Distrugere. Art.253 NCP. Sentința nr. 169/2014. Curtea de Apel IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 169/2014 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 623/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
C. DE A. IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI - NCPP
DECIZIA PENALĂ Nr. 623/2014
Ședința publică de la 27 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. S.
Judecător D. D.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea apelului declarat de partea civilă N. I. NICUȘOR împotriva sentinței penale nr. 169/9.07.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ având ca obiect infracțiunilor de distrugere (art.253 NCP) ș.a..
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2014( cu participarea în calitate de reprezentant al Parchetului de pe lângă C. de A. Iași a doamnei procuror D. M. ) susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 27 octombrie 2014.
INSTANȚA
Asupra apelului penal față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 169/9.07.2014, Judecătoria P. a hotărât următoarele:
„Condamnă inculpatul Țîroi M., fiul lui C. si D., nascut la 27.10.1986, CNP_, aflat in Penitenciarul Botosani, la pedepsele de:
- 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.pen din 1969,
- 3 (trei) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de amenințare, prev. de art. 193 C.pen din 1969,
- 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 al.1 C.pen din 1969,
toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod pen din 1969 și art.5 al.1 C.pen.
In tem. art.34 lit.b C.pen, aplica inculpatului pedeapsa rezultanta de 6 (șase) luni inchisoare.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b, pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod pen din 1969.
Condamnă inculpatul M. M. C., fiul lui C. si L., nascut la 23.06.1989, CNP_, domiciliat in M., jud. Iasi, la pedeapsa de 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 al.1 C.pen din 1969, cu art.5 al.1 C.pen.
Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b, pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod pen din 1969.
În tem.art.81 Cod pen. din 1969 și art.15 din Legea 187/2012, suspendă condiționat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 4 luni.
Atenționează inculpatul asupra disp.art.83,85 Cod pen. din 1969.
În tem.art.71 al.5 Cod penal din 1969, suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată N. I. Nicușor și obligă în solidar inculpații Țîroi M. și M. M. C. la plata către acesta a sumei de 8934,55 lei reprezentând despăgubiri materiale.
În tem.art.276 Cod pr.pen obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1000 lei.
În tem.art.274 al.2 Cod pr.pen, obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 300 lei, din care 470 lei-cheltuieli u.p. Onorariul apărătorului din oficiu (deleg.nr.0563/2014) rămâne în sarcina statului.”
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
„La data de 12.09.2011, numitul N. I. N. din Valea Seacă-Topile, jud. lași, a formulat o plângere privire împotriva numitul Țîroi M. privind săvârșirea infracțiunilor de amenințare, lovire sau alte violențe, furt calificat și distrugere și față de numiții M. M. C., C. I. G., Raric Tarzan și N. E. privind săvârșirea infracțiunilor de amenințare și distrugere.
Din declarațiile sale rezultă că la data de 11.09.2011, după finalizarea unui meci de fotbal dintre echipele din M. și Valea Seacă, un grup de cetățeni de etnie rromă din . Țîroi M., M. M. C., C. I. G., Raric Tarzan și N. E., i-au adresat amenințări cu acte de violență și cu moartea, pe motivul că echipa de fotbal din Valea Seacă, câștigase meciul iar partea vătămată este domiciliat în Topile. A mai menționat că a fost lovit cu o piatră în zona ochiului stâng de către inculpatul Țîroi M., după care persoanele mai sus menționate l-au urmărit în trafic și i-au distrus autoturismul.
Din cercetările efectuate a rezultat că la la data de 11.09.2011 a avut loc un meci de fotbal dintre echipele din M. și Valea Seacă, la terminarea căruia a izbucnit un conflict între partea vătămată și inculpatul Țîroi M., într-o primă fază, ulterior inculpatului alăturându-i-se și inculpatul M. M. C. precum și numiții C. I. G., Raric Tarzan și N. E..
În aceste împrejurări partea vătămată a fost lovită cu o piatră în zona ochiului stâng de către inculpatul Țîroi M., iar celelalte persoane care îl însoțeau pe acesta, au rupt scânduri dintr-un gard, încercând să lovească partea vătămată. Partea vătămată a evitat loviturile și pentru a putea părăsi zona, a pulverizat un spray iritant lacrimogen, fapt care, în contextul dat, a constituit o modalitate de apărare, și nu de provocare.
Certificatul medico legal nr.2089/13.09.2011 confirmă violențele exercitate asupra părții vătămate care a prezentat tumefacție, excoriație și echimoze care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, instanța constată că martorii O. S. C., N. N., O. I., I. F. E. și C. S. A. au confirmat prin declarațiile lor că inculpatul Țîroi M. a adresat amenințări părții vătămate și a lovit-o pe aceasta, așa cum s-a precizat mai sus.
