculpatul Z. D. vorbise cu Edera C. și cu C. D., urmând sa se întalnească în jurul orei 20.00, în zona Gura Leului.

În jurul orei 23.30, inculpatul Z. D. a fost sunat de L. M. M. care a intrebat unde sunt și a venit și el in zona Stadion. După ce au mai stat o perioada de timp în aceeași locație au plecat spre locuința Valentinei C., situată în zona cartier Deal.

L. M. M. a propus să nu plece cu ambele mașinii, inculpatul Z. D. ducându-și autoturismul în parcare la Crolux.

Revenit în parcarea unde era autoturismul lui L. M. marca JEEP, acesta i-a spus inculpatului Z. D. ca el s-a plictisit de condus și i-a propus să se urce el la volan, acesta fiind de acord cu propunerea.

Au plecat spre locuința Valentinei C., situată în zona cartier Deal.

C. V. i-a servit cu un pet de 1,5-2 l cu must.

Aproximativ o ora toți cinci au stat la locuința sus-numitei. Conform declarațiilor inculpatului Z. D. a gustat din mustul respectiv aprox. o jumatate de pahar, mustul fiind dulce. Când au plecat de la martora C. V. au luat sticla de must din care se bause aproximativ un sfert. Sticla era pe bancheta din spate, la numitul M. L..

Inculpatul Z. D. a urcat la volan, M. L.-G. în dreapta față, L. M. M. pe bancheta din spate dreapta, Nunita C. V. în mijloc și Edera C. spate stanga.

S-au plimbat aprox. 10 minute prin oraș, după care au ieșit din mun. Bîrlad pe drumul spre V..

Nu stabiliseră sa ajungă la o destinație anume, ci doreau doar sa se plimbe. Au părăsit mun. Bârlad în jurul orei 01.30 – 02.00. În apropierea satului Sălcioara cam la o jumatate de km după ce trecuseră de . mers Bârlad - V., inculpatul Z. D. s-a hotarat să întoarcă mașina.

După cum rezultă din procesul varbal de cercetare la fața locului și din raportul de expertiză, pe segmentul de drum unde s-a produs accidentul sunt montate indicatoare rutiere care semnalizează un sector de drum cu curbe deosebit de periculoase, prima la dreapta cu vizibilitate redusă și limitare de viteză prin indicator rutier de 60km/h în afara localității Sălcioara pe sector de curbă periculoasă și 70 km/h în localitate. (f. 8) La ieșirea din curba spre stânga, autoturismul condus de inculpatul Z. a părăsit partea carosabilă, intrând în coliziune cu un cap de pod, în urma coliziunii autoturismul răsturnîndu-se.

După momentul producerii accidentului, din mașina avariată au coborât M. L. G., C. I. Edera, C. V. A. și conducătorul autoturismului în persoana inculpatului Z. D..

Numita C. I. Edera a luat-o la fuga, fiind urmată de inculpatul Z. D..

La momentul imediat ulterior producerii accidentului, numitul M. L. G. acuza dureri toracice, numita V. Chirvasa prezenta leziuni la nivelul capului, iar inculpatul Z. D. de asemenea.

Toți patru s-au îndepărtat de locul accidentului, întrucât evenimentul s-a produs în apropierea unui imobil, câinii începuseră să latre și au observat o persoană care ieșise din imobilul respectiv.

C. I. Edera l-a sunat pe numitul M. C. F., spunându-i că a fost implicată într-un accident solicitându-i să vină să o ia din locul respectiv. Întrebată unde se afla, aceasta l-a întrebat pe inculpatul Z. D., acesta spunându-i că sunt pe drumul spre V..

Fiind întrebată dacă au anunțat serviciul 112, aceasta i-a răspuns că nu au sunat, întrucât au plecat de la locul accidentului.

La aproximativ 20 min., numitul M. C. F. a ajuns la locul unde erau cei patru, aceștia au urcat în autoturismul marca Audi și au plecat spre Bârlad.

Întrebându-i despre circumstanțele producerii accidentului, inculpatul Z. D. i-a relatat numitului M. C. F. că mașina a fost condusă de un văr de-al lui, « Spaniolul » care era băut și circula cu viteză, mașina derapând, intrând într-un șanț de pe marginea drumului și apoi răsturnându-se. De asemenea, pe drumul spre Bârlad cei patru au relatat că șoferul a rămas accidentat în mașină și nu știu nimic de el.

Ajunși în Bârlad, numitului M. C. F. l-a lăsat pe inculpatul Z. D. la locuința sa.

Conform declarațiilor numitei C. I. Edera, din sticla cu must pe care o aveau asupra lor a consumat atât numitul L. M. M., cât și inculpatul Z. D.. (f. 57).

De asemenea, partea vătămată M. L. G. a declarat că atât decedatul, cât și conducătorul auto au consumat cantitatea de aproximativ 1.8 l vin roșu dintr-un pet de 2 l., inculpatul consumând din sticla respectivă în timp ce conducea autoturismul. (f. 73)

Conform concluziilor raportului de expertiză medico – legală nr. 98/C din 22.09.2013 emis de Cabinetul medico – legal Bârlad, numitul L. M. M., în momentul decesului, se afla sub influența intoxicației alcoolice (1.25 %0 alcool în sânge, 1.65 %0 alcool în urină și 0.85 %0 alcool în UV). (f. 66)

Cu privire la latura civilă, în cursul urmăririi penale:

- Partea vătămată L. M., tatăl decedatului L. M. M., a declarat că se constituie parte civilă, cuantumul prejudiciul urmând să îl indice în fața instanței de judecată. (f. 67 verso).

Partea vătămată M. L. G. a declarat că se constituie parte civilă, cuantumul prejudiciul urmând să îl indice în fața instanței de judecată. (f. 73

P. același rechizitoriu procurorul a dispus:

Neinceperea urmăririi penale față de numitul Z. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă – faptă prev. de art. 184 alin. (1), (3) C.pen., - persoană vătămată C. V. A. - având în vedere că potrivit raportului de expertiză nr. 236/E/10.10.2013 emis de Serviciul medico legal județean V. sus-numita a prezentat ca urmare a accidentului rutier în care a fost implicată o leziune traumatică de tipul echimozei și nu a necesitat zile de îngrijiri medicale, aspect care, potrivit art. 10 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., împiedică exercitarea acțiunii penale în cadrul procesului penal. (f. 65)

Neinceperea urmăririi penale față de numitul Z. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă – faptă prev. de art. 184 alin. (1), (3) C.pen., - persoană vătămată C. I. Edera - declarând că nu dorește să depună plângere împotriva numitului Z. D., aspect care, potrivit art. 10 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., împiedică exercitarea acțiunii penale în cadrul procesului penal.

Fapta descrisa mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, schița locului accidentului, declarații inculpat, declarație martor C. I. Edera, declarație martor Z. M., declarație martor M. C. F., declarație martor C. V. A., raport de expertiză medico legală nr. 236/E/10.10.2013 emis de Serviciul medico – legal județean V. (C. V. A.), raport de expertiză medico legală - autopsie nr. 98/C/22.09.2013 emis de Cabinetul medico – legal Bârlad, declarație parte civilă L. M., declarație parte vătămată M. L. G., raport de expertiză medico legală nr. 235/E/10.10.2013 emis de Serviciul medico – legal județean V. (M. L. G.), foaie de observație clinică generală M. L. G., raport de expertiză criminalistică nr. 191/11.10.2013 emis de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice Iași, actele dosarului.

Inculpatul Inculpatul Z. D. are vârsta de 22 ani, necăsătorit, student, stagiu militar nesatisfăcut, cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar (f. 28)

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale:

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul Z. D. a avut o atitudine sinceră, a recunoscut faptele cu privire la care este cercetat și a declarat că le regretă.

Inculpatul Z. D., a fost cercetat în stare de arest preventiv.

