Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 632/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 632/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 632/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 632/2014
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul S. C. împotriva sentinței penale nr. 493/20.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, având ca obiect infracțiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere (art.335 NCP) art.86 al.1 din OUG 195/2002.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2014, ( cu participarea în calitate de reprezentant al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași a doamnei procuror M. D. ) susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 27 octombrie 2014, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 493 din 20.03.2014, Judecătoria Iași a condamnat pe inculpatul S. C., fiul lui P. și M., născut la data de 25.03.1970 în Iași, CNP:_, cu domiciliul în satul Vulturi, ., cetățean român, fără antecedente penale, studii medii, căsătorit, la pedeapsa de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev. si ped. de art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea disp. art.5 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit.a Cod penal din 1968 și art.76 alin.1 lit.d Cod penal 1968.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art.71 alin 2 Cod penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit. b) Cod penal din 1968.
În baza dispozițiilor art. 81 Cod penal din 1968 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală pe o perioadă de 2(doi) ani si 6(șase) luni, termen de încercare calculat potrivit dispozițiilor art. 82 Cod penal din 1968.
În baza art.12 din Legea nr.187/2012 și art. 71 alin 5 Cod penal din 1968 pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii anterior menționată a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Potrivit art. 359 Cod procedură penală din 1968 a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin. 1 Cod procedură penală Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 23.05.2012, ora 1845, un echipaj operativ din cadrul Secției de Poliție Rurală nr.3 P. – IPJ Iași ce efectua serviciul de îndrumare a circulației rutiere pe DE 583 în localitatea Vânători, ., a observat autoturismul marca „Ford Transit” cu numărul de înmatriculare_ care circula pe direcția municipiul – Iași – . stinse. La semnalul regulamentar efectuat de către lucrătorii de poliție, conducătorul autoturismului anterior menționat nu s-a conformat, fiind necesară urmărirea și oprirea sa după aproximativ 500 metri.
La volanul autoturismului marca „Ford Transit” cu numărul de înmatriculare_, în urma legitimării, a fost identificat inculpatul S. C. care era însoțit de martorul S. V. – C. (fiul său) așezat pe scaunul dreapta față și de martorul T. G., așezat pe bancheta din spate.
Interpelat de către lucrătorii de poliție, inculpatul a recunoscut că a condus autoturismul în condițiile în care nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, împrejurare ce a fost confirmată ulterior și prin adresa nr. nr._/04.07.2012 emisă de către Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Iași, în cuprinsul căreia s-a menționat că acesta nu posedă permis de conducere.
Situația de fapt, astfel cum a fost aceasta reținuta de către instanța de judecata, se probează cu întreg ansamblul probator administrat in cauza respectiv cu:
- procesul – verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 23.05.2012;
- adresa nr._/04.07.2012 emisă de către Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Iași;
- declarațiile martorilor T. G. și S. V. – C., date în faza de urmărire penală;
- declarațiile inculpatului, date în ambele faze procesuale, în care acesta a recunoscut comiterea faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză, care se coroborează cu mijloacele de probă anterior menționate și față de care instanța constată că prezumția relativă de nevinovăție prevăzută în favoarea acestuia a fost răsturnată, fiind dovedită, în mod cert, vinovăția sa.
În drept:
Fapta inculpatului S. C. care, data de 12.05.2012, a condus pe a condus pe drumurile publice, respectiv pe DE 583 în localitatea Vânători, ., autoturismul marca „Ford Transit” cu numărul de înmatriculare_, în condițiile în care nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev si ped de art. art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006.
Având în vedere modificările legislative intervenite începând cu data de 01.02.2014, din perspectiva dispozițiilor art.5 Cod penal și într-o interpretare globală a dispozițiilor legale aplicabile –în acest sens fiind Decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale – instanța a constatat că legea anterioară este legea mai favorabilă inculpatului, întrucât, în condițiile în care dispozițiile art.335 alin.2 Cod penal prevăd aceleași limite de pedeapsă ca și dispozițiile art. art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006 (respectiv pedeapsa de 1 an – 5ani), circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute și modalitatea de executare a pedepsei ce poate fi stabilită inculpatului potrivit legii anterioare oferă acestuia un tratament sancționator mai ușor.