Se mai reține că un al doilea conflict a avut loc ulterior, când partea vătămată a reușit să se îndepărteze de la locul respectiv, plecând cu autoturismul său Volkswagen Golf, nr. de înmatriculare_, împreună cu numiții I. F. E. și C. S. A.. În timp ce se deplasau pe DN28A, spre municipiul P., au fost depășiți de autoturismul marca Volkswagen Golf de culoare albastru închis, cu nr. de înmatriculare BG-TX5345-CC, condus de învinuitul C. I. G. și în care se mai aflau numiții Țîroi M., M. M. C., N. E. și Raric Tarzan, care a oprit brusc în fața sa, forțând astfel partea vătămată să oprească autoturismul.
Inculpații Țîroi M. și M. M. C. s-au îndreptat spre autoturismul părții vătămate, Țîroi M. i-a distrus cu un obiect contondent luneta si geamul lateral dreapta spate iar M. M. C. i-a deteriorat capota autoturismului, distrugându-i totodată și parbrizul.
Persoanele aflate în autoturismul condus de partea vătămată N. I. Nicușor au rămas în interiorul autoturismului, blocând portierele, după care, cu primul prilej, au reușit să se îndepărteze, anunțând organele de poliție.
Avarierea autoturismului rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și din planșa fotografică și din declarațiile martorilor R. V., O. S. C., O. loan și N. N..
Privitor la acest aspect, învinuitul C. I. G., a declarat că au coborât toți cei patru pasageri din autoturismul său și s-a creat "o stare de panică" după care el și-a continuat deplasarea.
De asemenea învinuitul N. E. a declarat faptul că prietenii săi cu care era în autoturism au lovit cu pumnii in mașina pârtii vătămate, menționând însă că, el împreună cu învinuitul Raric Tarzan s-au îndepărtat, la fața locului rămânând doar Țîroi M. și M. M. C.. Ulterior învinuitul a declarat că Țîroi M. a lovit cu pumnii în caroseria autoturismului părții vătămate iar M. M. C. nu a lovit autoturismul, aspect care este însă contrazis de celelalte probe administrate în cauză.
Săvârșirea faptei de distrugere de către inculpatul M. M. C. rezultă din coroborarea declarațiilor părții vătămate cu declarațiile martorilor I. F. E., C. S. A., procesul verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup, martorii indicându-l pe inculpatul M. M. C. ca fiind cel care a distrus capota autoturismului și parbrizul.
De asemenea, martorul Raric Tarzan a confirmat faptul că atât Țîroi M. cât și M. M. C. au distrus geamurile autoturismului părți vătămate.
În ceea ce privește pe inculpați, Țîroi M. a negat că ar fi lovit în zona feței pe partea vătămată, declarând însă că a mai avut un conflict cu acesta, cu câteva luni înainte. Acesta a mai menționat că a rupt o scândură dintr-un gard, însă că nu a lovit pe nimeni. Inculpatul Țîroi M. a mai precizat că partea vătămată a pulverizat spray lacrimogen, motiv pentru care s-au deplasat după autoturismului acestuia pentru a-i cere explicații. El mai susține că cei care se aflau în autoturismul conclus de către învinuitul C. I. G., au coborât din autoturism și au încercat să deschidă portierele autoturismului părții vătămate, propunându-le celor din mașină să coboare.
Inculpatul Țîroi M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de distrugere susținând că nu știe cine a distrus autoturismul părții vătămate. Se constată însă că declarația sa este însă în contradicție cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor I. F. E. și C. S. A., care au indicat pe Țîroi M. ca fiind cel care a distrus luneta autoturismului și geamul lateral dreapta spate.
În cursul judecății inculpatul a negat lovirea sau amenințarea părții vătămate, admițând că ar fi fost posibil să fi lovit cu pumnul în mașina acesteia, fără să producă vreo distrugere. N. că ar fi văzut autoturismul deteriorat.
De asemenea, inculpatul M. M. C. a recunoscut doar prin declarațiile din cursul urmăririi penale săvârșirea faptei de distrugere, arătând totodată că numitul Țîroi M. a spart luneta autoturismului, după care toți au "dat la nimereală în autoturismul lui N.". Ulterior inculpatul nu a mai recunoscut săvârșirea faptei, el precizând că nu a văzut ca autoturismul părții vătămate să fie distrus.
Față de acestea, coroborând probatoriul astfel reținut în cauză, instanța constată dovedită vinovăția inculpaților Țîroi M. și M. M. C. privind săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, urmând a dispune condamnarea lor astfel:
- inculpatul Țîroi M., la pedepsele de: 6 (șase) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 al.2 C.pen din 1969, 3 (trei) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de amenințare, prev. de art. 193 C.pen din 1969 și 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 al.1 C.pen din 1969, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod pen din 1969 și art.5 al.1 C.pen.
In tem. art.34 lit.b C.pen, va aplica inculpatului pedeapsa rezultanta de 6 (șase) luni inchisoare.
La individualizarea pedepselor se reține pericolul social concret al faptelor determinat de circumstanțele producerii, urmările produse, pluralitatea faptelor precum și persoana inculpatului care a mai fost condamnat anterior și a avut o poziție de negare a săvârșirii faptelor. Prin urmare, instanța apreciază că scopul pedespei poate fi realizat doar în regim privativ de libertate, urmând a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b, pe durata și în condițiile prev.de art.71 Cod pen din 1969.