La judecarea cauzei în primă instanță, la termenul de judecată din 10.12.2013 până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul Z. D. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în aplicarea dispozițiilor art. 320¹ Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Inculpatul Z. D. a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată și a solicitat ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.

Audiat fiind inculpatul Z. D. a recunoscut în totalitate faptele cu privire la săvârșirea cărora a fost trimis în judecată, în modalitatea reținută în rechizitoriu, aspect confirmat si de probele administrate în cursul urmării penale.

De asemenea, instanța reține că depozițiile inculpatului se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care constată că devin incidente dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, în baza cărora declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile părții vătămate, se coroborează cu întreg probatoriul administrat în cauză, împrejurare în raport de care devin incidente dispozițiile art. 75 Cod procedură penală, în baza cărora, declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, formează instanței convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost dedus judecății, impunându-se condamnarea acestuia.

În consecință, instanța, a dat eficiență cererii inculpatului, apreciind că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 320¹ aliniat 1-6 Cod procedură penală, a admis cererea și a trecut la judecarea cauzei numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, trecând la soluționarea laturii penale motivat de faptul că, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite și sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse, faptele pentru care este trimis în judecată inculpatul având un regim sancționator care exclude pedeapsa detențiunii pe viață.

Instanța de judecată a procedat la soluționarea laturii penale, constatând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

P. actul de sesizare al instanței, încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat a fost următoarea:

1. În drept, fapta inculpatului Z. D. care, la data de 21.09.2013, în jurul orei 02.44, fiind la volanul unui autoturism, a circulat pe DE 581 din direcția V. spre Bârlad cu o viteza de 114 km/h, superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, iar la momentul frânării a derapat, pierzând controlul volanului și ca urmare a răsturnării autoturismului a rezultat decesul numitului L. M. M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa prev. de art. 178 alin. (1), (2) Cod penal anterior.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, există acțiunea inculpatului de ucidere a unei persoane ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează activitate de conducere, respectiv regimul de viteza pe sectorul respectiv de drum, producându-se și rezultatul prevazut de lege, respectiv moartea unei persoane. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat din culpă, neprevăzând rezultatul acțiunii sale, deși putea și trebuia să-l prevadă.

Conform concluziilor raportului de expertiză medico – legală nr. 98/C din 22.09.2013 emis de Cabinetul medico – legal Bârlad, moartea numitul L. M. M. a fost violentă, datorându-se stopului cardio respirator consecutiv unui traumatism cranio cerebral deschis cu fracturi multiple de calotă și bază craniu, contuzie și dilacerare cerebrală. Traumatismul a putut fi produs în condițiile unui accident rutier la data de 21.09.2013 și a fost sigur și direct mortal. (f. 66)

2. De asemenea, aceeași faptă a inculpatului Z. D. care a avut ca rezultat vătămarea corporală a părții vătămate M. L. G., provocandu-i leziuni pentru care a necesitat un numar de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa prev. de art. 184 alin. (2), (4) Cod penal anterior.

Sub aspectul laturii obiective, există o acțiune de vătămare corporala a unei persoane, producându-se rezultatul prevăzut de lege, respectiv provocarea unor leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr mai mare de 60 de zile de îngrijiri medicale, între acțiune și rezultat existând un raport de cauzalitate directă. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat din culpă, neprevazând rezultatul faptei sale, deși ar fi putut și trebuit să îl prevadă.

Sunt aplicabile dispozițiile alineatului 4 ale articolului 184 C.pen., acțiunea care a dus la producerea vătămării fiind urmarea nerespectării dispozițiilor legale care reglementează activitatea de conducere a autoturismelor. Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică nr. 191/11.10.2013, numitul Z. D. putea preveni accidental de circulație dacă s-ar fi deplasat cu o viteză care să nu depășească limita legală admisă pe sectorul de drum respective (60 km/h), adaptînd-o la condițiile concrete de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Pe de altă parte, conform raportului de expertiză, cauza determinant a producerii evenimentului rutier o reprezintă valoarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de inculpatul Z. D., respectiv 114km/h.

Astfel, inculpatul a încălcat obligația ce îi revenea de a circula cu o viteză de până la 60 km/h. Conform art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002, rep., ”participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor…”.Art. 48 din același act normativ prevede: ”conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.” Art. 121 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002 prevede că conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehicolul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.

3. Fapta inculpatului Z. D. care, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea unei persoane și vătămarea integrității corporale a alteia a părăsit locul accidentului, fără a anunța organele de poliție și fără încuviințarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin, (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție, acesta realizând că prin părăsirea locului accidentului se creează o stare de pericol pentru siguranța circulației și, totodată, se împiedică ori se îngreunează activitatea organelor judiciare în legătură cu acel accident. Obligația de a rămâne la locul accidentului revine fiecărui conducător auto implicat într-un accident, indiferent de gravitatea vătămării produse celorlalți pasageri, pentru că nu inculpatului îi revine dreptul de a aprecia urmările accidentului de circulație. Pe de altă parte, atitudinea inculpatului Z. D. coroborată cu declarațiile martorilor conduc la ideea că acesta a evitat ca la momentele ulterioare accidentului să i se stabilească alcoolemia, prin probe științifice.

Faptele au fost săvârșite de inculpatul Z. D. înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind aplicabile disp. art. 33 lit. a) C.pen.

Inculpatul a săvârșit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel devenind incidente disp. art. 37 lit. a) C.pen.. Astfel, prin sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătorie Bârlad, inculpatul Z. D. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru art. 8 din Lg. nr. 39/2003, art. 270 alin. (1) – (3) rap. la art. 274 lg. 86/2006, instanța acordându-i în temeiul art. 81 C.pen. beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, inculpatul, aflându-se în termenul de încercare de 2 ani stabilit de instanță.

Faptele de ucidere din culpă și de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație mai sus descrise sunt prevăzute de actuala lege penală, intrată în vigoare la data de 01.02.2014, fiind incriminate ca infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție, nejustificată și imputabilă inculpatului Z. D. .

În aplicarea legii penale mai favorabile instanța constată că o parte din faptele săvârșite de inculpați, în modalitatea reținută mai sus din probe, întrunesc în continuare elementele constitutive ale unor infracțiuni prevăzute și în noua reglementare, iar conform art. 5 Cod penal, În cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În aplicarea rațiunii acestor texte de lege, cu privire la faptele săvârșite de inculpatul Z. D.:

1. - infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal anterior pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani ( interzicerea drepturilor accesorii fiind obligatorie conform art. 64 Cod penal anterior), este incriminată și în actualul Cod penal la art. 192 alin. 2 - Uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități - fiind pedepsită cu închisoare de la 2 7 ani, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăși sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea care a format obiectul amenințării ( fără interzicerea obligatorie a drepturilor, art. 65 Cod penal având un conținut diferit și de strictă și limitată aplicare, inaplicabil în prezenta speță).

2. - infracțiunea de părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin, (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată pedepsită cu închisoare de la 2 an la 7 ani ( interzicerea drepturilor accesorii fiind obligatorie conform art. 64 Cod penal anterior )- este incriminată în actualul Cod penal la art. 338 alin. 1 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani ( fără interzicerea obligatorie a drepturilor, art. 65 Cod penal având un conținut diferit și de strictă și limitată aplicare, inaplicabil în prezenta speță).

Este evident că noile reglementări sunt mai favorabile sub aspectul pedepselor accesorii și pedepselor complementare.

Cu privire la instituția recidivei și a concursului de infracțiuni, instanța apreciază că sunt mai favorabile dispozițiile Codului penal anterior, deoarece tehnica de calcul a pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni și de recidivă duce la o rezultantă a duratei pedepsei finale mai reduse, și implicit mai favorabil .