Pentru infracțiunea săvârșită inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța a ținut seama de disp.art. 74 Cod penal care reglementează citeriile generale de individualizare a pedepselor și va lua în considerare dispozițiile părții generale a Codului Penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, antecedența penală a inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.
Astfel, instanța a avut în vedere – pe de o parte - natura relațiilor juridice periclitate, modalitatea și împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, urmările care s-au produs, dar și urmărire care s-ar fi putut produce, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, iar – pe de altă parte – va avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, care a adoptat în fața organelor judiciare, în ambele faze procesuale, o poziție procesuală de recunoaștere a comiterii faptei pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată în prezenta cauză, care are o conduită generală corespunzătoare normelor de conviețuire socială, (așa cum rezultă din actele în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei). Totodată, a apreciat instanța ca fiind necesar a se remarca că soluția dispusă prin sentința penală nr. 178/18.12.2013 a Judecătoriei H. (atașată la dosarul prezentei cauze penale), de condamnare a inculpatului pentru comiterea unei alte infracțiuni de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev si ped de art. art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002 republicată nu este definitivă în prezent și privește o faptă comisă ulterior comiterii faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia în prezenta cauză penală, respectiv la data de 12.10.2012.
Față de toate aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum urmează a fi dozat corespunzător, sub limita minimă specială de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, limită redusă cu 1/3 ca efect al aplicării disp.art. 396 alin.10 Cod procedură penală, cu reținerea circumstanței atenuante art.74 alin.1 lit.a Cod penal din 1968 în acord cu dispozițiile art.76 alin.1 lit.d Cod penal 1968, respectiv pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța, având în vedere dispozițiile art.12 din Legea nr.187/2012, a reținut că natura faptei săvârșite, gradul concret de pericol social al acesteia, precum și pedeapsa principală ce urmează a fi aplicată inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968, respectiv dreptul de fi ales în autoritățile publice sau funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită morală ireproșabilă.
Luând în considerare și dispozițiile art. 53 din Constituție precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică. De asemenea, instanța, luând în considerare natura și gravitatea pedepsei principale aplicate, a apreciat că pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a și lit b) Cod penal din 1968 este proporțională cu situația care a determinat-o.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicată inculpatului, constatând întrunite cumulativ condițiile stabilite de disp.art. 81 Cod penal din 1968, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia pe o durată de 2(doi) ani și 6(șase) luni ce va fi stabilită conform disp.art. 82 Cod penal din 1968 și care va constitui termen de încercare pentru inculpat.
În baza disp.art. 71 alin.5 Cod penal din 1968, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii mai sus menționate.
În baza disp.art. 359 Cod procedură penală din 1968, instanța a atras atenția inculpatului asupra disp.art. 83 Cod penal din 1968 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, în situația comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza dispozițiilor art. 398 Cod procedură penală și art.274 alin. 1 Cod procedură penală Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Hotărârea primei instanțe a fost apelată de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul S. C. .
Prin apelul promovat, parchetul a invocat următoarele critici:
- prin încheierea de ședință din 23.05.2014 instanța de fond a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul minutei în sensul că la încadrarea juridică a infracțiunii pentru care a dispus condamnarea a menționat „infracțiunea prev. de art. 86 alin.1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006 cu aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală" în loc de „art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea dispozițiilor art. 13 Cod penal din 1968, art. 320 ind. 1 alin. 7 Cod procedură penală din 1968", aspect, însă, ce nu poate fi remediat pe calea prevăzută de art. 278 Cod procedură penală ;
-în mod netemeinic instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă în cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege fără a avea în vedere gradul de pericol social al infracțiunii determinat de modul în care inculpatul S. C. a acționat și de importanța valorilor sociale lezate, precum și conduita anterioară a inculpatului ce a fost condamnat pentru comiterea la data de 12.10.2012 a unei infracțiuni de aceeași natură, aspecte ce justifică aplicarea unui tratament sancționator mai sever .