- inculpatul M. M. C., la pedeapsa de 4 (patru) luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de distrugere, prev. de art. 217 al.1 C.pen din 1969, cu art.5 al.1 C.pen.
La individualizarea pedepsei se reține pericolul social concret al faptei comise determinat de circumstanțele producerii și urmările produse precum și aceea că inculpatul nu a avut o poziție sinceră, dar nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pentru aceste considerente, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și fără privare de libertate, în tem.art.81 Cod pen. din 1969 și art.15 din Legea 187/2012, va suspenda condiționat executarea pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani și 4 luni.
Se va atenționa inculpatul asupra disp.art.83,85 Cod pen. din 1969.
În tem.art.71 al.5 Cod penal din 1969, va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei se reține că partea vătămată N. I. Nicușor a solicitat atât despăgubiri materiale legate de distrugerea autoturismului, cheltuieli de deplasare și contravaloarea unor bunuri distruse și respectiv, pretins a fi fost sustrase de făptuitori, precum și despăgubiri morale.
Instanța constată însă că în cauză au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar doar cheltuielile reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului distrus de cei doi inculpați, neexistând dovezi privind deplasarea la Iași a părții vătămate în legătură cu cauza sau a unor bunuri distruse în incidentul reclamat.
De asemenea, cu privire la sustragerea unei mingi și a unei perechi de pantofi sport, în cauză nu s-a dovedit această împrejurare, motiv pentru care nu se impune despăgubirea părții.
Astfel, urmează a obliga în solidar inculpații Țîroi M. și M. M. C. la plata către acesta a sumei de 8934,55 lei reprezentând despăgubiri materiale- contravaloarea reparațiilor autoturismului distrus de cei doi inculpați.
În tem.art.276 Cod pr.pen va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu apărător, conform chitanței de la dosar.
Văzând și disp.art.274 al.2 Cod pr.pen,”
În termenul legal, împotriva soluției instanței de fond a declarat apel partea civilă N. I. Nicușor, care a criticat-o atât sub aspectul laturii penale cât și a laturii civile.
Partea civilă consideră că pedepsele aplicate inculpaților sunt prea mici, că în mod nejustificat au fost scoși de sub urmărire penală inculpații N. E., C. I. G. și M. M. C. și că despăgubirile civile acordate sunt prea mici.
C., examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința atacată, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, constată apelul nefundat pentru următoarele motive:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat, respectiv: declarațiile părții vătămate, certificat medico-legal, proces verbal de cercetare la fața locului, planșă fotografîcă, declarațiile martorilor R. V., O. S. C., O. I., N. N., A. C., Raric Tarzan, I. F. E., C. S. A., procese verbale de recunoaștere din grup și planșe foto, declarațiile martorilor asistenți, documentație reparație autoturism, chitanță, factură, declarațiile învinuiților C. I. G., N. E., declarațiile inculpaților, rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților în comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată în raport de situația de fapt reținută.
Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspectele relevante ce susțin vinovăția inculpaților, probe ce au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile Codului de procedură penală.
Aceste probe au dovedit pe deplin că inculpații Țîroi M. și M. M. C. au comis faptele pentru care au fost condamnați de prima instanță.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor aplicate ce formează prima critică a părții civile, văzând împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, mijloacele folosite, consecințele produse, motivul săvârșirii, conduita inculpaților, vârsta, posibilitatea reinserției sociale, C. consideră că acestea sunt în măsură să asigure funcția de constrângere și reeducare a pedepsei precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Nefondate sunt și criticile referitoare la scoaterea de sub urmărire penală a celorlalți participanți și cuantumul despăgubirilor acordate.
Instanța de apel nu are posibilitatea să analizeze soluția de scoatere de sub urmărirea penală a învinuiților partea civilă având deschisă calea de atac a plângerii.
Raportat la probele administrate în cauză pentru dovedirea pretențiilor civile solicitate, C. constată că instanța de fond corect a apreciat ca dovedite numai despăgubirile în cuantum de 8934,55 lei.
În susținerea pretențiilor solicitate partea civilă a depus doar înscrisuri din care rezultă contravaloarea reparațiilor autoturismului distrus, instanța neputând acorda daune materiale sau morale ce nu sunt probate.
Constatând că nu sunt motive de desființare a hotărârii apelate, în baza art. 421 alin.1, pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat apelul declarat de partea civilă N. I. Nicușor împotriva Sentinței penale nr. 169 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria P., ce va fi menținută.
Văzând și disp. art. 275 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă N. I. Nicușor împotriva Sentinței penale nr. 169 din 9 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria P., pe care o menține.
Obligă partea civilă-apelantă să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, în care a fost inclus onorariul de 200 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului intimat Țîroi M., ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 octombrie 2014.
Președinte,Judecător,
G. SanduDaniela D.
Grefier,
G. A.
Red. S.G.
Tehnored. A.G.
2 ex. la 31.10.2014
Judecătoria P.: judecător Ș. I.
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 632/2014.... | Infracţiuni la alte legi speciale. Hotărâre din 11-11-2014,... → |
|---|