Cu privire la reținerea stării de recidivă, deși conform art. 41 Cod penal există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, spre deosebire de reglementarea anterioară care prevedea la art. 37 lit.. a Cod penal anterior situația recidivei când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an, față de antecedentele inculpatului, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Codul penal actual, există stare de recidivă în ambele reglementări, fiind mai favorabilă cea prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal anterior pentru argumentele mai dus reținute.

De asemenea, conform art. 43 Cod penal (1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta, spre deosebire de art. 39 Cod penal anterior conform căruia În cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și 35. Sporul prevăzut în art. 34 alin. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior.

Cu privire la concursul de infracțiuni, conform art. 39 Cod penal, în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează: b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, spre deosebire de art. 34 Cod penal anterior conform căruia b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Față de probatoriul administrat în cauză, conform prevederilor din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02 2014 raportat la reglementările din Codul penal anterior, în baza cărora inculpatul a fost trimis în judecată, în aplicarea legii penale mai favorabile ce rezultă din compararea acelorași fapte care constituie infracțiuni și a instituțiilor de drept penal, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus:

I. Față de probatoriul administrat în cauză, instanța apreciază că în modalitatea descrisa mai sus ca:

1.- Fapta inculpatului Z. D., care, la data de 21.09.2013, în jurul orei 02.44, fiind la volanul autoturismului marca Crysler cu nr. de înmatriculare 2515 GZJ (Spania),, a circulat pe DE 581 din direcția V. spre Bârlad cu o viteza de 114 km/h, superioară celei admise pe sectorul respectiv de drum, iar la momentul frânării a derapat, pierzând controlul volanului și ca urmare a răsturnării autoturismului a rezultat decesul numitului L. M. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

2.- Fapta inculpatului Z. D. care, care, la data de 21.09.2013, în jurul orei 02.44, după producerea unui accident de circulație care a avut ca rezultat uciderea unei persoane și vătămarea integrității corporale a alteia a părăsit locul accidentului fără să anunțe organeșe de poliție și fără încuviințarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație prev. de art. 338 alin. 1 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Avand în vedere faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunile mentionate mai sus înainte ca acesta sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză devin incidente și dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal..

În consecință:

În temeiul art. 386 Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică dată faptelor cu privire la săvârșirea căreia s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul din 18.10.2013 în dosar nr. 4234/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad a inculpatului Z. D.,

toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal. „

Soluționând acțiunea penală: În baza art. 396 alin. 1 și 2 Cod procedură penală instanța va condamna pe inculpatul Z. D. la pedeapsa închisorii, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat.

În baza textelor de lege enunțat mai sus și a dispozițiilor art. 396 alin. 1 și 2 Cod Procedura Penala, instanța urmează sa aplice fiecărui inculpat câte o pedeapsa la individualizarea căreia sub aspectul categoriei de pedeapsă și a duratei se vor avea in vedere limitele de pedeapsă fixate de lege, criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Gradul de pericol concret al fapte, pericolul pentru ordinea publică rezultă pe de o parte din natura și împrejurările în care a fost comisă fapta, iar pe de altă parte din circumstanțele personale ale inculpatului.

Pericolul ridicat al acestor infracțiuni reiese din următoarele împrejurări:

Faptele săvârșite de inculpat, conducător auto, au fost săvârșite în împrejurări care relevă iresponsabilitate și o conștiință scăzută a obligațiilor care îi revin în această calitate.

De remarcat este ca infracțiunea prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 este prevăzuta de legiuitor in modalități alternative, in cazul de fata fiind reținuta in sarcina inculpatului in modalitatea părăsirii locului accidentului, fără încuviințarea politiei, de către conducătorul vehiculului implicat in accident de circulație.

Se observă în ultima vreme că părăsirea locului accidentului de către conducătorii auto implicați în evenimente rutiere este ., fapt ce creează un sentiment accentuat de insecuritate pentru toți participanții la trafic cărora le este pusa in pericol viata, integritatea corporala si proprietatea asupra bunurilor, valori esențiale garantate constituțional.

D. aceasta perspectiva faptele inculpatului reclama din partea justiției aplicarea unei represiuni penale ferme, de natura sa atenționeze pe toți destinatarii legii penale asupra pericolului social extrem de ridicat al unor astfel de infracțiuni, cu un serios impact in comunitatea locala, in legătura cu care nu trebuie sa se lase impresia ca nu sunt pedepsite pe măsură.

Problema diminuării accidentelor rutiere si in special, escaladarea acestui fenomen reprezintă o preocupare constanta si a forurilor europene, sens in care menționam Rezoluția Parlamentului European privind Programul european de acțiune pentru siguranța rutieră ( 2006/2112), care are in vedere si Recomandarea 2004/345/CE a Comisiei Europene, privind punerea in aplicare a normelor din domeniul siguranței rutiere, se arata ca modul cel mai eficient, pe termen scurt, de îmbunătățire a normelor rutiere pe Teritoriul Uniunii Europene, consta in aplicarea stricta a codurilor rutiere din statele membre, impunându-se sancțiuni semnificative”.

De asemenea, se are în vedere faptul că pericolul concret pentru ordinea publica ține nu doar de domeniul lucrurilor care sunt resimțite de opinia publica, ci si de datele obiective care justifica plasarea inculpatului in detenție, avându-se in vedere: natura si modalitatea concreta de săvârșire a infracțiunilor, împrejurările in care inculpatul a acționat, gravitatea faptelor comise, precum si consecințele produse.

Astfel, inculpatul a condus un autoturism, pe drumurile publice, provocând prin aceasta decesul unei persoane, pe care lăsat-o fără ajutor, părăsind locul accidentului, cu intenția vădita de a-și asigura scăparea.

Aceasta stare de pericol se deduce din datele existente la dosarul cauzei, astfel cum au fost prezentate, privitoare la împrejurările si modul de desfășurare a activității infracționale.

De asemenea, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică se au în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului acesta săvârșind faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.

Cunoașterea caracteristicilor unui infractor prezintă o deosebită importanță pentru determinarea gradului concret de pericol social a acestuia și pentru stabilirea unei pedepse eficiente.

La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează, persoana și conduita inculpatului conduita acestuia înainte de săvârșirea faptei, instanța urmând să dea eficiență acestor aspecte prin reținerea circumstanțelor personale ale inculpatului.

Modul de comportare în societate, caracterizat prin disciplină în muncă și o viață conformă cu regulile de conviețuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracțiunea datorită înclinației sale pentru comiterea unor fapte antisociale, ci ca urmare a unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obișnuită.

Verificând situația inculpatului Z. D., din fișa de cazier a inculpatului în evidența IPJ V., rezultă că a mai suferit o condamnare.

Astfel, prin Sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătorie Bârlad, inculpatul Z. D. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru art. 8 Lg. 39/2003, art. 270 alin. 1 – 3 rap la art. 274 Lg. 86/2006, instanța acordându-i în temeiul art. 81 C.penal, beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei, apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

Cu toate acestea, inculpatul, aflat în termenul de încercare de 2 ani stabilit de instanță, a perseverat în activitatea sa infracțională.

Executarea pedepsei în regim de detenție este singura în măsură să realizeze scopul educativ și de exemplaritate al acestuia, precum și îndreptarea atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni, dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului Z. D. la pedeapsa închisorii, aceștia beneficiind cu privire la pedeapsa ce va fi aplicată de instanță, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, ca efect al aplicării art. 320¹alin. 7 Cod procedură penală, având în vedere că sunt aplicabile dispozițiile judecații în cazul recunoașterii vinovăției, care își găsesc corespondență și similitudine în actualele dispoziții procedurale intrate în vigoare la data de 01.02.2014 și prev. de art. art. 349 alin. 2, art. 375 alin. 1, 2, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Instanța va soluționa cauza numai pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, deoarece inculpatul a solicitat aceasta și a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și instanța a admis cererea acestuia, apreciind că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață., nefiind propuse pentru administrare de probe cu înscrisuri., urmând ca în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii să fie reduse cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Instanța va pronunța condamnarea inculpatului Z. D., la pedeapsa de:

Va constata că faptele sunt săvârșite în concurs real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior și în temeiul art. 34 lit. b Cod penal anterior și cu aplicarea art. 5 Cod penal contopește pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 3 ( trei) ani închisoare.