Inculpatul S. C. a apelat sentința primei instanțe ,fără a indica vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie.
Analizând sentința penală apelată, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu în raport de prevederile art. 417 alin.2 Cod procedură penală, C. constată următoarele:
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond, pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale a reținut o situație de fapt corectă pe care inculpatul S. C. a recunoscut-o în condițiile prevăzute de art. 374 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art. 377 Cod procedură penală și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției.
În vederea identificării legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 Cod penal, instanța de fond comparând dispozițiile OUG nr. 195 /2002 și ale vechiului Cod penal și pe cele din noul Cod penal, prin prisma tuturor instituțiilor de drept penal incidente, a reținut corect că legea veche permite aplicarea celei mai favorabile soluții pentru inculpat.
Astfel, în raport cu situația de fapt relevată de probele administrate, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului S. C. care, la data de 12.05.2012, a condus pe drumurile publice, respectiv pe DE 583 în localitatea Vânători, ., autoturismul marca „Ford Tranzit” cu numărul de înmatriculare_, în condițiile în care nu poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prev. si ped. de art 86 alin 1 din OUG nr. 195/2002, modificată și completată prin Legea nr. 49/2006, cu aplicarea disp. art.5 Cod penal și art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
În ce privește critica invocată de parchet vizând încheierea de îndreptare a erorii materiale pronunțată de instanța de fond la 23.05.2014, C. constată că este nefondată întrucât menționarea în dispozitivul hotărârii a prevederilor art. 5 Cod penal și ale art. 396 alin.10 Cod procedură penală în loc de art. 13 Cod penal din 1968 și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală din 1968, constituie o eroare materială și nu una de conținut, care să impună deliberarea, reaprecierea ori exprimarea unei convingeri.
Verificând tratamentul sancționator aplicat inculpatului sub imperiul legii vechi, criticat de parchet prin apelul de față, C. constată că prima instanță a dat o eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.
Astfel, s-a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptei comise, corelat cu condițiile concrete de săvârșire, precum și de circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului ce a recunoscut comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, este o persoană bine caracterizată de comunitatea din care face parte conform înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar, cu o bună conduită anterioară raportat și la lipsa antecedentelor penale evident anterior momentului comiterii infracțiunii deduse judecății de față, condamnarea definitivă ulterioară pronunțării sentinței apelate având ca obiect o faptă comisă după data săvârșirii faptei din speță.
În raport de cele menționate anterior, se constată că au fost avute în vedere în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei, criterii ce susțin concluzia că pedeapsa aplicată constituie o replică socială adecvată pericolului social concret al faptei și inculpatului și nu se impune modificarea ei, în sensul celor solicitate de parchet.
Sub aspectul modalității de executare, C. apreciază, punând în balanță datele privitoare la faptă, dar și aspectele anterior expuse privind persoana inculpatului, că modalitatea executării în regimul suspendării condiționate conform art. 81 Cod penal din 1969 stabilită de prima instanță este proporțională nu numai cu gravitatea faptei, dar și cu persoana inculpatului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare.
Pentru considerentele arătate mai sus, legalitatea și temeinicia sentinței apelate fiind verificate și neexistând vreun motiv de desființare, C. m în baza art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul S. C. împotriva Sentinței penale nr. 493 din 20.03.2014 a Judecătoriei Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art. 275 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul-apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare efectuate în apelul promovat de parchet vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Iași și de inculpatul S. C. împotriva Sentinței penale nr. 493 din 20.03.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de parchet rămân în sarcina statului.
Obligă inculpatul –apelant să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2014.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. D.D.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 4.01.2014
Judecătoria Iași: judecător U. A.
| ← Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 169/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