Conform art. 15 din Legea nr. 187/2012 Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal.

Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969."

Având în vedere istoricul infracțional al inculpatului - faptele deduse judecății în prezenta cauză fiind săvârșite înainte de expirarea termenului de încercare, termen care a început să curgă de la data de 19.11.2012 și s-ar fi împlinit la data de 19.11.2016, faptele fiind săvârșite la data de 21.09.2013, instanța apreciază că sunt aplicabile dispozițiile imperative ale art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, care prevede că, în situația în care, în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, dispoziții asupra cărora, de altfel, a fost atrasă atenția inculpatului, fiindu-i puse în vedere prin hotărârea anterioară.

Revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune intenționată pentru care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare.

Inculpatul a pierdut beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare prin comportamentul său de săvârșire de noi fapte în timpul termenului de încercare, iar față de persistența infracțională a inculpatului instanța apreciază că este benefică izolarea acestuia de societatea, scopul de reeducare și prevenție urmând a fi atins prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, în condițiile în care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu și-a atins scopul.

În consecință, instanța, în temeiul art. 83 Cod penal va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare ( termen de încercare 4 ani ) la care a fost condamnat Z. D. prin Sentința penală nr. 492 din 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad – rămasă definitivă la data de 19.11.2012 .

Va cumula pedeapsa de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentință cu pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin Sentința penală nr. 492 din 30.10.2012 pronunțată de Judecătoria Bârlad .

Va dispune ca inculpatul să execute în întregime pedeapsa de 5 ( cinci) ani închisoare.

Cu privire la măsurile preventive dispuse împotriva inculpatului:

P. ordonanța nr. 4234/P/2013 din data de 24.09.2013 – ora 13.30 – a Poliției mun. Bârlad, s-a dispus reținerea pe o perioadă de 24 ore a învinuitului Z. D., de la data de 24.09.2013, ora 13.30, urmând ca măsura să expire la data de 25.09.2013, ora 13.30 (f. 46).

P. încheierea de ședință nr. 58 pronunțată de Judecătoria Bârlad la data de 25.09.2013 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z. D. pe o perioadă de 29 zile, de la data de 25.09.2013 până la data 23.10.2013, inclusiv. (f. 48-53)

La primirea dosarului la instanță, ca urmare a înregistrării rechizitoriului prin care inculpatul, în stare de arest a fost trimis în judecată în prezenta cauză, instanța din oficiu, în temeiul art. 300 ¹ Cod procedură penală a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, pe care a menținut-o prin încheiere, măsură verificată și menținută pe tot parcursul judecării cauzei, conform dispozițiilor legale, respectiv art. 300 ² raportat la art. 160 ^b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, iar ulterior conform noilor modificări ale legislației penale, în camera preliminară și în cursul judecății conform art. 207 și 208 Cod procedură penală, măsură care a fost prelungită și menținută și pe parcursul judecării cauzei, inculpatul fiind cercetat în stare de detenție.

Ca efect al condamnării inculpatului, prin prezenta hotărâre, la pedepsele închisorii cu executare, instanța, în baza art. 72 Cod penal actual va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 24.09.2013 la zi și va menține măsura arestului preventiv.

P. Legea nr. 76 din 8 aprilie 2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost înființat acest sistem național de date pentru cearea cadrului legal intern aplicării Deciziei nr. 2008/6 15/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 23 iunie 2008 privins intensificarea cooperării transfrontaliere.

Scopul acestui sistem este potrivit art. 1… “constituirea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, denumit în continuare S.N.D.G.J., pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică, precum și pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscută, a persoanelor dispărute sau a persoanelor decedate în urma catastrofelor naturale, a accidentelor în masă, a infracțiunilor de omor sau a actelor de terorism.”

Art. 3 menționează că infracțiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J. sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, printer care este prevăzută și infracțiunea de ucidere din culpă, dedusă judecății în prezenta cauză.

Astfel, în temeiul art. 4 lit. b, art. 5 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare va obliga pe inculpatul Z. D. la prelevarea de probe biologice în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.

Inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

II. Cu privire la fapta inculpatului Z. D. care a avut ca rezultat vătămarea corporală a părții vătămate M. L. G., provocandu-i leziuni pentru care a necesitat un numar de 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale și care a conform Codului penal anterioir întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpa prev. de art. 184 alin. (2), (4) Cod penal anterior

Instanța constată că la data judecării prezentei cauze, 18.03.2014, este în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014 o nouă legislație penală: Cod penal - Legea nr. 286 din 2009 și Cod procedură penală - Legea nr. 135 din 1 iulie 2010.

În vechea reglementarea infracțiunea de vătămare corporală din culpă era definită la art. 184 Cod penal anterior:

(1) Fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă, se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

(2) Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(3) Când săvârșirea faptei prevăzute în alin. 1 este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

(4) Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(4^1) Dacă faptele prevăzute la alin. 3 și 4 sunt săvârșite de către o persoană care se află în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, și închisoarea de la unu la 5 ani, în cazul alin. 4.

Conform noului Cod penal în vigoare, infracțiunea de vătămare corporală din culpă are alte elemente constitutive față de infracțiunea cu aceeași denumire nume din vechea reglementare.

Conform art . 196 Cod penal infracțiunea de Vătămarea corporală din culpă este:

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârșită din culpă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1) - (3) s-au produs față de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfășurarea activității care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) și alin. (3) constituie prin ea însăși o infracțiune se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

(6) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 193 Cod penal infracțiunea de Lovirea sau alte violențe este:

(1) Lovirea sau orice acte de violență cauzatoare de suferințe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Conform art. 194 Cod penal infracțiunea de Vătămarea corporală este:

(1) Fapta prevăzută în art. 193, care a cauzat vreuna dintre următoarele consecințe:

a) o infirmitate;

b) leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, care au necesitat, pentru vindecare, mai mult de 90 de zile de îngrijiri medicale;

c) un prejudiciu estetic grav și permanent;

d) avortul;

e) punerea în primejdie a vieții persoanei,

se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Când fapta a fost săvârșită în scopul producerii uneia dintre consecințele prevăzute în alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. c), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (2) se pedepsește.

Conform art. 196 alin. 1 coroborat cu art. 193 alin. 2 din noul Cod penal, care prevede faptul că în cazul leziunilor traumatice cauzate din culpă care au necesitat un număr mai mic de 91 de zile de îngrijiri medicale pot fi încadrate la fapta de vătămare corporală din culpă, numai în anumite condiții cum ar fi:

- fapta să fie săvârșită de o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ( această sintagmă juridică este definită de legiuitor la art. 336 Cod penal) sau substanțe psihoactive sau

- fapta să fie săvârșită în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăți o infracțiunea.

P. interpretarea textelor de lege indicate și aprecierea probelor existente la dosarul cauzei care ne indică faptul că partea vătămată M. L.-G. avut nevoie de 65-70 zile îngrijiri medicale și că leziunile suferite nu au cauzat prejudiciu estetic grav și permanent, avortul sau o infirmitate și nici nu au pus în primejdie viața victimei, se reține că fapta reținută în sarcina inculpatului conform noilor prevederi legale, nu mai reprezintă infracțiunea.

Conform art. 4 Cod penal: Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.

Conform art. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului Cod penal:

(1) Dispozițiile art. 4 din Codul penal privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

(2) Dispozițiile art. 4 din Codul penal nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire."

Fapta reținută în sarcina inculpatului Z. D. prin actul de sesizare al instanței nu este este incriminată sub o altă denumire, la acest moment, de legea nouă sau de o altă lege în vigoare .

În consecință, având în vedere că la acest moment fapta reținută în sarcina inculpatului Z. D. și pentru săvârșirea căreia a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, acesta fiind un caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, în temeiul art. 16 alin. 1 litera b raportat la art. 25 alin 5 cu referire la art. 396 alin. 1, 5 Cod procedură penală - Legea nr. 135 din 1 iulie 2010 cu referire la art. 4 Cod penal- Legea nr. 286 din 2009, va achita pe inculpatul Z. D., fiul lui J. și M., născut la data de 18.03.1991 în M., jud. V., CNP –_, cetățean român, față de care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad din 18.10..2013, în dosar nr. 4234/P/2013, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1, 2 Cod penal anterior – Legea 15 din 1968 împotriva părții vătămate M. L.-G., ca efect al dezincriminării faptei.

Va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă M. L.-G., domiciliată în Bârlad, ., .. B, ..

Va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. M. de Urgență „E. B.” cu sediul în municipiul Bârlad, ., jud. V. .

Va lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. de Urgență „Dr. N. O.” cu sediul în municipiul Iași, ., jud. V. .

Cu privire la latura civilă, în faza de judecată instanța a reținut următoarele:

Succesorii victimei L. M.-M., decedat la data de 21.09.2013, s-au constituit părți civile, după cum urmează:

- L. M., tatăl victimei decedate în accident, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 euro reprezentând daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare, ritualuri creștine de pomenire până la 1 an, monument funerar, suma de 6.500 euro contravaloarea autoturismului marca Crysler cu nr. de înmatriculare 2515 GZJ (Spania) care a avut daună totală și suma de 60.000 euro reprezentând daune morale.

- L. I. - G., fratele victimei decedate în accident s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 euro reprezentând daune morale.

- D. I. mama victimei decedate în accident s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 euro reprezentând daune morale.

Au solicitat să fie despăgubiți cu aceste sume de asigurătorul de răspundere civilă delictuală, respective societatea la care era asigurat autoturismul condus de inculpat, implicat în accidentul soldat cu decesul unei personae..

Pretențiile civile ale părților civile pentru repararea daunelor morale sunt întemeiate, în parte, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale, iar o compensație cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune morale pentru părțile civile, este de natură a acoperi traumele produse, instanța apreciind că suma solicitate de acestea prin cererea de constituire de parte civilă sub aspectul daunelor morale sunt exagerate.

D. actele depuse la dosar, rezultă că autoturismul implicat în accidentul în urma căruia a decedat o persoană- marca Crysler cu nr. de înmatriculare 2515 GZJ (Spania)- la data accidentului, 21.09.2013 era asigurat la O. Espanolșa de A. de Automovile și M. F. C. de Seguris Y Reaseguris S.A. Spania- cod E 1058. prin asigurător B. A. DE A. D. R. ( BAAR), cu sediul în București, sector 2, .. 40-40 BIS, . de mandatar al asigurătorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte V. valabile pe teritoriul României .

A) Analizând cererea formulată de partea civilă L. M., instanța apreciază, față de ansamblul materialului probator, că este dovedită în parte.

a) Cu privire la daunele materiale: D. declarațiile martorilor audiați în latura civilă coroborat cu actele depuse la dosar rezultă că au fost efectuate cheltuieli totale în valoare de 10.000 de euro defunctul fiind o persoană tânără, necăsătorit, la înmormântarea căruia, cât și la pomenile ulterioare au participat un număr mare de persoane, fiind respectate toate obiceiurile creștine, practicate în zona din care era defunctul, respectiv ., înmormântarea având fast deoarece conform obiceiurilor a fost asociată cu nunta defunctului, s-au efectuat cheltuieli pentru edificarea construcție funerară.

De asemenea s-a făcut dovada că autoturismul implicat în accident și care aparținea părții civile a fost avariat integral, contravaloarea acestuia fiind corect apreciată la suma de 6.500 euro.

b) Cu privire la daunele morale solicitate instanța apreciază că decesul fiului a produs părții civile o grea suferință, iremediabilă, relația dintre aceștia fiind apropiată, după divorț ambii fii fiind încredințat acestuia, familia fiind plecată o perioadă de timp în Spania împreună cu concubina părții civile, care s-a ocupat în fapt de creșterea și îngrijirea copiilor alături de tatăl acestora.

Instanța apreciază că acordarea daunelor morale, reprezintă o compensație pecuniară firească, iar la stabilirea cuantumului acestora, s-a avut în vedere suferințele psihice de excepție resimțite de partea civilă, irecuperabilitatea traumei prin raportul de filiație dintre partea civilă și victimă, daunele morale fiind o compensare echitabilă a prejudiciului moral suferit, fără a constitui o sursă de îmbogățire fără justă cauză. pentru a compensa aceste suferințe, în mod justificat i se v-a acordat această sumă cu titlu de pretium dolores .

În absența unor criterii științifice, exacte, pentru evaluarea cuantumului despăgubirilor destinate reparării prejudiciilor morale, determinate de incompatibilitatea între caracterul nepatrimonial al daunelor și caracterul patrimonial al despăgubirii, instanța, având în vedere circumstanțele faptei, de urmările produse, de persoana în favoarea căreia au fost acordate daunele, instanța apreciază cuantumul acestor daune la suma de 35.000 euro .

Și aceasta, nu pentru a acoperi suferințele, care au un preț inestimabil, ci pentru a diminua consecințele negative ale faptelor și ale implicațiilor produse de acestea pe toate planurile vieții sociale ale părții civile..

B) Analizând cererea formulată de partea civilă L. I. - G., instanța apreciază, față de ansamblul materialului probator, că este dovedită în parte.

Decesul fratelui mai mare cu care acesta se afla într-o relație foarte apropiată a produs părții civile suferințe morale, afectându-l profund la vârsta tânără a acestuia ,victima fiind fratele său mai mare care îi era un sprijin moral, un prieten . Partea civilă a manifestat modificări comportamentale, s-a închis în sine, s-a izolat nu mai comunică cu familia, are o stare depresivă..

Instanța apreciază cuantumul acestor daune la suma de 20.000 euro .

C) Analizând cererea formulată de partea civilă D. I., instanța apreciază, față de ansamblul materialului probator, că este dovedită în parte.

Decesul fiului a produs părții civile o grea suferință, chiar dacă după divorț fiul a fost încredințat tatălui iar mama acestuia s-a stabilit în Italia, aceștia au avut în continuare o relație apropiată, partea civilă revenind în prezent de în țară pentru a fi mai aproape de fiul său prin vizitarea mormântului.

Instanța apreciază cuantumul acestor daune la suma de 35.000 euro .

Cu privire la poziția asigurătorului sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 136/1995., respectiv a art. 54 conform cărora:

“ Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în R. se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.”

Acțiunea părților civile este întemeiată și dovedită, textele de lege invocate e părți, respectiv art. 49-58 din Legea nr. 136/1995 și art. 24 din Ordin CSA nr. 14/2001, care fac referire expresă și explicită la RCA având incidență în prezentul caz.

Pornind de la definiția termenilor folosiți de actul normativ invocat de părți, în Ordinul CSA nr. 14/2001 se definesc:

- proprietar/coproprietar al vehiculului - persoana fizică sau juridică înscrisă în documentele de identitate ale vehiculului sau în alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate;

- utilizator al vehiculului - persoana fizică sau juridică căreia, în baza unui contract încheiat cu proprietarul/coproprietarul, i s-a atribuit pe o anumită perioadă dreptul de folosință a unui vehicul;

- poliță de asigurare RCA - forma scrisă a contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule;

În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe personae.

În înțelesul acestei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

- contractant al asigurării - persoana care încheie contractul de asigurare pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană și se obligă față de asigurător să plătească prima de asigurare;

- vehicul - orice mijloc de transport, cu sau fără propulsie proprie, destinat deplasării pe uscat, inclusiv orice tip de remorcă, indiferent dacă este cuplată sau nu, excepție făcând cele care se deplasează pe șine, bicicletele sau vehiculele cu tracțiune animală;

- persoană păgubită - persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă;

- prejudiciu - efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

În adevăr, prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, se prevede că "persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în R., precum și tramvaie sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României, și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare", iar potrivit art. 48¹ alin. 2 din aceeași lege, "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule".

Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea desdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.

În acest cadru s-a stabilit, prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei".

Autoturismul condus de inculpat la data de 21.09.2013, avea la data accidentului asigurare, asigurare care își produce efectele, așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, cu privire la fapta vehiculului în condițiile în care a fost condus de șoferul acesteia sau încredințat altei persoane, ocazie cu care s-a produs un accident, situație în care asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe personae.

„ Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul “, textul făcând referire la conducerea în mod legal a unui autoturism încredințat în condiții legale, cum ar fi împrumutul de folosință.

“ În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă vehiculul care a produs accidentul este identificat și asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.”

Sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile conform art. 19 și art. 20 Cod procedură penală, art. 397 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil - art. 1357 Cod civil ( Legea nr. 287 din 2009 privind Codul Civil ), fiind stabilită legătura de cauzalitate dintre prejudiciul moral produs fiecăreia dintre părțile civile, fapta făptuitorului și acțiunea culpabilă a acestuia, și cu privire la paguba produsă în patrimoniul părții civile.

Instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă L. M., va admite în parte acțiunea civilă exercitată din oficiu și formulată și prin reprezentant legal L. M., de partea civilă L. I. – G. și va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. I..

Va obliga pe asigurător B. A. DE A. D. R. ( BAAR), cu sediul în București, sector 2, .. 40-40 BIS, . de mandatar al asigurătorilor din străinătate care eliberează documente de asigurare Carte V. valabile pe teritoriul României - O. Espanolșa de A. de Automovile și M. F. C. de Seguris Y Reaseguris S.A. Spania- cod E 1058, să plătească:

- părții civile L. M., suma de 16.500 euro reprezentând daune materiale și suma de 35.000 euro reprezentând daune morale.

- părții civile L. I. - G. suma de 20.000 euro reprezentând daune morale.

- părții civile D. I. a de 35.000 euro reprezentând daune morale.

Va lua act că părțile civile își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile judiciare prin acțiune separată”

În termen legal această sentință a fost atacată cu apel de inculpatul Z. D. și părțile civile L. M., L. I. G. prin reprezentant L. M. și D. I. si de M. F. C. DE S. Y R. S.A. - prin mandatar B. A. de A. din R., fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Critica părților civile adusă sentinței în latură penală, prin apărătorul lor vizează netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei care, este prea mic în raport cu circumstanțele cauzei, solicitând aplicarea unei pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege.

Arată părțile civile că, inculpatul se afla în termenul de încercare a executării unei pedepse cu închisoarea, pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, în termenul de încercare comițând și cele două fapte pentru care a fost condamnat în dosarul de față.

Consideră că prima instanța trebuia să-1 sancționeze mai drastic pe inculpat având în vedere, modalitatea și sângele rece de care a dat dovadă, dând vina pe victima decedată, aspecte ce denotă un caracter al inculpatului lipsit de scrupule. In loc sa ii acorde primul ajutor si sa sune la salvare, inculpatul împreuna cu ceilalți, au părăsit autoturismul si s-au deplasat la o distanta de aproximativ 1,5 km in sensul opus de mers, de unde au sunat un prieten sa vina sa ii ia cu mașina.

Inculpatul s-a predat organelor de politie la 48 de ore de la momentul producerii accidentului si a avut o atitudine de negare a săvârșirii faptelor.

Acest comportament denotă adevăratul caracter al inculpatului Z. D. care nu merita clemență din partea legii penale nici la prima condamnare.

Critica părților civile adusă sentinței în latură civilă privește daunele morale acordate solicitând acordarea daunelor solicitate și precizate la prima instanță, având în vedere suferința pe care au încercat-o și o încearcă în continuare.

Arată părțile civile ca această tragedie a produs un gol imens în inimile și viețile lor, precum si o durere profundă ce nu va fi niciodată acoperită.

Consideră că prima instanță a acordat despăgubiri morale, mici în raport cu suferința pe care au încercat-o și pe care încă o încercă.

Critica adusa de inculpat prin apărătorul său, vizează cuantumul pedepsei aplicate de către instanța de fond, in sensul că, pedepsele aplicate, de 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunile comise, sunt mult prea mari având in vedere ca, a cooperat cu organele de politie, a avut o atitudine sinceră, si mai mult decât atât, a recunoscut faptele așa cum au fost descrise in rechizitoriu fără a mai administra alte probe, cu excepția înscrisurilor in circumstanțiere.

Solicită instanței de apel sa dea dovada de clementa, sa aibă in vedere faptul ca este un tânăr la început de drum, ca, perioada petrecuta in arest preventiv l-a făcut sa conștientizeze gravitatea faptelor si acțiunilor sale, ca nu și-a dorit sub nici o forma sa facă rău victimei sau oricărei altei persoane. D. cauza teribilismului si a lipsei de experiența in ale șofatului a ajuns sa aibă mustrări de conștiința si sa regrete cu adevărat cele comise.

Criticile asiguratorului vizează reaprecierea cuantumul daunelor despăgubirilor morale și materiale acordate de către instanța de fond, în sensul cenzurării acestora.

În concret asigurătorul solicită:

Reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții civile L. M. la suma de 35.000 lei;

Reducerea cuantumului daunelor materiale acordate partii civile L. I. G. la suma de 20.000 lei;

Reducerea cuantumului daunelor morale acordate partii civile D. I. la suma de 35.000 lei ;

Reducerea cuantumului daunelor materiale acordate partii civile L. M. la suma de 16.500 lei.

Instanța de fond prin încheierea de sedintă din 24.06.2014, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in dispozitivul sentinței penale in sensul ca a obligat asigurătorul la plata următoarelor sume:

-16.500 euro in loc de lei daune materiale;

-35.000 euro in loc de lei;

-20.000 euro in loc de lei;

-35.000 euro in loc de lei.

Îndreptarea erorii materiale se impunea din moment ce in considerentele sentinței penale se face referire la sume in euro, iar in dispozitiv se trecuse in lei, astfel ca soluția instanței este corecta.

Împotriva acestei încheieri de îndreptare a erorii materiale, asigurătorul a declarat apel, apel ce vizează și aspecte privind soluția pe fond.

Consideră că, instanța de fond trebuia să dispună obligarea asigurătorului la plata sumelor în moneda națională.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 al. 2 Cod proc. penală, instanța de apel constată că apelurile părților civile, al inculpatului și al asiguratorului sunt fondate așa cum se va dezvolta în continuare.

Precizări prealabile privind aplicarea și determinarea legii penale mai favorabile:

C. constată că, legea penală considerată mai favorabilă se aplică în ansamblul ei, drept un tot unitar și nu pe instituții autonome, deoarece dacă s-ar accepta teza instituțiilor autonome, ar rezulta o combinare a dispozițiilor legale și crearea unei lex tertia, situație care nu este permisă de textele constituționale. In același sens s-a pronunțat și C. Constituțională prin Decizia nr.1470/8.11.2011, publicată în Monitorul Oficial nr.853/2.12.2011: "cât privește determinarea concretă a legii penale mai favorabile, este de observat că aceasta vizează aplicarea legii, și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și din noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art.61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze".

C. observă că instanța de fond in mod greșit și nelegal a combinat prevederi din noul cod penal cu privire la încadrarea juridică a faptelor, ca fiind mai favorabile inculpatului, cu prevederi din vechiul cod și anume, rezolvarea concursului real în temeiul art. 33 lit. a Cod penal anterior rap. la art. 34 lit. b Cod penal anterior, ca fiind și acestea mai favorabile creând o lex terția, având în vedere Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale a României, care a statuat că, legea penala mai favorabilă se aplica global și nu pe instituții autonome. Această decizie este obligatorie.

Articolul 5 din noul Cod penal prevede, la alineatul 1, că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cazul de față, legea penală mai favorabilă inculpatului Z. D. este Codul penal anterior din 1969 adică art. 178 alin. (1) si (2) din Codul penal din 1969, art. 89 alin. (1) din OUG 195/2002 republicată, si nu cel actual, adică încadrarea în drept pe dispozițiile noului Cod penal.

Per ansamblu, legea veche, adică Codul penal din 1969, este mai favorabil inculpatului așa încât trebuie să beneficieze de aplicarea acestei legi în mod global așa cum s-a arătat.

D. sub acest aspect se va admite apelul inculpatului apelant.

Critica inculpatului vizând redozarea pedepsei nu este întemeiată.

Solicitarea inculpatului-apelant de reducerea cuantumului pedepsei nu poate fi primită de instanța de control judiciar.

Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate pentru săvârșirea celor două infracțiuni s-a făcut cu respectarea tuturor exigențelor art. 72 vechiul Cod penal. S-au avut în vedere atât modalitatea concretă de săvârșire a faptelor și consecințele produse, precum și datele care caracterizează pe inculpat și limitele speciale ale pedepsei.

Instanța de fond a făcut o evaluare justă a circumstanțelor personale ale inculpatului și reale privind faptele comise și, pe baza acestora a apreciat cuantumul pedepsei în funcție de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal precum și de scopul pedepselor prevăzut de art. 52 Cod penal anterior, alegând un cuantum care, în opinia Curții este modic așa cum se va arăta cu ocazia răspunderii criticilor părților civile.

Concluzionând, nu se mai impune o redozare a pedepsei prin reducerea cuantumului ei, așa cum a solicitat inculpatul prin apărător.

Recunoașterea și regretul faptelor au avut consecința judecării cauzei în baza art. 375 ind. 1 si 2 Cod procedură penală, cu consecința aplicării pedepsei conform art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.

Așa cum s-a arătat mai sus, critica părților civile sub aspectul individualizării pedepsei este întemeiată.

Pentru ca pedeapsa să poată îndeplini funcțiile de constrângere și reeducare a condamnatului și să realizeze scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, trebuie să corespundă gravității infracțiunii și nevoilor de îndreptare a infractorului. Atunci când legiuitorul stabilește pedeapsa pentru o anumită infracțiune, este necesar să se țină cont de pericolul social abstract al acelei infracțiuni, iar instanța, atunci când aplică pedeapsa trebuie să aibă în vedere pericolul social concret al faptei săvârșite și periculozitatea făptuitorului.

Dacă nu se realizează o concordanță între pedeapsa prevăzută de lege pentru o infracțiune și pericolul social abstract al infracțiunii respective, acea pedeapsă nu poate duce la realizarea prevenției generale.

Pentru ca o pedeapsă concretă să-și atingă scopul preventiv, ea trebuie astfel aleasă și dozată încât, prin fiecare din funcțiile ei, să se realizeze un efect preventiv maxim.

Individualizarea pedepselor reprezintă operațiunea juridică prin care instanța apreciază cuantumul unei pedepse aplicate într-un caz concret, în funcție de circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea și de caracteristicile personale ale infractorului.

În cazul inculpatului Z. D., față de situația de fapt reținută și de datele care caracterizează persoana sa, C. apreciază ca pedeapsa stabilită de prima instanță este modică și se impune majorarea ei prin aplicare unui spor de pedeapsă.

Astfel, după ce inculpatul fusese condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 2 (doi) ani închisoare cu suspendare condiționată, prin sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19.11.2012, în termenul de încercare a comis și cele două fapte penale pentru care este judecat în dosarul de față.

Deși victima încă nu decedase, fiind doar în stare de inconștiență și rănită grav, inculpatul nu a sunat la poliție sau salvare, ci a preferat să părăsească locul accidentului și chiar a încercat să de vina pe victimă.

Inculpatul le-a cerut celor care se aflau în mașină în momentul accidentului să spună că cel care a condus mașina a fost victima.

În loc să îi acorde primul ajutor și să sune la salvare, inculpatul, împreună cu cei din anturajul său au părăsit autoturismul și s-au deplasat la o distanta de aproximativ 1,5 km în sensul opus de mers, de unde au sunat un prieten să vina să îi ia cu mașina.

Inculpatul s-a predat organelor de poliție la 48 de ore de la momentul producerii accidentului și inițial a avut o atitudine de negare a săvârșirii faptelor.

Acest comportament îi conferă inculpatului Z. D. o periculozitate sporită.

Critica părților civile referitoare la cuantumul redus al daunelor morale nu este întemeiată.

Prima instanță a argumentat relația dinte tatăl victimei, mama și fratele acesteia, relevând că decesul fiului și respectiv fratelui lor a produs părții civile o grea suferință, iremediabilă, care ar putea fi reparat prin sumele de bani acordate drept daune morale.

Dimpotrivă, criticile asiguratorului cu privire la acordarea daunelor materiale și morale tatălui victimei - L. M., a daunelor morale acordate mamei victimei - D. I., precum și cu privire la menționarea că plata sumelor în euro se va face în moneda națională, sunt întemeiate.

C., ca instanță de apel constată ca suma care se impunea a fi acordată drept daune materiale tatălui victimei - L. M. era la limita sumei de 10.000 de euro, cu argumentul că această sumă a fost dovedită cu declarațiile martorilor audiați în cauză, depoziții care se coroborează cu actele depuse la dosar așa cum de altfel a și motivat prima instanță.

A rezultat din aceste probe ca, la înmormântarea victimei, cât și la pomenile ulterioare au participat un număr mare de persoane, fiind respectate toate obiceiurile creștine, practicate în zona din care era defunctul, înmormântarea având fast deoarece conform obiceiurilor a fost asociată cu nunta defunctului, s-au efectuat si cheltuieli pentru edificarea construcție funerară.

Acordarea sumei de 6.500 euro părții civile L. M., cu motivarea că, s-a făcut dovada că autoturismul implicat în accident și care aparținea părții civile a fost avariat integral, nu se cuvenea.

Inculpatul Z. D. a fost judecat pentru comiterea a două infracțiuni și anume: „ucidere din culpa” și „părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație”.

Infracțiunea de „ucidere din culpa”, este o varianta normativa a omuciderii, obiectul sau juridic îl constituie relațiile sociale privind protecția dreptului la viață al oricărei persoane, obiectul material fiind corpul persoanei și, are ca rezultat moartea persoanei.

Obiectul juridic al infracțiunilor prevăzute de art. 338 alin. 1 Cod penal îl constituie valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice și relațiile sociale create în jurul acestei valori .

Fiind o infracțiune de pericol, pentru care nu există un suport material al valorii sociale ocrotite, infracțiunea este lipsită de obiect material iar elementul material constă în părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului.

Partea civilă L. M. reclamă „distrugerea” autoturismului său, solicitând despăgubiri de la inculpat însă, inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru această infracțiune. În atare situație, nu putea fi obligat să despăgubească partea civilă cu suma de bani rezultată în urma avarierii autoturismului.

Având în vedere situația de fapt reținută de instanța fondului, este de necontestat că, există și un prejudiciu moral, produs părților civile, prejudiciu ce decurge din traumele psihice suferite, care le-au afectat în mod negativ participarea la viața cotidiană comparativ cu situația avută anterior decesului fiului si respectiv fratelui.

Instanța de apel constată că, deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

În speța de față se apreciază că tatălui victimei o sumă de 30.000 euro ar fi în măsură să compenseze aceste suferințe. În cazul mamei victimei - partea civilă D. I., C. constată că aceasta nu era atașată de fiul ei ca și tatăl, deoarece acesta locuia cu tatăl său mama fiind divorțată de tatăl său. Trăind separat și fiind la distanță unul de altul se poate aprecia că și suferința încercată de mamă este mai redusă așa încât în privința ei se apreciază că suma de 15.000 euro ar fi in măsură să compenseze suferințele ei psihice.

Față de considerentele expuse anterior, instanța de apel apreciază că suma de 30.00 euro, pentru tatăl victimei, suma de 20.000 euro (stabilită de prima instanță) pentru fratele victimei și 15.000 euro pentru mama victimei, constituie o despăgubire patrimonială în măsură să compenseze aceste suferințe morale ale părților civile.

Aceste sume urmează să le fie plătite părților civile în moneda națională la data plătii, la cursul BNR.

C. constată că solicitarea asiguratorului de reducere a cuantumului daunelor materiale acordate părții civile L. I. G. la suma de 20.000 lei, nu poate fi primită cu motivarea că acestei părți civile i-au fost acordate doar daune morale, daune materiale nefiind solicitate în fața primei instanțe. Daunele morale i-au fost acordate în sumă de 20.000 euro.

C. mai constată că prima instanță a reținut greșit disp. art. 37 alin. 1 lit. a, față de ”ucidere din culpă”.

Potrivit art. 37 alin.1 Cod penal, există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. În cazul de față, inculpatul Z. D. a comis o infracțiune din culpă si prin urmare nu trebuia reținută starea de recidiva la această infracțiune.

În lumina acestor considerente, se vor admite apelurile declarate de inculpat, părți civile și de asigurător împotriva sentinței penale atacate și a încheierii de ședință din 24.06.2014, sentința urmând să fie desființată, în parte, în latura penală și în latura civilă, iar încheierea de ședință desființată integral.

În rejudecare urmează să se facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 din Codul penal, înlăturând din sentință dispoziția privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor urmând să se rețină încadrarea în drept dată prin actul de inculpare.

În baza dispozițiilor art. 386 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei de ucidere din culpă prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1969.

Se va menține condamnarea inculpatului apelant, la câte o pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru infracțiunile amintite.

În baza dispozițiilor art. 15 din Lege nr. 187/2012 și art. 83 din Codul penal din 1969, urmează să se dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului apelant prin sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19.11.2012 si va dispune executarea în întregime a acestei pedepse de doua ori alături de cele doua pedepse de 3 (trei) ani închisoare stabilite prin sentința penală apelată, rezultând cate o pedeapsă totală de 5 (cinci) ani închisoare.

Aceste doua pedepse vor fi contopite în una singura de 5 (cinci) ani închisoare la care adaugă un spor.

Funcție de argumentele relevate mai sus cu privire la împrejurările comiterii faptelor și la circumstanțele personale ale inculpatului C. apreciază că se cuvine să îi aplice inculpatului un spor de pedeapsă de 5 (cinci) luni închisoare.

Se va deduce din pedeapsa totala perioada prevenției de după data pronunțării sentinței

Asigurătorul urmează să fie obligat sa plătească părților civile sumele amintite mai sus în echivalent în lei la data plății la cursul BNR.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentelor apeluri, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de inculpatul Z. D., domiciliat în mun. Bârlad, ., .. A, ., în prezent deținut în Penitenciaru V., părțile civile L. M., L. I. G., domiciliate în mun. Bârlad, .. 5, ., ., și D. I., domiciliată în ., prin intermediul avocatului ales B. D. și de asigurătorul M. F. C. de S. Y R. S.A. din Spania, prin mandatarul B. A. de A. din R., prin reprezentantul conventional Cabinet de Avocat V. M., cu sediul în mun. București, .. 2, ., ., împotriva sentinței penale nr. 114 din 18.03.2014 și a încheierii de ședință din 24.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Desființează, în parte, în latura penală și în latura civilă sentința penală nr. 114 din 18.03.2014 și, desființează integral încheierea de ședință din 24.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Bârlad în dosarul nr._ .

Rejudecând cauza:

Consecința aplicării dispozițiilor art. 5 din Codul penal, înlătură din sentința penală apelată dispoziția privind schimbarea încadrării juridice dată faptelor de ”ucidere din culpă” și ”părăsirea locului accidentului” prin actul de sesizare al instanței și reține încadrarea în drept dată prin actul de inculpare, respectiv infracțiunile de ”ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968 și ”părăsirea locului accidentului” prev. și ped. de art. 89 alin. (1) din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968, ambele cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal din 1968.

În baza dispozițiilor art. 386 Cod procedura penala, dispune schimbarea încadrării juridice data faptei de ucidere din culpă reținuta în sarcina inculpatului Z. D. prin actul de sesizare al instanței din infracțiunea de ”ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968 în infracțiunea de ”ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968.

Menține soluția dispusa prin sentința penală apelata de condamnare a inculpatului Z. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de ”ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală și ”părăsirea locului accidentului” prev. și ped. de art. 89 alin. (1) din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968 și a art. 5 Cod penal cu referire la art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, la câte o pedeapsa de 3 ani închisoare.

I.În baza dispozițiilor art. 15 din Lege nr. 187/2012 și art. 83 din Codul penal din 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului Z. D. prin sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, rămasa definitivă prin nerecurare la data de 19.11.2012 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de ”ucidere din culpă” prev. și ped. de art. 178 alin. (1) și (2) din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 5 Cod penal, cu referire la art. 396 alin. (10) cod procedură penală, rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci) ani închisoare.

II.În baza dispozițiilor art. 15 din Lege nr. 187/2012 și art. 83 din Codul penal din 1968, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 (doi) ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului Z. D. prin sentința penală nr. 492/30.10.2012 a Judecătoriei Bârlad, rămasa definitivă prin nerecurare la data de 19.11.2012 și dispune executarea în întregime a acestei pedepse alături de pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală apelată pentru săvârșirea infracțiunii de ”părăsirea locului accidentului” prev. și ped. de art. 89 alin. (1) din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) din Codul penal din 1968 și art. 5 Cod penal, cu referire la art. 396 alin. (10) cod procedură penală, rezultând o pedeapsă totală de 5 (cinci) ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din Codul penal din 1968, contopește pedepsele cu închisoarea arătate la punctele I și II din prezenta decizie penală, inculpatul Z. D. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare la care adaugă un spor de pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare.

Total pedeapsa de executat pentru inculpatul Z. D., pedeapsa de 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 din Codul penal din 1968, aplică inculpatului Z. D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal din 1968.

În temeiul dispozițiilor art. 424 alin. (2) și (3) Cod procedură penală, deduce din durata pedepsei de 5 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului Z. D. prin prezenta hotărâre judecătorească, perioada de la data de 18.03.2014 la zi.

Obligă pe asigurătorul B. A. de A. din R., reprezentant al intereselor societății M. F. C. de S. Y R. S.A. din Spania, să plătească părților civile L. M., L. I. G. și D. I., după cum urmează:

- părții civile L. M., suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune materiale și suma de 30.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- părții civile L. I. G., suma de 20.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale;

- părții civile D. I., suma de 15.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (3) Cod procedura penală, cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia judecării prezentelor apeluri în cuantum de 600 lei, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22.10.2014.

Președinte,Judecător,

D. A. A. C.-C.

Grefier,

L. R.-C.

Red și tehnored jud AD_

Tehnmored gref RCL_

2ex

Jud fond R. M. G.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... →

Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel IAŞI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 610/2014. Curtea de Apel IAŞI